•  Dan Jammers
•  Cornel Mihai Ungureanu


sus


Dan Jammers

Facebook


Sunt câteva categorii distincte de contacte în lista de amici. Dacã ar trebui sã tai în carne vie ºi sã le împart - evident cu preþul câtorva brutalitãþi -, s-ar diviza în: amici din copilãrie (cei cunoscuþi pânã pe la 24-25 de ani, cam atât a durat la mine), colegi de muncã ºi cunoºtinþe punctuale. Ar mai fi ºi categoria regãsiri - atât de îndepãrtate încât douã cuvinte improbabile - clin ºi mânecã - ºi-ar gãsi locul în descrierea relaþiei. Punctual ºi foarte mutant între categorii, ceva familie. Categoriile nu se intersecteazã, nu se aseamãnã ºi persoanele dintr-un grup n-au nimic de-a face cu cele din alt grup. Ba, ºtiu câteva cazuri în care dacã aº combina machiavelic ºi aº încuia doi-trei într-o camerã sau într-o cârciumã, la discuþii, s-ar termina cu ochi vineþi. Asta dacã s-ar înþelege unul pe altul, pentru cã am uitat sã spui cã în cele trei grupuri sunt ºi vreo trei limbi diferite - ºi dacã m-ai pierdut deja, nu, nu vorbesc de un balaur - deºi cam începe sã semene. Amorsat-am suficient ca sã avansez prima enigmã.


Prima enigmã e când sunt singur în camera de hotel din Ouagadougou ºi vreau sã urc o pozã amuzantã au ba cu un bãºtinaº sau cu ce-am mâncat la prânz. Pentru stoicul intelectual care are sã-mi construiascã biografia, sunt dator cu o intervenþie (dacã mã întrebaþi de ce trebuie neapãrat sã postez ceva). Dupã exuberanþa ideii de a partaja inocent (oui, c'est ça) o fotografie, încep sã'mi pun întrebãri. Oare nenea de la birou, care îmi deseneazã voiajele, nu o sã creadã cã mã distrez prea mult ºi cã-mi face o favoare cã mã trimite în Ouagadougou? Oare prietenii de la þarã nu o sã'ºi spunã în barbã cã am postat numai ca sã arãt ce mai umblu eu prin lume iar ei nu? (happy accident, chiar e ceva adevãr la mijloc) Oare poza e destul de bunã în aºa fel încât prietenii de la oraº sã nu-ºi spunã simpatetic în barbã cã ian uite unde a ajuns Dan, dacã în loc sã stea trei ore la laboratorul de chimie cu doamna Arsene juca fotbal cât îi ziulica de lungã? În ce limbã postez? Sã fac o selectie, sã stau liniºtit, sã nu mã snobeascã fr'un nene? Dacã îi zic în francezã,  o sã arãt ca Rãducioiu venit din Italia? Dacã zic în românã o sã zica franþujii cã nu-s integrat? Dacã zic în englezã m-am dat dracului, vorbesc limbi chiar cum vrea muºchiul meu? ªi mai sunt ºi alte gânduri, însã dacã nu postez înseamnã cã nu-mi trasez jurnalul. Pen'cã asta deveni într-un fel; deja dacã vreau sã ºtiu ce am fãcut la un moment dat în ultimii ani mã uit în postãrile vechi ºi ºtiu. Pânã una, alta, e îndeletnicirea care mai astupã din lungile seri la hotel, din unele þãri de tot rahatul pe unde îmi preumblu prezenþa fizicã.

ªi încã îmi dau seama cã stã în firea mea sã nu-mi prea pese mult de ceea ce cred ceilalþi, pentru cã dacã aº fi vanitos, filtrul postãrilor ar trebui sã fie mortal. În acelaºi timp, tipi din listã, despre care ºtiu cã ar avea mult mai multe de zis, tac mâlc. Sau tipi din listã, care nu prea au multe de spus, nu mai terminã de spus. Sau tipi din listã spun cu convingere sperând sã fie pe aceeaºi lungime de undã, ceea ce admir. Sau schimbã poza de profil ca ºi cum ar fi staruri de cinema cu un gros grup de fani. Dar cine's eu sã judec?!

Iaca bârfa, shouoful, biþii, dispoziþiile, digitalurile, cum se încurcã în ceea ce îi sã devinã ceva ce nu mai fuse: reþeaua de cunoºtinte actuale, resuscitate, pierdute ºi regãsite, nebãnuite, amestecate, trase de pãr, împerecheate au ba, ba unele chiar carnal-cunoscute-personal. Dupã excitarea de moment veni-va resemnarea? Hmm. Pânã la urmã ai închis contul ºi e ca Alice în þara minunilor, i-ai fãcut pe toþi mici. ªi-apoi ai mai mult timp de citit o carte în camera de hotel. Hmm, sunã tentant.

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

Iarnã norvegianã


În trenul care strãbate Defileul Jiului cãldura nu se poate da mai încet. Transpir, deºi am rãmas în tricou. Privesc munþii mai mult sau mai puþin înzãpeziþi.


Searã la Cluj. Pregãtiri de sãrbãtori. Blocurile sunt la fel cu acelea din Craiova. Casele nu.

Dimineaþa, în microbuzul spre Budapesta suntem singurii pasageri. Europa FM - Elvis, „And I miss you like the desert miss de rain”, chestii din astea. Zi însoritã ºi îngheþatã - minus ºase grade afarã -, colindãtori în costume populare la Huedin, popas la Valea Drãganului, serpentine ºi zãpadã în Bihor, pescari pe Criº, la Oradea (chiar ºi în ziua de Crãciun), stoluri de porumbei pe acoperiºul blocurilor, apoi doar autostradã ºi plicticoasa câmpie maghiarã.

O acvilã pe acoperiºul aeroportului din capitala Ungariei. Un angajat al OTP Bank picoteºte pe scaun, dincolo de geam. Corina studiazã parfumurile în duty-free, câþiva români joacã table. La sportul ãsta nu dai cu zarurile ºi apoi muþi, nu e atât de simplu, comentariile însoþesc fiecare miºcare: „Cinci-trei. Cinciul îi cinci. ªi trei”, „Una, douã ºi alte douã”, „Dubla face diferenþa”. Celui care dã zar bun i se reproºeazã norocul porcesc pe care, din fericire, nu ºtie sã-l valorifice, adversarul joacã prea bine. „E a doua oarã când dai ºase-ºase ºi tot n-ai avantaj!”, „O linie ai luat, ºi pe-aia din greºealã”, „De zece ori ai dat cinci-cinci pânã acum”. Nevestele stau de vorbã despre destinaþia exoticã unde vor petrece Revelionul: Brazilia.
Nãvãlesc soldaþi cu puºti mitraliere; pleacã o cursã spre Israel.

De la fereastra avionului ce coboarã spre Gardemoen, Norvegia îmi pare un nesfârºit Predeal. Munþi acoperiþi de brazi cât vezi cu ochii, ici-colo lacuri, unele îngheþate, altele nu. Este ceaþã jos, ca de obicei în zonã, amplasarea aeroportului fiind, din acest motiv, controversatã, aveam sã aflu în maºina prietenilor care ne conduc în oraº. Dar interese sunt peste tot. ªi politicieni. „La fel de stupizi, dar mai puþin corupþi decât în România“, zice unul dintre nordicii care ne-au vizitat de mai multe ori þara, aducând ambulanþe reciclate, ca donaþie pentru spitale. Ne întreabã dacã s-au schimbat lucrurile, dã detalii despre birocraþie, drumuri proaste, cãruþe nesemnalizate, vameºi care cer bani ºi alte întâmplãri româneºti. Altul susþine cã am fost prea politicoºi cu ocupanþii (germani sau ruºi) în Al Doilea Rãzboi Mondial: „Luaþi-ne! Faceþi ce vreþi cu noi!“ ºi cã ultima datã când s-a oprit circulaþia trenurilor în Oslo a fost atunci când doi români au furat niºte cabluri de cupru, provocând pagube de milioane de euro.

Ingeborg nu e acasã, schiazã, la munte, nu ºtia cã venim acum. Ne trimite însã cheia, prin mecanicul locomotivei. Mergem la garã, sã o luãm. Câþiva indivizi dubioºi îºi fac veacul lângã Turnul Trafikanten. Ne întoarcem pe strãzile îngheþate (sunt minus 15 grade Celsius), cu pietricele aruncate pe trotuare ºi pe carosabil. Corina vorbeºte cu vreun câine.
În sfârºit, cãldurã. Urc pe scara de lemn spre patul în care voi dormi.

***

Fãrã îndoialã, existã capitale europene mai spectaculoase decât Oslo (Oºlo, cum zic norvegienii în melodiosul lor grai). Ilsa din Casablanca era de aici. Ilsa Lund. Soþul ei o pupa doar pe obraz, numai Bogart îºi permitea mai mult.

OsloZilele curg ºi înþeleg de ce nevoile de rigoare ºi ordine ale Corinei sunt acoperite aici. Ne plimbãm pe Karl Johans gate, de la Palatul Regal - unde vara, pe spaþiile verzi, gagici în bikini fac plajã ºi citesc - pânã dincolo de Parlament. „Dacã vreþi sã fiþi citiþi de gagici în bikini la Palatul Regelui, trebuie sã vã apucaþi de scris”. Intrãm la Casa artiºtilor ºi Literaturhuset, bem cafea în Aker Brygge, lenevim curioºi în Centrul Nobel pentru Pace, admirãm statuile lui Gustav din Parcul Vigeland, mã impresioneazã însã mai mult mausoleul fratelui sãu, Emanuel. ªi ecoul acela fantastic!

Opera House, Oslo Domkirke, Frogner Parken. Au arhitecþi ºi designeri buni, clãdirile lor aratã stil, sobrietate, forþã. Programul magazinelor e scris astfel încât sã se vadã ºi de pe trotuarul celãlalt, un bar este deschis dacã în faþa lui arde o candelã sau o lumânare, deasupra unei uºi douã schelete fac dragoste.

Cartiere bogate, suburbii în care 90% din oameni voteazã cu extrema dreaptã - „Vreþi benzinã mai ieftinã, bere gratis ºi sã nu mai avem imigranþi?“; „Da, vrem toate astea!“. Unora nu le convine ca odrasla lor sã fie singurul norvegian într-o clasã de musulmani, altora nu le plac refugiaþii somalezi, prostituatele nigeriene ºi mafia care le aduce.
Trecem prin redacþii ale ziarelor care ne par neasemãnãtoare cu ale noastre: Klassekampen, (Lupta de clasã) ºi Gateavisa, ziarul anarhiºtilor. Ascult poveºti despre vremurile când norvegienii, de sãrãcie, emigrau pe capete în America, dar ºi despre efectele planului Marshall ºi descoperirea în anii ’70 a petrolului din Marea Nordului. „Duc o viaþã bunã aici“, spun, la unison, neinteresaþi de aderarea la Uniunea Europeanã, mulþumiþi de raportul salarii/preþuri (ambele printre cele mai ridicate din Europa. Pentru norvegieni sã plece în vacanþã este mai ieftin decât sã rãmânã acasã).

OsloSeri în vizite, în clubul Blå sau în faþa televizorului. Ingrid Betancourt, pe BBC World News, un comentariu despre atacul Israelului asupra palestinienilor din Gaza. Rune a fãcut o expoziþie cu fotografii despre suferinþa palestenienilor ºi-au zis: „Eºti antisemit!”. „Dacã îi atragi atenþia soþiei ori fiului tãu asupra a ceva ce nu îþi place, nu înseamnã cã eºti împotriva soþiei tale sau a copilului tãu. Dacã spui ceva despre Israel, eºti antisemit. Unii sunt supãraþi ºi chiar dacã nu se vãd contondenþele, ele existã, ca ºi sentimentele antiamericane”, zice un localnic.
Corina gãteºte supã. Mai devreme a pregãtit spaghete.

***

Autobuzul strãbate în vitezã ºoselele bune, printre munþi împãduriþi, intrã în tuneluri kilometrice construite nu de deþinuþi politici, ci de niºte oameni bine plãtiþi, mi se spune, ºi încetineºte puþin doar în localitãþile întinse. Lacuri îngheþate, sere luminate ºi ziua, cai care pasc, unul are ºi pãturicã pe spate ºi om în spinare. Un oraº mai mare: Drammen. Soarele blând al amiezii, o apariþie preþioasã, mângâie zonele plate, cu spice de pãioase, ºi chipurile celor 10 pasageri rãsfiraþi pe 50 de locuri. Patru dintre ei citesc. Cãrþi. Nu vãd decât coperta din mâinile unei puºtoaice blonde: „The Book Thief”, de Markus Zusak. Temperatura e optimã, reglajele merg.

Cãpitanul ne aºteaptã în Seljord, aºezare din Telemark, o regiune unde tradiþiile sunt mai puternice decât în alte pãrþi ale þãrii. Muzicã ºi costume populare, dialect dificil, oameni care locuiesc în case vechi de 200 de ani, poveºti despre primul norvegian care a sãrit cu schiurile de la trambulinã, prin 1800, dar ºi despre danezii sau olandezii ce îºi cumpãrã case de vacanþã ori îºi deschid localuri aici.
Drumuri cu Toyota pe serpentine, unele îngheþate, altele nu. Aer puternic, curat, Liertoppen, un fel de Metro, vizite în redacþiile ziarelor regionale, dau din mirare în mirare: folosesc aceleaºi semne la corecturã ca ºi noi, au acces la toate scrisorile primite de primar pe adresa de serviciu.

Telemark„Cele mai bune articole nu le poþi scrie, sunt despre prieteni”, spune zâmbind, la o cafea, un coleg jurnalist care sperã sã scape de patronatul britanic ºi publicaþia la care lucreazã sã fie preluatã de o companie mai micã, dar norvegianã. Privesc pe fereastrã copiii ieºiþi la joacã. Unii au patine pe umeri, alþii crose de hochei. O bãtrânã se plimbã pe bicicletã, alta merge sprijinindu-se în beþe de schiuri.
Ieºim. Ne rãsare în cale o vacã ºi îndrãznesc sã o iau de coarne. Nu pot s-o clintesc, cãci e statuie, dar încercarea le place, îmi fac poze. Pe drumul spre casã, unde Valborg ne aºteaptã cu masa, Cãpitanul îmi gãseºte o poreclã, mai uºor de pronunþat pentru ei decât numele meu: Cornel Mihai Orighinalu.


(Va urma)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey