•  Dan Dãnilã


sus

Dan Dãnilã


Mansardã

Pe oglindã un fel de abur care seamãnã
cu profilul meu ºi nu se lasã ºters atât de uºor.
E semn cã o sã cadã prima brumã de octombrie,
vãd prin geam frunzele cum se sinucid pieziº,
contra vântului ºi din nou atingerea discretã
a singurãtãþii, ca a unui hoþ de buzunare care
ºi-a cam pierdut dexteritatea. Sunt destul de
încãpãþânat când e vorba de recunoaºtere,
atunci mã cramponez de vechile argumente
ºi mã trezesc uneori cu degetele încleºtate,
ca dupã un coºmar. Mã cert cu jumãtatea mea
mai tânãrã, mai rãzvrãtitã. Definiþia singurãtãþii?
Simplu, sã nu mai ai cui sã îþi povesteºti visele.
E preferabil sã nu visezi deloc decât sã rãmâi
cu ele în gât, dimineþile. Fiecare zi, o picãturã
leneºã prelinsã pe geamul în spatele cãruia cineva
spioneazã. Sticla e deja puþin matã de atâta frecat
inutil ºi nimic nu mai e cu adevãrat limpede.
Aud paºi care coboarã treptele ºi nu mai ajung
niciodatã, voci care urcã ºi se frâng de tristeþe.
Chiar ºi stafiile sunt mai blânde pe înserat.


Jurnal

Azi noapte m-a trezit un þânþar rãtãcit,
m-a supt puþin. Am scris un poem
despre calea laptelui, care nu curge,
pe care nu o bate nimeni cu pasul
dar mã þine treaz uneori. Un fel de nor
mult mai spiritual decât generaþia 90.
Sau decât jurnalistul acela cãruia toþi
îi ascultã platitudinile cu gura cãscatã.
Prefer sã privesc calea laptelui decât
ziarele noi cu miros de cremã de ghete
sau DDT, cu titluri de o ºchioapã
sub care e vid scris mãrunt. ªi un fumãtor
în lanþ, cu topor, nebãrbierit pirpiriu ºi jegos
care ºi-a ucis toatã familia la beþie.
Deºteaptã-te române deschide programul
cu cel mai colorat steag din lume. ªtirile.
Acum nu se mai vede calea laptelui.
Viaþa claxoneazã, zdrãngãne, înjurã,
latrã, plânge, miroase a mici, a varzã
urlã ca o salvare. Îndurã. Sã vedem ce zi
o sã mai fie ºi asta. Plec la servici.


Început

Dintr-o singurã literã moartã
poate începe totul - blestemul
râului de noroi sau întoarcerea
fiului risipitor în straie de aur,
izvorul luminos al labirintului.
La fel curge povestea pojarului
perpendicular pe oricare brad,
când scrisorile rãmân închise
iar pleoapele livide sunt pline
de aºteptãri, trupuri de nesomn.
Doar aºa înþelegi deºteptarea:
terminã jocul dinainte pierdut,
lipeºte-þi þeasta de membrane
sã auzi dintr-o datã gândurile
negre, ca din sârmã ghimpatã
carbonizate în contraluminã.
Aerul descântat cu limba,
conturul tãu imprecis, respirabil.


Înger de toamnã

Într-o searã tulbure de octombrie
mi-am recunoscut îngerul - avea
culoarea ochilor mei, iar aripile
strãvezii, de libelulã, cu nervuri
complicate precum o hartã veche
dãdeau impresia de mare sfârºealã.
De demult se tot þinea dupã mine,
poate mã scria ca pe un jurnal
fãrã sã simt nimic, ca un somn,
sau îl purtam mereu în ureche,
ca tinitus aproape imperceptibil.
Oare câte leghe fãcuse încoace,
cât plutise umbra lui alungitã
peste pãduri ºi ruine, peste toate
lucrurile care nu mai au pereche,
sã ne vedem, sã tãcem împreunã?
Nu îl voi mai întreba niciodatã,
îmi ajunge sã-i bãnuiesc mirarea,
sã ºtiu cã ne hrãnim din aceleaºi
nuanþe de cer, cã ni se dã o formã
complicat de simplã, matricea
pe care nu putem sã o spargem...


Scrisori

Nu mai vin scrisorile acelea lungi
de altãdatã. Am citit destul din tratatul
de torturã despre rana încã deschisã a
depãrtãrilor? Ca o întunecatã cangrenã,
interval dureros, un sol fãrã chip
care aduce mereu veºtile fatale
de pe front, plicurile parfumate
din caseta bunicii, din scrinul vechi.
Peste tot sunt scuturate cuvintele:
iatã am trecut cu bine atlanticul,
iubita mea, cu iz de lãmâi ºi levãnþicã,
pe curând, azi e ultima zi de rãzboi.
De când caligrafia e scoasã din ºcoli,
epistole dorm îmbãlsãmate în muzee.
Totuºi, ce tot carã postaºii în saci,
din zori ºi pânã seara târziu?
Ce se revarsã mereu din cutiile de la intrare?
Te apleci deasupra unei scrisori cenzurate,
prost lipite, ca ºi cum ai cerceta un lepros
ºi uiþi imediat numele tãiat cu albastru,
crima returnatã prin ramburs la destinatar,
o minciunã frumoasã despre moarte.


Insomnie

Neauzit, îngerul zdrenþuit bâjbâie la ferestre,
renunþã ºi dispare. Un foºnet sau o pãrere de rãu
în zori. Cei luminaþi de nesomn cu greu s-au
obiºnuit în partea lor de umbrã ca sã mai caute
întoarcere, aproape bolnavi, aproape muþi
de rugãciune. O lumânare ca o mânã le mãsoarã
orele. Astronomul plânge în faþa hãrþilor cerului
cu strigãtele îngheþate într-o maºinã a timpului.
Pustiului îi cresc aripi, îngerii sunt cãlãuzele
orbilor, cu pulberea de aur din pãr vor plãti
ultima vamã, vor intra în labirintul fãgãduinþei.
Un suspin, apoi vor recunoaºte locul din care
au fost alungaþi cu pietre - acolo vor reface
lumea visând-o. Între viaþa cât un strãnut
ºi eternitatea de piatrã curge toatã lava istoriei.


Strãinãtate

Sub aceste cupole am îmbãtrânit
sub cerul liber am ars tinereþea,
nici loc fãrã de mistuiri, nici umbrã
nevinovatã. Ce caut în altã limbã,
cum se aude tãcerea strãinului?
Am uitat prea multe cuvinte
pentru altele noi, greu de folosit
regretând elocinþa altor vârste.
Mi-e milã uneori de toate
corzile nevindecate din gât.
Dar ajunge sã cobori într-o piaþã
ºi babilonul reînvie, eºti prins
în vacarmul care te va trãda
implacabil ca o femeie scoasã
din lumea ei strâmtã, pentru
o ladã de zestre plinã de molii.
Strãzile înguste ca niºte dialecte rare
prin care te-ai putea întoarce acasã.
Pe corso mulþi au tãlmaci ºi hamali
care le poartã bagajele de cuvinte
înspre mereu alte locuinþe. Lumea
ca un hotel îmbâcsit din care te bucuri
când pleci. Sã fi rãmas în oraºul
din altã lume acum, casa cu tei la poartã
ºi odãi cu oglinzi, aºteptând sã batã
pendula care ordona zilele, bucuriile
de copil cu mult dinaintea crãciunului.
Sub ferestrele deschise, viaþa
o aºteptare a unei irepetabile minuni.


Noiembrie

Anotimpul aleargã pe strãzi ca un cocoº
pierzându-ºi penele cozii, un duh colorat
regretând urcarea la cer. κi proiecteazã
în amurg tot ce-am iubit în picturile vechi,
încã dinainte de a ni se usca pe retinã.
Copaci se aprind, din felinare cad foºnete,
într-o fântânã se oglindeºte tristeþea
frunzelor ºi biletelor de loterie. Monstrul
blând, rãmas fãrã dovleac, fãrã labirintul
porumbiºtilor, îºi cautã o nouã scorburã
în parcul secular. Noaptea intrã în oraº
în ritmul burlanelor picurând ºi scrie
încã un rând inspirat în jurnalul secret.
Doamna bovary aºteaptã la o fereastrã
pe când un cerºetor îºi priveºte pantofii
asemenea unui chirurg aflat în faþa unei
operaþii foarte riscante. Doar în palatele
din carton nimeni nu se mai întreabã
cine va fi regele vînãtorii, câte vulpi sau
mistreþi vor muºca þãrâna. Pe strada mea,
dupã miezul nopþii vântul a smuls afiºele
ca un agent electoral plãtit de opoziþie.
Ghinionul a fost cãlcat de ultimul tramvai,
tocmai în sâmbãta balului mare. Se zvoneºte
cã va cãdea guvernul, odatã cu ultima frunzã.
Toamna aceasta e o divã rece, intangibilã,
care ne lasã pe toþi fãrã replicã, în aºteptare.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey