•  Andreea Bratu
•  Ioana Geacãr
•  Florin Oncescu
•  Simona Popescu
•  Diana Simionescu
•  Lorena Stuparu
•  Irina Wolf
•  Aprilia Zank


sus

Cea mai frumoasã vacanþã

 

Pentru acest numãr al Prãvãliei culturale, oaspeþii noºtri s-au adunat la tejghea ºi au „vorbit” despre vacanþe. Unii au depãnat povestea „celei mai frumoase”, cum îi invitasem, alþii nu au identificat-o ºi au privit nostalgic spre întâmplãri de altãdatã sau atent spre cele recente dintr-o varã neterminatã.  (CMU)

Comentarii cititori
sus

Andreea Bratu

 

Cea mai frumoasa vacanþã

 

Hmmm... e cea mai grea temã de gândire. (Între noi fie vorba, m-am ferit întotdeauna de astfel de ierarhizãri, poate tocmai din neputinþa de a alege cu fermitate ºi de a pune etichete care nu s-ar dezlipi uºor, la cea mai micã dorinþã de reevaluare).

Cu siguranþã, vacanþa cea mai plinã de victorii mercantile a fost una dintre multele petrecute în copilãrie (din doi în doi ani, cum scria la lege pe atunci) la Budapesta, la prietena bunicii: mi-a adus bucuria de a gãsi, ºi cumpãra urgent, primul vinil ABBA (de fapt ultimul, cronologic vorbind). Tot acolo, alte asemenea „cuceriri”: primele cizme lungi din piele, primul trening original, prima sticlã de 2 litri de Coca Cola, mã rog, aþi înþeles, tot felul de astfel de premiere nesemnificative de fapt, dar care pentru un copil crescut cu Cico ºi teniºi chinezeºti (ºi mai apoi cu discuri de 33 aduse din Bulgaria, în cel mai bun caz) reprezentau Universul întreg. Ca sã nu mai vorbesc de bucuria vizitãrii grãdinii zoologice, de înotatul în mai toate ºtrandurile ºi bãile termale din oraº, de parada de pe Dunãre ºi focul de artificii organizate de ziua/ seara naþionalã.

Cea mai „sãlbaticã” a fost cu siguranþã vacanþa petrecutã la Copalnic-Mãnãºtur, lângã Baia Mare, la pãrinþii unei prietene de familie. Gospodãria lor maramureºeanã a fost Rai, Medeleni ºi Never-Neverland pentru copilul din mine, fãrã „þarã” (adicãtelea cu bunici la oraº ºi fãrã alte rude imediate propãºite pe la vreo curte colboasã olteneascã ori de altã sorginte). Îmi amintesc cã am stat numai prin pomi, cu mâinile ºi gura pline de pere mici ºi zemoase, cu miez roºu, am alergat puii de gãinã prin toatã curtea, am hoinãrit pe poteci mãrginite de flori ºi rugi de mure, în drum spre vecina de peste deal, dupã brânzã, ºi am bifat ºi primul pescuit (singurul peºte prins, cât podul palmei, a fost rãpit mai apoi inopinat de pisica ce pãzea „moºia”).

Cea mai cu peripeþii (cu consecinþe pe termen lung), ºi cea mai scurtã, de altfel, a fost o vacanþã de iarnã care se voia a fi un Revelion petrecut la Buºteni cu prietenii. A fost un Revelion petrecut acasã, cu piciorul rupt la schi (nu, bineînþeles cã nu ºtiam sã schiez, dar dorinþa ºi curiozitatea - citiþi nesãbuinþa - au fost mai puternice decât prudenþa specificã zodiei), urmat de trei luni de ghips. Cu ce m-am ales, totuºi? Cu italiana semi-învãþatã, cãci mi-am petrecut mult timp în faþa televizorului, cu dicþionarul într-o mânã, ºi cu paharul de vin roºu în cealaltã (recomandat de doctor ca sã mã vindece de o urmã de anemie, ºi de profesorii de limbi strãine, pentru cã, nu-i aºa, vinul dezleagã orice fel de limbã) urmãrind fel de fel de emisiuni pe canalele finanþate de „il cavaliere”.

Cea mai coloratã ºi parfumatã a fost o vacanþã de studii în Dalmaþia, la începutul anilor ’90. Vedeam pentru prima oarã Adriatica ºi coasta ei muntoasã, vilele albe cu acoperiº de þiglã roºie, leandrii înfloriþi cât casa, ºi chiparoºi lungiþi spre cerul la fel de albastru ca marea. Impresia a fost atât de puternicã, încât îmi stãruie ºi acum în minte, nãri ºi urechi culorile intense, mirosurile de flori ºi burek, zarva de pe Stradun - coloana vertebralã a Dubrovnikului - ºi Babel-ul de limbi auzite la tot pasul.

Cea mai muntoasã ºi cea mai plinã de nostalgii a fost vacanþa Apuseanã: pe parcursul ei am descoperit granitul rãvãºit al Detunatelor, popasul þinut de strãnepotul Fefeleagãi lui Agârbiceanu, filoanele de aur din coridoarele dacice de la Roºia Montanã, gheaþa Scãriºoarei, melcii fosilizaþi de pe Valea Arieºului ºi uluitoarea Groapã Ruginoasã, pe buza cãreia am petrecut o orã sub o ploaie torenþialã cu trãznete ºi fulgere. Tot atunci am gãsit ºi mormântul strãbunicii în cimitirul reformat din Abrud, întreþinut mai bine decât multe altele de aiurea, deºi aproape pãrãsit.

Cele mai muzicale au fost cele de la Gãrâna, scurte ºi încãrcate de sunete ºi de ploaie, ca de fiecare datã cu ocazia festivalului de jazz. Nu-i puþin lucru sã stai noaptea la unu, în Poiana Lupilor, înfofolitã în pãturi, alãturi de alte 4-5 mii de pãtimaºi ai jazzului, ºi sã asculþi „All the Children”, de pildã, desluºit de chitara lui Stanley Jordan sub un cer când înnourat, când înstelat.

Ar mai fi multe altele... fiecare cu al ei superlativ greu de ierarhizat într-un top al superlativelor. Care e, totuºi, cea mai frumoasã? Întotdeauna urmãtoarea.

 

Comentarii cititori
sus

Ioana Geacãr

Despre corpuri
Cea mai frumoas
ã vacanþã?

 

N-am avut niciodatã cea mai frumoasã vacanþã pentru cã o prevedeam, visam la ce va urma si, când ajungeam acolo, viitorul nu mai era spectaculos cum îmi imaginasem. Aºa cã, întotdeauna, o faptã pe care am plãnuit-o a fost mai frumoasã în starea de dinainte, în visul meu.

Îmi amintesc de prima mea vacanþã adevãratã, de o tabãrã la Amara, la sfârºitul clasei a VIII-a, cadoul surorii mele mai mari, care-ºi luase serviciu de curând. Pentru un copil de þãran care a stat blând numai în raza comunei chiar era ceva straºnic. Deja imaginaþia mea crease arhitectura locurilor, trecuse la popularea lor, la relaþii, fapte.

Uneori mã întorc în timp sã-mi amintesc ce îmbrãcãminte purtam într-o anumitã perioadã, ce culori, modele (mai repede îmi amintesc cãrþile citite!). Atunci imi plãceau rochiþele cu volane, atunci croitoreasa mi-a lucrat primii mei pantaloni scurþi (cu bretele). La ºcoalã aveam veºnica uniformã, acasã rochii lãlâi, de joacã.

Deci am ajuns la Amara ºi toate culorile zurlii ale imaginaþiei s-au topit în apa cenuºie, în sobrietatea zidurilor, în programul de cazematã, riguros, fãrã prea multe oportunitãþi.

La robinete, pe apã caldã curgea tot rece.

Timpul trecea, se formaserã grupurile, „personalitãþile” lor (o fatã frumoasã, corpul ei crescuse adicã mai repede decât ale noastre, un chitarist drãguþ cu care a fãcut pereche, un hipnotizator cu ochi negri, blond) ºi noi, restul lumii, veseli ºi deodatã fãrã griji.

În fiecare zi era de serviciu o grupã la cantinã sã aranjeze mesele, sã serveascã, dar fiecare grupã fãcea altfel, improviza, aducea un element nou ambiental.

Nouã ne-a venit rândul în ultima zi. Elementul surprizã l-am pregãtit eu, am compus o poezie în vers alb despre soare, aer ºi noroi, despre prietenie ºi despãrþire, am multiplicat-o (adicã am scris-o de mai multe ori pentru fiecare mesean, nu cred c-am avut indigo la mine, nu purtam decât o carte, un carnet de scris poezii ºi un stilou). ªi deodatã toate privirile s-au mutat pe mine, strãluceam ca o picturã impresionistã când cade pe ea acea luminã originarã... Asta n-o mai prevãzusem, nu-mi imaginasem c-or sã remarce în halul ãla, c-o sã-i intereseze persoana mea.

Târziu, peste ani, volumul de debut l-am lansat în cantina unui liceu din Târgoviºte unde eram profesoarã, fãrã nicio legãturã cu amintirea asta, fãrã program, s-a-ntâmplat pur ºi simplu, la fel cum se-ntâmplã sã cred cã nu poþi sã scrii înainte de a te hrãni suficient cu lecturã, cã trebuie sã citeºti mult mai mult decât scrii, cã trebuie întâi sã-þi încarci mintea ºi sufletul, fie pentru scrierea inspiratã, fie pentru cea creativã.

 

Comentarii cititori
sus

Florin Oncescu

 

Citind ziare în vacanþã

 

Cea mai frumoasã vacanþã pe care am trãit-o? E o alegere dificilã. Am 52 de ani, deci am „trãit” multe vacanþe, chiar dacã nici pe departe atâtea pe cât aº fi avut nevoie.

Trãind în Canada pentru mulþi ani, am fãcut alternativ vacanþe în România ºi într-o terþã þarã (SUA, Italia, Spania, Franþa, Mexic, Cuba). Legat de aceastã diviziune particularã a vacanþelor mele, o observaþie a rezultat din discuþia încinsã în aceastã primãvarã într-un birou notarial din Bucureºti, în aºteptarea unui act cadastral care întârzia sã aparã: Românilor din afarã le place la nebunie România pentru cã, atunci când o revãd, ei sunt în vacanþã. La fel cum românilor din România le place Franþa, atunci când îºi folosesc vacanþa ca s-o exploreze. Altfel spus, tot ce vedem în vacanþã ne place.

Vacanþele mele sunt scurte, de cel mult douã sãptãmâni, ºi sunt centrate pe explorare ºi cunoaºtere, una geograficã, istoricã, gastronomicã ori - cazul Cubei - politicã. Strãbat locurile vizitate echipat cu hãrþi ºi ghiduri turistice. Odihna e ultimul obiectiv de pe listã. Evident cã-mi lipseºte, dar ºtiu cã nu le pot avea pe toate. O pierdere colateralã este timpul de lecturã. Lecturi de vacanþã am doar atâtea câte încap în timpul deplasãrilor cu avionul ori cu trenul.

În vacanþe cumpãr ziare, indiferent de gradul de cunoaºtere a limbii locale. În Spania, de pildã, m-am axat pe Corriere della Sera. Scuze, ãsta era în Italia, în 2005. În Spania, în 2010, am citit El Pais. Îl cumpãram dimineaþa ºi citeam din mers titlurile articolelor cu glas tare, spre disperarea lui fiu-meu, student, care avea la activ trei ani de învãþat limba spaniolã în ºcoalã, adicã trei ani mai mult decât mine. Cu toate astea, mã cam prindeam. Însã, odatã, la o cafenea, m-am aventurat într-un articol pe tema istoriei franchiste, iar concluzia pe care am extras-o de-acolo s-a dovedit, în urma unui control inopinat al lui fiu-meu, opusã celei intenþionate de autor. Adicã înþelegeam, în mare, dar îmi mai puneam la lucru ºi imaginaþia.

În vacanþele din România cumpãr, evident, tone de ziare ºi reviste. Cu înþelegerea limbii stau bine. Cu înþelegerea opiniilor exprimate, de asemenea. Uneori am neclaritãþi cu privire la motivul exprimãrii unor opinii pe care le consider bizare. De regulã, mã lãmuresc când aflu din banii cui trãieºte respectiva publicaþie. Dar aici intru pe o temã care n-are legãturã cu turismul, aºa cã mã opresc. Fãrã sã fi identificat cea mai teribilã vacanþã trãitã.

 

Comentarii cititori
sus

Simona Popescu

 

Vacanþã cu Naturã Umanã
 
Vacanþa e ca sã petreci mult timp
cu tine.
Vacanþa-nseamnã
sã-ntîlneºti cu-adevãrat Natura
de care nu-þi plãcea cîndva în cãrþi.
Dar în vacanþa asta tu cauþi
Natura cea Umanã s-o-nþelegi.
 
Încurcate-s cãile Naturii Umane.
În faþã am o pãdure - neclintitã azi.
Nici o boare de vînt.
Iar soarta noastrã depinde doar de cum
mai bate vîntul. Iar vîntul stã.
 
Sînt legi pe lume ºi sînt frunze.
Legea-i mecanicã-aplicatã pe cel viu.
ªi cîþi sînt vii dintre cei vii?
 
Îi merge bine rãului pe lume.
Operatorii de Suflete moarte s-au îmbrãcat în alb.
O cumpãnã între statistic ºi real.
Constituþia trãieºte prin oameni. E doar o vorbã-n vînt?
Unde sînt oamenii? Cine sînt ei?
Cîndva ni s-a furat o revoluþie.
Se poate chiar orice?
 
Grãdinã de cîrciumãrese-aici, pe locul meu.
Stînci ºi pietre acolo unde cîndva se întindea Marea Sarmaticã.
Marea e ºi ea trecãtoare. În urma ei sînt munþi de scoici ºi piatrã
pe care am cãlcat acum o sãptãmînã.
În urma noastrã, trecãtori cu toții, rãmîne o idee de dreptate.
Dreptatea nu cunoaºte timp.
 
Existã omul fãrã însuºiri ºi legea fãrã oameni?
Ce vã lipseºte în Republica Moldova din România?, citesc într-un ziar.
În Republica Moldova îmi lipseºte România, rãspunde cineva.
În România îmi lipseºte România.
"A scrie este întotdeauna un act politic
cu care ieºi în spaþiul public", zice Sofi - o scriitoare finlandezã
de care dau întîmplãtor.
Eu scriu într-o pãdure, pe un deal.
Într-o cutie se vorbeºte despre þara mea.
E þara mea într-o cutie de vorbe ºi de cifre ºi de feþe vechi.
 
E secetã ºi sînt medalii
de aur, de argint, de bronz.
Pãlãriuþe albe, de mankurþi.
Singurãtatea e virtute?
Acum o sãptãmînã John Buzz - un moldovean - spunea
cã poezia e ºarlatanie, uneori.
Privesc ºarlatania generalã.
Dar poezia nu-i ºarlatanie, Buzz!
Sã-þi pese cu adevãrat nu e ºarlatanie.
 
Unde-i curajul tãu de poet? - un vers de-acum un sfert de secol al unui prieten.
Cine are nevoie de curajul tãu de poet în acest Joc?
Care se joacã în cîþi vor ei.
Cîþi sîntem?
 
De cîþi oameni e nevoie pentru un singur adevãr?
Ci adevãru-i neclintit precum pãdurea fermã
din faþa mea.
Nici vîntul nu o schimbã.
 
Nu existã decît economia politicã, citesc.
Nu existã decît oamenii, spun.
Iar flacãra democraþiei - obiect grotesc - se reaprinde cu-o brichetã.
O bãtrînicã iese din cabina de vot ºi duce degetul la gura închisã
ca un copil. Zîmbeºte. ªi vãd imaginea de zece ori.
De zece ori zîmbeºte ºi duce degetul la buze.
 
În Spania bãtrînii sînt cei care-i susþin pe tinerii ºomeri.
Iar în Thailanda o mie de broscuþe þestoase-au fost eliberate-n mare.
În Siria se-mpuºcã oameni ºi o sportivã din Coreea de Nord e campioanã
olimpicã. O fatã e lãsatã sã lupte - judo - cu vãlul ei cu tot.
κi pune-o cascã ºi e eliminatã-ntr-un minut.
Primarul Londrei stã agãþat de sfori ºi face glume.
 
N-am deschis nici o carte. Vacanþa era pînã mai ieri
un maldãr de cãrþi ºi lenevie.
Nu-i vreme pentru cãrþi ºi lenevie.
 
Indicatoare rutiere au fost furate pentru fier vechi.
Indicatoarele sînt alandala.
Se va vorbi de-acum-nainte doar despre... secetã.
ªi despre apa ce trebuie consumatã responsabil.
România are nevoie de liniºte, spun cei ce-au semãnat doar vînt.
Cît despre Europa… ea e ca noi! Ce chestie!
ªi noi care am stat atîta cu ochii spre Apus.
Apus e gîndul Apusului cel luminos.
 
Dincolo de bine ºi de rãu
un prun pe jumãtate prãbuºit. Partea cãzutã a fãcut
cele mai multe fructe.
ªi floarea din grãdinã ruptã
am legat-o cu o sfoarã.
N-a murit, ci dimpotrivã
acum îi dau lãstari.
Încerc sã înþeleg
Natura - umanã, vegetalã
doar privind.

Comentarii cititori
sus

Diana Simionescu

 

 

Scrisoare din vacanþã.
Aventuri pe Coasta de Est

 

Dragã mamã, dragi prieteni,

(Pãi da, fiindcã ºi mama trebuie sã fie pe fazã, de vreme ce i-am lãsat pe mânã computerul ºi a devenit imediat netohoolicã...)

De la bun început aflaþi de la mine cã nici în ziua de 14 noiembrie ºi în noaptea care a urmat, America nu mi-a venit de hac. Însã nici mult nu mai avea.

Plecând din Alexandria, o suburbie a Washigtonului, cãtre mãreaþa capitalã ºi încercând sã descopãr un hotel pentru a rãmâne încã o noapte sau douã, am aflat cu jale cã un oarecare Dalai Lama ºi discipolii sãi au invadat oraºul pentru nu-ºtiu-ce convenþie sau sesiune de rugãciuni, înºirându-se prin hoteluri pânã spre statele învecinate, Virginia ºi Maryland. 30-40 de telefoane date de recepþioneri amabili n-au fost de niciun folos, cãci 30-40 de mii de musafiri deodatã covârºesc pânã ºi o metropolã ca Washingtonul. Un oacheº Alfredo în uniformã de mareºal de la Watergate Hotel mi-a propus sã mã cazeze la el acasã, citindu-mi disperarea în ochi; a renunþat, la gândul cã soþia lui s-ar putea sã aibã niscaiva obiecþii pe fond.

Vãzându-mã singurã ºi panicatã, altundeva mi-a fost oferit ce mai rãmãsese neocupat: un apartament de hotel cu douã dormitoare, sufragerie, bucãtãrie, câteva bãi, plus felurite maºinãrii, gen aparat de spart ouã, de împachetat plante medicinale, de citit în stele - sau similare, greu de deosebit între ele. Am declinat-o din pricinã cã nu mi-ar fi ajuns o noapte sã le folosesc pe toate, la 650 de dolari ar fi fost ºi pãcat sã dorm. Iar pentru douã nopþi nu mi-ar fi ajuns banii. Aºadar, m-am decis sã nu mai zãbovesc acolo, sã mã întorc pânã la lãsarea serii “acasã”, la gazda mea din New Jersey, trecând în drum ºi pe la Galeriile Corcoran, barem sã nu plec necultivatã cât de cât. Am reuºit sã le vãd. Desigur, pe dinafarã, întrucât lunea este închis, precum ºi marþea, în celelalte zile fiind, probabil, program redus. Le-am pozat, tot pe dinafarã, inclusiv afiºul expoziþiei temporare Andy Warhol. De pe trotuarul de vizavi, cu singura mânã în care nu þineam cele douã valijoare. Fotografiile bãnuiesc ca nu le voi vedea niciodatã, deoarece începuse o ploaie torenþialã, iar aparatul meu nu cred sã fie subacvatic.

Am schimbat douã metrouri, a urmat o milã bãtutã per pedes, încercând sã nu-mi pierd paporniþele ºi nici genþile prinse pe piept, cu paºaportul, banii, cheile. Se înserase. La mustaþã am ratat Greyhound-ul de 6 seara, tocmai bine cât sã pot fuma o þigarã-douã afarã pânã la urmãtoarea cursã, fapt care m-a costat un pachet întreg, dat fiind cã o mulþime de ciudaþi m-a înconjurat de îndatã, cerându-mi care o bucatã, care douã. Nu i-am putut refuza, cãci, de când am sosit în America, deja compasionez cu toþi fumãtorii de aici, indiferent de condiþia socialã, ostracizaþi la maximum în þara tuturor libertãþilor.

Cursa de la ora 7 nu a plecat nici la 7, nici la 7 ºi un sfert. La 7 ºi jumãtate am fost informaþi cã nu prea sunt ºanse, decât dacã ne mutãm cu toþii în alt autobuz, fiindcã acesta pierde gas, însã doar dupã ce se face curat în cel nou. Ocazie numai bunã de a fuma o ultimã þigarã, de data asta împreunã cu ºoferul, în imediata vecinãtate a pompei de benzinã, care precis nu scãpa gas.

M-a surprins cã nimeni dintre brunii cãlãtori, majoritari, nu a comentat incidentul, “ca la noi la nimenea”, “doar în România se putea întâmpla una ca asta” - poate fiindcã pe aici lumea e civilizatã, nu ca în autogara din Titu, poate nu ºtiau unde-i România, dar poate, mai ales, pentru cã la noi pe Dâmboviþa nu sunt negri.

Certurile s-au pornit abia pe drum, în trei limbi ºi patru dialecte, deja le înþeleg pe toate, sper cã ei nu cunosc niciuna din înjurãturile româneºti - iar asta dat fiind cã ºoferul s-a ambiþionat sã opreascã de nenumãrate ori, simþea nevoia sã fumeze la fiecare colþ de stradã, încercând sã ne convingã pe noi cã am avea nevoie la pipi. Ne-am dus, ce era sã facem, n-am îndrãznit sã-l dezamãgim.

Aºa s-a întâmplat cã în New York am pierdut ultima cursã spre New Jersey, moment în care aveam douã variante. Prima: sã mã plimb toatã noaptea cu metroul prin/pe sub New York; a doua: sã iau un taxi dubios din faþa autogãrii, contra a peste 100 de dolari. Foarte riscante ambele, dupã cum mi-a spus la telefon gazda mea, cu o voce teribil de panicatã, ceea ce m-a pus pe gânduri mai întâi, apoi mi-a bãgat spaima în oase. Totuºi mi s-a gãsit, de asemenea telefonic, o altã soluþie, mult mai sigurã.

Astfel cã am luat metroul pânã la garã, cea de trenuri - aveam sã aflu cã mijlocul de transport respectiv se cheamã AMtrack. Dupã zece etape parcurse la un soi de bancomat, apãsând pe butoane ºi bãgând fise, am obþinut bilet din a doua încercare, am prins ºi trenul în ultima secundã, cu ultimele gâfâieli, având pânã ºi bagajele intacte. Era 12.45 noaptea.

Pe la 1 eram singurul supravieþuitor-cãlãtor din Aeroportul Internaþional Newark. M-am urcat în ce a sosit la peron: un trenuleþ gen telegondolã, la înãlþime, teleghidat, care dã roatã pe la toate terminalele. De una singurã: noaptea nu e trafic aerian. Încântãtor, încântãtor! ªi gratuit. O orã m-am plimbat cu vehiculul gen telegondolã, cãci panorama era magnificã, mii de lumini, ca la rafinãria de la Brazi pe vremea Împuºcatului, sute de avioane parcate... Neam de neamul meu n-a trãit o asemenea experienþã, de aceea am înconjurat totul de douã-trei ori, sã fie ºi pentru generaþiile viitoare.

Asta pânã când un domn în uniformã m-a întrebat dacã nu cumva am ºi altã treabã mai bunã de fãcut ori nu aº vrea sã mã duc undeva la culcare. Am negat vehement, eu dorm doar cu somnifere, ºi reciproca e valabilã, dacã nu-mi iau pilulele nu mi se face somn. ªi-apoi, doar n-am venit în America sã dorm, ce naiba! M-a mai lãsat sã fac un tur, l-am asigurat cã în bagaj nu am decât un salam de Sibiu ºi niºte covrigi uscaþi plimbaþi din România, n-o sã explodeze nimic, cred, iar în final i-am spus cã merg la terminalul cel mai îndepãrtat faþã de acel punct - asta fiindcã nu mã puteam desprinde de un asemenea peisaj mirific.

Pe la 3 noaptea am decis, în fine, sã caut staþia de taxi despre care mi se spusese cã ar prezenta siguranþã. Aici, vreo patru bãieþi fioroºi au cãscat ochii la bancnota mea de 100 de dolari, au zis cã mai rar vãd aºa ceva, mai cu seamã noaptea, ºi oricum nu ar avea sã-mi dea restul. Însã unul dintre ei s-a milostivit ºi m-a luat.

Desigur, pe drum s-a rãtãcit ºi a început sã mormãie într-un dialect de data asta necunoscut mie; socotind dupã figura înspãimântãtoare a omului, care semãna cu a monolitului din Muzeul de Istorie Naturalã de aici, din New York, trebuie sã fi fost nativ din Insula Paºtelui. M-am liniºtit: n-aveam cum sã ºtiu limba. În cele din urmã am recunoscut eu strãzile ºi l-am ghidat, iar la vederea celor 10 dolari pe care i i-am lãsat bacºiº s-a arãtat dispus sã mã conducã cu maºina pânã în lift.

Aºadar, dragã mamã, totul e bine ºi decurge fãrã pic de incidente, fac excursii interesante, diurne dar mai ales nocturne. De dormit nu prea e cazul, nici de mâncat, fiindcã nu am vreme, asta o datã, iar a doua oarã fiindcã mâncarea din America mi se pare necomestibilã. Oricum, cântarul mã aratã un picuþ peste o sutã, chiar dacã în scãdere vertiginoasã, deºi nu pot garanta cã e vorba de kilograme, iar nu de yarzi pãtraþi, inci, microni, amperi, acri. Cifra aratã încurajator, ºi apoi se apropie Ziua Recunoºtinþei, curcanul aferent ºi cele trei zile de chefuri neîntrerupte.

ªi, în timpul cât nu pui murãturi, mai roagã-te pentru mine, sã fie acolo în cãmarã, la provizii, pentru cã în America se poate întâmpla chiar orice ºi nu sunt convinsã cã scap întreagã din vacanþa asta. Dar dacã scap, îþi promit solemn cã la anul merg cu tine la Borsec, la mofete.

Sãrutari ºi nu mã uitaþi,

Diana


Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

Retrospectiv, toate vacanþele
sunt cele mai frumoase

 

Am tot stat ºi m-am tot gândit: vacanþele copilãriei ºi adolescenþei mele întârziate au fost una mai frumoasã decât alta, atât de specialã fiecare în felul ei repetat totuºi de a fi, încât mi-ar fi cu neputinþã sã aleg numai una dintre ele s-o premiez ºi s-o expun pe galantarele Prãvãliei Culturale.

Altfel spus, despre ce sã scriu mai întâi? Despre verile în care mergeam cu bunicul din partea mamei de la Constanþa (unde locuiam la Tanti Emilia ºi Unchiu’ Nicu) la Eforie Nord, pentru ca bunicu’ sã scape de reumatism, iar eu de o formã de rahitism vizibilã doar pentru ochiul profesionist al doctorului Creþu? Noi doi mergeam în staþiune (cu autobuzul care pleca din chiar cartierul Tomis unde eram cazaþi) pentru plajele unde se fãceau proceduri cu nãmol. La ora 8 fix bunicu’ intra la bãrbaþi, iar eu la „Mama ºi copilul”, singurã, deorece mama ºi bunica (de tata nu mai spun) erau în activitate. Ne dãdeam întâlnire la ieºire la ora 11 fix, când eu luam o plãcinþicã cu brânzã dulce ºi stafide, o bragã ºi o-ngheþatã, iar bunicu’ lua o bere ºi o plãcintã cu brânzã sãratã. Apoi mergeam la masa de prânz, dupã care ne odihneam, dupã care luam o gustãricã de fructe sau de chefir pe la cinci, dupã care ne îmbrãcam ºi porneam agale la plimbare pe faleza dinspre port (ca sã mã vindec ºi de polipi cu aerosoli naturali, am uitat sã spun, ceea ce chiar s-a ºi întâmplat în scurt timp). Dupã care luam o cinã copioasã, mai citeam, mai povesteam ºi ne culcam. ªi aºa mai departe.

Deºi pavilioanele de femei, de mame ºi copii, de bãrbaþi erau strict delimitate, din apã ne zãream cu oarecare uºurinþã ºi ne fãceam cu mâna. Dimineaþa, dupã ce mã despãrþeam de bunicu’, mergeam la vestiar, apoi intram pe plajã, îmi întindeam prosopul ºi îmi aºezam pe el fel de fel de mãrunþiºuri. Dupã care mergeam direct la containerul cu nãmol ºi începeam sã mã tapetez conºtiincioasã în locurile marcate cu polipi ºi rahitism. Nu am fost un copil murdar (ca alþi copii din cartierul Militari din anii ’90, de exemplu, despre care Florin observa cât de mult le place sã se batã cu bulgãri de noroi). Totuºi, operaþia asta îmi producea o oarecare voluptate, probabil unde reuºeam sã-mi înving greaþa de mirosul acela proaspãt-morbid de cadavre marine ºi în consecinþã, de mizeria propriului corp. Sau poate pentru cã astfel îmi puneam un fel de mascã ºi platoºã nãmoloasã, ca ºi cum aº fi pornit la luptã, sau fiindcã acolo, lângã container, legam prietenii efemere cu alþi copii ºi chiar cu mãmicile lor, care mã dãdeau de exemplu pentru disciplina mea. Da, cred cã asta era: disciplina ºi instinctul vital (de mirare, altfel fiind atrasã ºi îndrãgostitã de-a lungul vieþii numai de fiinþe maladive - dar cred cã aici intervine rânduiala divinã a lumii).

În fine, scârba pe care am reuºit eu sã mi-o reprim în acei ani ’60 pe sfârºite spre ’70 a reînviat în prima jumãtate a anilor ’80 la Ionuþ, bãieþelul sorei mele, care la trei aniºori ne-a spus verde-n faþã, în timp ce-l îmbiam cu un biet pãhãruþ cu nãmol cumpãrat pe plajã la Mamaia de la un vânzãtor ambulant: „Eu nu mã dau cu murdãrie! Nu sînt muncitor!”. Era prin vara lui ’84, când am stat mai mult ca niciodatã la mare. În prima etapã (cea cu pãhãruþul de nãmol) am ajuns dezertând de la armatã. Pe atunci, în a doua jumãtate a lui iulie, Plutonul 110 din care fãceam parte era convocat în „6 martie” de unde era încolonat dis de dimineaþã pentru instrucþie, în vederea depunerii jurãmântului militar. Dar dupã ce i-am vãzut pe Cãtã ºi Anca îmbarcaþi în trabantul lui tata cu Mony ºi Ionuþ pentru Constanþa-Mamaia, brusc m-am aruncat ºi eu într-un tren cu aceeaºi destinaþie, pretextând un foarte real de altfel abces la mãsea. Þin minte ºi acum cum stãtem pe plajã cu inconºtienþã ºi fãlci de hamster, înghiþind tetraciclinã ºi B complex. La un moment dat au chiulit ºi Ana ºi Dorina de la armatã ºi ne-am întâlnit la Costineºti, unde eu am ºi rãmas de altfel. În vara aceea (din care oricum 15 iunie - 15 iulie trecuserã ca un vis la Oradea în practicã sociologicã cu tema „Studiul fenomenului religios”), la scurt timp dupã ce eu totuºi am plecat, la aceaºi mare, prietenele ºi colegele mele (Gabi, Ana, Dorina, Miri, Cami) aveau sã-l cunoascã, fascinate, pe Florin, care-l însoþea pe Eugen, colegul nostru de facultate ºi bunul lui prieten din liceu. În toamnã ne-am reunit ºi l-am cunoscut ºi eu pe Florin.

Pânã la urmã jurãmântul militar l-am depus în februarie 1985, într-o zi în care nu ºtiu din ce motive venisem la pregãtire militarã în þinutã „particularã”. ªi tocmai în ziua aceea mohorâtã se întâmplase ca unitatea sã fie inspectatã de un general. Drept pentru care, vrând-nevrând, dupã un scurt instructaj, restanþierele au intrat în rândul lumii. Eu m-am îmbrãcat în uniforma Anei, iar ea s-a îmbracat în hainele mele, aºa încât pânã la urmã totul s-a terminat cu bine. Ba chiar mi s-a pãrut o mini-vacanþã în compania lui Svejk dimineaþa, continuînd spre searã împreunã cu Ana care m-a vizitat ca sã ne schimbãm la loc hainele. Ea era însoþitã de Serghei pe care îl tachina: „Ah, ce mã mai sãrutai pe când eram îmbrãcatã în hainele Lorenei...”.

Fiecare vacanþã este legatã, firesc, de tandrele mele trãiri subiective, de imagini, forme, sunete, miresme, culori pe care oricât le-aº cãuta acum, nu le pot regãsi în splendoarea vie de atunci. ªi chiar dacã mi le-aº putea aminti în amãnunt, acestea ar conta ºi pentru altcineva în mãsura în care ar avea valoare literarã. Sau dacã i-ar aparþine unei personalitãþi ale cãrei spuse sunt „condamnate” la valoare prin ele însele, prin interesul public sau funcþia documentarã pe care le reprezintã.

Altfel, cred cã o mãrturie despre frumoasele vacanþe conteazã în mãsura în care spune ceva nu atât despre un cineva, cât despre un timp istoric, despre un fenomen cultural, despre un ceva cât de cât obiectivabil. Drept pentru care m-am gândit sã inserez aici câteva fragmenþele din jurnalul unei tabere pioniereºti ºi altele din jurnalul ultimei vacanþe studenþeºti. Nici aici nu mi-a fost uºor sã aleg: am oscilat între tabere pioniereºti sau uteciste despre care scriam în termeni precum „Amintiri din Munþii Mezeºului, din minunata þarã a Silvaniei” (vara lui 1975), „Tabãra micilor corespondenþi de la Cîmpulung Muscel” (iarna lui 1975), „Tabãra matematicienilor olimpici de la Iaºi” (vara lui 1976), „Tabãra de pregãtire pentru olimpiadã la românã” (Piatra Neamþ, vara lui 1980) - fiecare dintre acestea fiind o micã lume cu povestea ei din care se pãstreazã un pic nu numai în vagile mele amintiri, dar ºi în scrisorile primite de la prietene din toate colþurile þãrii, pãstrate ca prin miracol.

Retrospectiv, toate vacanþele copilãriei ºi adolescenþei mele întârziate au fost frumoase (petrecute fie la Craiova, fie la Opriºor, Bucureºti, Severin, Timiºoara º.a.), dar am sã închei, cum spuneam, cu douã exemple care spun ceva mai mult decât ar face-o mica mea istorie strict personalã.


7 august 1976, Victoria, judeþul Braºov

Am venit pentru prima datã într-o tabãrã republicanã (?!-n.m.) a prietenilor naturii. De douã sãptãmâni împreunã cu colegii mei am învãþat mai multe despre felul în care trebuie sã cercetezi, sã iubeºti ºi sã ocroteºti natura. Într-o excursie, Creasta Nordicã a Fãgãraºului unde glaciaþiunile au lãsat urme adînci ne-a lãsat pentru o clipã impresia cã sîntem la poalele Alpilor (?!). Apoi paºii noºtri au fost purtaþi de la Bîlea Cascadã la Circul Glaciar Bîlea, unde lacul cu acelaºi nume le oferã munþilor propria lor imagine, ca într-o oglindã. Pe Transfãgãrãºan ne-am gîndit la eroii care ºi-au jertfit zilele, nopþile ºi chiar vieþile pentru a construi acest drum prin inima munþilor.

Ne-am dat totodatã seama cã noi, pionierii, avem sarcina de a readuce natura la viaþa ei iniþialã (?).

Ne-a plãcut mult ºi pe Valea Sîmbetei. Atunci am trecut peste cele ºapte poduri ale rîului. ªi apa nu cînta, ci fãcea un zgomot asemãnãtor unor cãderi sub formã de cataracte (?). Dar cum de fiecare datã nimic nu e perfect, nu ne-au plãcut marcajele sub formã de triunghiuri de tablã, bãtute în copaci cu ajutorul cuielor. Ele ar fi putut sã fie sub forma unor stîlpi înfipþi la baza trunchiului copacului, cu tãbliþe dreptunghiulare. De asemeni am observat cã au avut loc ºi defriºãri neraþionale care au dus la crearea torenþilor de pietre ºi chiar a alunecãrilor de teren. Tot în aceastã excursie, cu ajutorul academicianului Eugen Pora (?) am strîns resturile lãsate de turiºtii neglijenþi. Astfel am fãcut ceva folositor, chiar dacã nu ne-a plãcut în acel moment.

Cum nu putem pãstra o ordine mai ales într-o astfel de tabãrã, ne întoarcem cu cîteva zile în urmã, atunci cînd am fãcut o drumeþie la cabana „Floarea de colþ”. Cu cortul, cu rucsacul, cu cîntece ºi voie bunã am ajuns la cabanã parcã plutind. Ne-am instalat ºi apoi domnul Eugen Pora ne-a vorbit din nou (?) despre menirea noastrã. În aceeaºi zi, pe cîmpul dintre culmi a rãsãrit ºi floarea solidaritãþii între pionierii români ºi pionierii sovietici. Am cîntat, am dansat ºi am fost fericiþi.

Nu putem uita nici excursia la Pãltiniº. Autobuzul înainta prin ceaþã, dar cîntecele ºi glumele noastre þeseau perdele transparente prin care zãream doar MAREA BUCURIE. Ca peste tot, la Pãltiniº natura s-a dovedit darnicã. Cum însã nimic nu poate dura la infinit, ne-am luat rãmas bun ºi de la aceste locuri.

Un profesor de la Timiºoara ne-a destãinuit multe taine ale plantelor: cum trebuie observate, cercetate, cum se pot recunoaºte zonele poluate dupã licheni ºi alte lucruri interesante. ÎNCHEIERE.


4.08. 1987, Costineºti

Prima dupã-amiazã de plajã cînd rãmîn singurã în camerã la mini-hotelul Amiral 2. Am sã citesc Un veac de singurãtate. Poate ºi din Cãlãtorie la capãtul nopþii. E bine din cînd în cînd sã te confrunþi cu ceilalþi. Numai aºa poate fi testatã perspectiva prin care priveai lumea ºi lucrurile altfel, cu mult mai altfel decît sunt ele în realitate. Eu una am darul de-a complica lucrurile ºi de-a mi le face inaccesibile. Cînd de fapt ele sunt atît de simple ºi fireºti, atît de ale noastre.


6.08.1987, Costineºti

Ultima zi petrecutã aici cu Gabi ºi Neluº. Antepenultima zi de somnolenþã totalã ºi absenþã a oricãrei activitãþi spirituale ºi pasiuni puternice: doar pizza ºi covrigi, bere, coupe-jacques, fiecare zi cam la fel. Seara - Holograf la Forum, cinã cu cotlet ºi vin, bar Forum, Vox Maris. Nu pot sã spun cã am dus-o rãu. (O zi specialã a fost acum o sãptãmânã, când Adrian Pintea a dat autografe pe plajã. Mi-a scris ceva foarte frumos pe o carte). În fine, cheltuieli aiurea ºi remuºcãri pentru sacrificiile mamei ºi ale tatei.

Astã searã este festivitatea de premiere (la Festivalul Filmului Românesc). Oare cum va fi? Firesc ar fi ca Adrian Pintea sã ia marele premiu pentru interpretarea rolului masculin Iorgovan (din filmul Pãdureanca; ceea ce s-a ºi întâmplat, premiul fiind împãrþit cu ªerban Ionescu - n.m.). Vom vedea.

În acest moment cel mai bine mã exprimã Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurãtate, roman, trad.ºi pref. Mihnea Gheorgiu, BPT, 1979, Ed. Minerva, Bucureºti: [Pe Ursula Iguarán ºi José Arcadio Buendía, mai mult decît iubirea, îi lega o remuºcare comunã]. p.52: «(…) Au continuat sã trãiascã astfel într-o lume fugarã, deocamdatã þintuitã în cuvinte, dar care nu va întîrzia sã le scape fãrã întoarcere de îndatã ce vor uita însuºi înþelesul scrierii».

Comentarii cititori
sus

Irina Wolf

 

La bunici

 

Maºina urca anevoie pe strada neasfaltatã, plinã de hârtoape. Drumul era atât de prost, încât mama ºi cu mine fusesem nevoite sã coborâm ºi sã strãbatem calea pânã la casa bunicilor pe jos. Pe vârful dealului se desluºea deja moara satului. Acolo urma sã lãsãm maºina. Într-un an plouase puternic. Atunci uliþele s-au transformat cu repeziciune în „râuri” de noroi. Singura noastrã salvare fusese tractorul. Numai el reuºise sã tragã maºina împotmolitã în mocirlã spre ieºirea din sat.

Dacã mama nu m-ar fi þinut de mânã, aº fi zbughit-o pânã aº fi simþit îmbrãtiºarea caldã a Bunelului. Nu mai aveam stare, abia aºteptam sã ajung. Nu eram singura nerãbdãtoare. În fiecare varã Azorel ºi Cociubei, cãþeii atât de dragi mie, mã aºteptau sã-i scot la plimbare. Eram un copil zburdalnic ºi tare neastâmpãrat, iar la bunici mã simþeam în lumea mea. Fugãream gâºtele ºi gãinile lui Mamaie, necãjeam curcile ºi cocoºii. Zilnic îl urmãream pe bunicul cum meºtereºte prin curte ºi pe moºie. Dupã ce îºi termina treburile, plecam sã colindãm pe dealuri sau prin pãdurea de tei. Cu toate cã era de vârstã înaintatã, Bunelul avea mersul tare sprinten. Abia reuºeam sã þin pasul cu el. Cãþeii erau nedezlipiþi de mine. Din când în când lanþurile lor se încolãceau în pãpuºoiul des prin care treceam, fãcându-mã sã rãmân tare în urmã. Degeaba strigam dupa Bunelul sã mã aºtepte. Demult auzul lui lãsa de dorit.

Între timp mama îmi descoperea absenþa. Faptul cã Bunelul se întorcea singur era motiv de mare panicã. “Stai fãrã grijã”, încerca acesta s-o liniºteascã. “Sã nu cumva sã baþi copilul. Câinii cunosc drumul spre casã”. Când într-un târziu ajungeam ºi eu, mã simþeam în siguranþã. ªtiam cã bunicul mã va apãra. Aºa zgâriatã ºi murdarã mã aruncam pe cãpiþa de fân, unde rãmâneam pânã seara. Atunci mã lua Mamaia în primire. Cu ochi mari o urmãream cum pregãtea aluatul de pâine. Pe când mã aºezam cuminte lângã cuptor ºi o aºteptam sã coacem lipiile, bunicul stãtea cu tata la taifas. Strãbunica ne aºtepta pe prispã. Cu toate cã avea 92 de ani, cafeaua ºi þigara erau nelipsite. Erau seri calde, o liniºte de nedescris. Electricitatea nu ajunsese încã în satul bunicilor. La lampa cu gaz ascultam pânã târziu în noapte poveºtile Nanaiei. Dacã ar fi fost dupa mine, aº fi fost tare bucuroasã sã rãmân pentru totdeauna acolo.

 

Comentarii cititori
sus

Aprilia Zank

 

O vacanþã cu cântec

 

Ca sã spun adevãrul, am fost mereu cam scepticã apropo de clasificãri fãcute cu intenþia de a stabili non plus ultra unor însuºiri: cel mai bun prieten, cea mai frumoasã zi din viaþã, cea mai interesantã carte pe care ai citit-o ºi aºa mai departe.

Mi s-a pãrut întotdeauna cã fãcând o alegere de felul acesta, o judecatã de valoare de fapt, nedreptãþeºti pe toþi ceilalþi „participanþi” la competiþie, care, fiecare în felul lui, pot avea merite la fel de mari.

Aºadar, din momentul în care am început sã mã gândesc care din multele vacanþe petrecute de mine ar putea figura ca fiind cea mai frumoasã, mi-am dat seama cã nu pot lua în niciun chip o hotãrâre cât de cât obiectivã: fiecare vacanþã a fost, în felul ei, deosebitã: cele din timpul ºcolii petrecute la bunici, la mare sau la munte, vacanþele din perioada studenþiei în taberele de la Costineºti, cele mai târziu cu familia ºi copiii mei în diferite locuri din lume. Cãci trebuie sã menþionez, purtând cu mine o recunoºtinþã deosebitã faptului cã viaþa mi-a oferit aceastã ºansã, cã am avut norocul sã strãbat multe meleaguri ale lumii. Nu este momentul, desigur, sã pomenesc aceste voiaje aici, dar gândindu-mã la o vacanþã deosebitã, mi-a venit în minte un episod care s-a petrecut într-una din aceste cãlãtorii, episod care a fost în acelaºi timp amuzant ºi impresionant.

Cu cinci ani în urmã am fost pentru a doua oarã cu familia mea, soþul ºi doi copii, în Japonia, la Tokyo. Ca ºi prima datã, deja la prima ieºire în oraº am fost uluiþi de o mulþime de lucruri deosebite. Nu ºtiai de ce sã te minunezi mai întâi: de modernismul arhitectonic, de trepidaþia vieþii cotidiene a milioanelor de oameni care îºi urmau drumurile ºi ocupaþiile în aceastã metropolã, despre care într-adevãr se poate spune cã nu doarme deloc, de tinerii joviali ºi bine dispuºi pe care îi vedeam peste tot - cei mai mulþi trãznit îmbrãcaþi ºi o bunã parte din ei, atât bãieþi cât ºi fete, cu pãrul vopsit într-un blond ciudat - sau de magazinele cu articole electronice de la fiecare pas, ºi, întrecându-le chiar ºi pe acestea, de abundenþa sãlilor de jocuri în care o mulþime de oameni de toate vârstele petreceau ore în ºir într-un vacarm de muzicã, zdrãngãnealã de fise ºi tot felul de alte zgomote electronice care îþi cãdeau în cap ca o grindinã ce nu se mai termina.

Desigur cã încercam sã rãmânem receptivi la toate ºi sã ne bucurãm de ineditul imaginilor ºi experienþelor noi pe care le fãceam acolo, totuºi, uneori, puterea de asimilare a noului ºi a neprevãzutului ajungea la limite destul de acute: te simþeai într-adevãr într-un loc strãin, ca sã nu zic straniu, ºi aveai nevoia sã te retragi, chiar ºi pentru scurt timp, undeva, într-o „oazã” de liniºte ca sã te „regãseºti” ºi sã te regenerezi un pic. Nicio ºansã desigur, dat fiind cã fiii noºtri, iubitori înfocaþi ai oraºului Tokyo, doreau sã guste cât mai mult atmosfera nebuneascã a acestei metropole.

Aºa cã nu mi-a rãmas altceva de fãcut decât sã-i urmez cu bravurã, înaintând tot mai mult în inma tumultului din cartierele oraºului, care în timpul serii se transformau în adevãrate focare de muzicã, jocuri, ba chiar dansuri de stradã, pantomimã ºi alte manifestãri mai mult sau mai puþin artistice.

Aveam deja sentimentul de plonjare într-o lume oarecum irealã, în care toate se amestecau ºi începeau sã se învârteascã într-un fel aproape îngrijorãtor, când, deodatã, aud sau mi s-a pãrut cã aud pe cineva cântând, ca sã nu zic rãcnind, în româneºte. În primul moment m-a cuprins un acut sentiment de panicã, de teamã cã încep sã-mi pierd raþiunea, ºi am aºteptat ca aceastã „viziune” acusticã sã disparã, dar nici vorbã, cuvintele româneºti se rostogoleau asupra mea într-un tempo vivace ºi o atmosferã de bunã dispoziþie surprinzãtoare. Mi-am încordat ultimele resurse de atenþie ºi concentrare, ºi trebuie sã spun cã mi-a trebuit ceva timp pânã se realizez cã miraculoasele cuvinte lãlãite în gura mare, care veneau din diferite difuzoare date la maxim, nu erau altceva decât cele, antrenante, ale ºlagãrului românesc de pe atunci, „Dragostea din tei”. ªtiam cã aceastã melodie ajunsese de mare succes în multe pãrþi ale lumii, dar nu m-am aºteptat ca japonezii sã o iubeascã aºa de mult încât sã o asculte la un numãr aºa mare de megafoane din acea zonã de distracþii.

Uºuratã cã mintea nu mi-a luat-o chiar razna ºi bineînþeles foarte mândrã ºi bucuroasã cã melodia „noastrã” se bucurã de atâta popularitate, mi-am luat un nou avânt ºi am continuat hoinãreala încã o bunã bucatã de timp, cântând în gura mare cu un grup de tineri japonezi „Dragostea din tei”.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey