•  Let's go Europe - teatru
•  O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal - teatru


sus


Laurenþiu Budãu

 

LET'S GO EUROPE

 (Continuare din numãrul trecut. Vezi Actul I aici)

 

ACTUL II

 

 

SCENA 1

(BABIS, IONAS, DINA,
NADEJDA, THEOLOGOS)

Zgomotele de la subsol tind sã devinã infernale. Toþi participanþii la scenã poartã improvizate mãºti pentru praf ºi cãºti de protecþie. Din tavan, întocmai ca la un bombardament autentic, se scurg firiºoare de zugrãvealã.

IONAS
: ªefu’! I-au dat pânã la urmã de capãt uriaºei ãleia bãtrâne. Nu mai suflã. Treaba e ca ºi terminatã. Mai trebuie sã sape niºte gãuri în peretele de cãrãmidã din spate, ca sã fixeze consolele de cornier ºi gata... Acum se chinuiesc cu toþii s-o scoatã pe balena aia eºuatã, cu rãngile ºi scripeþii, afarã în curte.


Scrâºnete enervante de metal ºi duduituri fragmentate de heirupisme. Comenzi.

DINA
: În sfârºit! Cât e ceasul? Erau cât pe ce sã-mi luxeze creierul cu zbârnâitoarele astea moderne ale lor. Ne mai odihnim ºi noi dupã atâta frecuº la mentã, mai cugetãm la cele sfinte. Meritã imortalizat momentul. Dupã ce curãþã locul, mã duc sã dau cu floºtomocul de busuioc sã alung necuraþii priponiþi acolo la cãlduricã, cã trebuie sã se fi pripãºit cel puþin o legiune...

BABIS: Ce v-am spus! Po-po-po-po-po! Firmã serioasã, nu glumã! Dacã au promis cã ne scapã de problemã, ne scapã de problemã. Încã douã-trei zile ºi terminã cu totul. Ionas, mai du-le câte un ceai amãrâþilor ãlora asudaþi, sã-ºi mai clãteascã gâtlejele! Alcool, nu, ca sã nu facã prostii! Spune-le sã aibã grijã sã nu zdreleascã treptele de marmurã dacã vor sã mai vadã de la mine vreun ban ºi sã cureþe bine-bine locul, sã nu lase nimic din ce aparþine trecutului glorios în urmã.
NADEJDA: N-aþi vãzut-o, cumva, pe fiicã mea? N-aþi vãzut-o, cumva, pe fiicã mea?
BABIS: Iaaar?! Ce fiicã?... Mã laºi?!
DINA: Tot n-a apãrut Camerista?
BABIS: ªi ce, bulgãroaico, crezi cã îi sunt contorul fundului fie-ti? Ionas, ia zi tu, la toatã lumea, ce-i cu Camerista? Nu e cumva ceva legat de camera 3?
IONAS: Da’ de unde! N-am treabã! Aþi uitat cã aþi sigilat-o, ca sã nu mai fie discuþii... E a treia zi de când n-am mai vãzut-o, ºefu’.
BABIS: Parcã ºi eu tot de-atunci. Totuºi, trebuie s-o recunosc: o zi fãrã caþa aia e ca o lunã de miere petrecutã în Haiti... De fiecare datã când o apucau mâncãrimile lipsea cel mult o zi, maximum douã zile. Po-po-po-po-po! Psoli! Psoli! S-au fãcut deja trei?!
IONAS: Ultima oarã am vãzut-o la bar certându-se cu unul din foºtii iubiþi, un armean de doi metri ºi cu niºte palme teribile, cât lopeþile alea stahanoviste care se chemau inima lui Stalin. S-o fi vãzut pe asta micã cum îl întorcea ºi îl rãsucea pe toate pãrþile, ca pe o cârpã de ºters praful ºi cum îl fãcea albie de porci... ºi malacu’ ãsta stãtea ca un bleg ºi nu mãcãia deloc, mutul.
BABIS: útia muþii reguleazã lumea pe din dos, bãiete! Leit ca Vasilis! Aºa o sã facem ºi noi cu curva asta de Europa care ne tot face curte, o s-o regulãm când o sã-i fie mai mare dragul ºi ea o sã ne dea de mâncare ºi de bãut.
THEOLOGOS (intrând în trombã): Babiiis! Prieteneee! Mounopanuuu!
BABIS: Theologos, dragule, numai unii ca dvs. reuºiþi sã faceþi pe cineva ca mine sã savureze cu adevãrat liniºtea.
THEOLOGOS: N-aº crede. Trebuie sã-þi...
BABIS: Fiecare trebuie sã existe pe lumea asta, dar de ce tocmai dvs.?! De ce nu mergem noi doi undeva unde poate fiecare sã fie de unul singur?
THEOLOGOS: Vezi, bãtrâne, de asta te apreciez: ºtii sã mã înjuri atât de delicat ca izbitura unui tren de marfã încãrcat cu bromurã.
BABIS: Napas na gamitheis! Sã ºtii cã nu mã strãduiesc, deºi o fac cu toatã splina, ficaþii ºi rãrunchiii... Ce, dacã nu mai gradele pe umãr, nu ºtii sã baþi la uºã?
THEOLOGOS: În vacarmul de aici, aº fi riscat sã fac bãtãturi inutile în dosul palmei. Babis, prietene, am sã-þi dau o informaþie care o sã te lase fãrã mascã.
BABIS: Nu mã-nnebuni, poliþaiule! Te cunosc de-o viaþã întreagã, încã de pe vremea când pãºteam caprele împreunã... de ce crezi cã ai reuºi, tocmai acum, sã mã surprinzi?
THEOLOGOS: Pentru cã am aflat cã cei de la Let’s Go Europe sunt deja pe insulã, au debarcat de pe feribotul de 12...
BABIS: !!!
THEOLOGOS: Bunã, nu?! În cel mult 10 minute sunt deja aici, la Trojan Horse, pentru acel control inopinat de care depinde soarta împrumutului nepotului nostru Vasilis, soarta lui Trojan Horse, a pãduchelniþei ãsteia.
BABIS: Mana mou, mana mou! O-o-o-o-o-o! Po-po-po-po-po! Afarã, afarã cu toþii! Dacã ãºtia prind ceva picior de strãin de hotel, în afarã de angajaþii oficiali ºi de studenþii cazaþi, s-a dus dracului împrumutul ãla nerambursabil. Asta este prima ºi cea mai importantã dintre clauze. Sunt nenorocit! Uºchealaaa! Afarããã! Ba nu! Nu pleacã nimeni! Nimeni! Riscaþi sã daþi nas în nas cu ei, chiar pe trepte!
CEILALÞI: ªi atunci ce facem, nene Babis?
BABIS: Am un plan. Voi veþi fi comitetul de întâmpinare... notabilitãþile Tycotosului. Aþi înþeles?
CEILALÞI: !!!
BABIS: “O sã spânzurãm kapitaliºtii cu funiile cumpãrate de la ei!” - vorba lui Joseph...
CEILALÞI: Care Joseph?!
BABIS: Stalin, bineînþeles. Pãrintele democraþiei autentice ºi originale, de fapt cel care a perfecþionat-o prin anulare deplinã. Purificatorul. Schimbaþi-vã urgent boarfele cu cele de scanadal ale lui Vasilis, din dulapul de pe hol! Exe-cuta-rea, rãcanilor!


SCENA 2

(BABIS)

Rãmas singur în birou, Babis întoarce rapid portretele “sfinþilor” comunismului pe spatele cãrora se gãsesc chipurile liderilor europeni actuali. Posterele cu Olimpiakos Pireu sunt ºi ele întoarse dezvãluind imagini idilice cu stânci goale ºi valuri înspumate. Rama barocã care troneazã deasupra deschiderii care comunicã cu recepþia este ºi ea întoarsã într-un final. În locul anunþului cu “Nu primim bulgarii, românii ºi câinii!” apare sugestivul “Toþi pentru unul ºi unul pentru toþi!”


SCENA3

(BABIS, IONAS, DINA,
NADEJDA, THEOLOGOS)

Toþi, în afaralui Babis, stau încolonaþi în birou, echipaþi cu smochingurile, eºarfele fistichii ºi fracurile excentricului Vasilis... ªi-au pãstrat totuºi, preventiv, cãºtile de protecþie. Analizeazã, cu atenþie ºi în tãcere, orice zgomot suspect provenit din exterior.

BABIS
: Plutooon, ascultã comanda la mine! Ceea ce facem noi aici se cheamã în limbajul militar de specialitate: diversiune. Repetaaaþi!

CEILALÞI: Di-ver-si-u-ne!
DINA: Cât e ceasul? Cât e ceasul?
NADEJDA: Deja au trecut douã ore!
DINA: ...Cãpitane mai stãm mult ca proºtii aici, cã eu una m-am cam sãturat de aiureala asta cu Let’s Go Europe?
BABIS: Gura, fãþarnicilor! În ce cotloane capitaliste puturoase vã zace spiritul de sacrificiu?
NADEJDA (ºoptit): Iar i-a revenit moºului nebuneala provocatã de glonþ. Iar a luat-o hãisa... ºi când o ia hãisa nu admite sã fie contrazis. ªtii doar cã nu þine mai mult de o juma de orã dupã care nu-ºi mai aduce aminte nimic. Fã-te cã plouã, Dino.
BABIS: Soldat, nu miºca în front cã te bag la arest!
DINA: O bagi pe mã-ta, senilule!
BABIS: Comentezi?! Culcat! Drepþi! Culcat! Drepþi!
DINA: Tu comanzi, tu execuþi! De-acum suntem chit. Mi-am plãtit datoria. Sã-þi fie clar!
BABIS: Aºa?! Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Curtea Marþialã te mãnâncã, soldat neinstruit ce eºti! Trebuie sã aparã generalii de la Let’s Go Europe în inspecþie, sã ne anunþe dacã dau sau nu la pace cu noi. Sã nu aud nici musca! (se aude, totuºi, o muscã indisciplinatã)
T
HEOLOGOS (ridicând sfios douã degete): Babis, nu mai pot sã mai stau... Cãpitane!!! ªtii cã am probleme cu vezica. Trebuie sã mã duc sã fac un mic pipi!!

BABIS: Ce sã faci, soldat?! Pi-pi?! Ce-i aia?!
NADEJDA: Sã se micþioneze prin piºare, asta vrea sã facã... Ce, nu mai auzi, surdule?!
BABIS: Aha! Soldat Theologos, direcþia spre privatã, cu cântec, ‘arººº!
THEOLOGOS: Mulþumesc, nu mai e nevoie! S-a rezolvat de la sine. (râsete necenzurate din partea “plutonului”)
BABIS
: Dacã mai miºcã vreunul în front, vã bag pe toþi la arest! Culcat! Drepþi! Culcat! Drepþi! Fruntaº Ionas, bagã-i pe toþi indisciplinaþii ãºtia la arest.

IONAS: ªi cu mine ce sã fac?
BABIS: Bagã-te ºi pe tine!
IONAS: Permite-þi sã raportez! Am înþeles cã trebuie sã-i bag, am înþeles cã trebuie sã mã bag, n-am înþeles unde!
BABIS: Cum unde, fruntaº?! La arest! La arest!
IONAS: ªi unde este arestul ãsta, cãpitane?!
THEOLOGOS, DINA,NADEJDA: Bravo, Ionas. La asta nu ne-am gândit. Chiar aºa, unde e arestul ãsta, deºteptule?
BABIS: Cum unde? În camera numãrul 3, acolo e arestul, acolo trebuie duºi toþi cei care încalcã ordinele mele, toþi cei care nu pãstreazã disciplina din bivuac!
NADEJDA: Bine, dar acum camera 3 e sigilatã de trei zile ºi cheile sunt la tine, n-ai spus-o chiar tu, Babis?
BABIS: Colonele Babis!
IONAS: Cãpitane, colonele, mareºale Babis, daþi-mi vã rog cheile de la arest!
BABIS: Ce arest? La Trojan Horse nu existã niciun arest.
IONAS: De la camera numãrul 3. Aia cu gratii. Arestul.
BABIS: Nimeni nu intrã acolo, nimeni nu intrã fãrã ordinul meu expres în camera numãrul 3... Vã graþiez... Camera numãrul 3 are deocamdatã altã destinaþie, e rezervatã trãdãtorilor.... Pe loc ‘paus!
THEOLOGOS: Babis, tocmai am primit un mesaj de la bãiatul care aduce turiºtii din port pânã-n oraº. Alarmã falsã. Scuze. S-a dovedit cã nu vine niciun inspector de la Let’s Go Europe. Erau doar niºte turiºti nemþi îmbrãcaþi la trei ace, veniþi special pentru ”bunga-bunga”... Niºte impostori derutanþi.
CEILALÞI: Cum pentru “bunga-bunga”?! Aaaa... Chiar cã semãnãm cu niºte proºti! Nu ne mai jucãm!
BABIS: Dezechipa-reeea! Rãspândirea pe sectoare! (se aude fluierul unui ceainic uitat pe foc) Aºa, aºa! Gornist, sunã încetarea alarmei! Armistiþiul se amânã...


SCENA 4

(T
HEOLOGOS, IONAS)

T
HEOLOGOS: Allodapon! Þi-ai amintit de unde eºti, de þara ta de provenienþã?

IONAS: Da, cred cã da, deºi nu sunt sigur.
THEOLOGOS: În sfârºit! În sfârºit! De ce te miºti atât de încet?! Eºti, cumva, bugetar? Te simþi, cumva, bugetar? Te ascult foarte atent ºi notez totul, cuvânt cu cuvânt.
IONAS: Sunt din... Papua.
THEOLOGOS: Ahaaa! Papua asta se gãseºte tot în Balcani??!
IONAS: Da, undeva între Panama ºi Guatemala.
THEOLOGOS: Mai precis?
IONAS: La jumãtatea distanþei dintre Ungaria ºi Ukraina.
THEOLOGOS: Mda, mda... Ce cod poºtal are? Cum ai emigrat de acolo pânã aici? Dã-mi detalii! Detalii!
IONAS: Pe jos. O parte din drum am parcurs-o mãgãrind.
THEOLOGOS: Mãgãrind?! Ce-i aia “mãgãrind”?
IONAS: Dacã aº fi venit pe un cal aº fi spus “cãlãrind”.
THEOLOGOS: Aha! (noteazã) “Nu se confirmã venirea lui pe cale aerianã.” ªi cam cât ai fãcut, aºa cu aproximaþie?
IONAS: Patru luni minus douã gâºte fac cam douã sãptãmâni...cred.
THEOLOGOS: Aha! (noteazã) Deci “patrusprezece zile”... Voi, ãºtia din Papua aveþi ceva ºcoli pe acolo?
IONAS: Bineînþeles.
THEOLOGOS: ªi cum se face la voi ºcoala?!
IONAS: Înainte se fãcea din chirpici, dar nu prea era solidã. Acum se face numai din cãrãmidã nearsã.
THEOLOGOS: Nu asta. Mã refeream la metoda de studiu.
IONAS: Papua este o þarã plinã de munþi. Elevii stau ciopor pe un munte mai înalt iar profesorii, din cel mai adânc respect pentru discipolii lor, într-o prãpastie... Elevii fac “Uaaa! Uaaa! Uaaa!” iar profesorii se dau de ºapte ori cu fundul de pãmânt ºi le rãspund cu: “Oaaa! Oaaa! Oaaa!” Cam asta. Care dintre elevi rage mai bine i se dã un atestat tatuat direct pe frunte, care nu, se face instantaneu profesor ºi este coborât imediat în prãpastie.
THEOLOGOS: Deci un morse vocal! Da, în Papua aia de unde vii tu, existã televizoare?
IONAS: Da, dar din pãcate numai alb-negru ca sã putem vedea restul lumii doar în tonuri de gri iar Papua noastrã prea mult iubitoare de îmbogãþiþi doar plinã de culori ºi miresme.
THEOLOGOS: Deci, auto manipulare... Electricitate, aveþi?
IONAS: În sensul clasic în care înþelegeþi voi electricitatea, nu.
THEOLOGOS: Fenomenal. ªi atunci cum funcþioneazã televizoarele voastre alb-negru?
IONAS: Avem biciclete cu dinam fabricate în Cuba, pe care le-am obþinut la schimb construind acolo hidrocentrale. Ne suim pe ele cu capul plecat ºi dãm la pedale pânã ne sar ochii iar dinamul produce, mai mult de ruºine, curent.
THEOLOGOS: Deci, curent manual timid... ªi televizorul vostru îl aratã pe marele, pe imensul Chuck Norris?
IONAS: Bineînþeles, împreunã cu cei 11 fraþi ai sãi, dar nu chiar atât de mare, dar nu chiar atât de imens.
THEOLOGOS: Atenþie! Urmeazã o întrebare de baraj: ºi tu, tu, papuaºule Ionas, când mai ai timp sã-þi dai seama care este adevãratul Chuck Norris din cei 12, dacã pedalezi tot timpul cu capul plecat?
IONAS: Pãi ºi noi suntem ºase fraþi, deja am început sã-mi amintesc, pedalãm pe rând ºi unul dintre noi dubleazã în papuanã tot timpul.
THEOLOGOS: Da, din informaþiile mele se pare cã sunteþi mult mai naþionaliºti decât noi... Greºesc?
IONAS: Deloc, numai cã noi faþã de voi, când ni se face lipeºte stomacul de ºira spinãrii, devenim internaþionaliºti.
THEOLOGOS: ªi care e sportul vostru naþional?
IONAS: Strânsul curelei. Toþi ne dãm duhul sã ajungem pânã la ultima gaurã.
THEOLOGOS: ªi cum vã daþi seama care-i ultima gaurã?
IONAS: Atunci când cioclii ne fac semne prietenoase cu lopeþile de sus în jos.
THEOLOGOS: În sfârºit, un minus! Te-am vãzut, ieri, vorbind cu Ziºi în aceeaºi limbã ºi pãrea cã vã înþelegeþi perfect. Dacã îmi aduc bine aminte, Ziºi este cam ungur sau ceva român, sigur ceva între.
IONAS: Pe insula asta nu este absolut nimic. Nu-ºi poate permite. A învãþat limba noastrã, papuana, ascultând pãsãrile migratoare.
THEOLOGOS: Napas na gamitis! Papuana?!! Au-au-au-au-au! Cred cã lovitura aia de la cap a fost mult prea puternicã... Simt cã-þi baþi joc de mine, deºi n-am absolut nicio dovadã certã, deocamdatã... Cum de n-a crãpat corabia care te-a adus la noi! Psoli! Psoli! Sunt cu ochii pe tine, Ionas! Ai grijã! Sunt cu ochii pe tine!


SCENA
5

(BABIS, THEOLOGOS)

BABIS
: Mai toarnã-þi. Ai de toate aici: Ouzo, Tsipuro, Metaxa ºi cafea.

THEOLOGOS: Sã nu mã-nþelegi greºit, prietene: nu pot sã plec, încã mai am pantalonii uzi. Materialul e destul de gros. Trebuie sã mai stau sã se usuce.
BABIS: ªi care-i problema mea? Ce vrei sã spui? Eu te-am udat?!
THEOLOGOS: Acum te faci cã nu ºtii, cã ai uitat tot.
BABIS: Chiar cã...
THEOLOGOS: Ascultã-mã, Babis! Scapã cât mai ai timp de suspectul ãsta!
BABIS: Care suspect?
THEOLOGOS: De Gigi Contra ãla, de Ionas. Cred cã-þi ascunde ceva, cred cã ne-ascunde tuturor ceva.
BABIS: Eu nu cred, pânã nu vãd cu urechile mele. Fiecare om are câte ceva de ascuns... Tu nu?!
THEOLOGOS: Sigur cã am ºi eu ceva mãrunþiºuri acolo, ca tot omul... Dar acum nu despre mine era vorba. Studiazã-l, uitã-te atent la el, mai ales în momentele când crede cã nu-l observã nimeni. Se crede mai deºtept decât noi toþi la un loc. Are un tupeu deºãnþat. Ceilalþi ºtiu sã punã cornu-n pãmânt imediat cum zbieri oleacã la ei, el nu... Nu ºi nu.
BABIS: Dar nu am ce sã-i reproºez. Înþelege. Face treabã cât trei la un loc.
THEOLOGOS: Tocmai asta-i! Când unui allodapon ca el nu poþi sã-i gãseºti nod în papurã înseamnã cã e suspect, foarte suspect.
BABIS: Sã nu mã-nnebuneºti iar cã n-are acte, cã n-are permis de muncã... Numai fraierii sunt corecþi, iar eu nu sunt nici fraier nici bomfaier. N-am de gând sã-i fac prea curând permis de muncã, sã mai plãtesc taxe ºi pentru unul ca el. Aºa, aºa, mai  toarnã-þi, prietene. Ai de toate aici: Ouzo, Tsipuro, Metaxa ºi cafea... Retsina nu, azi nu, de azi încolo nu... Îmi pare rãu, prietene, odatã vede naºu’ “dãrnicia” finei. L-ai terminat data trecutâ când ai început sã te urci pe pereþi ºi sã tragi dupã porumbei.
THEOLOGOS (cântã onorabil de fals): Tsipuro, Tsipuro! „Deci, la revedere iubirea mea pânã atunci! /Pânã când trandafirul alb din Atena nu va înflori, /Pânã când iezii nu se vor urca din nou deasupra munþilor golaºi, /Pânã când þestoasele nu-ºi vor acoperi cuibul cu lacrimi de crocodil, /Lasã-mã singur, iubirea mea, lasã-mã singur ca o barcã spartã...”
BABIS: „Deci, la revedere iubirea mea pânã atunci! /Pânã când trandafirul alb din Atena nu va înflori, /Pânã când nãvodul aspru nu se va încurca în trupul meu, /La revedere, la revedere...” Te-ai fãcut muci, Theologos... Nu mai þii la bãuturã ca altãdatã, când dãdeai butoaiele de bere peste spate exact ca un bivol...
THEOLOGOS: Ce frumos eºti, Babis, ce frumos!
BABIS: Nu mã pupa pe gurã, nu mã pupa pe gurã cã te plesnesc de nu te vezi!
THEOLOGOS: Frumosul meu! De aceea te-am ascultat tot timpul, de aceea þi-am sãrit întotdeauna în ajutor. Fratele meu, prietenul meu, iu...
BABIS: Mã enervezi, beþivanule piºãrcos. Nu spune lucruri de care mâine s-ar putea sã le regreþi.
THEOLOGOS: „Deci, la revedere iubirea mea pânã atuuunci! La revedere, pãsãricooo!”
BABIS: Te lovesc, þi-am spus cã te lovesc. Ce dracului, nu mai nici un pic de demnitate?!
THEOLOGOS: Nu eºti tu cel mai bun prieten al meu? Nu sunt eu cel mai bun prieten al tãu?
BABIS: Desigur, Theo, dar toate au o limitã. Stai în banca ta, Theo. Vorbesc cu Ionas sã-þi cheme un taxi.
THEOLOGOS: Vorbeºte cu oricine în afarã de Ionas. “Pânã când þestoasele nu-ºi vor acoperi cuibul cu lacrimi de crocodiiil, /Lasã-mã singuuur, iubirea mea, lasã-mã singuuur ca o barcã spaaartããã...” Trebuie sã-þi fac o destãinuire, amice. Eu nu sunt cel care crezi cã sunt, cel pe care mã cunoºti...
BABIS: Nici eu nu sunt cel pe care crezi cã-l cunoºti.
THEOLOGOS: Sunt într-un mare rahat. Pânã la gââât!
BABIS: ªi eu de asemenea, numai cã rahatul din jurul meu e de-o altã culoare... Mi-e ºi fricã sã nu fac valuri... Ai cunoscut-o pe Cameristã, nu?
THEOLOGOS: Bunã pãsãricã. Numai când îºi miºca un pic funduleþul, ori de câte ori dãdea cu pãmãtuful pe aici, prin biroul lui Vasilis, mi se fãceau pantalonii þepeni... Psoli! Psoli!
BABIS: ªi mie... chiar dacã am o vârstã... Po-po-po-po-po! O-o-o-o-o-o! Ceasul rãu! Ceasul rãu! Nu ºtiu cum am putut... Sunt într-un mare ºi împietrit rahat... Trebuie sã mã ajuþi cumva, Theo!
THEOLOGOS: Se aranjeazã, orice-ar fi se aranjeazã... Nu mai plânge, suflet de cârpã. Lasã-mã sã-þi spun ºi eu...
BABIS: Ceee?! ªi tu?! Pe cine...?!
THEOLOGOS: Cum pe cine? Pe mine... Pe mine nu mã cheamã Dimitris... Înþelegi?
BABIS: Normal, doar nu te-a chemat niciodatã Dimitris ci Theologos.
THEOLOGOS: Aha! Mi-am adus aminte, nu mã cheamã nici Theologos.
BABIS: Dã-mi pistolul, eºti criþã, te-ai îmbãtat rãu de tot. Doar tu mi-ai arãtat actele, cum le-ai arãtat de fapt ºi lui Napoleonis ºi de fapt la toatã lumea... Te cheamã Theologos, de fapt tot timpul te-a chemat Theologos..
THEOLOGOS: Greºit, foarte greºit. Mãmica mea era de undeva din Transnistria ºi se numea nu Maria ci Maºa, iar tata era un bãrbat adevãrat, adicã rus-rus, Ruslan - viteazul rus... S-a rãsturnat bacul cu ei când au vrut sã treacã Dunãrea cu boccelele lor, sã ajungã la bazarul din Sofia... Numai eu, mititelul, am scãpat. Am avut noroc cu un negustor armean care m-a înfiat... O-o-o-o-o-o! Po-po-po-po-po!
BABIS: Nenorocitule, cum ai putut sã mã minþi în toþi anii aceºtia.
THEOLOGOS: Cu guriþa asta a mea spurcatã, cu guriþa asta de orfan... Na-na-na!
BABIS: Spune-mi mãcar cum te cheamã, Theo. Care e creºtinescul tãu nume?
THEOLOGOS: Volodea! De azi înainte, poþi sã-mi spui Vovaaa...
BABIS: Ai de toate aici: Ouzo, Tsipuro, Metaxa ºi cafea... Retsina nu, azi nu, de azi încolo nu... Hai sã bem Vova ºi sã vedem ce e de fãcut...
AMÂNDOI: „Deci, la revedere iubirea mea pânã atunci!/ Pânã când trandafirul alb din Atena nu va înfloriii...”


SCENA 6

(IONAS,
NADEJDA)

NADEJD
A: Pfuuu! Ce duhneºte ca la mort, la voi, aici? Mai deschideþi, fraþilor, un geam!

IONAS: De la canalizare. Cred cã e de când cei de la Macedonia is Greek au scos centrala de la subsol, probabil au desfundat þevile... altfel nu-mi explic... poate or fi uitat vreun capac de canalizare deschis. Am sã verific mâine. Am consumat deja câteva spray-uri de camerã, dar degeaba... Mâine trebuie sã termine lucrarea.
NADEJDA: Nu, ãsta nu e miros de canal. Am dormit zece ani într-unul, ºtiu cum miroase... Brrr! Cred cã e de la vreun ºobolan mort.
IONAS: Pleacã, bulgãroaico, pleacã... Dacã te vede din nou Babis pe aici, face spume la gurã. ªi aºa nu-i sunt prea drag.
NADEJDA: Nu mã alunga ºi tu, Ionas. Trebuie sã mã-nþelegi! Lasã-mã sã mã odihnesc câteva ore pe canapeaua asta. N-am închis un ochi de când a dispãrut fiicã mea.
IONAS: Ce fiicã?! Toatã lumea ºtie de fapt care e hramul tãu, nu te mai prosti. Niciodatã nu te-am vãzut mai umplutã de sentimente ca acum, parcã ai fi un cârnat polonez care dã pe lãturi... Las-o moartã, nu eºti o actriþã prea bunã la ora asta. Lasã-mã... Spune mai bine cã þi-a dispãrut, cã þi s-a volatilizat banca.
NADEJDA: Te rog! Uite, îþi dau toþi banii mei de peºtoaicã bãtrânã, tot ceea ce-am agonisit azi, tot ceea ce mi-a mai rãmas, numai spune-mi unde e Camerista... Fata asta frumoasã era, este norocul meu. Cea mai bunã dintre fete ºi ea ºtia asta. Pãcat cã era cam mofturoasã ºi nu se culca decât cu cine îi plãcea. Asta ºtie sã înnebuneascã ca lumea bãrbaþii ºi sã-i facã sã se urce pe stâlpi, nu ca mine când eram tânãrã, urâtã ºi proastã... Acum nu mai sunt de mult tânãrã, acum sunt doar... Cu banii pe care îi câºtig datoritã ei aº putea sã-mi asigur o bãtrâneþe liniºtitã. În zece ani pot  sã-mi cumpãr una din cãsuþele albe de aici, înconjurate de mãrãciniºuri ºi de garduri de pietre, poate chiar ºi o tavernã ca a lui Napoleonis... ªtiu cã sunt egoistã, nu vreau sã ajung ca ramolita de Dina, sã cerºesc toatã sãptãmâna ºi sã caut prin gunoaie, iar duminicile sã mã duc la nenorociþii ãia de la azil ºi sã le dau toþi bãniºorii strânºi ca sã-ºi cumpere hapuri...
IONAS: Pleacã, te rog, Nadejda... Ce-ai servit?! Poliþia Turisticã ar putea sã aparã în orice moment.
NADEJDA: Stai cu mine, lasã fiºele alea... Uite aº vrea sã dorm ºi eu odatã la Trojan Horse, la pensiunea asta jegoasã, nu mai am putere sã mã târãsc pânã în port.
IONAS: ªtii bine cã localnicii nu sunt acceptaþi. O bulgãroaicã declaratã, nici atât.
NADEJDA: ªi ce, bulgarii nu sunt tot oameni? Nu mã intereseazã pãrerile lui jumãtate de creier ãsta... Aici e, deocamdatã, raiul.
IONAS: Raiul ãsta este numai pentru studenþii strãini... Pe tine te costã 50 de €... Asta numai pentru cã te cunosc... Îi ai?
NADEJDA: Plãtesc oricât, dar de-aici nu mã miºc, nu mã mai þin picioarele, bulumacii ãºtia...
IONAS: Bine, îþi dau camera 3. N-a mai intrat nimeni în ea de trei zile, de când Babis, nu ºtiu de ce, a sigilat-o fãrã nicio explicaþie ºi ºi-a bãgat cheile originale la el în buzunar... Mi-a fost fricã sã nu fi pus niºte semne ca sã mã prindã... Ai grijã. Ai noroc cã mi-am fãcut un rând de chei numai pentru mine... pentru situaþii neprevãzute... Vrei camera 3? Îþi dau camera 3?
NADEJDA: Camera 3 e raiul!
IONAS: Are w.c.- ul  inclus, duº, pat înalt single... numai cã la cinci dimineaþa trebuie sã pleci, sã te faci invizibilã, altfel mã bagi în belea... ãsta e singurul inconvenient. Asta e condiþia, ai înþeles?
NADEJDA: Am...
IONAS: Poftim prosoapele, sãpunul ºi hârtia igienicã... N-ai plecat încã? Þi-am spus cã am treabã.
NADEJDA: Vreau sã beau ceva tare. Un Ouzo!
IONAS: La ora asta, barul e închis. Ai tot ce-þi doreºti în frigiderul din camera 3, numai cã pentru asta mai trebuie sã plãteºti în plus...
NADEJDA: Nu-mi cere cinste, n-am... n-am... dacã vrei însã bani, am destui deocamdatã...
IONAS: Du-te, du-te, bulgãroaico! Dis-de-dimineaþã, la cinci! Prima la stânga, sub scãri. ªi încã ceva, nu aprinde în niciun caz lumina, dacã nu vrei sã-mi faci necazuri... Te descurci?
NADEJDA: Sunt obiºnuitã cu întunericul, mai rãu decât o sepie... Stai cu mine, Ionas, vino cu mine în camera 3 sã vorbim despre Spielberg, lasã fiºele alea...
IONAS: De ce sã vorbim despre Spielberg, crezi cã Spielberg ar vrea sã vorbeascã despre noi la ora asta?
NADEJDA: Mã cam îndoiesc.
IONAS: Vezi?
NADEJDA: Eºti iubitul vieþii mele!
IONAS: Desigur, pãcat cã ne-am cunoscut atât de târziu.
NADEJDA: Crezi în reîncarnare, Ionas?
IONAS: Am stabilit sã nu discutãm despre Spielberg.
NADEJDA: Deci, camera 3?
IONAS: Alta mai bunã, n-am.

Nadejda revine, împleticindu-se, dupã cca. cinci minute ºi ºapte secunde...

NADEJD
A(îngrozitor de încet): Ionaaas!

IONAS: Ooo! Acum ce mai e?
NADEJDA: Miroase îngrozitor în camerã... Pute de-a binelea... Sunt convinsã cã e un ºobolan mort în camerã.
IONAS: Alta n-am. Þi-e fricã de ºobolani?
NADEJDA: Nu. Pot sã deschid, mãcar, geamurile?
IONAS: Sunt bãtute în cuie.


SCENA 7

(BABIS, IONAS, THEOLOGOS)

BABIS
: Încã mai eºti la recepþie, Ionas, la ora asta?!

IONAS: Desigur, întotdeauna trebuie sã stea cineva la recepþie, nene Babis, ca sã urmãreascã cu atenþie miºcãrile de trupe; intrãrile, ieºirile... n-aþi spus-o chiar dumneavoastrã?
BABIS: Am spus eu asta? Când?
IONAS: Desigur, în fiecare zi.
BABIS: Uitã! Du-te ºi te odihneºte, bãiatule, chiar cã eºti obosit! Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Ai niºte cearcãne cât pneurile unei maºini de formula unu...
IONAS: Cred cã de la duhoarea asta care e peste tot. Precis cã cei de la Macedonia is Greek au uitat vreo gurã de canalizare deschisã. Mã cobor pânã la subsol, mã duc sã verific.
BABIS: Ce duhoare? Iar ai nãluciri.
IONAS: Da’ de unde, s-au mai plâns ºi alþii... Ar putea sã fie ºi un ºobolan mort, blocat pe aerisire, în orice caz ceva destul de mare.
BABIS: Ce ºobolan, zevzecule?! (inspirã puternic pe nas) Aici miroase a iasomie! Crezi cã nu ºtiu sã fac diferenþa?
IONAS: Am consumat patru spray-uri de camerã încercând sã acopãr duhoarea.
BABIS: Bine-ai fãcut. Uite îþi mai dau niºte bani ca sã te duci sã mai cumperi încã zece. Te duci, faci ºi tu o plimbare pânã în port... Nu te grãbi, mai ia niºte bani pentru o bere, douã, acolo... Te mai aeriseºti.
IONAS: Aº vrea eu, numai cã trebuie sã soseascã, pe la douã, un grup de 30 de italieni þâfnoºi, din Palermo... S-a confirmat deja... Cine îi cazeazã?
BABIS: Lasã cã îi cazez eu, nu-þi fã griji... Tu du-te ºi te odihneºte. Meriþi o micã pauzã... Hai! Trãiascã berea!
IONAS: ªi cine stã în locul meu?
BABIS: Cum cine? Eu. Nimeni nu e de neînlocuit. Cine crezi cã stãtea aici la recepþie în locul tãu, aici pe scaunul ãsta hârºit, înainte de a te aduce Vasilis la Trojan Horse? Eu, bãtrânul Babis.
IONAS: Bine, numai nu cumva sã v-apuce somnul.
BABIS: Care somn?! La vârsta mea? Crezi cã-mi arde, în noaptea asta, de somn? Tocmai în noaptea asta?! O sã am de lucrat toatã noaptea pe aici, sã pun lucrurile în ordine... N-ai auzit furgoneta?
IONAS: Furgoneta?!
BABIS: Da, trebuia pânã la ora asta sã ajungã Vova aici, sã jucãm niºte cãrþi... O partidã foarte lungã ºi istovitoare pentru doi moºnegi ciufuþi.
IONAS: Vova, care Vova?!
BABIS: Ce prost! Am spus eu ”Vova”?! Voiam sã spun “Theologos” ºi mi-a ieºit pe gurã “Vova”... O-o-o-o-o! Po-po-po-po-po!
IONAS: Theologos n-a venit niciodatã pânã la Trojan Horse cu o furgonetã, de unde furgonetã? Are doar un amãrât de scuter legat cu sârme...
BABIS: L-a împrumutat, doar pentru noaptea asta, de la cumnatu-su... M-am hotãrât sã-i dãruiesc vechiul frigider de la camera 3. Asta e miza... E prea voluminos ºi consumã cât ºapte... Pierderea lui o sã mã uºureze de...
IONAS: Mã rog, Kir Vasilis ºtie? E trecut în inventar.
BABIS: ªtie, nu ºtie, nu e treaba ta... Oricum, ca sã fim sinceri pânã la capãt, nepotul meu, Vasilis, demult nu mai ºtie ce se-ntâmplã în hardughia asta a lui.
IONAS: Am tot auzit vorbindu-se despre Kir Vasilis, dar nu l-am vãzut niciodatã, deºi toþi îmi spun, toþi mã încredinþeazã cã el m-a salvat... Uneori cred cã nici nu existã... E real? Existã?
BABIS: Vezi telefonul ãsta roz cu disc de pe biroul lui?
IONAS: Antichitatea asta funcþioneazã?!
BABIS: Bineînþeles, ce credeai cã e aici doar de decor? Dacã îl vei auzi vreodatã sunând, lasã totul ºi cautã-mã. Numai el ºtie numãrul ãsta. Acum du-te... du-te... mã descurc...
VOCEA STRIDENTÃ A LUI THEOLOGOS: Ionaaas! Allodapon  Ionaaas! Controlul actelor! (bãtãi repetate în poarta veche din tablã) Dã drumul în spate! Ionaaas! Ionaaas! Allodapon!

Se aude hârºâitul de deschidere al porþii glisante ºi zgomotul penibil al unui moped cu toba spartã.

BABIS
: Dobitocul! A stârnit toate javrele! ...Nu te repezi, deschid eu. Vin, vin, Vo... Theo!

IONAS: Frigiderul e destul de greu, dacã vreþi pot sã vã ajut sã-l încãrcaþi. În trei e, desigur, mult mai uºor, mai ales dacã scoatem grãtarele ºi rafturile de sticlã înainte.
BABIS: Te bagi tot timpul ca musca... Nu e treaba ta... Tu du-te ºi te culcã sau mergi la Bouzouki în port! Orice, orice, numai dispari odatã, ilegalule!


SCENA 8

(BABIS, IONAS
, THEOLOGOS)

BABIS
: În sfârºit, hai sã ne-apucãm de treabã! Ia mãnuºile astea.

THEOLOGOS: Calm. Se pare cã vom avea o noapte liniºtitã, prietene... chiar mai liniºtitã decât am crezut. Totuºi, te asigur cã n-am venit degeaba pânã aici: þi-am adus o veste bunã ºi una rea.
BABIS: Ce bâigui acolo?! Unde e furgoneta... Theo? Doar ai promis?
THEOLOGOS: Cumnatu-miu Dimitris a primit, în ultima clipã, o comandã urgentã sã ducã niºte torturi la o nuntã într-un sat din celãlalt capãt al Tycotosului. Tocmai în noaptea asta... Nici n-a vrut sã discute cu mine, nici n-a vrut sã audã... Psoli! Psoli! Ghinion, curat ghinion. Asta era vestea rea, în cazul în care n-ai remarcat... Trebuie sã amânãm, prietene.
BABIS: O-o-o-o-o! Po-po-po-po-po!
THEOLOGOS: Þi-am adus, totuºi ºi o veste...
BABIS: Ce veste?! Mã laºi? Sã nu-mi spui iar cã...
THEOLOGOS: Deocamdatã, nu-þi spun nimic, pânã nu se confirmã. Vreau sã fiu sigur.
BABIS: Ce sã se confirme?
THEOLOGOS: Vestea bunã, ce altceva... De data asta þi-oi voi da taman la fix, ca sã fiu sigur.
IONAS: M-am hotãrât... Acum, pot sã plec?
BABIS: Unde naiba sã pleci?!
IONAS: Sã beau o bere în port... la Bouzouki... Mã întorc, cel târziu, pânã la cinci dimineaþa. Am auzit cã Napoleonis organizeazã în fiecare noapte un concurs. La intrare, toþi cei care vin sã petreacã acolo sunt mãsuraþi la burtã de cãtre însuºi Napoleonis cu un metru de croitorie... Mâncarea ºi bãutura este la discreþie pentru toþi. Cel care are în zori, conform noilor mãsurãtori, burta cea mai impunãtoare este declarat campion ºi nu plãteºte absolut nimic... toþi ceilalþi plãtesc triplu.
BABIS: Ha, ha! Ce prostie! Idiotul! S-a þãcãnit rãu de tot! Ce disperat! Se duce ºi ãsta la vale, de altfel ca noi toþi... Cum v-am spus, n-am cunoscut în viaþa mea un papagal mai perfect decât ãsta.
IONAS: Da de unde, toþi se îngrãmãdesc la taverna lui ca la urs. ªi ºtiþi ce e mai curios? Nimeni nu se supãrã, ba chiar toatã lumea pare mulþumitã. Nicio masã nu rãmâne neocupatã. Am auzit cã, de sãptãmâna viitoare, o sã se intre doar cu rezervãri, mai ales cã se anunþã în program ºi niºte instrumentiºti de marcã din Atena... Acum, pot sã plec?
BABIS: ...De ce ar trebui sã pleci tocmai acum? Trebuie sã aparã gaºca de italienii. Cine vrei sã-i cazeze? Eu?! ...Nu mai pleci nicãieri, ºmecherule, altfel te dau afarã. Fãrã comentarii!
IONAS: !!!
THEOLOGOS: Colonele, ºi-au terminat ãia de la Macedonia is Greek treaba? Când faceþi inaugurarea? De douã zile, ori de câte am trecut pe aici, n-am mai auzit niciun zgomot, n-am mai vãzut niciun muncitor, mãcar de sãmânþã, nicio miºcare.
BABIS: Tiii! Ai dreptate, cum de n-am remarcat pân-acum, prostul de mine, e atât de liniºte de douã zile... cum de nu mi-am dat seama. O fi terminat? Dã-mi lanterna aia a ta, pezevenghiule... sã cobor pânã la subsol, sã verific...


SCENA
9

(BABIS, IONAS, DINA,
NADEJDA, THEOLOGOS)

THEOLOGOS
: Þi-ai adus aminte? Malaka! Zi, mãi, þi-ai adus aminte?

IONAS: Nu pot sã-mi amintesc nimic... aºa la comandã. Trebuie sâ completez fiºele.
THEOLOGOS: Allodapon, allodapon! Calicu’ mai e ºi gingaº pe deasupra. Zilele tale aici, la Trojan Horse sunt ca ºi numãrate... Babis este (în sfârºit!) ºi el de acord. Nici Vasilis, cât e el de Vasilis, nu mai poate sã te salveze... Þine minte: în þara asta n-ai niciun drept fãrã permis de muncã, nici mãcar sã muþi un pai de chibrit.
DINA: Cine vorbea de Vasilis? A venit Vasilis? A venit, în sfârºit, Vasilis?! Mi s-a pãrut cã i-am auzit glasul... N-a venit, nu? N-o sã aparã pe aici prea curând, nu? Am auzit cã e prea ocupat cã sã-ºi trãiascã propria viaþã ºi nu mai are timp sã se mai ocupe ºi de-a altora... Aºa o fi? Când o sã-ºi dea seama, mi-e teamã sã nu fie prea târziu... Cât e ceasul, Ionas? Cât e ceasul ãla blestemat?
THEOLOGOS: Lua-te-ar Benga, hoaºca bãtrânã... Nu mai urla! Ptiu! Pretextezi cã vrei sã ºtii tot timpul cât e ceasul, dar de fapt te strecori ca sã tragi în permanenþã cu urechea. De asta te-au dat afarã pe uºa din dos de la Operã... Cârtiþã!
DINA: Eºti un porc, Theologos! Grohhh! Grohhh! Pârþâitule!
THEOLOGOS: Poftim culturã! Apateonas! Apateonas!
IONAS: E prea devreme, Dina, prea devreme, crede-mã! Te anunþ eu. Microbuzul care duce la “Îngerii obosiþi” vine de-abia peste trei ore.
DINA: Niciodatã nu e prea devreme pentru o faptã bunã, Ionas. Þine minte.
IONAS: Du-te ºi te culcã liniºtitã, mãtuºã Dina. Te trezesc eu.
DINA: Mulþumesc. Mi-e fricã sã nu cumva sã întârzii. Bãtrânii aceia bolnavi ºi-au pus atât de multe speranþe în mine, în apariþiile mele... Ar suferi îngrozitor dacã aº întârzia câtuºi de puþin, chiar ºi o jumãtate de orã, nu-i aºa? De fiecare datã când mã vãd îmbrãcatã atât de frumos, cu blana aia sinteticã care imitã atât de bine samurul, toþi bãtrânii ãia, pe care nu-i mai cautã nimeni ºi pe care nu-i mai întreabã nimeni nimic, se lumineazã la faþã ºi îºi spun: “Uite. Iar a venit Doamna aceea distinsã ºi frumoasã la noi. Da, da, Doamna. Se vede de la o poºtã cã e atât de bogatã ºi are un suflet atât de bun. Cu banii care o sã ni-i strecoare ca de obicei sub pernã, ne vom putea lua ceea ce ne mai lipseºte ca sã avem încã o sãptãmânã liniºtitã, încã o sãptãmânã mai puþin obositoare.” ...Dacã aº fi avut vreodatã un bãiat, cu tine aº fi vrut ca sã semene, Ionas.

Se aude urletul lui Babis care apare purtând o goalã, o imensã cutie de tablã destul de avariatã.

BABIS
: Po-po-po-po-po! Po-po-po-po-po! Nenorociþii! Nenorociþii! Fraþii noºtri, fraþii noºtri! Macedonia is Greek! Tâlharii! Da, da, am presimþit eu cã ne rezolvã... Am presimþit eu cã le voi purta o amintire nepieritoare... Am presimþit eu cã ne curãþã de amintirile trecutului... Îþi închipui?! Îþi închipui?!

THEOLOGOS: Liniºteºte-te, colonele! La ce te referi?!
BABIS: ªobolanii! Au fugit, au fugit cu toþii care încotro! Nici nu s-au mai uitat în urmã, nici nu le-a mai pãsat de sculele lor de mii de euro, de performantele ºi mândrele lor scule ºi bascule... Îþi închipui?! Îþi închipui?! Au gãsit comoara, Vovaaa! Au gãsit-o!!!    S-au risipit ca potârnichile!
THEOLOGOS: Comoara bãtrânului Vasilis?! Fii serios! Toþi ºtim cã nu era decât o poveste de adormit copiii, o legendã numai bunã de povestit la tavernã ca sã mai întindem timpul!
BABIS: Da ºi pe asta ce scrie? Ce crezi cã e asta?
THEOLOGOS: Un lingou de aur?! Nu?! Fenomenal... aºa aratã un lingou de aur?! Pot sã-l ating?
BABIS: 99,99%... Erau atât de preocupaþi sã disparã cât mai rapid încât nu ºi-au mai dat seama cã au pierdut-o... Cum de nu mi-am dat seama: comoara, adicã toate lingourile alea de aur de 99,99%, se afla ascunsã într-o niºã din spatele vechii centrale, în cutia asta ruginitã. Numai pe acolo nu i-a dat nimãnui prin cap sã o caute, sã ciocãneascã pe peretele plin de funigine... Au gãsit-o din întâmplare, când au trebuit sã fixeze blestematele alea de console... Îþi închipui?! Cred cã a fost cel puþin o tonã de lingouri de astea...
THEOLOGOS: Exagerezi, ca de obicei.
BABIS: Ei, poate nu chiar o tonã, dar ºase, opt sute de kile sigur... Fraþii noºtri!
THEOLOGOS: Babis, Babis... De la neam ºi de la rudã te alegi cu buza udã... Mounapano! Mounapano!
VOCEA NADEJDEI: Ce-aþi fãcuuut?! Criminalii! Criminalilor! Mi-aþi omorât tinereþea! Au, fetiþa mea, ce þi-au fãcuuut! Mi-aþi omorât bãtrâneþile! Criminalilooor!
BABIS: Ce cautã bulgãroaica la ora asta în hotel? Ionas!
IONAS: Nu ºtiu!
BABIS: Ionas!
IONAS: ªefu’, n-a avut unde sã doarmã ºi...
BABIS: Sper cã nu e în camera 3!... Spune-mi cã nu e în blestemata de camera 3!
VOCEA NADEJDEI: Criminalilor! Arde-v-ar candela! Aici, aici în frigider v-aþi gãsit s-o îngrãmãdiþi! Mi-aþi omorât bãtrâneþile! Criminalilor! Criminalilor!
BABIS: Scoate-o, Vova, pe nebunã din hotel, pânã nu este prea târziu... Aresteaz-o, ce stai ºi te uiþi la mine ca un prost?!
THEOLOGOS: Ce e cu fumul ãsta?! Aoleu, a aprins toate perdelele de pe hol bulgãroaica! Nebuna! O piromanã, asta ne mai lipsea!
BABIS: Urgent! Urgent! Chemaþi-i pe pompieri! Chemaþi-i odatã pe pompieri!
THEOLOGOS: Babis, îþi dai seama ce se-ntâmplã dacã apar pompierii aici, îþi dai seama, Babis?! Realizezi?!
BABIS: O-o-o-o-o! Nu mai chemaþi niciun pompier! Nu mai chemaþi niciun pompier!
VOCEA NADEJDEI: Criminalilor! Criminalilor!
IONAS(surprinzãtor de calm): Nene Babis, te cautã doi domni cu diplomate, zic cã sunt de la Let’s Go Europe! Întreabã foarte politicos dacã-i primim în control... Îi primim sau...?
VOCEA NADEJDEI: Criminalilor! Criminalilor!
BABIS: Minunat! Minunat! La þanc! Toate se leagã!
THEOLOGOS: Ce stai allodapon Ionas, pune mâna pe un extinctor, pune mâna pe o  mãturã, pe o gãleatã cu apã; nu vezi cã focul s-a întins peste tot!?
IONAS: Vãd, dar asta nu prea mã ajutã. Sunt legat la mâini... Am bãgat la cap: în þara asta n-am niciun drept fãrã permis de muncã, nici mãcar dreptul sã mut un pai de chibrit.
THEOLOGOS: Ionas! Ionas!
IONAS(surprinzãtor de calm): Nene Babis, te cautã pensionarii... Astãzi nu cred cã vor sã te mai invite la ºah...
BABIS: Care pensionari? Ce ºah?! Ce treabã am eu cu pensionarii?! Minunat! Minunat! Toate se leagã! Toate mã leagã!
IONAS: Pensionarii de la care aþi adunat cei 5.000 de €... Mãslinele... Livada de la Eghina... Uleiul de mãsline... Par foarte dezamãgiþi! Par foarte furioºi!
BABIS: Ce te zgâieºti? Dã-i afarã! Dã-i afarã, Ionas!
IONAS: Nu pot, în pensiunea asta nu mai am niciun drept, nici mãcar acela de a putea...
THEOLOGOS: Ionas! Ionas!
IONAS: Mi-am amintit, în sfârºit mi-am amintit. Nu sunt Ionas ci Ionicã... Io-ni-cã! Ai înþeles, dom’ Teologos! Ionicã din România, cod poºtal 607358! Din România!!! ...Cu codul poºtal nu sunt încã prea sigur, dar promit sã-mi amintesc data viitoare... dacã te mai gãsesc pe aici. Ai înþeles?
THEOLOGOS: Malaka! Malaka!
VOCEA NADEJDEI: Babiiiis!!! Babiiis!!! Cum ai putut una ca asta?! Perversule!
BABIS: Minunat! Minunat! Cât de minunat se leagã! Toate se leagã! Toate mã leagã!
DINA: A venit Vasilis? A venit, în sfârºit, Vasilis?! Mi s-a pãrut cã i-am auzit glasul... N-a venit, nu? N-o sã aparã pe aici prea curând, nu? Am auzit cã e prea ocupat ca sã-ºi trãiascã propria viaþã ºi nu mai are timp sã se mai ocupe ºi de-a altora. Aºa o fi? Când o sã-ºi dea seama, mi-e teamã sã nu fie prea târziu... Cât e ceasul, Ionas? Mi s-a pãrut cã a sunat ceasul... Îmi spune, odatã, cineva? ...Cât e ceasul ãla blestemat? ...Cât e?! Heeei!


C
ORTINA


Mic dicþionar intraductibil:
“Napas na gamiteis, mounapano, malaka, gamata, psoli, apateonas, pusti” - cuvinte ºi expresii populare de “nãduf” în argoul grecesc.

 

Comentarii cititori
sus


Gheorghe Truþã

 

O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal
- piesã în cinci tablouri –
Dupã Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, de I.D. Sîrbu

 (Continuare din numãrul trecut. Vezi Tabloul I aici)

 

Pasajele marcate cu bold sunt citate din Jurnal.

 

 

TABLOUL II

O „coadã” la varzã. Cel puþin zece persoane într-o secþiune a rândului  întinsã pe toatã lungimea scenei. E numai partea vizibilã a „cozii”: senzaþie de rând uman nesfãrºit, în faþã ºi în spate. Din cînd în cînd, din partea nevãzut-superioarã a cozii iese câte o persoanã ºi traverseazã scena purtând, triumfãtoare, o varzã. Rândul înainteazã încet dar vizibil. În momentul sosirii lui Gary, Moºul, Candid, Pensionarul ºi Profesorul Mefisto sunt, unul lângã altul, în partea din spate a secþiunii. Moºul ºi Candid îi fac loc între ei.
O VOCE DIN SPATE: Iar vã bãgaþi în faþã?! ’Þ-ai dracu’ de boºorogi... n-ai loc de ei la toate cozile!

MOªU (aratã spre Gary): Toaºu avu loc aci: fu sã se piºe.
CANDID (ºoaptã, spre Gary): Credeam cã nu mai vii. Îþi dãdeam raþia mea. Mie varza îmi face rãu: am ulcer.
BÃTRÂNUL PENSIONAR: Mie socialismu’ ãsta de cãcat îmi face rãu. La început s-a zis: „Cine nu e cu noi e împotriva noastrã!” Apoi a apãrut corectura Kadar a socialismului: „Cine nu e împotriva noastrã e cu noi!”  Acum, tare mã tem cã suntem în curs de a realiza: „Cine nu e cu noi ºi nici împotriva noastrã, fiind cu noi, aceia suntem tot noi, care nu mai suntem nicicum”.
PROFESORUL MEFISTO: În secolul viitor, dupã cel de-al XV-lea Congres, se va spune cu siguranþã aºa: „Cine a fost împotriva noastrã a fost cu noi!”
GARY:Aþi venit de mult?

CANDID: Nu: doar de trei ore. Peste douãzeci de ani, poate mai devreme, nimeni nu va putea mãcar înþelege ce a fost aceea o „coadã”. Va pãrea o poveste stupidã, din alte galaxii.
MOªU: Am citit în ziar cã autoritãþile indoneziene sunt confruntate cu serioase probleme edilitare provocate de termite. Pagubele materiale sunt echivalente cu o mie de miliarde de rupii. Termitele nu se mai hrãnesc numai cu lemne, ci au început sã roadã ºi masele plastice, instalaþiile cablurilor ºi alte materiale de construcþii.
BATRÂNUL PENSIONAR: Nu înþeleg...

MOªU: Nu e pentru tine: e pentru nepoþii noºtri. Ei vor înþelege. Dar nu ne vor ierta!
PROFESORUL MEFISTO:Cine sã ierte...pe cine? Cãlãii îi ºtim... dar victimele par a linge fâºia subþire a biciului!

GARY: Somnul raþiunii naºte monºtri –somnul bunului simþ naºte cãlãi.
CANDID: Trebuie înfiinþatã o disciplinã juridicã nouã: Victimologia. În viitoarea victimologie, vor trebui depistate ºi pedepsite „victimele”. Care se ascund. Care tac. Care, de fricã, refuzã sã se autodenunþe. Trãim o epocã sucitã: criminalii se cunosc: ei se plimbã pe stradã, ascultã muzicã, îºi promoveazã copiii, ajung onorabili pensionari. În schimb victimele lor? Cine le mai ºtie, cine le mai cautã, cine le mai numãrã?
MOªU:Trãim un soi de lene paralizantã. Chiar simplul  protest, dincolo de riscuri, presupune un efort.

CANDID:  Lenea este unicul lux al sclavilor  ºi ea ar trebui legiferatã, spre a putea fi repartizatã în mod ºtiinþific. Avem nevoie de o doctrinã a lenei: otiotica. Prima lege a acesteia ar putea fi: „Munca nu e decât un simplu mijloc prin care îmi câºtig pâinea: lenea e un scop prin care îmi salvez libertatea de gândire ºi  contemplaþie.
PROFESORUL MEFISTO: Lenea, ca ºi frica sau excesul,  stricã ºi fizionomia.

BATRÂNUL PENSIONAR: Am fost peste tot: la ºcoalã, cãmin, Sfat. Nicio faþã de om. Chipul de bãrbat frumos ºi voinic a dispãrut, feþele de moºnegi sau poeþi îmbãtrâniþi în cinste ºi cumsecãdenie nu mai existã. Tineretul e urât, rãu ºi sãlbatic. Am vãzut profesori de francezã ºi românã bând ca niºte porci. Abia a treia zi, în drum spre garã, am vãzut un bãrbat frumos, cumpãtat, îmbrãcat curat. Avea o faþã de intelectual, vorbea liniºtit, avea ochii limpezi ºi curaþi. Era veterinarul satului.
MOªU: Orice calitate a unui om sau a unui popor conþine în sine ºi contrariul sãu.
CANDID: Prima lozincã a viitorului program otiotic ar putea fi: „Sã disparã diferenþa între lenea fizicã ºi lenea intelectualã!” Locul ideal al Lenei generalizate e ªedinþa.

UMBRA OLIMPIA: Sã asiºti, timp de sute de ani, la slujbe într-o limbã strãinã... înseamnã un lung antrenament în a asculta fãrã sã înþelegi ºi a participa fãrã sã aderi. Mai nou... întregul nostru popor asistã la infinita slujbã slavonã a ºedinþelor. (Dispare).
BATRÂNUL PENSIONAR: Am un vecin, Procurorul... Gary tu îl ºtii, þi-a fost student la Cluj. Ieri îmi zice:   „Pe oricine îl prinzi asupra faptului primul cuvânt pe care îl spune este: N-am fãcut nimic.” „A nu face nimic” e supremul gest de inocenþã.  În Lumea asta cel mai profitabil e sã fii curvã. Aþi vãzut? Fraþii noºtri italieni ºi-au trimis în Parlament Curva-Prima!

GARY: Într-o vreme, ºi eu am fost profesor la curve... Îmi aduc aminte... prin ’47-’48, la Floreºti, lângã Cluj, au fost adunate circa 150-200 de curve profesioniste. Institutul de Psihologie ºi Pedagogie m-a invitat sã þin ºi eu cursuri de „eticã ºi esteticã”... (Scenã în Scenã: un grup de „codane”, aºezate în bãnci: zgomot, vulgaritate. În faþã, un dascãl încearcã zadarnic sã le vorbeascã... Scena-live sau video.) Dar, peste un an, aceleaºi „eleve”, coafate decent, au cîntat, recitat ºi dansat ºcolãreºte în cadrul unei serbãri de absolvire. (Scena în Scenã: o serbare ºcolarã: recitãri, dansuri... la sfîrºit grupul de dansatoare ridicã fustiþele ºi aratã curul onoratei asistenþe!) Multe au fãcut cariere în culturã, artã, sindicate. Prin ’55 , îi fãceam dese vizite uneia dintre ele, o unguroaicã frumoasã, stilatã, care ajunsese inspectoare ºefã în Ministerul Învãþãmântului... (Scenã în Scenã: vizita la „unguroaicã”: camerã aranjatã elegant, bibliotecã frumoasã... Gary se ridicã, scoate o carte....)Sub prozatori, Ilyeº Bella, Asztaloº, NaghyIstvan, am gãsit dosite un stoc masiv de ilustrate porno... (Scena în Scenã: Gazda, frumoasã, elegantã, se întoarce din bucãtãrie cu tava cu cafele... Conversaþie „mutã”... Gary se ridicã, îi sãrutã mânuºiþele de mai multe ori, iese...)
BATRÂNUL PENSIONAR:Curva-i curvã pânã moare!
GARY: Un bun coleg, muzicolog, visase toatã viaþa sã ajungã dirijor. Nu a ajuns. Halucina: „Vãd instrumente care sunt biciuite înainte de a cânta. Mai mult: vãd instrumente care cântã din oameni –din foºti instrumentiºti- ºi pe care îi terminã, sufocându-i. Apoi reintrã singure în tocul lor ºi pãrãsesc estrada de concert... În locul lor apar fiare sãlbatice, flãmânde. Visez un concert pentru zece pisici ºi orchestrã electronicã. Cântând în faþa unei sãli solemne, plinã de ºobolani în þinutã de searã...”
PROFESORUL MEFISTO: Îl ºtiu: s-a sinucis.

GARY: Nu cred cã s-a sinucis pentru cã era nebun. Tot mai mult mã conving, din cauza literaturii ºi a politicii, cã între cei „normali” ºi cei „demenþi” nu e prea mare deosebire. Momentele cele mai fertile ºi cele mai omeneºti sunt cele când o iau razna. Visez sã compun, înainte de a muri într-un spital de nebuni, un Concert pentru caracter ºi orchestrã, executat de lichelele patriotice din Isarlâc, în faþa unui public alcãtuit exclusiv din doctori docenþi în materialism ºi dialecticã.
CANDID: ªcoala burghezã a fãcut din mine om de culturã. Viaþa în burghezie m-a învãþat lupta de clasã. Literatura burghezã m-a îndreptat spre Revoluþie. Universitatea burghezã m-a îndoctrinat politic. Revoluþia culturalã neoburghezã a dat cu mine de pãmânt, ca acum, la bãtrâneþe, sã-mi împletesc singur, pe cheltuiala mea, funia cu care voi sfârºi a fi spânzurat, în numele propriei mele biografii...
BÃTRÂNUL PENSIONAR: Aþi auzit? Caftangiul e din nou la ospiciu!

GARY:  M-am întâlnit cu el acum o sãptãmânã... poate o lunã... pe Unirii. Mi-a zis în ºoaptã: Nu va fi bine de noi pânã nu vom spânzura în piaþa publicã un economist (el pronunþa „egonomist”), pe al cãrui piept sã punem urmãtoarea inscripþie: „A falsificat cifre, a minþit poporul, a ucis speranþe.” ªi tu, i-am zis, ºi tuai fost activist, ºi tu ai minþit... S-a întors spre mine, cu un rânjet: Da, a strigat, da’ eu nu sunt egonomist! Eu am fost un dobitoc, un simplu dobitoc... ca mine sunt mii... în poporul ãsta de rãspopiþi!
CANDID: Dã-o dracu’ de varzã... hai sã-l vizitãm pe Caftangiu la ospiciu!
MOªU: Mergem... dar sã luãm ºi varzã. ªi nebunia, ºi filozofia trec tot prin burtã!
CANDID: ªi Literatura... Totul e o Poveste. Eu mi-am povestit viaþa de atâtea ori, trebuind de fiecare datã sã mint puþin, încât acum nu mai ºtiu nici eu care e adevãrul... Absurdul e patria mea.
MOªU: Poporul nostru a mâncat absurdul pe pâine. Defascizarea s-a fãcut de foºtii fasciºti. Destalinizarea, de foºtii staliniºti. Dezgheþul din 1965 a fost pus pe roate de frigidere vechi. Am apãrut, ca naþiune, la capãtul rãsãritean al Europei... Azi ne dãm seama cã am apãrut, de fapt, la sfârºitul apusean al acestei Europe.
BATRÂNUL PENSIONAR:Vecinul meu, Procurorul, spune: Din „a face” a ieºit „fãcãturã”. Din „a lucra” a ieºit „lucrãturã”. Din „a termina” a ieºit „terminat”. Dar din „a întrba”?

PROFESORUL MEFISTO: Aceastã idioatã dogmã a tinereþii noastre prin care se stipuleazã cã orice întrebare are ºi rãspuns ne-a otrãvit zilele. Vom sfârºi acest secol repetând, ca idioþii din spitalul de nebuni, marile noastre întrebãri ce vor începe cu „De ce” ºi Pentru ce” ºi vom muri fãrã a putea schiþa mãcar o caricaturã de rãspuns.
MOªUL: Pânã acum copacii tindeau spre cer, mai nou accentul creºterii cade pe rãdãcinã. Afarã, în luminã, minimum de frunze, minimum de creºtere în sus, minimum de pretenþii...
Apare Umbra Sommer. Se opreºte în marginea Scenei.
UMBRA SOMMER: În Acest Isarlâc al nostru nu existã nici convingeri, nici credinþe sau pãreri ferme continue: dimineaþa toþi cetãþenii sunt atei ºi materialiºti, dar spre amiazã încep sã se îndoiascã de totul ºi de toate: seara se închinã, devin buni credincioºi iar noaptea se întorc, visând în mitologia sclavagistã a spaimelor inconºtiente.
GARY (din rând): Sommer, chiar mi-era dor de dumneata!

UMBRA SOMMER: Gary, prietene... de când am trecut Marea Roºie ºi mie mereu mi-e dor de voi! Ce-þi spuneam? Nu este exclus ca, îndatã ce ajung în Israel, sã mi se facã dor de Isarlâc, dupã libertatea ºi fericirile de aici. Noi suntem inventatorii vitrinei, reclamei, dobânzii. Dar ºi ai falimentului...
GARY: Îmi cer scuze cã te-am pus printre umbre, dar de când ai plecat am senzaþia cã ai trecut într-un soi de Dincolo...

UMBRA SOMMER: Noi, evreii, am inventat r ã t ã c i r e a. Virtutea noastrã: a d a p t a r e a. Prostia noastrã: a d a p t a r e a   c u   o r i c e   p r e þ.  Rãzbunarea noastrã: d i s p r e þ u l    s u v e r a n  faþã de toþi cei care încearcã sã ne urmeze.
GARY: Hai aici, lângã mine, rabine... (Rândul face cuvenitul pas înainte... dar Gary, ºi implicit cei din spate, rãmâne pe loc: între el ºi omul  din faþã, Candid, se creeazã un spaþiu de o jumãtate de pas, unde se aºazã Umbra Sommer.) Eu sunt mereu de partea ta!

UMBRA SOMMER: Ca  toþi  a i   n o º t r i . Arma de apãrare la condiþia duplicitãþii obligatorii e cã nici nu apuci sã-i contrazici, cã au ºi trecut de partea ta!
GARY: Asta parcã am mai citit-o undeva, în Ion Ghica, Caragiale sau Maiorescu! Sau Drãghicescu?
UMBRA SOMMER: Poate. La ce mi-ar folosi dacã aº fi original?! Originali sunt doar proºtii, nebunii ºi revoluþionarii.

GARY: ªi scriitorii mãrunþi: cei mari sunt întotdeauna apostolii ideilor mari, inevitabil tocite dar cãrora ei le dau ascuþiº nou. ªi eu, cândva, am avut iluzia cã aº fi oareºce scriitor: am ºi adus-o pe mama la câteva premiere ale pieselor mele, la Craiova. Dar m-am lecuit repede: nu i-au plãcut.
UMBRA MAMA: Nu mi-au plãcut deloc! Sunt sãtulã de minã, accidente, producþie. Doamne, când ai sã scrii ºi tu o piesã cu rochii frumoase?!
GARY: Pentru mama, singura mea „vocaþie” era de miner. Dupã ce am fost dat afarã de la Universitate... de peste tot, am venit la Petrila ºi am îmbrãcat costumul de vagonetar al Tatei. Mama a clãtinat din cap.

UMBRA MAMA:  Vezi, ai fost mare profesor, ziarist, filozof... ºi tot aici te-ai întors. Miner te-ai nãscut, mina e soarta ta. Din Valea asta nu poate pleca nimeni...
UMBRA OLIMPIA: Ca melcul lui Barbu, ne-am lãsat amãgiþi ºi am coborât prea devreme din codru. Iatã, ne-a surprins o iarnã stupidã, milenarã. Abia am început sã cântãm ºi noi pe douã voci: în loc sã vinã vremuri care sã ne deschidã drumul spre Bach, Beethoven, am fost puºi sã cântãm în cor. Numai în cor, o singurã cântare, cu acelaþi dirijor... (Se reîntoarce în Pavilion.)
MOªU:Ni se spune mereu: sã avem rãbdare! Rãbdarea îndelungatã degradeazã asemenea uraniului care ajunge plumb.
CANDID: Pentru mine, viaþa nu e, nu mai poate fi deloc aceea pe care am trãit-o de fapt, ci aceea pe care am visat-o, am gândit-o, am creat-o eu!
Gary face aceeaºi figurã ca ºi cu Umbra Sommer: în spaþiul rãmas liber în spatele sãu se aºazã, tãcutã, Umbra Mama..
O VOCE DIN SPATE (lui Gary): De ce laºi locuri libere?! Vrei sã-i tragi pe alþii în faþã? Nu-i de ajuns cã ai intrat tu?!

GARY: Dar nu-i niciun loc liber, to’aºu...
VOCEA: Doar nu sunt orb: ai un loc liber în spate...
GARY: Orbul Borges crede cã lipsa de libertate este un fel de orbire a întregii fiinþe. Dar cã orbii ºtiu, cu adevãrat, ce este lumina ºi cum ea nu poate fi înlocuitã cu nimic...
VOCEA:... ºi încã un loc liber în spate!

GARY: În faþa mea e Rabinul Sommer, iar în spate e Mama.
A DOUA VOCE: Eu pe Rabinul Sommer l-am cunoscut... era un cetãþean cumsecade, cu barbiºon. Am stat la multe cozi cu el. Ultima oarã am stat o zi, pe Lipscani, la hârtie igienicã.... ºi-mi spunea cã peste o sãptãmânã pleacã de tot, în Israel. L-a ºi întrebat cineva: „Atunci, rabin, de ce mai stai la coadã la curpapir aici, la noi?!” A dat din cap, cu înþeles... Zice: „Evreul e mereu prevãzãtor. Nu se ºtie: peste tot vin vremuri cãcãcioase.”  De-atunci nu l-am mai vãzut: înseamnã cã a plecat.
PRIMA VOCE: Vezi? ªi nici  cioaca cu „mama” nu þine: maicã-ta trebe sã fi dat colþu’ demult... uitã-te-n oglindã, nu vezi cã eºti boºorog ?!
GARY (impasibil): Aºa e: mama s-a stins. Sommer a trecut ºi el Marea Roºie. Poate ºi Stixul... dar umbrele lor sunt mereu cu mine.
PRIMA VOCE: Cetãþeni... ãsta-i nebun! Aude voci... ca Ioana Radu!
A TREIA VOCE: Ca Ioana d’Arc, prostule.
GARY (calm): Nu doar cã le aud... le ºi vãd. Poate chiar sunt una dintre ele.
A DOUA VOCE: Fraþilor, a recunoscut!
O VOCE: Ia terminaþi! Domnul pe care îl luaþi în balon este viitorul mare scriitor I.D. Sîrbu.
PRIMA VOCE: Ie-te-te! Da’ tu cine eºti?
VOCEA: C E L   C A R E   S C R I E   A L B   P E   A L B.
(Tãcere. Totalã. Deplinã. Parcã nesfârºitã.)
A PATRA VOCE (din capãtul rândului): Varzã fu, da’ sã terminã! Nu mai e decît pãtrunjãl ºi þimbru!

Un „ã” prelung dezbinã rândul. În câteva clipe, Scena rãmâne goalã: pe podea, foi de varzã, resturi, ghemotoace. Gary, singur.
GARY (în „sus”): A fost o glumã, nu-i aºa?

VOCEA: Eu nu glumesc niciodatã, Gary.
GARY: Ziceai cã voi fi... mare scriitor?! Nu mã intereseazã. Eu vreau sã fiu doar un om care scrie cãrþi ºi poate sã le publice fãrã tãieturi...
VOCEA: Vrei sau nu vrei, tu  e º t i  un mare scriitor, Gary. ªi vei fi ºi recunoscut drept ceea ce eºti. Din pãcate, asta se va întâmpla postum.
GARY: Cât de... postum?
VOCEA: De mâine. Azi, ºaptesprezece septembrie una mie nouã sute optzeci ºi nouã, e ultima ta zi de viaþã.
GARY: De ce aºa grabã?!
VOCEA: Peste þãriºoara asta vor veni evenimente cum nu s-au mai vãzut. O sã fie o Revoluþie: isterie, nebunie. Dar voi avea grijã ca sã nu te tulbure nimic din toate astea.  Odatã cu tine va pieri o Lume. Apoi, se va ridica alta.  Nu-þi pot spune nici cum va arãta Lumea cea nouã. Nici nu þi-ai putea-o închipui...
GARY: Atâta am aºteptat-o, am adulmecat-o...
VOCEA: Îmi pare rãu, Gary.
GARY: Pot sã-þi cer ceva?
VOCEA: Cere, dar nu þi se va da.
GARY: De ce primesc pedeapsa asta? Am fost un om rãu?
VOCEA: Din contrã: Eºti printre favoriþii mei.
GARY: Preferam sã-þi fiu mai puþin simpatic... Totuºi... mãcar o zi! Ia-mã... mâine. Disearã e premierã la Naþional cu Arca mea.
VOCEA: Regret, nu vei prinde nici premiera. Dar vei avea glorie postumã. Cât cuprinde! Despre Opera ta se vor scrie articole, studii, cãrþi. Peste ani, pornind de la Jurnalul tãu, un Autor  va scrie o piesã de teatru numitã „O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal”.
VOCEA: Pânã ºi pe Autor l-am ales în rãspãr cu tine: tu ai trãit o viaþã la Craiova, cu gândul la Vale. El... va trãi o viaþã în Vale, cu gândul la Craiova.
GARY: Totuºi, o singurã zi...
VOCEA: E de-ajuns, Gary. Încep sã cred cã viaþa unui om încape într-o singurã zi! În rest, multã risipã!
GARY: Mãcar de mã lãsai sã iau varzã...
VOCEA: Ce sã faci tu cu varza, Gary?
GARY: Sarmale. Limpi a mea face niºte sarmale! Cu smântânã, cu bulion...

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey