•  Mircea Gheorghe
•  Xenia Karo


sus

Mircea Gheorghe

 

Politica

 

Pentru Aristotel, dimensiunea „politicã” a omului este, prin definiþie, legatã de cetate. „E evident, spune el, cã cetatea face parte dintre lucrurile naturale, cã omul este prin naturã un animal politic ºi cã cel care se aflã în afara cetãþii - desigur în chip firesc, nu prin neprevãzutul împrejurãrilor - este o fiinþã ori decãzutã, ori supraomeneascã”.

Stagiritul stabilea o deosebire de esenþã între un cap de familie ori un stãpîn de sclavi, pe de o parte, ºi un magistrat, - un politikos - ori un rege pe de alta. Familia este asocierea unor indivizi „care nu pot exista unul fãrã altul” (fie cã în aceastã asociere este vorba de un bãrbat ºi o femeie, ori de un stãpîn ºi un sclav); cetatea, în schimb, reprezintã o asociere de comunitãþi familiale care „existã în vederea unei vieþi fericite”. Rolul omului politic este sã conducã cetatea spre atingerea acestui scop.

Nu se poate vorbi de o aemenea magistraturã într-o asociere familialã.

Fireºte cã de la Aristotel încoace, unele lucruri s-au mai schimbat! Viaþa unei familii „primare”, cum ar numi-o Stagiritul, din zilele noastre, este aproape la fel de complexã ca aceea a unei cetãþi antice ºi dacã Aristotel ar reînvia, el ar fi uimit sã constate cã viaþa noastrã de zi cu zi este aidoma unui joc politic atotcuprinzãtor, descris cu o terminologie proprie care și ea i s-ar pãrea stranie. Cu lupte pentru putere între membrii familiei, cu „relaþii externe” în afara casei, cu „alianþe” durabile sau vremelnice („tovarãși de drum”) pentru atingerea unor interese, cu trãdãri cînd se întîmplã, în vremi de tiranie, sã avem sicofanþi în familie sau printre prieteni, cu „strategii de imagine” ºi de „credibilitate”, cînd vrem sã obþinem ceva, cu „propagandã”, cînd încercãm sã ne punem meritele ºi izbînzile în luminã, cu „zone de influenþã”, cînd avem prieteni pe care îi urmãm, sau care ne urmeazã în toate ale vieþii, cu „pacte de neagresiune” sau cu „armistiþii”, cînd convenim sã stingem o ceartã, cu perioade de „avînt”, cînd totul ne merge din plin, ºi de „crize”, cînd viaþa noastrã sau alor noºtri trece prin încercãri de tot felul, cu „revoluþii”, cînd copiii se ridicã vehement împotriva valorilor noastre, cu „lovituri de stat”, cînd un cap de familie îºi pierde prestigiul - din pricina bãtrîneþii, a unei boli, a unei greºeli sau a unui eºec - ºi i se ia locul, cu „secesiuni”, cînd divorþãm, disputîndu-ne copiii, casa ºi celelalte bunuri... ªi nu sîntem confruntaþi de-a lungul vieþii cu nenumãrate schimbãri de „regim politic” în propriile noastre familii? ªi nu are fiecare familie, demnã de acest nume, o istorie, o culturã ºi o mitologie proprii ºi, concomitent, o politicã faþã de ele? De mult, de foarte mult timp, a nu face politicã înseamnã a nu trãi. Natura de zoon politikon a omului este astãzi constantã ºi omniprezentã. Doar cercul în care se manifestã variazã. Aºa cum susþineau, de altfel, și cei pe care-i combãtea Aristotel la timpul lui.

 

Comentarii cititori
sus

Xenia Karo

 

Un musiu din politicã

 

Pare o impietate, dar nu urmãresc foºgãiala politicã. Din foarte multe motive. Sau, altfel spus, nu am niciun fel de motiv sã mã intereseze. Nu, nu-mi þineþi discursuri. Am cam trecut prin toate fazele. Sã-i spunem resemnare - mioriticã, poftim - ºi sã ne-mpãcãm, pentru cã altceva vreau sã povestesc.

Cum-necum am nimerit într-un context generat de un om politic. Întâmplãtor, venea dinspre partea pe care eu pusesem mai an ºtampila, ca pe rãul cel mai mic. Întâmplãtor, personajul este unul destul de respectat pentru un om politic. Poate un respect disperat, dar finalmente respect.
Mã gândeam în avans: în principiu, pe douã subiecte nu mã rabdã inima ºi sar la bãtaie - profesorime ºi presã. A ieºit din pãlãrie primul, dar sã nu anticipez. Mã înfiinþez punctualã. În jurul meu, numai studenþime ºi vreo doi rãtãciþi mai copþi. ªi stai! ªi stai! ªi aºteaptã! Sã mai zic de întârzierile politicienilor? Nu mai zic. Poate altãdatã! Într-un târziu apare musiu, cu scuzele de rigoare (cã ºedinþe, cã aºa-i în politicã). Zic sã tac. Sunt colericã ºi m-am plictisit de câte ori am dat cu bâta-n baltã pânã acum.

Ne aruncã o privire, ne întreabã de pãrere, nu aºteaptã sã deschidã vreunul gura cã începe sã ne toarne în cap verzi ºi uscate, minciuni gogonate ºi sfruntate ºi înfuriate (da, ca gogoaºa). Tac! Tac! Tac! Pânã îi retez vorba cu un „nu-i chiar aºa”. κi dã seama cã exist în dreapta lui ºi-mi aruncã o privire care sã mã lipeascã de scaun: „Nu-i chiar aºa???” ºi dã sã continue aiureala. „Nu, zic, nu-i chiar aºa” ºi îi dovedesc cã minte ca un puºtiulicã lipsit de imaginaþie. Schimbã cât poate de repede vorba ºi dã-i ºi dã-i. În sfârºit, se opreºte! ªi îi invitã pe ceilalþi sã spunã ºi ei una alta.
Ei, dar încep tinerii sã vorbeascã! Se jurã cã sunt apolitici! N-apuc sã mã minunez de precocitatea lor, cã imediat îºi spalã pãcatul ºi declarã cu mâna pe inimã cã vor vota ceea ce le cere musiuul nostru. Simt cum mi se urcã sângele în cap! Mã uit la musiu, care dã din cap satisfãcut aprobator. ªi turul mesei cu jurãminte continuã. Unul dintre ãi copþi, sã zic aºa, ironizeazã (corect ar fi sã zic: ia la miºto) dedublarea aceasta veselã. Evenimentele discursive curg netulburate.

Pânã când ceasul rãu îi pune politicianului pe limbã profesorimea, cum cã e proastã. Tinerii repetã ca un ecou tembel. Iau foc, vãd negru în faþa ochilor ºi sar la gâtul individului - urlete, jigniri mai aºa, mai pe sub masã. Omul habar n-are ce vorbeºte. Urlu de pile, cunoºtinþe ºi relaþii, de halul de concursuri. Nimic. Toarnã cliºee peste cliºee - din alea pe care le auziþi toatã ziua-bunã ziua la televizor. Se adreseazã celorlalþi: „Sã lãsãm deoparte ce a fãcut sau zis alt musiu pânã acum! Sã judecãm situaþia de acum!”. N-o scoate la cap cu mine, nici dupã oareºce ameninþãri voalate. Încearcã un sfat: „Nu le lua ºi tu personal!”. Ba le iau foarte personal ºi bãtãlia continuã pânã se sparge întâlnirea.

Plec dezgustatã de cinismul lor ºi de prostia noastrã sau de disperarea noastrã.

P:S. Iar nu dãdui nume. Puteþi pune orice binevoiþi în loc de musiu!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey