•  Felicia Mihali


sus

Felicia Mihali

Cred cã femeile sînt mai mari cititoare ale sufletului masculin
decît bãrbaþii ai celui feminin

 

Ai pornit devreme, mã refer la biografia ta, sã cunoºti lumea. Cu timpul, kilometrii s-au mãsurat cu miile. Pe jos, cu bicicleta, pânã sã ajungi la a te folosi de avion. Ai întâlnit tot felul de oameni. Ai vieþuit în mijlocul lor un timp semnificativ. Canada este un spaþiu multicolor. Cum þi se par oamenii? Cât seamãnã ºi cât diferã?

ªtii ce spunea Joyce, care a trãit tot timpul în Elveþia, dar a scris toatã viaþa despre Irlanda? The best way to get to the heart of Ireland is to take ship away. Cred cã definiþia mi se aplicã ºi mie. Distanþa faþã de România n-a fãcut decît sã îmi aþîþe dorinþa sã o cunosc ºi sã o descriu. Mare parte dintre cãrþile scrise aici vorbesc încã despre România, un amestec de biografic ºi de romanþat, care mã face sã cred cã îmi place mai mult þara mea de origine de la distanþã. Canada e un loc privilegiat, în primul rînd pentru cã dã libertatea unui imigrant sã nu îi fie ruºine de ceea ce a fost ºi ceea ce nu se poate schimba. Sînt canadiancã avînd o puternicã ºi persistentã jumãtate româneascã. Iar cei care vin în contact cu mine au de la început aceastã percepþie, cã nu vreau sã par ce nu sînt. Cei care mã acceptã pentru calitãþile ºi defectele mele de româno-canadian rãmîn prietenii mei. Nu am foarte mulþi, dar am cîþiva pe care mã bazez. 

Crezi cã oamenii care au traversat ani de comunism sunt mai atenþi la manipulare, la aparenþe?

Nu, deloc. Sînt mai irascibili ºi reclamã cu o vehemenþã necontrolatã dreptul la rãscumpararea anilor de tãcere. Percepþia manipulãrii þine de o educaþie politicã avansatã practicatã în sisteme liberale, democratice. Problema e cã statele comuniste sînt sau au fost, în general, state cu o istorie liberalã ºi democraticã scurtã ºi unde individul era manipulat fãrã sã ºtie ºi fãrã sã înþeleagã acest fenomen. Supunerea oarbã era lege ºi toatã lumea o îmbrãþiºa cu naturaleþe. Dupã decomunizare oamenii au impresia cã vehemenþa cu care denunþã corupþia sau reaua credinþã e o dovadã a eliberãrii de sub tutela sloganurilor, a gîndirii dogmatice. Cred cã foarte puþini sînt cei care au gãsit limbajul potrivit pentru a denunþa; cei mai mulþi au o atitudine care nu serveºte deloc cauza.

Citindu-l pe Constantin Stere, m-a pus pe gânduri descrierea pe care o face el stepelor ruseºti. Întinderile reci ale nordului, aºa cum le-ai întâlnit tu, îþi par cã schimbã cumva modul de gândire?

Totul poate shimba modul de gîndire, chiar dacã te muþi de la Bucureºti la Piteºti, de exemplu. Nu ai nevoie sã mergi la Polul Nord ca sã devii mai înþelept sau mai profund. Personal sînt mai mult taoistã decît confucianistã; nu cred neapãrat în puterea drumului de a te transforma. Cred cã poþi percepe lumea de pe pragul casei tale, cu condiþia sã ai cãrþi ºi internet. Evident, asta nu m-a împiedicat sã mã duc în China ºi în Marele Nord. Dar nu pot sã mãsor cît de mult m-au transformat aceste douã experienþe. Este ca întrebarea "dacã aº fi rãmas în România aº fi fost mai bun scriitor?" Cum aº putea sã ºtiu de vreme ce nu pot sã compar? Nu pot sã sper decît cã tot ce-am fãcut ºi trãit m-a îmbogãþit la fel de mult cum m-ar fi îmbogãþit dacã aº fi continuat sã lucrez la Evenimentul Zilei ºi sã locuiesc în Rahova. Poate pãrea cã cele douã experienþe sînt la poluri opuse, dar nu cred. Cred cã ideile noastre evolueazã, dar modul de gîndire al unui individ rãmîne acelaºi. La Montreal gîndesc ºi acþionez la fel ca la Bucureºti. Restul sînt detalii, rutinã.

Oamenii din comunitatea amerindianã din Schefferville, unde ai trãit timp de un an, sunt la fel cu cei dintr-un sat românesc? Sau din China?

Nu aº putea sã fac o astfel de comparaþie. Þãranul român sau chinezul nu trãieºte cu senzaþia cã a fost deposedat, nedreptãþit, colonizat, exploatat, redus la tãcere. Or primul contact cu o rezervaþie îþi dã clar senzaþia cã faci parte din aceastã specie detestatã de colonizatori. Din pãcate ura, care face ravagii între comunitatea canadianã, în general, ºi cea amerindianã, are rãdãcini istorice extrem de solide ºi nimeni nu e în stare sã o dezrãdãcineze. Fiecare parte are impresia cã vina e a celuilalt. Din pãcate, la toate nivelele existã o mare lene ºi indiferenþã de a redeschide problema amerindianã. Iar victimele acestei inerþii sînt copiii, generaþiile viitoare. 

Scrisorile tale din Schefferville au fost ca o fereastrã deschisã cãtre o lume nu neapãrat exoticã, mai degrabã una cu care am putut rezona. ªi, mai ales, îmi pare cã au ilustrat vocaþia ta de a învãþa pe alþii, de a le deschide orizontul, de a le împãrtãºi dintr-o experienþã personalã ºi universalã, cât sã le fie de folos la drum. Ai reacþii dinspre cei/cele care þi-au ascultat lecþiile?

Reacþiile sînt deprimante. Profesorul de matematicã, rãmas acolo pentru încã doi ani, mã sunã din cînd în cînd ca sã-mi descrie peisajul, care nu e vesel deloc. Anul ãsta jumãtate dintre elevii mei care trebuiau sã termine au abandonat ºcoala. Marele rol al unui profesor în Nord este de fapt sã îi convingã sã vinã la ºcoalã, singurul mod de a-ºi construi o viaþã mai bunã, de a se detaºa de comunitatea unde au sub ochi numai exemple de alcoolism, violenþã conjugalã, droguri, sinucideri. Cred cã în perioada cît am fost acolo am reuºit sã-i conving sã nu renunþe, cu aceleaºi argumente cu care bunicul mã punea sã îmi fac temele. ªi eu vin dintr-un sat unde singura ºansã de mai bine era ºcoala. Numai cã în satul în care m-am nãscut, cei care mã împingeau la ºcoalã erau pãrinþii ºi bunicii, care erau analfabeþi. În rezervele amerindiene pãrinþii spun copiilor cã ºcoala e un loc unde li se distruge identitatea ºi cã un indian educat e discriminat de douã ori, de albi ºi de propriul trib.

Þi-e dor de Caramel (un cîine din Schefferville)?

Ca sã fiu sincerã, nu prea. Nu îmi lipseºte Nordul. E o lume care te exclude, mai ales cînd nu stai suficient ca sã te faci acceptat. Iar pentru o femeie singurã, cum a fost cazul meu atunci, este ºi mai dur. Sînt departe sã înþeleg ce anume îi bucurã ºi îi întristeazã pe nordici, ce sentimente îi animã. Cred pur ºi simplu cã locul meu nu e acolo ºi de aici atitudinea mea de a nu regreta. Cel mai rãu îmi pare de foºtii mei elevi. Ei sînt de fapt prizonieri între douã sisteme antagonice ºi primesc ºocurile din ambele pãrþi. Iar Caramel mã abandonase de cînd eram acolo. De îndatã ce a cãzut zãpada, nu am mai putut merge în taiga, iar Caramel nu mi-a iertat trãdarea.

Ai spus într-un interviu cã îþi face plãcere când familia ºi prietenii te apreciazã pentru calitãþile de gospodinã ºi focalizeazã mai mult pe acestea decât pe cãrþi. Ai vorbit mereu despre aspectul casnic al vieþii tale. Ai scrie o carte despre asta? Poate fi viaþa casnicã subiect de roman?

Totul poate fi subiect de roman. De ce nu ºi viaþa casnicã sau bucãtãria? În mod ciudat, ceea ce face rutina noastrã obiºnuitã tinde sã fie expediat ca subiect minor în artã. Spre deosebire de sex care, orice am zice, este un stîlp al vieþii casnice, bucãtãria este privitã cu dispreþ. Numai cã a mînca bine ocupã mult mai mult timp ºi interes în viaþa noastrã decît ce se întîmplã în boudoir. Atunci, de ce nu am scrie ºi despre bucãtãrie tot atît de des cît despre dragoste? Destul de greu de suportat ideea, numai cã mîncarea rãmîne un dar preþios atunci cînd sexul s-a epuizat de mult. Cred cã reþeta unei cãrþi bune este aceeaºi cu a unei mîncãri reuºite: natura ºi prospeþimea ingredientelor, timpul de mijotat pe foc, mirodeniile, plus micile secrete pe care orice autor/bucãtar le þine pentru sine. Îmi place sã gãtesc ºi îmi place sã invit multã lume la masã. Iar cînd musafirii îmi laudã bucatele, am aceeaºi satisfacþie ca atunci cînd cineva îmi laudã cãrþile. Cît despre ideea de a scrie o carte despre mîncare, ar fi cel mai frumos lucru, dar cred cã nimeni nu o poate face mai frumos decît Isak Dinesen alias Karen Blixen. Cînd vreau sã mã delectez cu cît de bine se poate scrie despre mîncare, revãd filmul Babette’s Feast.

Se zice cã în domeniul culinar cei mai buni bucãtari sunt bãrbaþi. În privinþa erosului e cumva invers? Crezi cã prezenþa mai mare a sexului în literaturã ºi artã este dintr-o creºtere a dorinþei consumatorului/creatorului masculin sau nu au nicio bazã asemenea asocieri?

La fel se zice ºi despre femei cã sînt cei mai buni degustãtori de vinuri, dar cred cã, istoric vorbind, numãrul bãutorilor îl depãºeºte pe cel al bãutoarelor. Cred cã statistica se bazeazã pe faptul cã cei mai 'cunoscuþi' bucãtari sînt bãrbaþi din simplul motiv cã pînã nu de mult bucãtãriile publice, precum hanurile, curþile nobiliare ºi restaurantele erau un loc aproape interzis femeilor. Iar cînd reuºeau sã pãtrundã în acest domeniu atît de misogin, colegii bãrbaþi le fãceau viaþa un infern. În practicã, aceea care gãteºte zi de zi este femeia. Ori, ca în orice meserie, practica e cel mai bun profesor. ªtii care e diferenþa între un pilot ºi un pilot bun? Numãrul de ore petrecute la bordul avionului. Aºa cã tu comparã numãrul de ore petrecute de femeie ºi de bãrbat în bucãtãrie ºi o sã vezi cine e mai bun.
Prezenþa erosului în literaturã nu e determinatã decît de faptul cã vinde bine o carte. ªi, þinînd cont de faptul cã femeile au fost principalul destinatar cînd au început sã se publice romane în foileton, cred cã ele au un rol mult mai mare în proliferarea genului decît cititorii bãrbaþi. Femeile rãmîn încã lectorii cei mai pasionaþi, cu o imaginaþie uºor de înflãcãrat. Problema e cã aceia care scriu cel mai mult despre sex sînt bãrbaþi care ºtiu atît de puþin despre corpul feminin încît nu fac decît sã repete la nesfîrºit cliºee sau vulgaritãþi.

Creaþia are cumva un nedeclarat gen masculin? O femeie citeºte mai bine un bãrbat decât citeºte bãrbatul o femeie? Când scrii despre un bãrbat, te 'pierzi' pentru un timp în mentalitatea lui?

Cît de bine îl citim pe cel de lîngã noi nu depinde de gen, ci de inteligenþã. Existã tot atîþia bãrbaþi analfabeþi în ceea ce priveºte lectura psihologiei feminine, cît ºi femei în privinþa psihologiei masculine. Referitor la percepþia celui de lîngã noi, mã situez chiar la polul opus; cred cã femeile sînt mai mari cititoare ale sufletului masculin decît bãrbaþii ai celui feminin. Dar bãnuiesc cã asta îmi va atrage din nou reputaþia cã aº fi o autoare feministã. Ca sã mã justific, aº adãuga cã acuitatea percepþiei feminine þine de biologie ºi nu de spirit. O femeie nu e mai inteligentã decît un bãrbat, ci mai alertã.  ªansa ei de supravieþuire, încã din Neanderthal, a fost sã perceapã la timp de unde vine primejdia ca sã îºi apere progenitura. În epoca modernã femeia rãmîne în continuare mult mai vulnerabilã la schimbãri decît bãrbatul. De aici, un simþ ceva mai ascuþit al primejdiei. În ceea ce priveºte cãrþile mele, ele sînt pline de eroi blînzi, iubitori, tandri, în ciuda unei anumite laturi barbare. Am crescut într-o societate patriarhalã, unde bãrbaþii sînt lupi în afara casei ºi miei în interior. Orice rãzboinic, cînd vine acasã, depune armele ca sã se joace cu copiii. Cam asta e viziunea mea idealã despre bãrbaþi: buni rãzboinici, buni conducãtori de cetate, buni soþi, buni taþi ºi, la ocazie, buni amanþi.

Întrebarea lui Florin Oncescu:  "În romanele tale personajele feminine apar, în medie, în culori mai avantajoase decît cele masculine. Dacã eºti de acord, este vorba de o opþiune conºtientã? Dacã-i aºa, care-i motivaþia ei?"

Ok, pãi hai sã le analizãm pe rînd. În Þara brînzei, personajul feminin e o mamã neglijentã ºi o soþie lipsitã de afecþiune, lucru pentru care e ºi înºelatã. În satul unde se retrage ca sã-ºi lingã rãnile nu face decît sã întreþinã ruina din jurul ei. Starea ei poate fi definitã cu douã cuvinte: pesimistã îngãlatã. Adevãratul erou e George: politicos, bine crescut, educat, iubitor. În Eu, Luca ºi chinezul,adevãratul erou e Luca, obsedat de meseria lui, dar mereu afabil ºi fidel prietenilor. Eroina nu e decît o cãutãtoare de aventuri, care intrã în relaþie cu un chinez doar ca sã-ºi hrãneascã setea de senzaþional, alimentatã de ziarul unde lucreazã. În Regina ºi soldatul, bãtrîna reginã e o perversã care seduce un tînãr soldat pe care nu ezitã sã îl înºele cu alþii ºi sã-l pãrãseascã atunci cînd îi convine. În Dina, eroina principala nu cîºtigã decît prin comparaþia cu Dragan, care e o brutã. Altfel, dacã o analizezi la rece, îþi dai seama cã e o fiinþã mai banalã decît el, a cãrei lipsã de calitãþi nu face decît sã atragã violenþa, începînd cu cea a celei mai bune prietene. În The Darling of Kandahar, Irina e o tînãrã lipsitã de fantezie care trãieºte în umbra mamei ei. Adevãratul erou e Yannis, soldatul din Afganistan, care se luptã sã dea sens unei misiuni sortite eºecului. În Rãpirea Sabinei, cele 16 femei se dovedesc la final a fi niºte criminale cu sînge rece. Bãrbaþii, chiar dacã au fãcut iniþial o gafã rãpindu-le, rãmîn în general soþi ºi taþi buni care se lasã duºi de nas din prea multã încredere ºi onestitate. Aºa cã, vezi bine, formula nu se aplicã.

Când selectezi o poveste, dintre multele pe care le întâlneºti, pentru o carte pe care vrei sã o scrii, îþi pui problema impactului asupra publicului? În ce mãsurã el va rezona aproape de cum rezonezi tu? Vrei sã schimbi ceva în cititori? Ai primit reacþii care þi-au dezvãluit sensuri la care tu nu te gândisei vizavi de cãrþile tale?

De la Þara Brînzei nu mi-am mai pus niciodatã problema de cum va reacþiona publicul. În 1999, cînd am început sã public în România, reacþia era fireascã pentru cã eram la prima carte. De atunci nu scriu decît ce îmi place ºi ce mã surprinde. Într-un fel am avut norocul ca de îndatã ce am început colaborarea cu un editor sã nu am nevoie sã îmi caut altul. Or, cînd un editor declarã cã eºti autorul casei ºi cã îþi publicã orice, ai mult mai multã libertate. Singurul lucru pe care editorul meu quebechez mi l-a pus în vedere a fost sã evit les propos haineux, tradus probabil cu afirmaþii duºmãnoase. În cazul meu ideea mi-a convenit pentru cã sînt un autor înclinat spre tandreþe, zic eu, ºi spre partea bunã a naturii umane. Cît despre ideea de a schimba cititorul, e o utopie. Nici o carte nu o poate face pentru simplul motiv cã ea este urmatã de alta ºi de alta, care poate fi contrariul a ceea ce ai predicat tu ca autor. Mesajele se anuleazã reciproc. Romanul a apãrut ca divertisment, nu ca tratat de moralã.  În ceea ce priveºte reacþiile, în general ele sînt diferite de ceea ce am vrut eu sã scriu. Dar asta nu mã deranjeazã deloc, gãsesc chiar interesant.

Citeºti cu voce tare ceea ce scrii? Te înregistrezi spre a te asculta ulterior? Încerci sã te pui în postura unui cititor care priveºte sceptic, neutru, o carte scrisã de tine, despre care nu ºtie nimic?

Nu fac nimic din toate astea ºi mã întreb dacã vreun autor o face. Dacã da, mi se pare ridicol. Detest sã mã ascult ºi dînd interviuri la TV sau la radio. Mi se pare cã sînt totdeauna alãturi de subiect. E uimitoare cantitatea de prostii spuse la televizor de diverºi autori. Numai cã, din pãcate, un autor nu poate evita publicitatea pentru a-ºi vinde cãrþile. Visul meu de a fi celebrã într-o zi ar fi sã nu mai fiu nevoitã sã fac promoþia cãrþilor pe care le scriu. În tinereþe era interesant ºi amuzant. Cu vîrsta, devine obositor ºi extenuant. Iar mesajele sînt tot timpul rãstãlmãcite. În ceea ce priveºte atitudinea unui cititor oarecare, nu am fost niciodatã capabilã sã îmi imaginez reacþia lui. Tot ce am sperat a fost sã-i placã. Din contrã, îmi imaginez reacþia cititorilor pe care îi cunosc, care fac parte din cercul meu de prieteni ºi din familie, ºi mã gîndesc cu groazã la lectura lor prea personalã, biograficã.

Percepi timpul?

Nu cred. Percep mai degrabã vîrsta. ªtiu cã îmbãtrînesc, dar marea mea teamã nu e moartea, ci boala. Suferinþa ne anuleazã demnitatea, ne face sã ne comportãm nedemn.

Care este motivaþia ta pentru când foloseºti  'î' ºi nu 'â'?

Am plecat din România cînd multe instituþii ºi reviste de culturã demne de admirat nu adoptaserã aceastã ortografie. Iar cum eu nu sînt o revoltatã ºi nici o mare specialistã în lingivisticã, am tins sã adopt exemplul 'României Literare', de exemplu. Acum, cînd citesc atît de puþin în româneºte, prefer vechea ortografie cu care sînt obiºnuitã din copilãrie ºi care îmi face lectura mai uºoarã. Alegerea mea nu are deci nimic revoluþionar sau contestatar. E o chestie de obiºnuinþã.

Ai publicat un roman ºi în limba englezã. Când scrii, simþi cã, la o frazã sau alta, s-ar potrivi mai bine o limbã sau alta? Cã un cuvânt al altei limbi, dintre cele pe care le ai în bagaj, ar fi mai nimerit?

Cel mai greu în acest moment este sã scriu în englezã. Cu franceza am depãºit acest stadiu. A devenit de fapt limba mea [maternã] în scris. Iar în englezã, ca sã îmi fac viaþa uºoarã, dacã mã împiedic de un cuvînt sau de o expresie necunoscutã, trec în francezã ºi, uneori, în românã. Cînd corectez, atunci caut în dicþionar dupã cuvîntul just. Cred, totuºi, cã în ultima vreme scriu mai greu nu din cauza limbii, ci a ideilor. Cînd ai idei ºi subiecte care te incitã, limba nu conteazã. Cum zicea odatã un bun prieten pictor: acum cã am tehnicã, nu mai am idei.

Un om nu citeºte nimic. Un altul descoperã o carte; citind, prinde gustul, simte cã nu poate trãi mai departe fãrã sã citeascã. Gradul sãu de fericire se schimbã?

Un om educat nu e mai fericit decît cel needucat, ci mai lucid. Este luciditatea o sursã de fericire? Mã îndoiesc.

 

Despre cãrþile Feliciei Mihali, despre biografia ei, puteþi citi la aceastã adresã: http://www.feliciamihali.com

 

Ce a publicat in revista Terranova, de care s-a îngrijit bunã vreme, puteþi citi la aceastã adresa:
http://www.terranovamagazine.ca


Interviu de Marius Dobrin

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey