•  Liviu Andrei
•  Cornel Mihai Ungureanu


sus

Liviu Andrei

 

Ovidiu Sensibilu

 

Auricã îºi fãcea bine treaba de ofiþer operativ. Avea rezultate, dar ºi dezamãgiri. Puþine, ce-i drept, dar care-l marcau. Nu era un perfecþionistul lu’ Peºte. Totuºi, simþea cã face parte dintr-un puzzle de rahat în care el era doar o amãrâtã de coajã de roºie. Ciugulea ºi el de pe unde putea. Era foarte atent cu sursele, dar îi dispreþuia. Îi provocau scârbã pentru cã turnau - deºi turnau pentru el - dar îi remunera bine ºi întocmea raportul ºi notele la sãptãmânã. Exact aºa cum se cere; fãrã întârzieri ºi futere de cap. Nu poþi sã faci treabã fãrã d-ãºtia. Ce sã fac?! De ce sã bag eu mâna în cãcat când pot sã o bage ei pân’ la cot? Neah… Sã zgârme, tatã, cã aºa e societatea! Sã bage gheara adânc în limbricãraie ºi sã nu mai comenteze!. Nici nu comentau. N-aveau niciun motiv financiar sã o facã. Sifonarii, clãnþãnitorii ºi diversioniºtii puteau face lunar mai mulþi bani decât ofiþerul. Bunã treabã!

O sursã serioasã ºi sigurã era Ovidiu. Ocupaþia: depanator de moleculare ºi computere. Adicã îþi lua toate datele din telefonul mobil ºi computer (numere, fotografii pe care þi le faci penisului singur în camerã, feþe, locuri) ºi le dãdea cui trebuie. Ovidiu lucra cu mai multe servicii ºi, implicit, mai mulþi ofiþeri cã banu’ nu stricã. Am cap ºi am valoareee / Þigãnia nu-þi dã de mânca-re… E-ie-ie! Service-ul lui, S.C. SKOI-K SRL, era foarte cãutat. Era prima destinaþie a jecmãnitorilor ºi manglitorilor. Aduceau laptop-uri ciordite, telefoane, camere video ºi foto, tot. SKOI-K îºi avea sediul la demisolul unei terase de ºi pentru barosani, foarte aproape de sediul I.P.J. Arad. Ovidiu nu se sfia sã tragã cu geana la cine are drum pe-acolo. ªtia cã poliþaii aduc curve de pe centurã, cel puþin o datã pe lunã. Erau la concurenþã curvisticã cu Jandarmeria. Fiecare îºi cunoºtea orarul ºi nu se intersectau niciodatã în calea pizdei. Miliþienii erau mai blânzi. Deosebirea nu era mare, dar bãscoºii puþeau un pic mai mult a oameni decât jandarmii. Le luau ca sã le amendeze ºi sã facã miºto de ele. Mai o ciupiturã de cur, mai o hârjonealã sau un scuipat mic dupã urechiuºã. Încã o razie pe la haimanale, sufla-mi-aº nasu’ în chiloþii lor! Sã treacã noaptea mai repede. Mai miroase a gãuroaicã ºi pe la noi p-aici prin ipejeu. Sensibilu ar fi dat ºi el ceva la supapã, dar era cam gol prin buzunare. Era pe limita pâinii cu banii.
Scãpate din declaraþii ºi contravenþii, fetele se întorceau înapoi la schimb de fluide. Lasã, fã, cã cu Bendea, ãla care ne pusã sã semnãm, m-am cardit io acum douã sãptãmâni… E un nespãlat cu o piºpiricã de râmã! I-am zis: HAI, CONCENTREAZÃ-TE ODATÃ, CÃ NE-APUCÃ IARNA ACI!

Ovidiu era o tentativã de securist. O tentativã fãrã sechele sau remuºcãri. Nu fusese primit în sistem, dar prin natura lui de sifonar ambiþios ºi hoþ de informaþii private era o sursã respectatã. Mai toþi ºtiau de el, dar ºi el ºtia pe unde le joacã picioarele ºi li se învârtesc roþile maºinilor. Între el ºi Ciot se stabilise o legãturã specialã, o legãturã intimã, cu toate cã amândoi gravitau, vrând-nevrând, în jurul unui anumit vagin de care li se fãcuse cam scârbã.

Primul lor contact sexual fusese ºi primul pentru Ovidiu. Pânã sã-l cunoascã pe Auricã Ciot, Ovidiu fusese homosexual doar prin vestimentaþie ºi gusturi muzicale. Acum devenise de tot. Era full. Nu avea remuºcãri, deºi simþea atracþie sexualã ºi la vederea unor picioare chemãtoare terminate cu fustã scurtã. Nu multã, dar tot îi ridica nervu’. Cu Auricã o fãcuse calm, ca un ostaº model. Oricum, de vreo doi ani totul i se pãrea gay. Absolut tot. Chiar ºi Petru ºi Pavel dintr-o picturã bisericeascã erau gay. Mã întreb dacã poartã sau nu lenjerie intimã… Hmm... Sigur erau popo! Se prostituau ºi predicau. Asta înseamnã sfinþenia: sã nu te atingi deloc de femeie… Asta înseamnã neprihãnirea, neputrezirea. Sã nu te amesteci cu Diavolul pentru cã Diavolul lucreazã prin femeie ºi o sã te sexezi cu el! Uite! Dacã-l întreb pe popa ãsta tinerel, îmi va spune acelaºi lucru. Ia, zi, poponeþ!

Cel mai excitant lucru i se pãrea militarii care depuneau jurãmântul. Bãieþi tineri, hetero ºi sãnãtoºi clinic, vãrsându-ºi nãduful ºi þinându-ºi gazele între buci printre zeci de tancuri ºi trompete pline de scuipat. Ce fanfarã grasã! Fanfarã de osânzoºi! Fanfarã de osândiþi de popotã! Porci… Groºtei de o sutã patruzeci de kile... Huooo!
Odatã cu prima penetrare ºi prima discuþie de dupã, totul a început sã se schimbe. Ovidiu mânca altfel. Dumicaþii erau mai mici, dar parcã intrau mai greu în gurã. Dinþii nu-i mai atingeau lingura sau furculiþa. Mesteca artistic. Devenise mai delicat. Sufla nasul ca o femeie afectatã din pricina bãtãilor lu’ bãrbatu-sãu, care-ºi povesteºte oftul unei prietene creþe, într-un compartiment slinos de clasa a doua.
- DE CE PLÂNGI, MIOARO? NU MAI PLÂNGEEE!
- ÎHÎ-ÎHÎ-HÎÎÎ... M-A BÃTUT FLO-RI-AAAAN! ...HÎÎÎÎ!

Purta batiste femeieºti pe care le þinea necãlcate. Totuºi, erau frumos împãturite ºi parfumate. De ceva vreme, pelvisul îi provoca mâncãrimi neobiºnuite, iar barba îi creºtea mai greu. Sau cel puþin aºa i se pãrea. Aburea oglinda privindu-se, dar cel mai mult îi plãcea sã priveascã manechinele unisex de plastic, din vitrine. Bãrbaþii i se pãreau niºte vibratoare-demon pe care i-ar fi înecat în cadã de plãcere, încercând sã-i umple cu apã. LA FUND! IA APÃ LA FUND! DE CE N-AI NICI D-AIA NICI D-AIA? CE ÎNECÃM? FETIÞÃ SAU BÃIEÞEL? Ã? Pãrul începuse sã-l enerveze ºi voia sã se tundã scurt de tot ca sã-ºi punã ochii în evidenþã. Mã tund gazon... Da’ dacã nu mã prinde? Deºi le avea super-conice, de gentilom înmãnuºat, începuse sã-ºi urascã mâinile. I se pãrea cã are rãzoare de mãrar scãlãmbãit pe degete. Urât mi le-a îmbrãcat Dumnezeu ãsta! Parcã sunt arctic, în pula mea! Degeaba le pensez cã zici cã am mãnuºi... În loc sã-mi punã-n cap mi-a pus pe atingãtoare! Sunt fãcut pentru supravieþuire polarã. Gândea prost. Îl pregãtise doar pentru supravieþuirea homosexualã. Nimic mai mult.

 

- Da, Mãria Ta… Da, Mãrioara Ta… Da, Mãriuca Ta… DAAAA! OA-A-AH!
S-a terminat. Brusc, dar s-a terminat bine, cu ejaculare epuizantã. Camera crapã de pãcat. Ovidiu e un pic ameþit de plãcere. Mã doare capul de la pernã. Parcã am dat cu capul de ciment. Maica Domnului din icoana cu autocolant aurit pare sã se fi schimonosit, cuprinsã în chingile gemetelor bãrbãteºti. Mirosul din camerã e stãtut, înecãcios de parcã ar fi ars mocnit douã pensule cu pãr de om. Auricã îºi mângâie concubinul din plictisealã. Îl pãºeºte cu arãtãtorul ºi mijlociul. I se pare urât. Simte cã ceva s-a schimbat. Spatele lui e rece ºi fin ca un costum de scafandru. Îi mângâie doar partea netedã. Fereºte aluna cea mare la fel cum orice vegetarian grijuliu muºcã cu precizie de stomatolog din partea neviermuitã a unui mãr. E ceva, da’ nu ºtiu ce… Nici mãtreaþa lui Ovidiu nu mai e la fel. E mai mãruntã, lipicioasã ºi se ia pe palme. I-am spus sã se spele cu ºampon de urzicã. ªampon românesc la kil. Eu nu mai folosesc sãpun de trei ani. Mã ºamponesc din cap pânã-n picioare.

Nu e vina lui cã e ºi pe reverse. S-a întâmplat cronologic: creºã, grãdiniþã, chinuit de giardia ºi oxiuri, somn în acelaºi pat cu frate-sãu, îmbãiat forþat cu el în cadã cã apa caldã e scumpã ºi curge o datã la patru zile, tachinãri cã o are mai micã, ºocul apariþiei primelor fire pubiene, ºcoala militarã, pilozitatea excesivã, nevoia sã pupi ceva dupã bãuturã. La mulþi ani ºi îþi lipesc limba de obraz fãrã sã simþi cã am fãcut-o! Atinºi de aburii alcoolului, unora le vine sã borascã, altora sã scuipe prin pãstrungã sau prin colþul gurii. Lui îi vine sã pupe aºa în prostie, de parcã ar fi o ºtampilã umanã. Cu vârsta toþi bãrbaþii devin un pic homosexuali. El e un pic mai mult. Homosexualii vorbesc cel mai frumos despre Dumnezeu. Îl laudã în cur ºi-n cap. Au toate motivele sã o facã pentru cã Dumnezeu egal plãcere. Îþi mãrturisesc þie, Ovidiu, ºi îmi mãrturisesc mie, cã atunci când am simþit pentru prima oarã falusul între sfincteri am strigat: AU, DOAMNE! Plãcerea a fost dumnezeiascã, divinã… De aceea l-am pomenit pe Dumnezeu.

Sensibilitatea ridicatã la rang de golãnie grotescã este cea mai sublimã trãsãturã pe care o poate avea un bãrbat. De când sexul lui Aurelian i-a invadat chiloþii ieftini, trãgându-i în jos, cu sau fãrã mângâieri, rãscolindu-i sufletul de eunuc pãros, Ovidiu este atât de sensibil încât izbucneºte în plâns atunci când se taie la bãrbierit. κi mulge lacrimile pe rând, întâi din ochiul stâng, apoi din cel drept. κi gustã sângele la fel cum fãcea ºi Bruce Lee în filme ºi piºã ochii. S-a îndrãgostit rãu. Rãu de tot. Îl iubeºte pe Auricã de parcã corditorul lui ar avea un handicap major. De parcã ar avea o bubã vindecabilã doar plin flegma lui; o ranã micã, dar adâncã, care îºi înceteazã þãcãnitul corpului din care provine doar când gura lui plombatã îºi suflã briza peste ea. Aurelian! Mânca-þi-aº peleul tãu! Te iubesc ca ºi cum aº iubi o femeie mutã! Dacã nu cãdeam în patima asta andro, îmi trãgeam o femeie cu handicap. Mutã, dar nu surdã. ªchioapã, dar nu paralizatã cervical sau lombar. În niciun caz oarbã. O prefer cu tufiº acolo jos. Sã depindã de mine. Sã o rad eu la pãsã când doresc. Sã-ºi lase pãrul pubian sã creascã liber, în semn de protest pentru bãrbaþii fãrã handicap care au refuzat-o. ªi eu sã mã supãr ºi sã înjur statul român pentru cã nu-mi recunoaºte handicapul. Stat Român! Bã, Stat Român! Eu, Ovidiu Vlãdescu, nu am un simþ! De trei ani nu mai am miros. Mai bine zis, nu prea am... Pãi, de ce?! Pãi, nu tot golanii tãi mi-au spart nasul ºi m-au lãsat fãrã miros? Golanii ºi sinuzita acutã... E un simþ pe care eu nu-l am, deci tot handicap ar fi. Dar lasã cã e mai bine.... E mai bine, zãu! Nu vreau sã-þi mai miros jipul de stat prost! Ai un miros de veceu de garã! Puþi! Puþi, bã, nu vezi cã puþi? Manelistule! Ordinarule! Bãtãuºule! HUOOO!

Cam ãsta era Ovidiu cel moral. Fizic e mult mai simplu de descris. Tuns între-ºi-între, cu o moacã de Toto Cutugno, urechi de dac, înãlþime bunã, adicã 1,78 cocoºat ºi 1,83 când trage aer în piept. Are pilozitatea moderatã, cã doar nu mi-am dat de mic cu lama ca prostu’, ºi dinþi rari de vegetarian.
Auricã era afectuos. Se juca de-a fantezia ºi cu Ginuþa dar ºi cu Ovidiu. Sensibilu avea fantezia nebunã sã aibã un iubit orb. Sã mã iubeascã orbeºte. Sã mã uit în ochii lui negri ºi sclipitori ca într-un lac fãrã fund ºi sã nu înþeleg nimic. Sã scot limba la el, sã-i arãt degetul, sã-mi caut un muc, sã ºtiu cã nu mã vede...
- Aur! Aurrrr!!! se agitã Ovidiu.
Aurelian ezitã sã-i rãspundã. Aude ºi vede, dar nu-i rãspunde. Se lasã rugat, cãutat. Se simte râvnit ºi îi place sã fie râvnit. E ca o floare bisexualã proaspãt înfloritã pe care o rup ºi bãrbaþii, ºi femeile deopotrivã, fãrã sã ºtie cã tocmai bisexualitatea ei o face aºa de frumoasã. Nu are nevoie de insecte ca sã înfloreascã, iar copiii nu au voie sã o rupã, sã o calce sau sã o striveascã cu mingea. De aceea, e tabu ca Aurelian sã se atingã de copii. Io? Io sunt o floare galbenã… E în floarea vârstei. E floarea securiºtilor arãdeni, dar e crescut ca ºi floarea sa, dintr-un excrement canin ce a acþionat ca furaj pentru rãdãcina sa plinã de rãutãþi inimaginabile. DA, Ovidiu!
- Aur!!!
- Ce?!
- ªtii ce am observat tot privind, aºa, sute ºi mii de femei pe stradã? se destãinuie Ovidiu.
- Nu. Nu ºtiu… De unde sã ºtiu? se dã interesat Auricã.
- Femeile cu capul mare nu se vor mãrita… Sau cel puþin vor divorþa. Sunt N exemple. Capul mare, ochii mari, bulane groase ºi curu’ tare cum e cãrãmida… La fel ca unguroaicele ãlea din Ardeal care se cred emancipate ºi nu vor sã se mãrite cu niciun ungurian românos. Se aruncã peste sute de mãciuci, dar nu se-nfig în niciuna… Nu vor. E normal sã nu vrea. Femeia puternicã vrea un lanþ de aur la gât ºi nu unul legat de picior ca sã-i îngrãdeascã miºcãrile ºi sã o împiedice sã alerge dupã tarap pânã-i crapã splina...
- Mda... Femeia...

Auricã se gândeºte la Gina. La chipul ei de cãþeluºã pofticioasã ºi la mâinile ei mici cufundate în chivetã. Adorã sã-i audã pielea scârþâind pe vase. Îi simte parfumul dulce. De unde vine, futã-l Dumniezãu! Da. Vine din puloverul lui.
- Mã duc sã beau niºte apã! se eschiveazã el, ca sã scape din mediul masculinizat ºi strict al camerei, în care simþãmintele pentru orice purtãtoare de vagin sunt o loviturã în boaºe.
- Bea! Te þin io sã nu bei?! rãspunde Ovidiu, preocupat de mãrimea neobiºnuitã a unei alune de la subraþ. Ce mã-sa-n cur?! De unde dreacu apar alunele astea nenorocite? Sã nu fie negi... Or fi de la ficat? Dacã se rupe asta, am pus-o! Aurrr! Ia vino un pic! Vino, bãi!
Nu e o chemare afectivã. Nicidecum. E o chemare nevolnicã în care Sensibilu simte nevoia sã-ºi destãinuie patimile verucilor. Ciot e cufundat în parfumul Ginei. E gâtuit de el. L-a apucat un dor ucigãtor de ea ºi de casã ºi acum îºi soarbe puloverul ca un nor înecãcios de vatã sufleteascã. Pfuu, ce iubesc ºi pizda asta! N-am ce sã fac... Mã gâdilã, nu mã gâdilã, dar mã înnebuneºte... Ar fierbe pulovãrul, i-ar pune patru linguriþe de zahãr ºi ar bea un ceai din el, doar ca sã ºi-o bage prin mãruntaie ºi sã-ºi piºe dorul. Nu-l mai îmbracã. Mai trage un nas ºi se prezintã la chemarea sensibilã. E la bustul gol.
- Da, mã! Ce te-agiþi ca sifonu’?
DA, MÃ?! SIFONU’?!? Ovidiu i-a simþit rãceala. I-a trimis un fior congelat în lada familialã a nevesti-sii, lada urii. A fost o miºtocãrealã voitã ºi percutantã. L-a îngheþat din consoanã. I-a vorbit ca unui pulihãu care vine sã-i repare o þeavã; i-a dat un rãspuns obligat. Niciunul dintre ei nu era încã pregãtit sã fie gay mai mult de dou㺒patru de ore. Corpurile lor nu suportau o dozã aºa mare de homosexualitate. Nu prea erau rodaþi în gay-isme ºi începeau sã se pãlmuiascã cu privirea ºi sã se respingã dacã petreceau mai mult de o zi împreunã. Se voiau uºchiþi. Era limita masculinã a plãcerii.
- Tu ai alune d-astea? îl întreabã Ovidiu speriat.
- E chiar urât... Eºti urât, sã ºtii! Acum eºti bocciu pe bune... Nu! Ai vãzut vreuna?! Da’ vezi cã o sã-þi aparã ºi pe oase! îi replicã ofiþerul râzând. Sunt alune osoase care se prelungesc pânã-n cãmaºã. Uite, din cauza asta o sã plec... Eºti bolnav, tatã! Ai muci pe tine! Du-te la control! Pipãie-te!

Totul se clarificase din câteva replici ºi-o dârã de parfum pizdesc. Erau inundaþi de lichide hetero care le gâdilau nervii. Du-te tare-n Cernavodã, bã! Aur-Gaur! Dã-te-n pisici de papiþoi!

 

Fragment din romanul GAYZER (în curs de publicare)


Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Bãrbaþii aceºtia pe care îi iubim
(fragment)

 

Eline se trezi brusc, la 5 ºi jumãtate. De mult nu mai visase poveºti din alea cu cap ºi coadã, dar acum i se arãtase o prezenþã, cumva, care încerca sã îi punã la gât un lãnþiºor. Pe urmã însã acþiunea glisase, era pe o stradã, cu Maria în braþe ºi cu Dan de mânã, o fugãrea un bãrbat rãu ºi ajunsese la blocul în care locuia Matei. Sunase la interfon, el rãspunsese, în cele din urmã, ºi ea alergase pe scãri ºi intrase ca o vijelie în apartament, trãgând ºi copiii înãuntru. Îi ieºise în întîmpinare soþia lui, Antonia, era veselã, Matei se îmbrãca în liniºte, fãrã grabã, lângã fereastrã, iar Eline înþelesese cã tocmai fãcuserã dragoste. ªi se trezise.

Rãmase câteva minute în pat, era rãcoare în camerã, pãsãrile cântau în copacii din faþa blocului ºi se gândi sã profite de timpul primit cadou, cât Isabela ºi copiii încã dormeau. Mulþumitã cã nu o trezise Maria, cu metoda proprie, punându-i câte un deget arãtãtor pe fiecare pleoapã ºi trãgând apoi în sus, respectiv în jos, în timp ce întreba: „Mami, dormi?”, se duse apoi în bucãtãrie, fãcu o cafea neagrã ºi bunã la ibric, cu tot dichisul, îºi aprinse o þigarã ºi rãsfoi revista cu surprize, singura pe care o mai cumpãra. Rezolvã ºi un test despre cât de satisfãcãtoare îi e viaþa sexualã, dupã ce bea cafea avea multe certitudini ºi nu se temea sã le spunã, rezultatul fu chiar mai rãu decât îl bãnuia. Se retrase în baie, îºi scoase pijamaua ºi, în timp ce îºi îndesa balsamul în pãrul scurt, tãiat bãieþeºte, se privi în oglinda lucidã: urme de pernã pe faþã, un rid apãsat, a încruntare, între sprâncene, câteva fire albe la rãdãcina pãrului, lângã tâmpla dreaptã, le ºtia de doi ani, dar era încã miratã cã le gãseºte acolo, þâþele mari ºi grele, lãsate puþin, acum, fãrã sutien, de care era însã mândrã. Zâmbi amintindu-ºi un SMS primit de la Matei, la câteva luni dupã ce nãscuse primul copil: „Cred cã ar trebui sã îi spunã cineva lui Dan cã nu e corect ca unii sã aibã acces nelimitat la sânii ãia minunaþi, iar alþii nu”. Era singurul bãrbat care îi fãcuse avansuri înainte ºi dupã ce ea se cãsãtorise, dacã, din ultima categorie îl excludea, cum era ºi firesc, pe bãieþaºul Clarei. Matei o iubise, ºtia, dar, dacã tot se lãudase cã dragostea lui va fi veºnicã, de ce nu mai era leºinat dupã ea de doi ani, de când avea nevastã ºi copil? Ba, pe deasupra, se mai ºi popise!

În timp ce intra sub duº, îºi spuse cã lipsa întâmplãrilor spectaculoase din viaþa ei, în ultima vreme, era doar un rãgaz de regrupare a magicului care urma sã vinã. κi dãdea speranþe, se simþea cel mai bine la adãpostul lor, uita pentru câteva clipe cotidianul ca un clei, care o agasa prin monotonia lui ºi o fãcea sã se simtã „ofilitã”, asaltatã mereu de îndatoriri noi ºi de neîmpliniri vechi. Nu credea în rezolvãri cinematografice ale vieþii, dar voia cu o ardoare crescândã sã scape de gustul de alienare de sub limbã, sã joace un rol sau mãcar sã-ºi gãseascã o pasiune, ceva care sã-i placã ºi sã-i confere un loc, altul decât acela de mamã, de soþie sau de sorã, era sãtulã de „Mami, mami, iubito, Eline!”. κi dorea ca lumea sã fie mai bunã ºi mai îngãduitoare, iar ei sã i se întâmple ceva frumos, sã alerge, sã citeascã, sã aibã o altã canapea în sufragerie ºi multã ciocolatã cu mentã, sã se uite la ciorapi în magazine, sã stea ascunsã pânã la ochi într-o geacã mare ºi cumsecade la munte sau doar în iarbã verde ºi miros de corcoduº înflorit, sã aibã o cãsuþã pentru agroturism, cu un lan de margarete în faþã, de exemplu, ar fi fãcut mâncare bunã, n-ar fi dus lipsã de clienþi. Râvnea, în serile când Albert lipsea, sã fie cu un adult ºi, dacã ducea sinceritatea pânã la capãt, ar fi preferat un bãrbat.

Avea impresia cã e anchilozatã, visa tot mai des mângâieri, dar despre asta nu se vorbeºte, nici despre abisuri sau cãderi. κi dorea o petrecere în pijama sau fãrã pijama, se trezise întrebându-se cum ar fi sã aibã un amant, care sã o iubeascã „mult, cel puþin 15 minute!” ºi sã nu o sãrute, sã facã doar chestia aia, iar când terminã sã îi aducã pâine, unt, gem, ceai ºi poveºti. În câteva rânduri, se gândise sã-l lase pe Matei sã-ºi împlineascã visul, sã petreacã „mãcar o noapte”, împreunã, îi rãsuna încã în urechi glasul lui gâtuit de dorinþã: „Trebuie s-o facem! ªi pentru tine, ºi pentru mine! Vinovãþia asta e o prostie, ne-o inoculeazã de mici, nu e infracþiune, eºti prea asprã cu tine. Ar pierde Albert ceva? Ce? Te aºtept!”. Nu se dusese, nu voia sã se tulbure reciproc ºi zadarnic, îºi apãrase fidelitatea mai mult cu gândul la copii, cãci Albert o ducea la exasperare. Cu grija lui aparentã: „Sã te îmbraci bine, sã nu îþi fie rãcoare!”, cu vechile ºanþuri în care intrau de fiecare datã, din inerþie, ºi calmul lui de comentator de tenis, cu lecturile ce-i umpleau puþinele ore petrecute acasã ºi remarcile lui despre cât de „genialã” e o carte. Îl întreba despre ce e vorba, el îi spunea vreo poveste încãrcatã de durere ºi atunci ea tãcea sau, când nu mai putea, izbucnea, se înfuria, spunea lucruri rãutãcioase, apoi se închidea în baie, vechiul obicei, ºi plângea, chinuitã de mustrãri cã iar a fost nesuferitã, orgolioasã, supãrãcioasã, greu de mulþumit, dar ºi frustratã, cãci în interiorul ei se gãseau încã, deopotrivã, copilul frumos ºi naiv care dansa la petreceri ºi baluri, pe stradã ºi în pieþele oraºelor medievale, care privea luna, stelele, fulgerele ºi, da, OZN-urile de pe cerul de deasupra luncii cu miros de salcâm ºi de muºeþel, ºi care voia sã fie rãsfãþat, o persoanã profundã, cãreia i-ar fi plãcut sã-ºi împartã gândurile, ºi, în sfârºit, o femeie atractivã, dornicã sã fie dezmierdatã, exploratã ºi, de ce nu, fututã din când în când. Albert însã nu vedea nimic din toate astea, iar în ce priveºte viaþa lor sexualã, o tratase întotdeauna „homeopat”, cum zicea Carla, singura ei prietenã, divorþatã ºi, deci, lipsitã ºi de o astfel de reþetã, dupã cum povestea în timpul vizitelor de suspinat în ceaiuri. Cum se poate trãi aºa? Cu senzaþia asta de baltã, de loc stãtut, de camerã mobilatã perfect cu un manechin de plastic lângã tine? Eline încercase sã spargã inhibiþiile soþului ei, preluase iniþiativa, dar el rãmãsese previzibil ºi cu un libidou care o fãcea sã se întrebe uneori cum fãcuserã copiii. „Eºti sigurã cã nu te înºalã?”, o întrebase Carla. Era sigurã, da, încrederea ºi sinceritatea fuseserã de la început implicite între ei, se priveau ºi ºtiau ce gândesc, cel puþin aºa îºi închipuia fiecare. Într-un fel, ar fi preferat ca el sã o înºele, chiar dacã ar fi durut-o, mãcar ar fi ieºit din imobilitatea asta care o sufoca, în special în zilele când clocotea în ea ceea ce îi plãcea sã numeascã „inteligenta neliniºte a unei femei sãlbatice ºi pline de viaþã”. Ar fi vrut atunci ca Albert sã-i alunece printre degete, sã-l facã sã fiarbã precum mustul, sã creadã cã el vrea, dar când bãrbatul venea acasã obosit, la sfârºit de sãptãmânã, nu-l mai scormonea, lãsa lucrurile aºa, presupunea cã lui nu i-ar plãcea ca insistenþa ei sã depãºeascã niºte limite. Mai mult decât de gândul cã i l-ar putea lua alta se temea de posibilitatea ca pentru el sã fie în ordine dacã ar vorbi cu ea doar o datã la 10 luni. În astfel de momente, ar fi acceptat, cel puþin aºa susþinea, ca el sã calce strâmb, ar fi strigat: „Uraaa! Trãieºte! Are pãrþi slabe, nu e un robot!”. Albert pãrea sã considere cã e o dovadã de forþã sã reziºti oricãrei ispite, iar Eline începuse sã se întrebe dacã eºti într-adevãr puternic atunci când nu te culci cu o femeie care te doreºte, iar dacã o faci este acesta musai semn de slãbiciune? Fãrã sã îºi dea seama, apela la nuanþe mai permisive tocmai pentru a-ºi colora cu ele propria lume, luminatã parcã altfel de câteva zile, de când primise e-mailul de la Victor, fiul Carlei. O ºocase copilul ãsta, altfel atât de politicos ºi cuminte, îl ºtia de când avea 8 ani, iar de trei era coleg de liceu cu Isabela. „Sunteþi o femeie frumoasã, dar nu vã asumaþi rolul, uneori mi s-a pãrut cã fugiþi de el. Nu vã spun asta ca ºi cum ar fi bine sau rãu”, îi scrisese, dupã ce o invitase la cinema ºi îi mãrturisise cã furase adresa ei de e-mail de la maicã-sa, Carla îºi lãsa adesea calculatorul deschis. Nãzbâtia era la Post-Scriptum. „Mi-ar plãcea sã facem asta. Sau asta”, zicea puºtiul, ºi adãugase douã linkuri cãtre un site cu poziþii sexuale animate, de pe care alesese douã variante de cunnilingus, dintre care una cu personajul feminin deasupra.

Eline le deschisese de mai multe ori, în acea searã ºi în urmãtoarele, dupã ce îi culca pe copii, iar Isabela stingea lumina în camera ei. Le privea îndelung ºi se simþea tristã ºi dureros de singurã în viaþa ei plinã, dar pustie, de femeie aproape între douã vârste, cu un copil în braþe ºi altul de mânã. Învechitã, neglijatã, parcã nu mai ºtia sã funcþioneze în societate, nu mai spunea ori auzea decât lucruri neînsemnate, platitudini comune, nu avea timp ºi nu se mai putea destãinui nimãnui, iar dintre toþi prietenii ei de altãdatã, veseli ºi superficiali, doar pe Matei l-ar fi sunat. Dar nici pe el.

Era ºi bine, dar nu-i ajungea. Erau ºi bucurii, dar ºi claritatea cã trage de sine pentru ca lucrurile sã meargã, cã tânjeºte dupã ceva nou, fãrã sã fie dispusã sã renunþe la nimic din viaþa ei invadatã de copii, de programul zilnic de baie, poveºti, cântece, mâncare, bastonaºe cu Dan, care îi ridicau probleme, nu reuºea sã ia mai mult de 7, mângâieri ºi þineri în braþe, pãreau îngeraºi, fãrã greutate, dar cântãreau un pic. Ceva se schimbase definitiv în sufletul ei când îºi auzise bãiatul plângând pentru prima datã, era minunat când Maria se agãþa de ea, ca un cimpanzeu, sau luni dimineaþa, când se bãgau amândoi în geanta de voiaj a lui Albert, pregãtit sã plece la serviciu. Aveau nevoie de tatãl lor, ºi ea obiºnuia sã fie mai echilibratã lângã el, doar cã voia, mãcar din când în când, atenþie, intimitate ºi întâmplãri speciale, care ar fi trebuit nãscocite, cãci, dacã aºteptau sã pice din cer, ºtia prea bine, nu vor veni niciodatã.

Nu îi rãspunsese puºtiului. Dacã era cinstitã cu sine ºi neruºinatã, cum se întâmpla în curajul de noapte, când nu putea sã doarmã ºi nu se miºca, între copii, sã nu-i trezeascã, nu ar fi avut nimic împotrivã ca el sã facã lucrurile alea, de þinea cu tot dinadinsul. Ziua, în lumina precauþiilor, i se pãrea însã cã ar fi corespunzãtor, în situaþia ei de mamã a doi copii, sã îi taie îndrãzneala cu douã-trei vorbe strepezite, aºa alunga, înainte de a se mãrita, oamenii din viaþa ei, bãrbaþii în special, ei erau mai sperioºi. Nu fusese niciodatã „dãºchisã”, nu-i plãcea flirtul, poate ºi pentru cã nu prea avusese ocazia sã-l exerseze, îºi fãcuse, fãrã sã-ºi propunã, o reputaþie de inaccesibilã, se temuse, înainte de a-l cunoaºte pe Albert, de complicaþii, de bãrbaþii teritoriali sau geloºi, iar dupã cãsãtorie se simþise ferecatã.

Privind filmuleþele acelea, se gândise, în schimb, tot mai mult la Matei ºi îi venea sã strângã în braþe unele amintiri: aburul degetelor lui peste frunte, coroniþa din flori pe care i-o pusese pe cap în excursie, cum sãrea garduri pentru a fura ºi a-i aduce trandafiri ºi caise verzi, buzele lui fragede ºi rãcoroase, cu parfum de zmeurã ºi ciocolatã, cãci mâncase îngheþatã, când o sãrutase, dupã ce ea ieºise de la examenul de admitere la facultate. Da, se eschivase, nu din întâmplare îi plãceau broaºtele þestoase. Îi dãduse dreptate când el îi reproºase cã opreºte jocul dacã nu-i mai convine, ºtia cã aºa fac de multe ori femeile, dar mesajul lui Victor o fãcuse sã înþeleagã cã fugise ºi de ce vrusese ea. Se gândea la Matei ºi acum, sub duº, îºi explica furia ºi amãrãciunea lui cã unele gânduri nu apucaserã sã devinã amintiri, ºi îi era limpede cã, dacã în clipa asta el i-ar propune sã meargã undeva amândoi, s-ar îmbrãca imediat ºi s-ar duce. Nu putea scãpa însã de impresia cã visul din acea noapte a însemnat ruperea de Matei, deºi ar fi vrut, mai mult ca oricând, sã poatã vorbi sau tãcea cu el, dar ºi sã facã împreunã ceea ce îi propunea bãiatul ãsta de 17 ani, care avea o prietenã de vârsta lui - ºtia de la Carla - ºi cine ºtie ce o fi îndrãznit el, iar fata i-a dat peste mânã! Eline, la 33, cu doi copii, se presupunea cã are o anumitã experienþã!

(Vezi un alt fragment din roman aici)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey