•  Carla Berneanu
•  Florentina Decã


sus

Carla Berneanu

 

Colega mea de bancã s-a mãritat

 

Deunãzi am fost la nunta celei mai bune prietene ale mele. A doua nuntã la care am participat în cele 20 de primãveri, dar prima la care am ºi contribuit aºa cum am putut. ªi acum încep sã rãscolesc prin sertãraºul meu cu amintiri. Am cunoscut-o în liceu ºi ne-am împrietenit prin clasa a XI-a. Ne-am mutat în aceeaºi bancã, ne-am fãcut confidenþe, am împãrþit pacheþelul de acasã, am pus bani împreunã ca sã ne luãm sucuri ºi dulciuri în timpul pauzelor ºi eram cam de nedezlipit. Au urmat schimburi de perechi de pantofi, de farduri ºi de haine. Þin sã fac o steluþã pe hârtie: eu nu sunt sociabilã, nu sunt rãbdãtoare, nu îmi place sã vorbesc mult ºi râd foarte rar din tot sufletul. În general, tac, ascult atât cât sã ºtiu sã îi rãspund partenerului meu de discuþie cu „da” sau „nu”.  Nu mã pot schimba pentru cã e din moºi-strãmoºi. Ea a fost printre puþinele persoane care a înþeles când trebuie sã mã lase adâncitã în gândurile mele ºi când trebuie sã mã þinã în prizã. Tot ea a fost cea care mã fãcea sã râd cu lacrimi atunci când nu îmi doream decât un pacheþel cu ºerveþele ºi o pernã în care sã îmi vãrs lacrimile. Tot ea m-a fãcut sã simt cât de importantã poate fi o prietenie. O prietenie care a durat peste patru ani, lucru care, în zilele noastre, este de respectat.

M-a anunþat acum câteva luni cã o sã se mãrite. Am început sã îmi croiesc rochiile în minte, sã îmi aºez accesoriile, sã îmi caut pantofi ºi o coafezã. Când mi-a spus cã îi voi fi ºi domniºoarã de onoare, am început sã mã împãunez. Evenimentul se apropia, eu eram gata, iar pe 21 iulie eram la Starea Civilã. Nicio lacrimã nu mi-a curs pânã am ajuns acasã ºi am aºezat-o pe scaun pentru ca naºa sã îi punã voalul. Nu obiºnuiesc sã plâng, iar atunci când o fac, mã asigur ºi îi asigur ºi pe cei din jur cã am avut motive puternice. ªi ca o parantezã: nu ascult niciodatã muzicã popularã, indiferent de cine este vorba. Nu ºtiam cine sunt Doina Boericã, Niculina Stoican sau alte nume faimoase din lumea lãutãreascã. ªi cum nu am participat nici la nunþi, nu ºtiam care-i treaba cu „Ia-þi, mireasã, ziua bunã!”. Pãi, bine. Începu Doina Boericã sã ne cânte ºi sã ne încânte ºi ajunse la melodia cu pricina. Eu nu avusei nici un sentiment. Este posibil sã nu fi fost nici foarte atentã la versuri pentru cã mã chinuiam sã îi þin prietenei mele oglinda încât sã vadã cum stã treaba cu voalul. Toatã lumea era cu ochii în lacrimi, m-am uitat repede la celelalte fete, erau ºi ele toate un plâns. Zic: „Stai aºa cã e ceva! Ce are prietena mea de plânge?” ªi încep ºi eu sã plâng.

Mã dezmeticii, fugirãm la bisericã, mã trezii cu lumânarea în mânã, mai grea decât mine, ne aºezãram în faþa altarului ºi începu slujba. Dupã primele minute simþii niºte dureri groaznice. Erau picioarele mele care nu suportã înãlþimea, recte tocurile, dar, din solidaritate fațã de prietena mea, am zis s-o fac ºi pe asta. Mã gândii ce sã fac, mã uitai la preot, mã uitai în spate cine era sã nu mã fac de râs. Erau socrii prietenei mele pe care, ce-i drept, îi simpatizez foarte mult. Zic în gândul meu: „Acum e momentul!” Scot uºor un picior, arunc subtil un pantof, îl scot ºi pe al doilea ºi gata. M-am gândit cã nu îºi va da nimeni seama. În urmãtoarea secundã simt o mânã care mã bate uºor pe spate. Era socrul mare. Îmi spune în bulgãreºte: „Sunt la mine pantofii”. Cu ce mai ºtiam ºi cu ce am dedus, am reuºit sã zic: „dobre!” Adicã bine.  E posibil sã nu fi spus faptul cã soþul prietenei mele este bulgar. Mai departe. Fac turul altarului cu lumânarea, mã împiedic de rochie, þin de naºã, simt cã se apropie sfârºitul, mã încalþ, fug acasã!

Am ajuns seara la restaurant, am jucat o sârbã iar cu lumânarea. Am furat mireasa, i-am desfãcut voalul, ne-am aºezat în spate sã prindem buchetul. Buun. Eu mã înþelesesem cu prietena mea cã ea mi-l va arunca intenþionat mie, doar, doar m-oi mãrita ºi eu. M-am pus strategic, m-am uitat la ea. Unu’, doi, trei ºi… ce sã vezi? Trecu doamna Marcu, o femeie de vreo 60 ºi ceva de aniºori ºi îi picã buchetul fix în braþe! Am mai râs puþin de tristeþe ºi am plecat acasã cã ºi a doua zi mai era o zi.

 

Comentarii cititori
sus

Florentina Decã

Autostopul, încercarea gratuitã de a scãpa de fricã

E 7:00 dimineaþa. Stãm (eu ºi el) la ieºirea din oraº, cu patru cartoane în mânã pe care sunt trecute oraºele Drobeta, Caransebeº, Timiºoara, Arad. Vrem sã mergem cu autostopul pânã în Arad (nu, nu e consecinþa întrebãrii idioate de pe Facebook: care e ultimul lucru pe care l-ai fãcut pentru prima data, ci doar încrederea cã trãim într-o lume normalã). Toate indicaþiile le avem de la un prieten care a mers peste 150.000 km cu autostopul prin toatã Europa. Cu 0 lei. ªi noi (eu ºi el) ne pãstrãm doar 10 lei în portofel, ca nu cumva, de ruºine, sã ieºim pe minus.

Regula e una de bun simþ. Opreºte maºina ºi îl întrebi pe ºofer: ne luaþi ºi pe noi, fãrã niciun ban, pânã în oraºul x? ªi el, plictisit de navetiºtii de pe marginea drumului, acceptã compania a doi tineri drãguþi, zâmbãreþi ºi al naibii de speriaþi. De altfel, o informaþie importantã pentru cârcotaºi este cã nicãieri în Europa de Vest nu þi se cer bani pentru autostop, mai mult, pare o jignire. Se presupune cã e un serviciu reciproc. Dar pânã la cârcotealã, sã îmi continui povestirea.

Trecuserã câteva minute ºi nicio maºinã nu oprise. Îmi fac planuri pentru tren sau mãcar microbuze care sã ne salveze. Doar cã nu apuc bine sã gândesc soluþii salvatoare când o dubiþã opreºte în dreptul nostru: „Vã iau pânã în Timiºoara”, „Bine, dar ne luaþi ºi fãrã bani?”, dupã care o replicã a ºoferului la care, prin nu ºtiu ce forþãri, am reuºit sã zâmbesc „Dacã nu vã e fricã de vitezã, urcaþi”. ªi urcãm. Deja îmi imaginez cum dubiþa care merge dupã fructe în Ungaria face drifturi pe strãzile româneºti, mai ceva ca în NFS. Imaginaþie bogatã doar, ºoferul fiind un domn cât se poate de atent ºi de calm. În cele ºapte ore vorbim de politicã, pieþe, excursii, unguri, facultãþi, afaceri, drumuri (ºi aici, sãracul înjurã cu poftã, dupã care, amintindu-ºi de autostopista din dreapta, îºi cere scuze). În Timiºoara ne lasã aproape de ieºirea din oraº spre Arad, iar noi, din nou, începem sã ne rugãm. Un popã, cu o maºinã break, opreºte în dreptul nostru. Suntem duºi, pe muzicã bisericeascã, pânã în faþa blocului la care trebuie sã ajungem. Mulþumim ºi fugim în primul magazin. De cei 10 lei ne cumpãrãm suc ºi o ciocolatã.

În cele 10 zile petrecute în Arad uitãm de mica nebunie, doar în cea de-a noua zi ne gândim cum ne vom întoarce în Craiova. În ziua plecãrii, pe masa din bucãtãrie, sunt înºirate alte cartoane, pe care pictãm, cu markere, oraºele Lugoj ºi Craiova. Caransebeº ºi Drobeta le avem. Ne luãm apã, sandviºuri ºi aceleaºi rucsacuri cu care am venit. Ne-au purtat noroc. Acum, în vinerea asta, nu ºtim ce va fi. Ajungem cu o cunoºtinþã în Timiºoara, doar cã ne lasã la intrarea dinspre Arad, aºa cã e un moment bun sã vizitãm oraºul vestic. Îl strãbatem în câteva ore, pânã când, cu dreapta, stânga, mergeþi înainte, întorceþi-vã, ajungem la o ieºire unde era un restaurant ºi o pãdure. Buuun! Sã ne scoatem foile de drum (cartoanele) ºi sã aºteptãm. „Zâmbeºte ºi tu”, îmi zice el, eu am fãcut febrã la maxilar de cât am rânjit la fiecare maºinã. Eu, serioasã, nu þin cont ºi mã îngrijorez. Mama ºtie cã vin cu trenul, la ora 16:00 ºi deja e aproape 12:00. Dar lasã, îmi zic, nu o mai sperii cu nebunia mea ºi îi povestesc totul, mâine. Sau astã-searã, când ajung (sper sã ajung). Opreºte o maºinã. Departe. ªoferul ne face semn, ºi fugim, ca ºi când am fi înscris pentru naþionalã. Nu uitãm sã întrebãm dacã ne ia fãrã bani, când zeci de înjurãturi ºi strigãte ne stricã cheful de autostop: „Pânã în Craiova, pe banii mei, pe benzina mea, sã vã car gratis? Duceþi-vã 3hda83b382” Ne retragem, la care adãugãm, în ºoaptã, tot aggdh33jj9942hd.

Din nou, pe marginea pãdurii. Mãcar e rãcoare ºi simt un alt aer. „E vestic”, îmi zice el. Începem sã ne împungem, el ardelean, eu olteancã. Are câºtig de cauzã. Pânã ºi pe wc-urile ecologice din pãdure, pe uºã, e un îndemn cu „salvaþi albinele” ºi ceva de Einstein. Dupã înjurãturile primite de la oltean, plus ecologia de pe wc-urile timiºorene, mai puteam sã îl contrazic? Opreºte o a doua maºinã. Cu numãr strãin. Ahh, nu prea e de bine. Dar uite, e ºi un copilaº. Un tatã la volan. Bun, sã sperãm cã e bine. „Merg pânã în Caransebeº”. „Da, da, fãrã bani vã iau”, urcaþi. Zâmbim. Chiar dacã nu ajungem prea departe, e bine ºi Caransebeº. Mergem, vedem dealuri, câmpii, pomi, livezi. Suntem rugaþi cu sucuri, apã, e reglat aerul condiþionat în funcþie de cât vrem noi. Trece aproape o orã ºi nimic nu pare cunoscut. Încep sã mã sperii ºi întreb din nou: „Da‘ sigur mergeþi la Caransebeº?”, „Da, cum sã nu”. El îmi dã cu cotul, în semn de nemulþumire: cum aº putea crede cã un domn aºa de amabil poate sã ne ducã în alte pãrþi. Înaintãm, eu tot încruntatã rãmân. Mã uit speriatã dupã indicatoare ºi când vãd cã „DEVA” apare drept înainte. În direcþia spre care mergeam. „Staþi!!!”, scrie D E V A. Deva. Noi vrem la Lugoj. Drobeta. Caransebeº. Craiova. Speriat, ºoferul ne spune cã el merge în Caransebeº lângã Alba. E plecat de mult din þarã ºi nu ºtie prea bine, dar sigur trece prin Caransebeº. Iar eu zic, poate Sebeº. Da, chiar, mergeþi în Sebeº, nu în Caransebeº.

Aºa ajungem în munþi. Îi cerem sã ne lase la ieºire din Deva. E doar o ºosea ºi porumb. Maºinile trec rar ºi cu vitezã. Cine sã ne vadã, cine sã ne ducã în Craiova? E aproape 15:00 ºi eu sunt pe un câmp. Încep sã plâng ºi þin atârnatã o altã foaie, pe care am scris, cu un pix, Petroºani, Tg-Jiu. Dupã aproape o orã, un nene opreºte ºi e uimit de curajul nostru. Pânã în Petroºani ne vorbeºte de dragoste. E frumos. Mã calmez ºi aud telefonul: e mama. Ai ajuns?, mã întreabã. Nu, are întârziere mare. O liniºtesc ºi mergem aproape de Defileu sã mâncãm sandviºurile. Aº sta zile întregi pe banca asta, între munþi, iarbã ºi pomi. Dar trebuie, din nou, sã cãutãm maºinã.

Gãsim un ºofer grãbit sã termine tura cã e aºteptat cu bere ºi mici de nevastã. E Oltenia noastrã dragã ºi lucrurile merg normal. Claxoane, înjurãturi în trafic, depãºiri periculoase. Ajungem pe centura din Târgu-Jiu, unde, dupã nici un minut de aºteptare, opreºte un tirist. Cu barbã, pãr pe piept, maiou ºi cercel în ureche. Îl întrebãm dacã ne ia fãrã bani pânã în Craiova, ne zice sã urcãm ºi apoi, o glumã de tirist: „Bine cã m-aþi anunþat sã vã iau gratis, cã dacã nu, când coboraþi ºi nu îmi dãdeaþi bani, vã bãteam”. Râde. Noi nu. Pânã la urmã, în tirul spre Craiova am învãþat glumele, necazurile ºi limbajul tiriºtilor: „colegu’ e liber la Filiaºi? E un cercetaº în satul x. Cercetaº = poliþist rural. Sau: sunt doi donatori în faþa mea (motociliºti). De scuteriºti, am aflat cã sunt mini-donatori, iar când am intrat în Craiova, aud: „Am ajuns în Ford City”. Staþia a fost sursã de inspiraþie pentru zeci de articole. La fel ºi tiristul care ne-a mulþumit, la sfârºit, pentru companie.

800 de kilometri ºi 0 lei. ªapte maºini, ºapte ºoferi ºi ºapte poveºti. Douã zile de stres, râsete, bucurie, socializare. Cinci oraºe pe care nu le vãzusem. Autostopul - o deplasare dincolo de propria fricã.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey