•  Bienala de Arhitecturã Veneþia 2012
•  Concursul Velivolantis - laureaþi
•  Atelierul de creaþie Sociologia Culturii
•  Terapia Luminoasã - vernisaj


sus


Ioana Ionescu


Bienala de Arhitecturã Veneþia 2012, Common Ground
Pavilionul României: Play Mincu!


BienalaArhitectul David Chipperfield a propus Common Ground  ca temã pentru Bienala de Arhitecturã de la Veneþia, 2012. Acest teren/ spaþiu  comun a dat naºtere unui spaþiu efervescent ºi surprinzãtor de diferit în interpretãri. Evenimentul în sine este accessibil publicului, arhitectura îºi prezintã atât colþurile cât ºi colþii într-un sistem pavilionar tip iarmaroc. Printre þãrile participante, România este localizatã în zona Giardini, într-un colþ îndepãrtat al hãrþii necesare pentru a parcurge acest eveniment. Chiar ºi aºa, a primit sute de vizitatori pe zi. Poate la fel de mulþi ca ºi pavilionul Rusiei, cel mai scump ºi criticat pavilion, dotat cu tablete grafice Apple, leduri ºi arhive electronice.

Pavilionul României poartã numele celebrului arhitect Ion Mincu, cel ce a înfiinþat ºcoala de arhitecturã acum 150 ani. Feedbackul din partea arhitecþilor, studenþilor, vizitatorilor în pavilionul Play Mincu a fost sumar ºi plãcut: „Loved IT!”

To be honest I loved it too! Am pãzit ºi ghidonat mersul lucrurilor în pavilion pentru opt zile. Opt zile în care m-am ataºat nu de un spaþiu, ci de un mic ecosistem ideologic. Lucrurile au fost puse pe roate de echipa formatã din Emil Ivãnescu, Irina Bogdan, Ana Constantinescu, Laura Iosub, Paul Popescu. Proiectul ºi-a propus sã vorbeascã despre arhitectura din România. Anul 2012 a fost anul Ion Mincu. Puþini ºtiu cã Ion Mincu a fost un mare politician ºi cã a fãcut parte din parlamentul României. În ºcoalã, ca student, am învaþat cã Ion Mincu a fost, poate, cel mai marePlay Mincu arhitect român, a creat stilul naþional, dar nimic despre legãtura lui cu politica. Firul conceptului scoate în evidenþã importanþa legãturii între putere/politicã ºi arhitecturã. Latura birocraticã vine pe acelaºi fundal cu ecourile evlavioase sau acide ale laturii artistice în arhitecturã. Instalaþia interactivã din pavilion este deopotrivã captivantã, ironicã, sugestivã. Este vorba de o sumã mare de tuburi negre/ stativi pe care zac: texte, ºtampile ºi vitrine cu timbre arhitecturale. Timbrul de colecþie înfãþiºeazã cu acurateþe fascinante clãdiri. Timbrul legalizeazã acte, oficializeazã. Timbrul uscat, embosat, este ºtampila notarului. Pragul cãtre proiectare, pragul cãtre procesul de realizare a unui proiect de arhitecturã, este acelaºi timbru. 150 de stativi carã câte o ºtampilã cu timbru uscat. Vizitatorul poate colecta sau pune pe hârtie oricâte ºtampile, reprezentând clãdiri sau cuvinte rostite despre arhitecturã. Aceastã etapã, post etapei colecþiei vechilor timbre, este etapa judecãþii terenului comun între arhitecturã / artã / concept vs birocraþie / politicã. Punem ºtampile cu clãdiri frumoase, colectãm citate incredibile, ºtampilãm, ºtampilãm, aºteptam cu febrilitate sã deþinem puterea de a avea drept de ºtampilã, aºteptãm cu febrilitate sã ºtampilãm proiectele pe care le facem, stãm sub puterea aceleiaºi ºtampile ca poºtaºul, notarul, sã construim visele clãdite cu ajutorul citatelor. La extrema cealaltã a sãlii, opus colecþiei vechi, dupã ce ne plimbãm haotic printre tuburi ºi ºtampilãm cuprinºi de curiozitate, zâmbet, sarcasm ºi bucurie, sunt proiectate pe un perete, diametral opus timbrelor vechi, câteva dintre timbrele de colecþie. Pe un stativ sunt niºte cãºti. Fiecare ºtampilã executatã produce un Common groundsunet. Sunetul s-a obþinut prin scanarea termicã a timbrelor vechi. Fiecare nou timbru este ecoul unui timbru vechi. Se propune un alt tip de timbru, nu o imagine ºi un timbru sonor. De porþi cãºtile ºi te plimbi printre pilonii cu ºtampile, vei putea auzi sunetele fãrã sã ºtampilezi. Pe fundal este o muzicã încontinuu. Mix-ul a fost realizat de artistul român Silent Strike. Nu este un simplu mix, ci un sunet în perfect acord cu sunetele timbrelor. Este o linie sonorã reuºitã, este un cor de imagini, o utopie îmbucurãtoare, ce transformã întregul pavilion într-un mare aparat muzical. Bineînþeles, nu trebuie sã ne aºteptãm sã ne transformãm într-o trompetã, dar cele spuse au avut aceºti paºi de impact pentru cei ce au parcurs pavilionul. La ieºire, douã maºini vechi de fãcut timbre. Vizitatorilor li se aratã cum se folosesc acestea. Cu cernealã proaspãt unsã pe tiparniþã, îºi fac propriul timbru. Timbrele pot fi agãþate la uscat ºi trimise drept cãrþi poºtale. Cei care s-au jucat de-a Ion Mincu, care au pus astãzi ºtampile peste ºtampile, pleacã plini de abþibilduri, hârtii embosate, cataloage cu citatele din ºtampile ºi cu zâmbet. Nu e un zâmbet copilãros, e un zâmbet declanºat de semne de întrebare, satisfacþie ºi joacã. Pavilionul gãseºte ºi scoate în parada Common Ground un subiect important, real, care la rândul sãu se confruntã cu întrebari ºi deschide probleme pe întreg globul. Timbrul este idee ºi artã, dar deopotrivã îmbibat în cernealã, birocraþie, putere politicã.

Bienala s-a încheiat. Carnetul de impresii s-a închis. Concluziile dinãuntru au transmis, celor ce am citit carnetul, zâmbetul vizitatorilor. Tind sã afirm cã România a participat la bienalã cu un pavilion reuºit. Mi-a plãcut sã Play Mincu. Un joc care nu rezolvã probleme ci deschide culoare, spaþii de reflecþie ºi semne de întrebare. Deºi bienala s-a încheiat, pe ecran nu apalearningre Game Over. Pavilionul Play Mincu trece la un alt nivel prin surprinzãtoarea întoarcere la unelte intelectuale clasice, fãrã a se folosi de teren virtual sau mijloace moderne. Tehnologia, în acest caz, în contrast cu cele douã tiparniþe vechi de la 1930, te trimit cu gândul la miracole posibile numai pentru a servi ideilor propuse în joc. Vã urez sã acceptaþi, sã vã deschideþi ideilor, sã le pãstraþi la rumegat. Pavilionul a propus direcþii de întrebãri. E minunat!

We all could declare that: „Yet I am learning” (Michaelangello).

Comentarii cititori
sus



Liceeni premiaþi la Concursul Velivolantis


Concurs VelivolantisAsociaþia Taberna a premiat pe 17 decembrie 2012 liceenii din Oltenia câºtigãtori ai primei ediþii a Concursului de creaþie literarã Velivolantis. Festivitatea a avut loc în Sala „Nicolae Romanescu” a Bibliotecii Judeþene „Alexandru ºi Aristia Aman” din Craiova, premiile fiind înmânate, din partea asociaþiei, de Cornel Mihai Ungureanu ºi Marius Dobrin.

„Ne bucurãm cã avem laureaþi din toate judeþele Olteniei. Jurizarea a fost dificilã, la prozã pentru cã am primit neaºteptat de multe fragmente de roman, unele chiar de peste 50 de pagini, aºa cã am fost nevoiþi sã citim într-un ritm susþinut pentru cã am vrut sã respectãm termenul anunþat pentru festivitatea de premiere, iar la poezie din cauza nivelului ridicat al unora dintre tinerii înscriºi în concurs. Ne-a fost foarte greu sã alegem, am apelat ºi la poeþi ºi critici: Nicolae Coande, Ionel Ciupureanu, Gabriela Gheorghiºor ºi Xenia Karo, care sã ne ajute sã-i departajãm pe primii clasaþi, dar, în cele din urmã, tot am fost nevoiþi sã dãm câte douã premii I ºi, respectiv, II”, a spus Cornel Mihai Ungureanu, preºedintele Asociaþiei Taberna.

„Nu prea-mi plac cliºeele, minuni nu ºtiu sã vã spun, de altfel nici mãcar nu le scriu (încã?). Premiul îmi dã încredere sã continui. Mã bucur cã am ocazia sã fiu cititã. Asta este ceea ce conteazã, de fapt. Mulþumesc!", a declarat Roxana ªtiubei, elevã la Colegiul Naþional „ªtefan Velovan” din Craiova, una dintre câºtigãtoarele locului I la poezie.

Concurs VelivolantisCealaltã autoare clasatã pe primul loc la poezie, Maria Camelia Niþã, de la Colegiul Naþional "Gib Mihãescu" Drãgãºani, care a obþinut o menþiune ºi la secþiunea prozã, ne-a împãrtãºit gândurile sale:
„Scriu ce-mi trece prin cap ºi, bine-nþeles, când îmi trece. De un timp încoace, am scris doar frânturi rupte direct din suflet. Fãrã ajutor, fãrã dicþionar, fãrã înflorituri. ªi mai ales fãrã sã-mi pese de ce s-a mai scris, de ce gândesc cititorii, dacã or exista. Doar aºa am putut fi liberã.
De câte ori nu m-am lãsat de scris!? Dupã fiecare rând am avut o senzaþie de sfârºealã când universul tuturor posibilitãþilor se limita la spaþiul finit, alb, al paginilor nescrise.
ªi, cu toate acestea, niciodatã nu am simþit vreo neliniºte, vreun regret. Mã gândeam cã Dumnezeu mã va supune altor încercãri, cãrora le voi rãspunde pe mãsura mea necondiþionat, aºa cum am fãcut-o de când ne-am cunoscut.
Uneori, în acele momente binecuvântate, am simþit palma lui caldã pe fruntea mea rece. ªi, ca într-o explozie epilepticã, sub ochii uimiþi, alte pete albe, alte pagini, se umpleau cu litere ºi cuvinte noi, în parte necunoscute.
De aceea, bag seama, niciodatã de atunci încoace, nu avut putinþa de a reþine ori, mai mult decât atât, de a recita din ceea ce am scris. M-am gândit cã nu sunt eu singurul om, alesul, care din fericire sau din pãcate, este doar un instrument prin care murmurul magicului trece nefiltrat.
Nu ºtiu cum gândesc ceilalþi, dar pentru mine poezia este doar muzicã pusã în cuvinte. Cuvinte care uneori nu îmi aparþin.
Eu, vrând-nevrând, mã aflu în acest punct unde toate acestea sunt o entitate. Împreunã suntem un strãjer care încã mai are tãria sã înfrunte ºtiinþa ºi banalitatea cotidianã”.

Concurs VelivolantisXenia Negrescu, de la Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orºova, a ocupat locul II la secþinea poezie ºi ne-a rãspuns cu un poem din volumul sãu La est... de timp, apãrut la Editura Doxologia, Iaºi, 2011: „M-ai întrebat/ de ce poezia mea/ e atât de tristã/ ºi n-am ºtiut sã rãspund/ mi-am întrebat cuvintele de ce tac/ dar ele ºi-au plecat fruntea în petecul de hârtie/ mi-am întrebat mâna de ce plânge/ dar ea a continuat sã scrie, grãbitã, fãrã a mã privi/ Te-am întrebat, Doamne,/ de ce soarele/ nu vrea sã mã priveascã în ochi.../ ªi-am pus atâtea întrebãri/ pânã a-nceput sã plouã”.

Tot pe locul II s-a clasat ºi Diana Maria Boghiu, de la Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" Caracal, care ne-a spus: „De ce scriu poezie? Pentru cã îmi place, pentru cã îmi dã o satisfacþie intelectualã ºi, cred cã cel mai important, pentru cã pot. Iniþial, (îl voi cita pe scriitorul Ion Catrina) „Mi se pãrea cã poezia s-a spus, s-a scris de cãtre alþii ºi cã a adauga ceva era foarte dificil.” Pãrerea mi s-a schimbat treptat, dupã fiecare poezie scrisã observam întocmai contrariul. Poezia este rodul unei orgii între artã, literaturã ºi talent, fie el nativ ori dobândit. De fapt, poezia este ce vreþi voi sã fie…”

Câºtigãtor la secþiunea prozã a fost Alexandru Dumitru, de asemenea de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Caracal, cu un fragment de roman. „Când vine vorba de motivul sau dorinþa pentru care scriu, consider cã o metodã mai adecvatã de a aborda subiectul e tot printr-o poveste, decât prin explicaþii.
Totul începe cu o idee. Poate fi o amintire închegatã sub forma unei scene sau câteva personaje unice conectate printr-un fir narativ aparte, toate contribuie la un singur lucru, ºi anume, sã acumuleze presiune. În sine, poate nu sunã tocmai logic, dar aceastã presiune este rezultatul gândirii mele ºi ea se manifestã în principal prin faptul cã nu îmi permite sã mai fac altceva. Pânã ºi mâncatul sau dormitul devin lucruri pasive sau opþionale atunci când las prea mult din acea presiune sã se acumuleze. Cu alte cuvinte, scriu ca sã mã eliberez de presiune. Scriu ca sã scap de o mânã grea care îmi apasã mintea ºi care mã împinge cãtre frustrare. Nu este un sentiment plãcut, dar cumva, de fiecare datã îl primesc cu braþele deschise doar pentru ca la puþinã vreme dupã, sã mã descotorosesc de el, încãtuºându-l pe o foaie. Pot spune cã masochismul are o definiþie similarã cu ceea ce are loc în mine de fiecare datã când mã apuc de scris. Sunã dubios, dar are ºi sens.
Poate ºi din cauza aceasta, scrisul nu poate fi explicat, ci doar povestit. Tind sã cred cã orice are o poveste a sa, iar pentru mine scrisul are propria lui istorie piperatã cu un soi rar de plãcere crudã. Fiecare viciu îþi aduce plãcere, ºi de ce nu, câte o poveste bunã din când în când”, a mãrturisit Alexandru Dumitru.

„Aº vrea sã mulþumesc câtorva cadre didactice, în afara celor care i-au îndrumat pe câºtigãtori: Mihai Boºogea-Tudor ºi Sorina Tiugan de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Caracal, Cristina Goanþã de la Colegiul Naþional „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, Ica Emilia Udriºte, Otilia Giurcã ºi Iuliana Firu de la Liceul Teoretic Novaci, de unde, de altfel, am primit cele mai multe lucrãri. Îi felicitãm pe câºtigãtori ºi îi aºteptãm ºi pe ei ºi pe alþi liceeni la ediþia de anul viitor a Concursului Velivolantis”, a declarat Marius Dobrin, vicepreºedintele Asociaþiei Taberna.

Iatã lista completã a câºtigãtorilor Concursului Velivolantis, ediþia I, la cele douã secþiuni:

Poezie

locul 1: Roxana ªtiubei, Colegiul Naþional "ªtefan Velovan" Craiova, clasa a X-a C - Profesor îndrumãtor Claudia Drãghici

ºi

Maria Camelia Niþã - Colegiul Naþional "Gib Mihãescu" Drãgãºani, clasa a X-a, profesor îndrumãtor Alina Drãguºin.

locul 2: Xenia Negrescu, Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orºova, clasa a XII-a B

ºi

Diana Maria Boghiu, Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" Caracal, clasa a X-a E - Profesor îndrumãtor Carmen Laibãr

locul 3: Violeta Voicu, Colegiul Naþional "ªtefan Velovan" Craiova, clasa a X-a H - Profesor îndrumãtor Mariana Didu.

Menþiuni:

Mihaela Alexandra Constantinescu, Colegiul Naþional "George Coºbuc" Motru, clasa a X-a

Gabriela Mihaela Mitoaica, Colegiul Naþional "Carol I" Craiova, clasa a X-a A

Prozã

1. Alexandru Dumitru, Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" Caracal, clasa a X-a. Profesor îndrumãtor Mihaela Neacºu.

2. Ioana Claudia Soos, Grupul ªcolar "Brãtianu" Drãgãºani. Profesor îndrumãtor Ecaterina Bãlan.

3. Mãlina Dinu, Colegiul Naþional "Gib Mihãescu" Drãgãºani, clasa a X-a. Profesor îndumãtor Alina Drãguºin.

ºi

Baicã Diana Alexandra, Colegiul Naþional “Elena Cuza”, Craiova, clasa a X-a. Profesor îndrumãtor Ileana Trincã.

Menþiuni:

Elena Flondor ºi Diana Dafinescu de la Liceul Teoretic Novaci, ambele eleve în clasa a IX-a. Profesor îndrumãtor Mãdãlina Popica

Simona Tutunea ºi Cristina Violeta Bogdan, ambele de la Colegiul Naþional "Radu Greceanu" din Slatina – Profesor îndrumãtor Mirela Moraru.

Bettina Plescha, Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orºova, clasa a XII-a D

Maria Camelia Niþã, Colegiul Naþional "Gib Mihãescu" Drãgãºani, clasa a X-a, câºtigãtoare ºi la poezie. Profesor îndrumãtor Alina Drãguºin.

Primii trei clasaþi la fiecare secþiune au primit câte 300, 200 ºi, respectiv, 100 de lei, iar tinerele care au fost pe primul loc la poezie vor petrece, în vacanþa de iarnã, o zi cu Simona Popescu, în timp ce liceanul câºtigãtor la prozã îl va întâlni pe T. O. Bobe.

Comentarii cititori
sus


Tiberiu Alexandru Brînduºoiu

 


Atelier de creație:
„așa“ învațã studenții de la Sociologie sã comunice

 
Universitatea din Craiova: specializarea Sociologie, anul II
Se ia o mânã de voluntari. Se împarte în echipe și fiecare pregãtește un numãr artistic. Se alcãtuiește un juriu de specialitate. Se adaugã publicul - profesorimea și studențimea. Și presa, ca sã guste evenimentul. Gazdele se gãtesc de spectacol. Decor și muzicã, picturã și fotografie, poezie și teatru, istorie și prezentare de carte. Culturã și mesaje sociale. Așa aratã un atelier de creație pentru studenții de la Sociologie ai Universitãții din Craiova. Miroase a sãrbãtoare. „Vrem sã aducem spiritul Crãciunului înapoi în dumneavoastrã“, se încurajeazã viitorii sociologi. Pe 14 decembrie 2012, anul II al Sociologiei a susținut atelierul de creație Sociologia Culturii. Evenimentul-concurs a fost o practicã de învãțare informalã.

Vineri, aproximativ ora 14. Sala 464A din Universitate. Pe tabla de scris atârnã desene de Crãciun și betealã roșie. Pe catedrã stã un brãduț artificial, neîmpodobit încã. Lângã geam, un ecran TV mare cât fereastra. Locurile din clasã, ocupate. Genți și haine la grãmadã. Foialã, șușoteli - ca înainte de începerea unui examen. „Sã nu râdeți!“, ne previne o participantã. O studentã este pictatã pe fațã - are mustațã și cioc de personaj pe nume Miticã. Domnișoara Simona Mihaiu, asist. univ. dr. și coordonator al evenimentului, își încurajeazã studenții: „Eu nu am emoții. Apoi, prezintã juriul: lect. univ. dr. Xenia Negrea, actorul Dragoș Mãceșanu și lect. univ. dr. Constantin Crãițoiu.

Manifest, artã și caritate. Intimidați de efort, în fața unui public destins
Teen SpiritPrimii concurenți se numesc Teen Spirit (Spirit Tânãr). Vreo patru fete și un bãiat ne avertizeazã cã „ar fi cazul sã nu ne mai ascundem în spatele lui nu am timp și îndeamnã sã ne bucurãm mai mult de spiritul sãrbãtorilor de iarnã. Elena Bucur este autoarea desenelor de pe tablã: zãpadã, brazi, cadouri. Creațiile sunt vândute publicului, urmând ca banii sã fie oferiți lui Iulian Alexandru Știucã (24) din Filiași, bolnav de SIDA. Juriul cumpãrã primele desene.


Pe ecranul TV ruleazã fotografii cu peisaje de iarnã. Echipa Teen Spirit împarte decorațiuni de Crãciun publicului, ca sã împodobeascã bradul de pe catedrã. Studenta Mãdãlina Dinu cântã O, Brad Frumos. O... dar uitã versurile. Domnul Crãițoiu îi dã curaj sã încerce „din nou!“. Sala râde a destindere. Mãdãlina închide ochii și își balanseazã genunchii, intimidatã. Se cãznește sã reia melodia. Andreea Chirițescu începe sã recite o poezie proprie: „A nins și totul pare adormit.“ Adormitã e și memoria ei, de emoție - nu mai știe ce urmeazã. Citește de pe foaie, la sugestia lui Dragoș Mãceșanu. Acesta spune cã poezia a fost banalã. Iar „tu ai cântat fals“, aratã cu degetul spre Mãdãlina. Însã le felicitã pentru efort.

O altã echipã ne aratã și ea câteva desene de Crãciun, pe coli A4. Desene ca ale unui copil de grãdinițã. Dar important e mesajul: retrãirea Crãciunului din copilãrie - alãturi de cadourile lui Moșu’, derdelușul sau omul de zãpadã de pe hârtie.
În a treia echipã, o studentã e așa-zisa Elena Scânduricã; iar alta, Miticã. Joacã o scenetã-pamflet. Surprind tachinãrile dintre bãrbat și femeie. Se apropie și se privesc ochi în ochi: „Eu sunt femeie, cea mai rea ființã“. Juratul Xenia Negrea râde: „Excepțional!“ Iubirea trebuie acceptatã cu bune și rele, e mesajul celor douã studente: „Ar fi ideal sã gândim cu iubire și sã iubim cu inteligențã, dar așa ceva nu se poate.“

„Eu vã dau 10 și punct.“ Disputã între concurenți și juriu
FlyFly sunt urmãtorii pe listã. Ei au pregãtit un numãr de pantomimã. Protagonista este o tânãrã ce cade pradã anturajului: bani murdari, țigãri, alcool, droguri. Un bãiat e îmbrãcat în alb, iar altul în negru - binele și rãul. O tipã are tricou cu Moartea, pe care e scris numele trupei rock Avenged Sevenfold. Protagonista este salvatã de bãiatul în alb, printr-un dans. Pe fundal se aude melodia Everything, cântatã de Lifehouse - e despre prietenie și speranțã. „Pentru orice problemã existã o soluție; când totul s-a sfârșit, totul abia începe“, vrea sã transmitã echipa Fly. Ana Ganțã e purtãtorul de cuvânt. Vocea și bãrbia îi tremurã. Buzele îi sunt învinețite de emoție și își freacã mâinile la piept. Domnul Crãițoiu le apreciazã expresivitatea. Actorul Dragoș Mãceșanu exclamã: „Eu vã dau 10 și punct. Se vede cã ați muncit!“ Publicul aplaudã.


Echipa Seven stârnește controverse. Se numesc Șapte, dar sunt nouã. Vorbesc despre inegalitãți sociale. Bogați vs. sãraci sau moft vs. necesitate. Îl citeazã pe Caragiale: „Vrei sã cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei sã-ți placã? Privește-o de departe.“ Sociologul Crãițoiu intervine: „Mesajul pe care-l transmiteți voi nu este OK deloc.“ Cãci bogații nu trebuie judecați pentru cã au mai mult decât alții. Studenții riposteazã. Ei au vrut sã arate cã existã atât o lume veselã, cât și una tristã. Domnișoara Simona Mihaiu îi susține. Se aprinde o disputã. O ghirlandã din decor se desprinde.

Urmeazã un istoric în PowerPoint al celor mai importante clãdiri din Craiova: Catedrala Sf. Dumitru, Muzeul Olteniei etc.

Descoperind juriul, studenții se descoperã pe sine
Tinerii din clasã șușotesc, își butoneazã telefoanele, chicotesc. Ori dau din picioare, de frig sau de plictisealã. Juratul Mãceșanu le atrage atenția. Spune cã e „prieten“ al studenților, dar cã e nevoie de respect reciproc. Trebuie „sã învãțãm ceva din aceste întâlniri“, continuã el. Studenții îl privesc cu ochi mari. Alții, lasã capul în pãmânt. (Din când în când, tiptil mai intrã întârziați. Apare și echipa Tele U Craiova. Cameramanul aprinde luminile din salã. Se filmeazã.)


XYZUltimii concurenți sunt XYZ. Vreo cinci fete prezintã cartea Ferma Animalelor de George Orwell. Cartea este o satirã politicã. „E o carte care se potrivește foarte bine societãții noastre actuale.“ Studenta Anda Pîrva stã dreaptã, vorbește cursiv și privește publicul. Se uitã uneori peste niște hârtii, ca un prezentator TV. Juriul remarcã dicția ei și îi spune cã ar fi bunã pentru Jurnalism. Anda mãrturisește cã nu era conștientã de asemenea calitãți. A dat peste un juriu care a fãcut-o sã-și descopere o nouã laturã. Interacțiunea e constructivã.

„așa învãțãm sã comunicãm“
Locul 3 a fost câștigat de echipa Teen Spirit. Premiul 2, de XYZ. Marea câștigãtoare: Fly. Xenia Negrea felicitã concurenții pentru curaj. „Curajul vine prin practicã“, spune „prietenul“ Dragoș Mãceșanu. Profu’ Constantin Crãițoiu e de pãrere cã întâlnirile non-formale sunt „cele mai consistente“. Organizatorul Simona Mihaiu afirmã cã „așa învãțãm sã comunicãm“. Mulțumește studenților pentru implicare. Este mândrã de atelierul de creație Sociologia Culturii.


Concurenții n-au fost niște profesioniști, ci artiști amatori. Dar vor sã se culturalizeze. Sã iasã în fațã, sã se implice. Sã primeascã un feedback sincer. Sã-și exerseze vorbitul în public. Sã învețe sã comunice, ca viitori sociologi. Pe o scarã de la 1 la 10, studenta Anda Pîrva acordã evenimentului nota 9. N-a decurs totul perfect, dar prin munca de echipã și-a cunoscut mai bine colegii. Asemenea manifestãri oferã studenților de la Sociologie posibilitatea sã se autodepãșeascã, prin exercițiul comunicãrii sociale. Prin reacțiile publicului și-ale unui juriu avizat.

Comentarii cititori
sus


Cristina Isal

Terapia Luminoasã



Terapia Luminoasa
Pe 14 decembrie  am cumpãrat trandafiri albi, mari, mi-am luat copiii ºi prietena ºi am plecat sã descoperim un spaþiu care se relansa, un laborator de artã, populat cu un colaj suflet & corp & sora mea:vernisaj Ana Asavei Pietraru,Terapia Luminoasã. Mi-am redescoperit sora. ªi-am descoperit un Bucureºti tânãr ºi vesel în Saint Ink / Sfântul Tuº, un laborator de artã, inedit.


Pentru cã începutul lui decembrie pulseazã fantezii ºi speranþe, pentru cã se însereazã mai devreme iar zãpada schimbã ritmul oraºului ºi scârþâie sub bocanci, nu sub pantofiori, pentru cã Sfântul Tuº ne-a întâmpinat cu o picturã muralã în culorile Crãciunului ºi-ntr-un singur ochi, mare ºi vigilent, ca de sfârºit de civilizaþii (zic unii), am intrat intensiv sub terapie. O Terapie Luminoasã!

O searã în alb-negru ne-a expulzat, ca o mizanscenã, dintr-un trafic încetinit de zãpadã într-un zid cu un graffiti  jucãuº, un monstru verde cocoþat pe o tencuialã crãpatã. Din alb-negru în culori tari. În interiorul laboratorului ne-au întâmpinat glasuri de copii ºi ne-au însoþit, au insistat pânã i-am bãgat în seamã ºi am început sã ne jucãm cu ei. Într-o pozã imensã, alb-negru, ne-am aºezat la geamul mansardei, în luminã, ºi-am iscodit o realitate coloratã, provocatoare. Pânã la imagini, ne-au însoþit sunetele strãzii ºi pulberea unui reflector. Expoziþia e puternic susþinutã de sunet, de imaginea proiectatã dar ºi de lumina din reflectoare. Lucrãrile au contururi cinematografice, atmosfera e câºtigatã.

Terapia LuminoasaParcurgem calea dictatã, urmãrim transformãrile, naºterea culorilor, viaþa. Exteriorul schimbã interiorul ºi invers. Înãuntru e afarã, fãrã protecþie, cu bucurie ºi în întâmpinare. Prin culoare e asimilat afarã, prin anotimpuri, vârste.

În lucrãrile Anei interioarele se repetã, lumea e aceeaºi, unele imagini sunt din expoziþiile anterioare, imagini definitorii dar care nu mai aparþin memoriei, nostalgiilor, clarobscurului. Lumea e aceeaºi, dar altfel, liberã, maturã; tema copilãriei e copleºitoare, totuºi atinsã autoironic. Tema terapiei e îmbrãþiºarea vieþii, bucuria, „afarã e lumina verde, aprobarea, într-un final“, spune artista. 

Ana Asavei Pietraru ºi Sfântul Tuº ºi-au chemat prietenii la o întâlnire emoþionantã. Am avut o searã sincerã, parcã-am plutit peste Bucureºti, totuºi în centrul Bucureºtiului, în ritmul propriu. Am refãcut camere uitate, prin care-am trecut ºi am stat la fereastrã. Eu m-am întâlnit cu trecãtorii, mi-am imaginat situaþii, dialoguri, suflete vesele ori melancolice, nervi sau prostie. Nu ºtiu alþii ce-au urmãrit pe fereastra Anei Asavei Pietraru, dar eu  am tras în piept aer rece, proaspãt. E mare lucru.

Terapia LuminoasaPrintre aburi de cafea ºi joaca ameþitoare a bãiatului cel mic, nu pot sã nu mã întreb ce fac ceilalþi, care sunt întâlnirile care-i scot din cotidian, cum îºi asumã frumuseþea oraºului. Un concert, un teatru, prieteni. Prin colþuri de Bucureºti ºi discursul vizual îºi face loc tot mai des în spaþii neconvenþionale, trebuie doar sã le descoperim. O mare bucurie trebuie împãrtãºitã!

http://raco.ro/ana.asavei/index.html

Trandafirii albi au un aer de sãrbãtoare. A fost o searã de sãrbãtoare, o adevãratã searã în familie, chiar ne-am vãzut, ne-am auzit. Sper ca în serile cu muzicã bunã, cafea ºi cocteiluri de la Saint Ink/ Sfântul Tuº, picturile sã-ºi mai depene povestea, sã trãiascã.
                          
 

Recomandare GrowArt:                            
Ana Asavei Pietraru
(n.1978, Piatra Neamþ)

Este licenþiatã a secþiei Picturã din cadrul Universitãþii Naþionale de Arte Bucureºti, în 2004, iar în 2008 ºi-a finalizat studiile masterale în cadrul aceleiaºi instituþii, cu aceeaºi specializare, ambele etape de studiu desfãºurându-se sub coordonarea maestrului Marin Gherasim.
Din aceastã interferenþã artista preia sobrietatea ºi profunzimea viziunii profesorului, pãstrându-ºi totodatã propria identitate artisticã ºi dezvoltându-ºi preferinþa cãtre culoare, picturalitate, plinã-pastã. Atât pe durata studiilor cât ºi ulterior, artista îºi creeazã un univers pictural caracterizat de culori calde ºi pline, tonuri saturate, tuºã energicã. Subiectele abordate, mai degrabã clasice, se structureazã în jurul motivelor tipice ºcolii româneºti de artã: naturi statice, interioare, grãdini, peisaje rurale - o realitate imediatã, tratatã cu sinceritate, sensibilitate ºi grijã.
http://www.growart.ro

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey