•  O altã lume - film
•  Soþii, prietene, amante - teatru


sus

Florentina Armãºelu

 

O altã lume
ªi dacã ar exista un duplicat?

 

O alta lumeReflecþia metaforico-filozoficã despre Pãmânt ºi poziþia sa în spaþiul cosmic apare de mai multe ori în producþia cinematograficã de datã recentã. Dacã Arborele vieþiiºi Melancolia abordeazã tema genezei ºi apocalipsei, O altã lume (Another Earth) propune, din aceeaºi perspectivã, o ipotezã diferitã. Aceea a existenþei unei planete duplicat, Pãmânt 2, unde fiecare din locuitorii Terrei ºi-ar putea întâlni propria replicã. Este ceea ce ºi-ar dori Rhoda Williams (Brit Marling), o tânãrã pasionatã de astronomie ºi lectura lui Asimov, ºi John Burroughs (William Mapother), profesor de muzicã, dupã implicarea lor într-un accident de maºinã. Este oare posibil ca pe planeta duplicat accidentul sã nu se fi produs, iar destinul celor doi sã urmeze o traiectorie mai puþin tragicã?

Criticat de unii analiºti pentru tratarea superficialã a elementului science (apariþia în vecinãtatea apropiatã a planetei gemene ºi a satelitului sãu nu produce nici un efect geo-fizic notabil pe Pãmânt, ca de exemplu, modificarea fluxului ºi refluxului), lung metrajul lui Mike Cahill foloseºte tematica de inspiraþie science-fiction mai degrabã ca pretext pentru meditaþie ºi metaforã filozoficã. Posibilitatea de a cãlãtori pe planeta Pãmânt 2 reprezintã astfel oportunitatea unei alternative, mai fericite poate, în care greºelile comise sã nu se repete, ºi totodatã un prilej de autocunoaºtere: "M-aº putea întâlni pe mine?", "Este celãlalt eu mai bun decât mine?" "Ce aº putea învãþa de la el?" "Oare el a fãcut aceleaºi greºeli ca ºi mine?"

Filmului i se pot reproºa ºi câteva mici stângãcii, cum ar fi scena jocului video ºi cea de dragoste, într-o oarecare mãsurã artificiale ºi disonante în raport cu tonul povestirii. Personajul Rhodei rãmâne însã destul de credibil în încercarea sa de reconciliere cu propria conºtiinþã ºi de asumare a vinovãþiei pentru catastrofa familiei Burroughs. Interesante (deºi poate insuficient contextualizate) sunt ºi aluziile la viziunea heliocentricã susþinutã de Galileo ºi la alegoria peºterii prizonierilor din Republica lui Platon. O altã lume pare astfel sã graviteze în jurul ideii de realitate ºi a caracterului relativ al perceperii ei. Aºa cum înlocuirea teoriei geocentrice sau evadarea din peºtera în care prizonierii nu aveau acces la lumea exterioarã decât prin sunetele reflectate ºi umbrele proiectate pe peretele de piatrã reprezintã o schimbare de perspectivã asupra universului cunoscut, în mod similar incursiunea într-o lume paralelã - fie ea ºi imaginarã, iniþiatã în spaþiul cinematografic - ne-ar permite, printr-un exerciþiu de distanþare, o altã percepþie a realitãþii ºi a propriului eu.

 

Regia: Mike Cahill
Scenariul: Brit Marling, Mike Cahill
Distribuþia: Brit Marling, William Mapother, Matthew-Lee Erlbach, DJ Flava
Producþie: USA (2011)
Credit foto: http://www.moviemaze.de/media/poster/4278/1/another-earth.html


Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Soþii, prietene, amante
(fragment)

Scena 4
Rujuri. Parfumuri, altãdatã

(Frederik ºi Natalija danseazã în tãcere, apoi încep sã vorbeascã. Maria ºi Thora stau pe pãturi, mai târziu joacã baschet, se întorc pe pãturi, schimbã muzica, beau)

Frederik (dansând cu Natalija): Te-am visat, noaptea trecutã, deºi nu te cunoºteam. Mergeam amândoi, într-un vagon vechi de tren, spre Paris, ºi tu îmi tot arãtai ceva pe fereastrã, dar nu vedeam nimic, geamul era aburit.

Natalija: Cum apar undeva, se aburesc geamurile! (Râde. Scurtã pauzã) Am crezut, mult timp, cã nu e nevoie ca lucrurile sã fie spuse, celãlalt le va înþelege cumva. Am fost o mare tãcutã. (Scurtã pauzã) ªi acum îmi plac umbrele ºi sã mã scufund în lumi închise mai mult decât sã împart cuvinte cu un necunoscut care e greu de crezut cã mã va înþelege în termenii mei. Nu aºtepþi sã-þi spun, telegrafic, povestea vieþii, nu-i aºa?

Frederik: Nu. ªi din mine se vede puþin când sunt alþii de faþã. Doar o variantã prescurtatã ºi rece a adevãrului.

Natalija: Se cunosc de mult Maria ºi Thora?

Frederik: De doi ani, de când au venit aici. Nu ºtiu dacã ai faþã de fraþii tãi exigenþa, intoleranþa chiar, ironia rece, dar ºi afecþiunea brutalã pe care le am eu pentru Thora.

Natalija: Fraþii mei au murit. Au fost împuºcaþi, într-o noapte, la noi în sat, lângã frontierã, de musulmani ale cãrora neveste fuseserã violate de alþi soldaþi, într-o tabãrã, nu departe. Ivo ºi Bojan se întorseserã acasã în permisie, luptaserã în toate rãzboaiele, convinºi cã graniþele noi nu sunt bune, dar þara tot s-a spart. Pentru mulþi, printre care ºi pãrinþi mei, ei sunt eroi. Pentru alþii, sunt asasini care au comis crime împotriva umanitãþii. Îi vãzusem cu trei zile înainte sã moarã, erau beþi ºi au depãnat toatã noaptea grozãvii la care fuseserã pãrtaºi. Sunt uºi pe care pot sã le deschid pentru tine, dar nu vreau sã împart cu lumea din afarã nici scârþâitul lor. Despre zilele acelea din satul meu ºi anii aceia din þara mea nu pot vorbi decât înfãºuratã în voaluri ºi cu mãºti încuiate cu cifru. ªi chiar dacã e un cufãr plin cu  întâmplãri, prefer sã îl închid: „Jbuf!”. Dar eu... om bun! (Râde) ªi uite cât de vorbãreþ!

Frederik: Mã bucur cã ai venit.

Natalija: Mulþumesc. (Pauzã) Am încredere în tine, nu mã pune sã explic, cã nu ºtiu. (Pauzã). Poate îmi spui ºi tu o poveste din grãdina îngrãditã.

Frederik: Nu sunt lucruri spectaculoase. Trãiesc într-o þarã liniºtitã, care ne oferã mult, avem tot ce ne trebuie. Suntem norocoºi cã ne-am nãscut acolo.

Natalija: Mai devreme, în camerã, Thora mi-a dat un pumn în umãr. (Aratã braþul cu pricina) Cred cã m-a învineþit.

Frederik (râde): Aºa îºi manifestã ea afecþiunea! A crescut-o nu doar bunica din partea mamei, dar ºi bunicul, un viking aspru ºi nervos. “Copilul se mângâie doar în somn!”, zicea, cu glas de tunet. Toate cãrþile pe care le-am citit pânã în adolescenþã erau scrise de impostori, mi le spusese bunicul deja. Avea de împãrþit atâtea întâmplãri miraculoase, de parcã ar fi trãit zece vieþi, dar ºi nãscocea mult. Niciodatã nu am ºtiut dacã o amintire de-a lui era realã sau doar o minciunã pe care încã nu am demascat-o. N-am aflat prin ce minune s-a unit lumea lui cu aceea a bunicii, care era „vrãjitoare” ºi ne arãta mereu porþi fermecate ºi greu de descifrat. El a murit cu nostalgia pãmântului pierdut ºi ratarea Londrei, strivit de oraºul mic în care fusese nevoit sã trãiascã, furios, nemulþumit, dar plin de energie. Nu mi-am cunoscut bunicii din Norvegia, tata a vorbit despre ei doar în regresia bolii, a murit de Alzheimer. ªtiu cã a avut o copilãrie urâtã ºi grea, a lucrat pe vapoare de pescuit în vacanþe, iar la 14 ani, când bunica l-a dus în Bergen, la liceu, s-a simþit ca un câine pãrãsit. În facultate, la Oslo, a cunoscut-o pe mama. Ea avea pãr lung, iar tata frezã ca Elvis Presley. Duceau o viaþã hippie, mergeau la ceaiuri ºi, mai rar, la vreun concert în Anglia. S-au cãsãtorit la terminarea facultãþii. El ºi-a gãsit de lucru în Copenhaga ºi ea l-a urmat. Au stat ºi în Christiania, într-o vreme. Îmi povestea despre chefurile lor cu tutun ieftin, canabis ºi viniluri cu Beatles. (Pauzã). Îþi vine bine rochia asta. ªi machiajul.

Natalija: Mulþumesc. Pânã acum trei-patru ani nu mã machiam aproape deloc. În limbaj de fete, asta înseamnã, eventual, o urmã de dermatograf ºi unguent de gãlbenele ca ruj. Bunica mea era foarte cochetã: frumuseþe studiatã de rusoaicã exilatã. Îmi povestea mici secrete feminine, cu glas de poruncã: “Niciodatã sã nu te îmbraci în haine vechi acasã. Te duci la croitor ºi îþi faci rochii speciale. Niciodatã bãrbatul nu trebuie sã te vadã cu bigudiuri în pãr ºi cremã pe faþã. Nimeni nu trebuie sã ºtie adevãrata culoare a buzelor tale. Când te cãsãtoreºti, sã ai neapãrat dormitorul tãu ºi baia ta”. Era, uneori, crudã ºi egoistã, dar unei bunici îi poþi ierta asta. Am dezamãgit-o în adolescenþã, când am devenit la fel de îngãlatã ca mama. Pânã în liceu, eram un bãieþoi, dupã, m-am împãcat cu situaþia. Rujul mi se pãrea o renunþare la personalitatea cu genunchii juliþi. Aºa cã am descoperit tabieturile astea feminine târziu, cu încântare vinovatã. Nu mai ºtiu când am purtat în mod serios ruj, doar cã era roºu-sânge proaspãt. Acum îmi place mai mult decât recunosc ritualul ãsta de a-þi redesena trãsãturile cu umbre ºi culori. Îmi plac mãºtile, þi-am mai spus. Sunt zile pentru ruj roºu, când sunt palidã ºi obositã, zile pentru culori de cireºe amare, când mã joc de-a fata Bond în misiune (sunt rare momentele, aºa cã rujul ãsta a expirat deja). Zile pentru cel portocaliu cu miros de anii ’80, unele pentru cel sângeriu  (de puþine ori am curaj), altele pentru culoarea vinului roºu trezit sau pentru auriu de varã. ªi restul de 99 la sutã din zile – gãlbenele. Cu parfumurile e altã poveste! Ele conþin poveºti,  particule mici de poveºti colorate, susþin asta sus ºi tare, cu zâmbet tâmp. Multe sunt flori moarte, dar existã ºi parfumuri care îþi aratã grãdini închise. O sã-þi zic despre ele într-o searã, nu merge aºa, în grabã.

Frederik: ªi acum, cu ce parfum þi-ai dat?

Natalija: Cu unul “greu”, amestec de rãºinã de copac tãiat încet, violete prãfuite ºi iasomie din cristale de gheaþã. Dacã flirtezi, sã ºtii cã sunt delicatã ca un pãdurar sociopat, când încerc sã rãspund. Nu zic sã nu faci asta, doar cã mã simt ca în liceu, când a sunat la intrare un bãrbat de la firma de electricitate sã mã întrebe câþi kilowaþi am consumat. Am lãsat uºa întredeschisã, sã nu i-o trântesc în nas, ºi am început sã caut prin hârtiile colegei mele de camerã, Vedrana, apoi pe biroul ei, prin toate sertarele. Nimic! Disperatã, am sunat-o: „Unde ai pus citirea? Cã e un individ la uºã, aºteaptã!”. A stat câteva secunde ºi a zis: „Doamne, Natalija!”. Cu dragoste în glas, dar sentimentul se amesteca ºi cu mila pe care o simþi pentru o prietenã sau o sorã pe care ai dori-o mai frumoasã, mai inteligentã, mai altfel decât celelalte femei, iar ea nu e. A oftat ºi a zis blând: „Citeºte cifrele alea de pe contor ºi spune-i-le”. M-am dus ºi i le-am dictat, sub privirile lui zeflemitoare, cãci auzise toatã convorbirea. Ce vreau sã înþelegi este cã sunt foarte neîndemânaticã în anumite privinþe. ªi apoi, nu ºtiu o relaþie intimã care sã nu fi degenerat în rãzboi, la un moment dat. ªtii tu?

Frederik: Nu. Dar mã bucur cã ai folosit cuvântul ãsta, „intimã”.

Natalija: Fetiþa cu breton din mine se întoarce pe cãlcâie ºi fuge înainte sã se termine acest dans. (Dã sã plece, dar Frederik o reþine).

Frederik: În dimineaþa asta am jucat ºah cu un turist de la hotel, un bãrbat la vreo 60 de ani. La un moment dat, m-a întrebat ceva. I-am rãspuns ºi m-a apostrofat: „De ce naiba nu vorbeºti englezeºte cum trebuie?”. Am înghiþit, avea dreptate, dacã m-aº fi gândit mai mult, aº fi putut formula mai bine. Am vrut sã-i spun cã sunt multe limbi pe Pãmânt, el ºtie, de exemplu, mongola? I-am zis doar cã sunt multe limbi pe Pãmânt. „Eu sunt din Mongolia. Mã cheamã Batbayar”, s-a prezentat.

Natalija: ªi cum s-a terminat partida?

Frederik: Am jucat destul de slab, nu m-am putut concentra, am avut emoþii ºi, în astfel de cazuri, îmi ies în evidenþã limitele. (Pauzã) Dar el a fãcut mai multe greºeli, fireºte. (Pauzã) Mi-a cerut însã revanºa, i-am promis cã ne întâlnim mâine dimineaþã, la 8. Voi termina repede ºi la 10, dacã si tu vrei, vin sã te iau din camerã ºi pornim sã cercetãm împrejurimile. Cei de la hotel închiriazã motociclete, am permis de 5 ani, eºti în siguranþã cu mine. De obicei, plec fãrã sã am o þintã. Cât de rãu poate fi?

Natalija: Voi fi gata, la 10.


(Vezi începutul piesei aici)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey