•  ªerban Cionoff
•  Franciscus Georgius
•  ªtefan Grosu
•  Adriana Mihaela Macsut
•  Dan Nãstasie
•  Mircea Nãstasie
•  Andrei Zanca


sus

ªerban Cionoff    

  

Radu Stoichiþã, într-un crâmpei de amintire

 

Emoþionant acest gest al confraþilor de la Prãvãlia culturalã[*] de a-l evoca pe Radu Stoichiþã, cãrturarul, profesorul ºi omul de excepþie! ªi asta cu atât mai mult cu cât (o spun cu sincer regret) numele lui Radu Stoichiþã este aproape necunoscut mai tinerelor generaþii. Cât despre disciplina cãreia i s-a dedicat cu toatã forþa ºi  gândului sãu cutezãtor- logica- mai cã îmi vine sã scriu cã, pentru timpurile de haos ºi de rãsturnare a valorilor pe care le trãim, aceasta este, poate cã alãturi de eticã, o disciplinã vetustã, dacã nu de-a dreptul… reacþionarã. Aºa cum erau, pânã acum 50 de ani, psihanaliza, cibernetica, genetica sau sociologia.

Am avut privilegiul- fiindcã, fãrã doar ºi poate, un privilegiu a fost!- de a-l avea, pe Radu Stoichiþã, profesor la facultatea de filosofie a Universitãþii din Bucureºti, în acea perioadã de relativ, dar real, dezgheþ politic ºi ideologic din cea de-a doua jumãtate a anilor '60. De fapt ne-a predat doar în anul II de facultate cursul de logicã simbolicã dar, din varii pricini pe care le voi evoca fie ºi în treacãt, el a fost, cu siguranþã, unul dintre magiºtrii generaþiei noastre.

Trebuie spus, pentru a înþelege mai bine cum stãteau lucurile, cã, în acea vreme, catedra de logicã a facultãþii bucureºtene de filosofie avea un  statut cu totul aparte, dat fiind faptul cã ºef al catedrei era Athanase Joja, personalitate proeminentã nu numai a vieþii academice ºi universitare, dar ºi  a vieþii politice. Practic, noi am fãcut logicã formalã, în anul I, cu Ion Didilescu, în anul III- teoria sistemelor logice, cu Gh. Enescu, iar în anul IV-istoria logicii, cu Athanase Joja ºi, în absenþa acestuia, cu Mircea Constantinescu. Cursul de logicã matematicã fiindu-ne predat, în anul II, dupã cum am spus, de cãtre Radu Stoichiþã. Seminariile, în anii I ºi II le-am fãcut cu Petre Bieltz, om de o inteligenþã absolut remarcabilã, care s-a stins din viaþã nu cu mult timp în urmã.

Dar, deºi nu fãceam cursuri cu „Nea Radu”(aºa cum era numit în facultate de cãtre colegi sau chiar de cãtre studenþii care reuºeau sã treacã dincolo de barierele formale dintre profesor ºi învãþãcel), încã din anul I ne-am simþit atraºi de farmecul nemapomenit al personalitãþii sale. Fiindcã, de ce n-am recunoaºte-o?, pânã la a ne fi profesor la curs,  Nenea Radu ne era foarte cunoscut atâta vreme cât îl preceda o anecdoticã spumoasã ºi captivantã. Noncoformismul sãu, adicã nesupunerea la dogme ºi canoane, era sursa multor isprãvi cu un haz nemapomenit intrate în foclorul facultãþii, despre care aveam sã aflãm încã de la începuturile studenþiei de la colegii din anii mai mari. În timp, multe dintre aceste istorioare nãstruºnice aveau sã fie rãspândite, mai ales la un pahar „de ceva” meºteºugit descântat, de cãtre prietenul sãu bun ºi convivul sãu nedezminþit, Paul Popescu-Neveanu, personalitate de prestigiu a ºtiinþelor psihologice dar, deopotrivã,  o figurã pitorescã a Almei Mater bucureºtene.

Ar fi, însã, incorect ºi nedrept sã se creadã cã evocarea- aici ºi acum- a personalitãþii lui Radu Stoichiþã s-ar datora doar ºarmului nemapomenit al personalitãþii sale nãstruºnice. Ce-i drept, Radu Stoichiþã a publicat puþin, dar, ca sã dau un exemplu convingãtor, cartea sa Natura conceptului în logica lui Hegel este consideratã text de referinþã în exegeza operei autorului Fenomenologiei spiritului. Aºa dupã cum lui Radu Stoichiþã  îi datorãm traducerea unor lucrãri capitale ale lui Hegel sau Georg Lukacs.

Vorbeam mai înainte despre farmecul excepþional al personalitãþii Profesorului Radu Stoichiþã ºi aº reveni cu o referire directã la stilul percutant al zicerilor sale. La seminarii, fiindcã se întâmpla sã vinã destul de des la seminarii, dar mai ales la examene, nu conta atât memoria, capacitatea de a înmagazina ºi de a reproduce pagini de curs, ci modul în care raþionai, coerenþa discursului, capacitatea de a-þi argumenta, nu o datã în contradictoriu cu el, cu profesorul, ideile proprii. În acest fel, Radu Stoichiþã ne-a fost un profesor nu numai de logicã ci, dupã cum el însuºi ne spunea des ºi apãsat, la „disciplina: gândit cu propriul obiect dintre urechi”. Era necruþãtor cu poncifele, inclusiv sau mai ales cu banalitãþile devenite precepte, cu ideile care s-au sclerozat în principii inatacabile. ªi, bineînþeles, cu inºii gomoºi, suficienþi ºi terni care sufocau mediul universitar.

Va reveni, desigur, unor mai pricepuþi ºi mai aplecaþi analiºti ai travaliului logic ºi filosofic al lui Radu Stoichiþã, rostul de a-i cerceta scrierile. În ceea ce mã priveºte, aº dori sã îl evoc pe Radu Stoichiþã în aceastã esenþialã calitate: de Magistru al „voioiasei, liberei cugetãri”.

Drept pentru care am ales o foarte spumoasã anecdotã al cãrei erou a fost Nenea Radu Stoichiþã. O istorisesc, ºi eu, aºa cum mi-a fost istorisitã de cãtre Paul Popescu-Neveanu.

Se povesteºte, aºadar, cã niºte cadre de nãdejde din sistemul MAI, de fapt al Securitãþii, care urmau sã susþinã, la „fãrã frecvenþã”, examene la disciplina logicã formalã cu „Nenea Radu”, s-au gândit cã n-ar fi rãu dacã l-ar invita la o întâlnire cu activul de bazã. Întîlnire garnisitã, fireºte, cu tot protocolul de rigoare. Prin natura împrejurãrilor, respectivii nu ºi-au „devoalat” locul de muncã, preferând termenul general „cadre ale MAI”. Zis ºi fãcut! ªi-a început Nenea Radu expozeul în sala de la Casa de culturã a MAI, un expozeu strãlucit în care, firesc ºi necesar, termenii „general- particular” reveneau foarte des. De aici, o anume derutã în rândul auditoriului, drept pentru care cel care conducea activitatea i-a trimis un bileþel: „Tovarãºe profesor, vã rog sã precizaþi mai bine ce este asta cu 'generalul ºi particularul'”. Prompt, Nenea Radu s-a executat: „Da, eu folosesc termenii de general ºi particular pentru cã, în logicã, spre deosebire de dumnevoastrã, de Securitate, nu existã gradul de colonel”.

Asta era istorioara, dupã care Paul Popescu Neveanu venea cu propriul comentariu: „Ei, ºi de-aici încolo, s-a dus dracului ocazia sã mai þinã Radu informãri politice la Securitate!“

 

[*] Adrian Rezuº a semnalat faptul cã Radu Stoichiþã, fiul unui mare bogãtaº ardelean, conducea unica organizaþie comunistã interbelicã, aeea în care s-a înscris Ion D. Sârbu, dupã cum declarã chiar el. De la aceastã informaþie, despre postura ineditã a lui Radu Stoichiþã, a pornit propunerea de a afla mai multe despre el. 

Comentarii cititori
sus

Franciscus Georgius
(Györfi-Deák, György)

 

Îngerii din cer coboarã

 

O diferenþã surprinzãtoare în textul colindelor de Crãciun cântate la noi de diferite neamuri este cea referitoare la numãrul îngerilor.

În cântarea ungureascã „Mennybõl az angyal” (Îngerul din Cer coboarã) este vorba despre unul singur, precum stã scris în „Sfânta Evanghelie dupã Luca”: „ªi în þinutul acela erau pãstori, stând pe câmp ºi fãcând de strajã noaptea împrejurul turmei lor. ªi iatã îngerul Domnului a stãtut lângã ei ºi slava Domnului a strãlucit împrejurul lor, ºi ei s-au înfricoºat cu fricã mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vã temeþi. Cãci, iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Cã vi s-a nãscut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca 2:8-11)

Colinda româneascã „Deschide uºa, creºtine!” a surprins un moment ulterior, de glorificare a Domnului întrupat în Prunc: „Îngerii din cer coboarã/ Staulul de-l înconjoarã/ [...]/ Îngerii cu flori în mânã/ Împletesc mândrã cununã...” Într-adevãr, dacã citim în continuare „Sfânta Scripturã” vedem cã: „ªi deodatã s-a vãzut, împreunã cu îngerul, mulþime de oaste cereascã, lãudând pe Dumnezeu ºi zicând: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire!” (Luca 2:13-14)

De-a lungul istoriei, se cunosc o sumedenie de apariþii angelice certificate. În secolul XX, una dintre ele a avut loc în primãvara anului 1916, în Portugalia, pe dealul numit Cabeço. Trei copii, Lucia dosSantos(9 ani) ºi verii sãi, Jacinta (6 ani) ºi Francisco Marto (8 ani), pãºteau oile. Întrucât a început sã ploaie, micii pãstori ºi-au cãutat un adãpost, apoi, când rãpãiala a încetat, au ieºit sã se joace. Dar brusc s-a stârnit un vânt puternic, care a rãvãºit mãslinii, iar micuþii au vãzut cum se apropie de ei, coborând din cer, un tânãr de circa 14-15 ani, mai alb decât zãpada, al cãrui trup pãrea atât de transparent ca ºi cristalul.

Nu vã fie fricã! Sunt Îngerul Pãcii. Rugaþi-vã împreunã cu mine”, a spus mesagerul divin ºi a îngenunchiat, apoi ºi-a lipit fruntea de pãmânt. Impresionaþi, copiii l-au imitat ºi au spus dupã el: „Doamne, cred în Tine, mã închin þie, nãdãjduiesc în Tine ºi Te iubesc. Cer iertare pentru toþi cei care nu cred în Tine, nu Þi se închinã, nu sperã în Tine ºi nu Te iubesc.

Dupã ce au repetat rugãciunea de trei ori ºi au învãþat-o, îngerul le-a zis: „Rugaþi-vã mereu în acest fel. Inimile lui Iisus ºi Maria vor asculta rugãminþile voastre.” Apoi a dispãrut. Lucia dos Sandos este fetiþa cãreia apoi, un an mai târziu, laFatima, i s-a arãtat Fecioara Maria.

Îngerii sunt prezenþi în toate cele trei mari religii bazate pe „Sfânta Scripturã”: mozaism, creºtinism, mahomedanism. În fapt, ei apar pentru prima oarã în zoroastrism, la persani, discipolii lui Zarathustra. Spiritele Luminii, slujitorii cereºti ai Domnului, L-au ajutat sã învingã revolta spiritelor rãzvrãtite, rãzboi crâncen consemnat de mitologia greco-romanã (titanomachia), menþionat succint în „Genezã” (Facerea 6:2-4) ºi prezentat pe larg în „Cartea lui Enoh”. Spiritul sãlãºluitor în Rai ºi devotat lui Dumnezeu a primit numele evreiesc de „maleach”, adicã „mesager, trimis”: „anghelos” în greacã, „angelus” înlatinã.

În „Vechiul Testament” cuvântul „înger” apare de 213 de ori. Slujitorii divini i s-au arãtat sclavei Agar, lui Lot, Avraam ºi Moise. Iacov a vãzut în vis o scarã cereascã pe care se suiau ºi se pogorau îngerii lui Dumnezeu. În „Noul Testament”, un alt mesager i s-a arãtat lui Iosif în vis, sfãtuindu-l sã n-o pãrãseascã pe Fecioara Maria, deoarece Neprihãnita îl va naºte pe Mântuitor, al cãrui nume va fi Iisus (Matei 1:18-24). Un alt trimis l-a avertizat apoi cã soldaþii lui Irod vor trece prin sabie pe toþi bãieþii de pânã la doi ani ºi i-a poruncit sã fugã în Egipt (Matei 2:13-14), de unde Sfânta Familie a revenit când o nouã apariþie l-a înºtiinþat pe Iosif cã regele despotic a murit (Matei 2:19-21).

Ce sunt îngerii? Vorbind despre ceea ce se va întâmpla cu oamenii credincioºi dupã moarte, Învãþãtorul zicea: „Cãci la înviere, nici nu se însoarã, nici nu se mãritã, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Matei 2:30). Va sã zicã, cu excepþia îngerilor cãzuþi ºi exilaþi în Iad, ei locuiesc în Rai, unde pot fi zãriþi ocazional, în nopþile când poporul zice cã „se deschid Cerurile”. Urmând poruncile Domnului, ei împlinesc diferite misiuni pe Pãmânt, fie de transmitere a unor porunci, fie de apãrare a oamenilor deosebiþi, precum salvarea din groapa cu lei a proorocului Daniel sau eliberarea apostolilor din temniþa arhiereascã (Faptele apostolilor. 5:17-32).

Conform tradiþiei populare, fiecare dintre noi are un înger în dreapta sa, trimis de Dumnezeu pentru dreaptã povãþuire ºi apãrare, baºca un diavol în stânga, trimis de Talpa Iadului sã-ºi încerce norocul cu ispitirile, amândoi nevãzuþi. Românul spune despre un om nevolnic cã: „e slab de înger”. Demult, când sarea era greu de gãsit ºi foarte scumpã, fiind coborâtã cu plutele pe Someº sau pe Mureº ºi dusã pânã în Germania, era un ghinion sã rãstorni o solniþã pe masã, semn cert cã neîndemânaticul va fi certat de capul familiei. Este semnificativ faptul cã soluþia tipicã de apãrare magicã îi cerea nefericitului ca, dupã ce a adunat sarea vãrsatã, sã ia un pic din ea ºi s-o arunce peste umãrul stâng, fix în ochii diavolului de serviciu.

O credinþã mult rãspânditã este menitã sã aline durerea pãrinþilor greu încercaþi de pierderea unui copil. Se zice cã toþi cei care mor pânã sã împlineascã ºapte ani se prefac dupã moarte în îngeri. Ei se duc la Dumnezeu, slujindu-l ºi rugându-se pentru sufletele pãrinþilor lor, ba, în cazul cel mai nefericit, vor coborî chiar ºi în iad, unde aceºti pãrinþi, poate, se vor chinui în focul cel veºnic, ºi acolo le vor face vânt cu aripioarele lor, ca sã-i mai rãcoreascã.

Cât despre cazul fericit, tuturor ne este îngãduit sã credem ºi sã sperãm cã îi vom regãsi în Rai pe toþi cei iubiþi. Doamne ajutã!

(Textul a apãrut ºi în Caiete Silvane 47/ 30)

Comentarii cititori
sus

ªtefan Grosu

 

O poveste despre avioane, bob ºi Hollywood

 

Alexandru Papanã (n. 18 octombrie 1906, Bucureºti – d. 17 aprilie 1946, Las Vegas, Nevada, SUA), fiul generalui de artilerie Ion Papanã, a fost aviator, campion mondial la bob ºi actor la Hollywood. Aºadar viaþa lui este, cum s-ar spune, un roman.

La Campionatele Mondiale din 1933 de la Schreiberhau a câºtigat împreunã cu Dumitru Hupert (aviator ºi el) prima medalie de aur la bob. A doua medalie de aur a fost câºtigatã la Campionatele Mondiale de la Engelberg de echipa compusã din Alexandru Frim ºi Vasile Dumitrescu, iar Alexandru Papanã ºi Dumitru Hupert au ocupat locul al treilea.

Dupã studiile liceale, în 1925 a absolvit Școala pregãtitoare de ofiþeri de aviaþie de la Cotroceni (promoþia 1928). În anul 1931 a pilotat avionul din care a sãrit Smaranda Braescu de la 6.000 m stabilind un nou record mondial. În anul 1936 a câºtigat cursa aviaticã dintre oraºele New York ºi Los Angeles cu un  Bücker Bü 133B Jungermeister. Tot în 1936, mai precis pe 1 mai, a parcurs drumul Bucureºti - Braºov, lung de 175 km ºi foarte dificil, în timpul de o orã, 48 de minute, 46 de secunde ºi 1/10 (având o medie orarã 95,486 km/h; pe unele porþiuni în linie dreaptã viteza fiind 165 km/h) apoi pe 13 decembrie 1936, a câºtigat cursa Miami - Havana, fiind declarat  campion al continentului american la acrobaþie aerianã.

A fost protagonistul unui film documentar românesc realizat în SUA: pelicula s-a numit Un voiaj reuºit, regizat de Jean Mihail ºi George Popovici, apoi în anul 1943 a jucat alãturi de  diva Joan Crawford, în Above Suspicion, regizat de Richard Thorpe, cel care avea sã lucreze ºi cu Elizabeth Taylor, Burt Lancaster ºi Elvis Presley.

A mai jucat în filmele The Song of Bernadette (1943), Passage to Marseille (1944), Gangway for Tomorrow (1943), Swing Shift Maisie (1943) Assignment in Brittany (1943), Action in Arabia (1944), The Purple Heart (1944).

A fost cãpitan de aviaþie în armata regalã precum ºi pilot de încercare la IAR Brasov ºi Nortrop, iar viaþa lui personalã a fost un fiasco: prima lui soþie, Dina, a murit la naºtere pe septembrie 1938 apoi s-a recãsãtorit cu Jean Hacker la 30 aprilie 1945 în Beverly Hills, California dar mariajul a fost nefericit.  Dina a fost marea lui iubire ºi de la moartea ei depresia a început sã îl chinuie. În þarã a fost ajutat sã trecã peste momentele grele, de tatã ºi de prieteni. În 1939 însã, dezamãgit de alianþa României cu naziºtii, emigreazã în SUA unde devine instructor de rãzboi. Pânã la urmã dorul de Dina l-a rãpus ºi s-a otrãvit, trupul lui neînsufleþit fiind gãsit  pe 17 aprilie 1946 în Los Angeles.  

Comentarii cititori
sus

Adriana Mihaela Macsut

 

Despre Psalmii Treptelor

 

Psalmii sunt denumiþi în limba ebraicã Tehilim, în greacã Psalmoi (Codicele Vaticanos) ºi Psalterion (Codicele Alexandrinus). Psaltirea cuprinde 150 de poeme de laudã adusã lui Dumnezeu. Poezia lor însã nu se supune regulilor moderne ºi clasice de poezie: "regulile poeziei ebraice au drept scop sã creeze un anumit fel de muzicã verbalã bazatã simultan pe sonoritãþi auditive ºi pe evocaþii afective" (ibidem, p. 23). Sunt ritmuri specifice orientale: "poezia lor este reglatã de cãtre legi care se referã la materialul sonor (…), paralelisme, sinonimie, repetiþii (…,) figuri retorice,...ritmul este dat de numãrul silabilor (…)" (Alois Bulai, Psalmii, Editura Sapienþia, Iaºi, 2005, p. 61). Majoritatea psalmilor sunt atribuiþi, prin tradiþie, regelului David. Nu se poate însã dovedi din punct de vedere istoric cã a scris Psaltirea. Se poate spune doar cã, fiind conducãtor al poporului evreu, a stimulat creaþia artisticã: "marea majoritate a psalmilor e atribuitã de Biblie Regelui David. (…) putem conclude cã David, în virtutea unei activitãþi literare bogate a, devenit de fapt iniþiatorul unei miºcãri poetice religioase." (Vladimir, Petercã, Curs exegetic despre Psalmi, 1985, pp. 12 – 16)

Existã 15 Psalmi (120- 134) în Biblie care sunt denumiþi Psalmii Treptelor sau Psalmii Ascensiunii. Erau spuºi de credincioºii israeliþi în drumul lor ascendent spre Muntele Sion unde era Templul  de   la Ierusalim cu prilejul marilor sãrbãtori (Paºti, Rusalii, Corturi).   

Pelerinii zãreau de departe zidurile mãreþe ale Templului de pe Muntele Sion (descris de Iosif Flavius în Antichitãþi Iudaice, XV.11). Indiferent din ce parte ar fi sosit, vedeau zidurile semeþe ale Casei lui Iahve din care nu a mai rãmas astãzi decât Zidul Plângerii.

Nu se cunoaºte exact etimologia cuvântului Sion: se spune cã ar fi un vechi nume pentru Ierusalim. Acolo se afla Templul ctitorit de regele Solomon, iar acum este punctul cel mai înalt situat în partea de N-V a Ierusalimului. Fiecare evreu aflat în diaspora îºi orienta rugãciunea spre Muntele Sion, unde se afla Templul - inima ebraismului. Povestea spune cã pe Muntele Sion ar fi înmormântat regele David.

În esenþã, actuala Carte a Psalmilor ºi îndeosebi Psalmii Ascensiunii (120- 134) care pot fi o Micã Psaltire, sunt chintesenþa a peste ºapte secole de activitate cultualã în sfera Templului.

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

Club 18
Partea a 2 a – Congresul al doilea
(de citit prima parte) 

 

nastasied4Bombardamentul politic permanent la care ne supuneau mijlocele mass media în anii '80, în fiecare moment al zilei, era fals, plictisitor ºi de prost gust. Ziarele anunþau noi recolte record în agriculturã dar magazinele alimentare aveau rafturile acoperite doar de praf. Produse de strictã necesitate deveniserã raritãþi ºi în consecinþã produse de lux. Cultul personalitãþii luase proporþii groteºti. Televiziunea era dedicatã vizitelor de lucru ale liderului Ceauºescu în documentare nesfârºite care foloseau muzica lui Beethoven ca fundal într-o combinaþie absurdã. Permanenta prezenþã pe ecran a ºtirilor despre Liderul luminat fãcea ca timpul sã parã sã se fi oprit. Orologiul României se stricase ºi pãrea cã aratã încontinuu aceeaºi orã nefastã, ceasul rãu. Cârmaciul era comparat cu ªtefan Cel Mare, Mircea cel Bãtrân ºi Mihai Viteazul care erau întodeauna reprezentaþi mai mici în picturile omagiale de grup, conform tradiþiei faraonilor egipteni. Numeroase manifestaþii aberante în care mulþimi adunate cu forþa agitau cu miºcãri mecanice steagurile partidului comunist, erau organizate frecvent. Pozele de pe pagina întâi a ziarului comunist 'Înainte' reprezentau adesea grupuri de cetãþeni cu priviri ºi sacoºe goale dar comentariul ºi prezenþa ca muncitori craioveni manifestând împotriva înarmãrii nucleare. Era perioada când Ceauºescu se hotãrîse cã i s-ar cuveni premiul Nobel ºi populaþia manifesta „spontan” pentru pace, la ordinul partidului. Toatã lumea ar fi fost mai mulþumitã dacã în loc de steaguri de hârtie ar fi fost fabricatã mai multã hârtie igienicã, tot mai rarã în magazine. Cafeaua, disparutã de mult, era înlocuitã cu acel bizar amestec de coajã de copac prãjitã ºi ghindã, numit în mod inspirat, Nechezol. Singura asemãnare era cã se servea în aceleaºi ceºti ºtirbite. Uleiul de gãtit era înlocuit cu un lichid verde cu miros de peºte. Mirosul þinea loc ºi de peºte. Electricitatea se întrerupea de câteva ori pe zi. Cozile pentru lapte începeau la cinci dimineaþa ºi se terminau la zece minute dupã deschiderea magazinului, dupã vânzarea celor câteva sticle alocate zilnic, dar la radio ni se vorbea despre pericolul îngrãºãrii ºi al exceselor alimentare.

Era o societate absurdã greu de imaginat daca nu ai avut ghinionul sã te naºti în acele vremuri, în bazinul Carpato-Dunãrean. În faþa lipsurilor evidente, partidul Comunist invoca motivul prin care minþise toate generaþiile precedente, de când fusese instaurat prin forþã de cãtre Armata Roºie Sovieticã, justificându-ºi politica falimentarã prin ideea cã sacrificiul e necesar pentru ca generaþiile viitoare sã prospere. Singurii care prosperau însã, indiferent de generaþie, erau nomenclaturiºtii care îºi perpetuau puterea ºi influenþa în mod dinastic. Viaþa lor nu era mult mai bunã dar faptul cã aveau hârtie igienicã la toaletã îi fãcea sã se simtã privilegiaþi ºi sã înghitã orice rahat mai uºor.

Dupã douã sãptãmâni cu ºedinþe ordinare, Dan, Secretarul, a deschis lucrãrile celui de-al doilea congres al Clubului 18 printr-o lozincã nouã: o comandã nouã, cârciuma o strãbate... cinci beri în patru halbe ºi jumãtate (parafrazã la sloganul partidului, cincinalul în patru ani ºi jumãtate). Am rãspuns cu aplauze prelungite.

- Dragi tovarãºi în educaþie, îmi dau seama... a spus vorbitorul, cã aºteptaþi o dare, pardon, bãgare de seamã. Îl ascultam încântaþi, cu mâna pe halbele umplute pânã la semnul neoficial de sub semnul oficial. Era mai comic decât progamul TV, 'comici vestiþi ai ecranului'. Responsabilul cu turismul se achitase de sarcina lui principalã, cercetase toate restaurantele din centru ºi deschisesem lucrãrile congresului la 18:15 trecute, la Periniþa. Berea era la halbã ºi aveam un nou candidat care dorea sã devinã membru, un al doilea Lucian, pe care, pentru indentificare, îl poreclisem Cãpiatu ºi care, dupã cum îºi bãga trompa în halbã, pãrea atras mai mult de bere decât de educaþie.

Bãgarea de seamã a Secretarului, scrisã pe o coalã de hârtie ministerialã, pe ambele feþe, din economie, fusese compusã într-un limbaj de lemn uscat ºi crãpat, cu rezonanþa scândurilor de sicriu putrezite. Într-o adevãratã echilibristicã proletcultistã, balansând pãrþile bune ºi pãrþile nebune, vorbitorul a subliniat caracterul pozitiv al criticii ºi autocriticii din document. „Având în vedere ºi luând în consideraþie caracterul – cuvânt indescifrabil – ºi umanitarist al organizaþiei, vom începe cu pãrþile bune, scopul bãgãrii de seamã fiind acela de a aduce pe drumul cel bun a celor rãtãciþi ºi încurajarea membrilor care au avut o activitate conformã cu Constituþia noastrã“ a adãugat vorbitorul. Aplauze îndelungi, în surdinã, cu scandarea lozincii „Cinstea nostrã ºi mândria,bereaºi cu berãria”.

Cei harnici cu paharul ºi prieteni cu secretarul au fost evidenþiaþi ºi avansaþi în funcþii de rãspundere. Cum nepotismul nu fusese încã inventat, Secretarul a folosit criteriul netotismului, fiindcã nu a gãsit altã rimã, vorba lui Caragiu. Lucian a fost ridicat la rangul de purtãtor de cuvânt cu ospãtarul iar Costicã, contrainformaþii, a fost numit directorul general al cutiilor de chibrite. În continuarea lucrãrilor Secretarul i-a acordat Casierei Veronica medalia ºerveþelelor mototolite, clasa a doua, cu frunze de ridichi, ºi mie mi-a fost conferit ordinul scaunului cu trei picioare, fãrã frunze dar ºi fãrã spãtar.

În continuarea discursului sãu, Secretarul a trecut la sancþiuni ºi l-a amendat pe Membrul, uneori recalcitrant, cu un leu.Adriana propus sã se reducã sancþiunea la cincizeci de bani, ceea ce a fost acceptat de cãtre forum. În final nu a mai plãtit nimic, pentru cã nu avea schimbat. Tot pe linia abaterior disciplinare ºi a devierilor de la Constituþie, Secretarul l-a criticat apoi pe Horaþiu pentru absenþa nemotivatã din sãptãmâna precedentã ºi a propus un vot de blam. Nimeni nu ar fi remarcat absenþa dacã el nu s-ar fi scuzat în mod politicos. Distanþa de la politic la politicos pare sã fie un os întreg.

Dupã o pauzã dramaticã, aºteptând ca spiritele sã se domoleascã ºi sã vinã curentul care se oprise, Secretarul a continuat cu elocinþã convingãtoare, în limba de rumeguº pe care o exersa cu talent. Recunoscând greºelile din sãptãmânile trecute, într-o alocuþiune Hruºciovianã, am fost anunþaþi cã e vremea schimbãrilor majore ºi rapide în linia organizaþiei. „Greºelile trecutului istoric nu mai trebuie repetate ºi slogane de genul <>, care înlocuia lozinca comunistã <>, suna cosmopolit ºi înºelãtor. E timpul sã folosim un limbaj mai subtil, mai evoluat ºi mai lemnos care sã reflecte caracterul instructiv- educativ al organizaþiei.“ Am încheiat citatul. Termeni ca: pahar, sticlã, halbã sau bere, urmau sã fie înlocuiþi prin cuvinte corecte politic, cum ar fi recipient, eprubetã, vas Berzelius ºi lichid de studiu. „Nu uitaþi cã avem anul ãsta examen la mecanica fluidelor ºi ceea ce facem aici e mai mult decât studiu individual al lichidelor, e meditaþie în grup.“

- Un fel de meditaþie transcendentalã, a încercat Membrul sã mimeze atenþia ºi participarea, ca sã arate cã nu doarme în bocanci. „Nu, tovarãºe Membru, nu genul ãla de meditaþie capitalistã“ – s-a indigant demnitarul de pe podium. Prezidiul i-a aruncat o privire asprã Membrului, încercând totodatã sã se abþinã din râs. Am uitat sã ºi aplaudãm. ªi cu toate cã ne obiºnuisem pe întuneric, atunci a venit lumina.

Tuºind protocolar, Secretarul a invitat-o pe casierã sã prezinte raportul comisiei financiare. Fumul de þigarã umpluse localul, învãluind în ceaþã becurile anemice ºi reci.
Fãrã sã ne plictiseascã cu statistici, menþionând doar cã bugetul organizaþiei e de 2 doi lei ºi treizeci ºi cinci de bani, Veronica ne-a anunþat cã ºi în domeniul financiar avem nevoie de o reformã. Directorul cutiilor de chibrite ºi-a aprins alt Bucegi producând colaci de fum. „Renunþarea la unele practici ºi denumiri chiabureºti e o datorie a revoluþiei în educaþie“ - a continuat Casiera. „În loc de notã de platã, chitanþã sau bacºiº, vom folosi termenii educativi cotizaþie, alocaþie ºi renumeratie.“

- Ar fi bine sã adãugãm ºi Consignaþie, a propus Agentul Costicã, bãgând degetul prin ultimul colac de fum produs. Doar pentru cã rimeazã, a continuat, în timp ce optimismul ºi încântarea cã a contribuit la discuþie i se puteau citi ºi pe figurã.
- Sub lumina organizaþiei vãd totul mai clar, a anunþat Agentul, ciocnind paharul cu Secretarul. Lucrãrile organizaþiei decurgeau cu mult spor, într-o atmosferã de lucru, calmã, prieteneascã. Am aprobat automat, sorbind gânditori din gulerul de spumã al halbei. Aplauze adormite.

nastasied1Pentru cã Educaþia era firul roºu de care se agãþase Clubul 18, creasem o emblemã care sã reflecte îmbinarea armonioasa a celor doua concepte. Colajul avea forma tradiþionalã de scut în fomã de V, de culoare azurie, cu o bandã roºie în partea de sus ºi cu vârful roºu ºi ascuþit ca lupta de clasã. Cele douã zone erau conectate printr-o diagonalã roºie care nu simboliza nimic. În mijlocul emblemei am plasat imaginea unei clepsidre creatã din siluetele a douã pahare: pe un pahar rãsturnat, care simboliza baza de masã a organizaþiei, era plasat un alt pahar cu un lichid auriu, inconfundabil. Simbolul trecerii timpului reprezenta faptul cã organizaþia era la baza educaþiei prin lichidul de studiu, plasat la înãlþime în semn de respect. Faptul cã lichidul nu se scurgea din jumãtatea de sus a clepsidrei era o aluzie la eternitate ºi la faptul cã nu înþelegeam teoria relativitãþii. Pe o panglicã albã era trecutã ora permanentã de întâlnire, 18:00 ºi pentru cã sloganul „studenþi de pretutindeni, uniþi-vã“ nu încãpea, am scris altceva.

- Îmi place ideea clepsidrei- a comentat Secretarul meditativ. Reprezintã timpul de studiu, acordat materialului educativ ºi susþinut de mase. Desenul e însã cam strâmb, tovarãºe Responsabil Cultural. Se pare cã „studiai“ de zor, când ai desenat emblema, poate cã erai deja cam prea „educat“. Aºa e tovarãºe Secretar, aveam restanþe din ziua precedentã, a trebuit sã admit.
- Nu mã vãd identificat ca membru în emblema asta, a protestat din nouAdrian. Mi se pare o emblemã elitistã ºi nomenclaturistã. Ǎsta nu e buletin de identitate - m-am scuzat. Nu trebuie sã-i faci caricatura dar un simbol ar fi suficient- a intervenit Rezerva, Horaþiu. Mi-ar place sã-i fac caricatura, dar e prea mare, nu încape din cauza nasului pe sus, am încercat sã glumesc. Hei, hei, tovarãºi, puþinã cooperare ºi un nou rând de halbe- a intervenit Secretarul.

Mi-am însuºit critica ºi am tras ºapte linii cu o carioca violet, anunþând cã fiecare linie simbolizeazã un membru fondator. Tu eºti linia asta scurtã, l-am informat pe Membrul reclamagiu. Pe partea opusã am desenat douã linii în formã de L, care reprezentau Congresele organizaþiei. Pentru noii membri am rezervat zonele libere. Frumos, e un fel de scriere cuneiforma, ca un cod secret, mi-a lãudat în mod neaºteptat, Costicã, lucrarea. Secretarul rezemase emblema de o halbã goalã, ca sã o putem vedea cu toþii. Ni s-a pãrut cã toatã lumina din Periniþa se revarsã peste masa noastrã. Aveam Constiþuie, Emblemã ºi mult chef. Lucrãrile continuã... are cuvintul responsabilul cu Contrainformaþiile.

Agentul Costicã s-a ridicat în picioare dar, cum era cel mai scund de la masã, nu s-a vãzut o diferenþã prea mare. În loc de discurs însã, s-a deplasat pânã la scaunul Secretarului. Rãsucindu-ºi mustaþa cu o mânã,  a început sã-i ºopteascã ceva la ureche, gesticulând cu cealaltã. Toþi aºteptam cu interes ºi respect. Secretarul ºi Agentul au mai schimbat câteva replici, în surdinã, dupã care Agentul a revenit la locul lui în tãcere. Curiozitatea noastrã nu mai încãpea în halbe.

-Serviciul secret m-a anunþat cã raportul lui e secret ºi cã va fi dezvãluit peste 50 de ani împreunã cu celelalte dosare ale securitãþii, ne-a anunþat Secretarul pe un ton care nu lãsa loc de comentarii. Are cuvântul responsabilul cu turismul.

Lucian a tuºit dramatic, sã-ºi dreagã vocea, ºi a început pe un ton monoton. Mulþumesc, tovarãºe secretar. Chiar dacã membrul nostru e cam recalcitrant, în organizaþia noastrã contradicþiile nu sunt antagoniste, ca în capitalism. În plus, dupã suficiente halbe, pardon, cursuri educative, chiar ºi contradicþiile antagoniste devin necontradictorii. Ne captivase atenþia ºi îl ascultam trãgând din þigãri cu febrilitate când ne-am dat seama cã discursul tocmai se terminase. În schimb, Lucian ne-a surprins cu o propunere neaºteptatã.

- Stimaþi tovarãºi, Secretarul mi-e foarte bun prieten ºi a dovedit mult talent în manipularea halbei, pardon, eprubetei dar ºi a membrului recalcitrant ºi dificil al acestei organizaþii, de-a lungul sãptãmânilor trecute de la înfiinþare. De când l-am ales, râde ºi mai tare la toate bancurile ºi am o propunere istoricã. Vã propun sã-l alegem pe Dan, Secretar pe viaþã. Am rãmas cu halba în mânã ºi gura cãscatã.

Ca într-o dramã bine regizatã, chiar atunci s-a stins din nou lumina ºi reacþia de pe feþele participanþilor a dispãrut în întuneric. S-au auzit clar câteva chicoteli ºi multã foialã în întreaga audienþã. Aplauzele au fost camuflate dar, încet, mai întâi ca o ºoaptã, apoi crescând ca un vuiet, un nou slogan a venit din partea meselor: „În lumina de congres/ Secretarul reales...“

Cine este pentru, se abþine cineva? Votul a fost secret ºi pe întuneric. Ni s-a comunicat doar rezultatul final, pentru cã nu se vedea nimic. Cum n-am vãzut pe nimeni care sã se opunã, propunerea e votatã în unanimitate ºi Dan e ales Secretar pe viaþã al Clubului 18, a anunþat o voce anonimã. Aplauze puternice ºi susþinute cu sloganele: „De azi dimineaþã/ Secretar pe viaþã... Timpul nou o cere/ Secretar la B.E.R.E. (biroul educativ al revoluþiei în educaþie).

- O nouã victorie a democraþiei, a comentat Secretarul. Congresul al doilea va rãmâne în istorie, hai noroc! Pânã vine lumina, vã propun o pauzã.

Întreaga þarã era de fapt în întuneric ºi într-o permanentã pauzã.
Am fumat o þigarã, am bãut o bere ºi am reluat lucrãrile Congresului al doilea al Clubului 18 când a revenit curentul. „Primirea de noi membri, a anunþat Secretarul. Candidatul din aceastã searã e tovarãºul Lucian, cunoscut sub numele conspirativ de Cãpiatu. Recomandarea de a fi primit în organizaþie va fi cititã de Horaþiu.“ Horaþiu s-a îndreptat în scaun ºi ni s-a adresat protocolar.

- Dragi colegi în ale învãþãmântului, îl cunosc pe Lucian dinainte de a avea porecla Cãpiatu, adicã de foarte, foarte multã vreme. Provine dintr-o familie cu origine sãnãtoasã ºi cu mare interes în educaþie, reflectatã de mãrimea frigiderului care e plin de cursuri ºi culegeri de probleme. ªi fratele lui e foarte studios ºi poate fi întâlnit adesea în bibliotecile de la Minerva sau Oltenia ºi mã mir cã nu-l vedem la Periniþa în aceastã searã. Încã de pe bãncile liceului, Cãpiatu a prins gustul studiului ºi nu i-a mai dat drumul. Îl cunosc bine de la seminariile din practicile agricole de la podgorii, unde a studiat în compania unor cunoscãtori foarte avansaþi ºi nu s-a arãtat cu nimic mai prejos. Metoda lui Cãpiatu de a studia îmbinã practica ºi teoria, adicã vinul cu tãria. E întotdeauna gata de o revoluþie când nivelul relaþiilor de producþie în educaþie îl depãºeºte pe cel al mijloacelor de producþie ºi îl recomand ca membru al Clubului 18.

L-am privit pe candidat cu simpatie, mai ales cã se þinuse cu nãdejde de halbã în tot timpul acestei recomandãri. Secretatul l-a invitat sã-ºi facã autobiografia.
Vizibil emoþionat, Cãpiatu a terminat halba ºi a luat cuvântul.

- Am urmãrit lucrãrile congresului cu mult interes ºi am avut multe de învãþat în acest timp, câteva halbe bune.  Conform sloganului <<studenþi din toate barurile, uniþi-vã>>, aº vrea sã devin membru al acestei organizaþii. În familia mea circulã povestea cã eu însumi am venit pe lume ca urmare a unei intense seri de studiu a pãrinþilor mei care au uitat de toate precauþiile ºi dupã aceea au trebuit sã se cãsãtoreascã. Acum studiazã împreunã, zilnic... Blah, blah, blah...“

nastasied2Fascinanta autobiografie ne captivase. Au urmat ºi altele ºi, cu timpul, mulþi alþi membrii noi s-au alãturat Clubului 18 în sãptãmânile urmãtoare. O masã a devenit neîncãpãtoare, foloseam douã ºi mai târziu a fost nevoie de trei. Eram mai mulþi decât la sala de lecturã. Nu exista niciun local care sã ne ofere condiþii bune de ºedinþã. Din pãcate comunicarea ºi coordonarea între mese a fãcut dificil învãþãmântul politic de masã ºi aspectul educativ s-a dus la fundul paharului. Ca orice imperiu care îºi defineºte civilizaþia ºi apoi o impune prin expansiune pânã îºi atinge propriile limite, Clubul 18 s-a întins mult dincolo de aºteptãrile noastre. Din pãcate extinderea a fost ºi motivul autodistrugerii pentru cã dificultatea de a comunica de la mese diferite a diluat atitudinea ºi ironia politicã, transformându-l într-un un club de bere.

Pentru câteva sãptãmâni bune, însã, Clubul 18 a fost o micã scânteie luminoasã într-o lume cenuºie ºi amarã. Poate a avut doar strãlucirea unei stele cãzãtoare dar ne-a atras atenþia ºi ne-a luminat zilele monotone ºi insipide . A fost un forum în care, folosind simboluri ale simbolurilor, ca în negarea negaþiei, ne exprimãm dezgustul pentru politizarea absurdã a societãþii. O formã de cãutare disperatã a adevãratelor valori sociale ºi a identitãþii proprii la vârsta chinuitoare a întrebãrilor majore despre viaþa într-o societate fãrã rãspunsuri.   

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

Nopþi fierbinþi de revoluþie cãlduþã
I

Constat, în ultima vreme, cã existã posturi de televiziune care încearcã sã stoarcã tot ce se poate din poveºtile despre Ceauºeºti. Parcã ar fi agenþi de la fisc. Cei intervievaþi sunt ºi mai simpatici deoarece pun ºi de la ei ca sã vedem ºi noi, care ne zgîiam la TV, cum ºi-au pus ei viaþa în pericol pentru o lume mai bunã. Cert e cã vedem ºi simþim pe pielea noastrã cât a fost de bunã ºi de ce ne trebuia revoluþie ºi nu, de exemplu, rãscoalã. Faptul cã ãºtia se zbat sã gãseascã ºi pe cea care-i cosea ciorapii Tovarãºului ºi pe cea care strângea cojile de ceapã de la bucãtãrie, e un semnal cã lumea ar fi interesatã.

Dar de cine? Tinerii au problemele lor cu piþipoancele ºi cu ultima tehnologie de copiat la bacalaureat (adicã la bac). Cei care erau în putere ºi la putere ies din sistem în mod natural.
Am mai rãmas noi, ãºtia de o vârstã incertã dar care suntem sãtui pânã peste cap de Iliescu, Miron Cosma ºi enigmaticele floace atârnânde  ale ºi mai enigmaticului Gelu.
Asta nu înseamnã cã nu mã uit de fiecare datã când dau de o astfel de emisiune ºi nu mã crucesc de ce spun unii. Ador sã-i ascult pe moderatorii care habar nu au despre ce vorbesc dar au un producãtor care le mai spune câte ceva în cascã, numai cã ei înþeleg altceva.

Aºa cã voi începe ºi eu propriul serial, cu propria viziune ºi cu rolul important pe care l-am avut în victoria ei deplinã. Na! Cã începusem sã o iau pe arãturã ca la învãþãmântul de partid. Deci... Suntem pe 22 decembrie 1989 într-un mic orãºel de provincie.

Eu mã ocupam, printre altele, ºi cu pomparea apei în oraº. Pe la ora 15 se anunþã apa otrãvitã. Nu intru în panicã fiindcã ºi-aºa nu erau bazinele pline, pe motiv de economie, iar acum puteam sã nu mai dau deloc apã fiindcã e revoluþie ºi se duc lupte grele pe fronturile de captare a apei, zic eu. Îl sun pe ªeful Gãrzilor Patriotice. Ãla îmi spune cã vine un tren de teroriºti dinspre Bucureºti, cu o bombã amorsatã la vagonul 5. Abia atunci a intrat dârdâiala ºi în mine. Nu aveam nevoie de eroi, chiar dacã luptam pentru cauza sfântã a libertãþii, aºa cã le spun la toþi ai mei sã se uºcheascã la primul semn ciudat. Ei au înþeles sã se uºcheascã imediat, lucru realizat cu brio. Am rãmas în sediu doar eu, ºoferul ºi dispecera de serviciu, soþie de tanchist care plecase la Bucureºi sã dea foc la BCU. Trec minutele, trec orele, nimic. Plictisit, mai ales cã nu bãuse nimic pe ziua respectivã, ºoferul îmi propune sã mergem la Garã sã vedem care e situaþia.

De acord ºi hai la garajul nostru care era chiar lângã calea feratã. Vântul bãtea a pustiu. Imagini de film horror. Când am ieºit lângã calea feratã am întâlnit un prieten care acum era înarmat cu un Kalaºnicov, însoþit de doi soldaþi ce visau la lunã ºi la stele. De peste calea feratã, unde se afla PECO, vine ºi preºedintele clubului de fotbal, care tocmai schimbase butelia ºi o târa pe un cãrucior ce scâncea din douã roþi, fiindcã atâtea avea. Moºulicã asculta la radio portativ Revoluþia în direct dar fiind el cam surd, urla tranzistorul de se auzea din cealaltã garã.

Prietenul meu revoluþionar ne-a fãcut o succintã prezentare din care rezulta cã teroriºtii se ascund printre blocurile de BCA ale unui ºantier ce construia aºa-zisele blocuri de locuinþe. Am hotãrât pe loc sã stârpim hidra ceauºistã aºa cã am plecat în ºir indian pe o potecuþã brodatã cu iarbã verde. Cei înarmaþi în faþã, moºul cu butelia ºi tranzistorul ce clama victoria Revoluþiei, în ariergardã. 
Revoluþionarul ºi militarii au sãrit gardul ºi se târau ca niºte guºteri (doar erau verzi) printre BCA-ri. ªoferul stãtea cocoþat pe gard ºi dirija forþele armate. Noi ãilalþi mãcãneam la gard.

ªi acum cei slabi de inimã opriþi-vã din lecturã fiindcã vin momente de groazã. Unul dintre militari a intrat într-o magazie ºi, deºi trecuse destulã vreme, nu mai ieºea. Pentru noi era clar. A cãzut pentru cauza justã a luptei noastre. Deci acolo se ascundea nãpârca de terorist. Cum facem sã-l prindem? ªi, în timp ce transpirasem de emoþie ºi de concentrare, auzim o voce din spate:
-La ce vã uitaþi aºa?
Ca sã vezi! Era chiar bravul nostru ostaº care intrase pe o uºã, ieºise pe alta, mai dãduse o turã ºi acum ne privea cu o candoare pe care numai la anumite specii de mamifere o întâlneºti.

ªi uite aºa s-a încheiat  primul episod al luptei mele cu monstrul ceauºist. Poate mã dã ºi pe mine la TV.
Pe curând! 

Comentarii cititori
sus

Andrei Zanca

 

Cartea Surâsului (jurnalul unui drum lãuntric)
fragmente

 

Nisargadatta Maharaj: Cine e mai întâi: lumea ori acela care vede lumea?
Conºtiinþa e greu de îndurat, de aceea se nãpustesc oamenii în activitãþi lumeºti.
Tot ce se lasã gãsit nu este adevãrul. Starea de dinaintea tuturor cuvintelor  nu are nume.
Adevãrul nu poate fi obiectul cunoaºterii. Doar ceva caduc poate fi obiect al cunoaºterii.

Dumnezeu a dispus rãspândirea adevãrului; si deîndatã s-a înfiinþat demonul rostind: eu o sã-l organizez. Rãul pare a lua naºtere la întretãierea corpului cu spiritul. Rãul apare în momentul scurt al tranziþiei, fiindcã el conþine reacþii ºi motive colective. Când fiecare, o întreagã societate crede cã rãul vine de undeva, de acolo afarã, devine fiecare gestantul rãului. ªi existã atât de mulþi oameni care nu se confruntã cu umbra lor, ca lumina sã pãtrundã bezna beciului din noi ...

Umbra este invizibilã ºi e nevoie de o coborâre în abis, spre a o gãsi. ªi acest lucru nu se face prin apelul la gândire, fiindcã umbra nu rãspunde la gândire ori la vorbe. Coborârea în abis începe abia atunci când apelãm la latura „primitivã”, unde experienþele se ordoneazã, nu dupã criterii logice, ci emoþionale.

În sensul acesta este cutremurãtor experimentul realizat în 1971 la universitatea din Stanford. El devine o cheie a spaimei pentru a ne reapleca asupra unor întrebãri, mereu ºi cu groazã reluate, din istoria universalã. Studenþii acestei universitãþi s-au supus unui experiment neobiºnuit. O grupã de studenþi, care au trebuit sã joace rolul gardienilor ºi astfel sã preia controlul asupra unei alte grupe de studenþi, ce urmau sã joace rolul deþinuþilor. Grupele au fost aduse într-o clãdire construitã ad-hoc pe potriva unui penitenciar ºi ar fi trebuit sã-ºi joace rolurile vreme de douã sãptãmâni. Însã dupã ºase zile experimentul a trebuit sã fie oprit: tinerii, aleºi pentru robusteþea lor spiritualã ºi pentru valorile lor morale s-au preschimbat în gardieni sadici, fãrã nici un control, iar victimele, care se aflau sub un stres enorm s-au preschimbat în victime resemnate ºi deprimate. Astfel, profesorul Zimbardo: gardienii au silit deþinuþii sã se dezbrace, le-au pus glugã, i-au pus în lanþuri, le refuzau mâncarea ori somnul, i-au izolat ºi i-au pus sã cureþe tinetele, cu mâna goalã. Cei care nu s-au înjosit la astfel de manifestãri nu au întreprins nimic spre a-i împiedica (!,n.n.). Când au început sã se plictiseascã, i-au tratat pe deþinuþi ca pe niºte jucãrii, obligându-i la tot soiul de jocuri umilitoare, încet-încet aceste manifestãri au cãpãtat apoi o tentã sexualã...

Rãul existã în fiecare, ca umbrã, fiindcã lumea se aflã în noi. În cazul acestor umbre existente în fiecare, nu e vorba de clasicul bine-rãu, ci de energii claustrate, ce cautã un ventil. Energiile umbrelor rãmân vii – ºi-ºi cer dreptul la viaþã. Doar conºtientizarea lor le poate diminua energia. Coborârea în abis...

Poate ar fi mai adecvat a spune: corpul pãrãseºte sufletul, cãci el e cel care vine ºi pleacã. Corpul e ca o colibã mistuitã de o furtunã;  însã, locul, spaþiul în care a fost, rãmâne, e tot acolo. Spaþiul-suflet, nelimitat.

Apoptoza, adicã moartea programatã a celulei ne permite a rãmâne în viaþã murind în fiecare zi puþin. Apoptoza se ocupã însã ºi de celulele creierului, care la fãt ºi la nou nãscut sunt, paradoxal, mai numeroase, ºi anume fãcând sã disparã aceste þesuturi, ca inteligenþa ce va evolua mai departe sã-ºi poatã crea reþeaua finã a legãturilor. Pãrerea cã doar cu bãtrâneþea dispar multe celule cenuºii, a trebuie astfel sã fie revizuitã.

Faptul cã o celulã moare întru regenerarea organismului, întru menþinerea lui în viaþã, presupune faptul cã nu evenimentul acesta e important, ci planul din spatele lui, care asigurã echilibrul atât de fragil între semnalele negative ºi cele pozitive. Acest plan se aflã dincolo de timp, fiind pretutindeni în corp ºi ... nicãieri. Când moare, fiecare celulã îl ia cu sine, însã planul rãmâne ... 

Marioneta nu se deosebeºte de rebel, dat fiind cã amândoi sunt supuºi cauzei ºi efectului, prinºi în lume, prinºi în kharma. Atât determinismul, cât ºi liberul arbitru sunt unelte ale fiinþãrii – independent de ea nu au alt scop. Om ºi univers sunt una. Fiecare schimbare în sistemul ecologic a avut la nivel genetic un efect asupra omului. Universul îºi aminteºte de evoluþia sa lãsând urme sub forma ADN-ului. Genele noastre sunt astfel punctul de întretãiere a tot ce se întâmplã pe lume, legãtura cu întreaga naturã.

Orice eveniment e în timp, însã pare a se înfiripa mereu dincolo de el, pesemne, dintr-o decizie anterioarã pãºirii în context de timp. Poate de aici convulsiile, neîmpãcarea.

Când atemporalitatea devine parte a Fiinþãrii, dorinþele se vor împlini spontan: ne putem juca cu timpul ca ºi cu celelalte componente ale lumii. Dorinþele sunt cele care ne scot din letargie, din „starea de comã”, în care am fi fãrã ele.

Ce repertoriu se mai aflã în fiecare! Câte roluri, câte faþete ale personalitãþi, aflate în noi, gata de a demara la cel mai mic declic. Dincolo de acestea se aflã Sinele imanent. ªi atunci care ar fi sensul vieþii (oricât de absurdã ar fi existenþa unui panaceu universal în acest sens ...)?

Pãi, sensul vieþii pare a fi ...Totul.

Suntem atât de preocupaþi de-a face ceva, încât nu mai avem timp sã ne privim în ochi. omul cu adevãrat terminat, un uomo finito, este cel care nu mai vede nici o altã alternativã în afarã de Una, obsedantã, acaparatoare. Capacitatea de a fi încredinþat de o diversitate de alternative, în cazul eºecului uneia, este poate semnul unui om echilibrat, întreg. Însã: ne trezim drept îngeri ºi ne culcãm drept demoni (citat budist), mereu preocupaþi cu încrâncenare de propria noastrã siguranþã ...

Stau aici în nopþile mele însingurate din acest hotel uriaº aflat pe o insulã a Neckar-ului. Aproape de Lauffen, unde s-a nãscut Hölderlin. ªi-mi trec mereu prin minte chipuri dragi, voci de mult stinse. Mai ales cel al unuia din cei mai regretaþi prieteni: Rolf. Era pe la mijlocul anilor optzeci, când Madi m-a anunþat cu bucurie la telefon cã va veni împreunã cu el la festivalul de poezie de la Sighiºoara.

(Un festival care s-a înfiripat graþie unei „îndrãzneþe falsificãri” în actul corespondenþei: eram în anul II de studii filologice la Cluj ºi tot de pe atunci, ºi redactor la Echinox. Mã aflam împreunã cu Cristina F. acasã la Marta P., cu puþin înainte de întâlnirea de la Sighiºoara a celor douã cenacluri, Agora ºi cea a grupului de la Echinox.  Dintr-odatã mi-a trecut aºa, prin minte: ce ar fi sã facem din aceastã întâlnire, un adevãrat festival de poezie, invitând oameni de talent de pretutindeni? Marta m-a privit, ºi apoi, cu simþul ei logic, practic, ca o compensare a laturii ei poetice, a exclamat: Bine...însã cine crezi tu cã o sã vinã, dacã semnezi Zanca? ... Am tãcut, potoliþi deodatã cu toþii. Apoi, mi-a fulgerat prin minte: Dar dacã semnãm invitaþiile cu Ion Pop? Au izbucnit în râs amândouã, însã Marta s-a ºi aºezat la maºinã ºi a bãtut invitaþiile pe numele celor pe care ea îi cunoºtea mai bine decât noi. Iar eu ... am semnat. ªi astfel, au venit ªora, Paleologu, Mugur, Cenaclul de Luni, ieºenii etc. ...Când l-am avertizat, puþin mai târziu, pe domnul Pop (cum îi ziceam cu toþii pe atunci), a rãmas o clipã descumpãnit, apoi a spus doar, cu acea, deja clasicã dojanã în glas: Vai, domnule ... Atât.)

I-am aºteptat în garã. Cum am aflat mult mai târziu, ni s-a pãrut cã ne cunoaºtem de-o viaþã. Tot acolo, în garã, doi reprezentanþi ai securitãþii locale. Avertizaþi, evident, cu mult înainte, din Bucureºti. Madi i-a remarcat ºi ea imediat, deºi nu era... din Sighiºoara. Am traversat calea feratã ºi am urcat pe o cãrare abruptã colina ce adãpostea un restaurant celebru, Vila Franka. La o masã alãturatã, cei doi (care, spre a nu mai plictisi, nu s-au mai dezlipit de noi – dimpotrivã, ºi-au sporit rândurile, cât a þinut festivalul). Rolf dãdea semne vizibile de iritare. Am plecat înspre casa pãrinteascã, aflatã parþial pe atunci în renovare. În spatele ei curgea Târnava. ªi acolo pe malul ei am bãut împreunã niºte vin, aºezaþi pe nisip, printre sãlcii, pânã noaptea târziu. Deîndatã ce am urcat malul înspre casã, Rolf, frânt de obosealã, s-a trântit într-una din camere pe pat adormind imediat. Am rãmas cu Madi tot restul nopþii în cealaltã camerã. Înspre zori ne-a cuprins un asemenea frig, dublat de altul atotprezent, lãuntric, încât ne-am dus lângã Rolf, care ne-a fãcut loc mormãind ceva ºi am adormit astfel toþi trei pânã înspre ziuã, ghemuiþi într-un singur pat. Dupã un an, în disperarea unei crize a insuportabilitãþii, am plecat brusc la Timiºoara. Voiam sã ies cu orice preþ. Era varã. Am ajuns seara târziu. Peste tot se controlau buletinele, deºi eram în plin centru. Am ajuns acasã la Puiu Ilieºu ºi a doua zi am plecat împreunã la Bucureºti , unde lui trebuia sã-i aparã o carte. Din garã, direct la vechea cinematecã al cãrei director era pe-atunci poetul Eugen Suciu. La un moment dat au venit mai mulþi. A apãrut ºi o femeie în haine cernite. Se stinsese de curând Virgil. Totul a prins o monturã funebrã. Înºtiinþat de unul din cei adunaþi acolo, a venit ºi Rolf ºi s-a decis sã mergem cu toþii la Frãþilã. Dupã ce ne-a cântat ceva, Frãþilã m-a rugat sã interpretez la ghitarã câteva piese clasice ºi ceva din Simon & Garfunkel. („ciupite”, le zicea el). Nu pot uita expresia de pe chipul lui Rolf: stãtea retras ºi mã privea tãcut. Târziu în noapte am ajuns amândoi acasã la el cu Madi (pe atunci erau împreunã). N-am întrebat nimic, însã totul mi se pãrea straniu ºi trist; ceva aflat sub prezenþa dominantã a unei confuze mefienþe, ceva sub o permanentã alertã ºi ameninþare. Ceva demonic. Malefic. Þin minte cã dintr-o anume sfialã ºi jenã, însã ºi spre a mai înviora totul, îi tot repetam absurd ºi obositor lui Madi (care surâdea, când amuzatã, când cu o nemaireþinutã mâhnire): Madam, I’m James Dean ... ªtiu cã am vorbit mult cu Gudrun, soþia lui, ºi cã la un moment dat, dintr-o efuziune ºi o empatie confuzã am îmbrãþiºat-o (Rolf era cu Madi într-o altã camerã). În acest moment a apãrut el. S-a uitat la ea ºi apoi a rostit doar atât: Gudrun ...Cu un glas absolut fãrã nici o insinuare, fãrã nici o inflexiune. Doar o mare obosealã. Apoi, s-a retras. M-am trezit pe canapea dimineaþa. Casa pãrea pustie. Într-o camerã l-am zãrit prin uºa deschisã pe Rolf întins pe o altã canapea. Zãcea acolo pe burtã, parcã prãbuºit. Cu faþa în jos. Am rãmas aºa nu ºtiu câtã vreme, parcã hipnotizat de o presimþire. Nu voi uita niciodatã aceastã clipã. Afarã uruiau maºinile. Rãbufnea un miros de benzinã. De cauciuc ars. Mirosea a bitum.  Fereastra era larg deschisã ... Am fãcut o cafea ºi am aºteptat sã se trezeascã. Pantalonii mi s-au rupt ºi el mi-a dat niºte blugi, ce atârnau în cuier. Am plecat din Bucureºti ca dintr-o etuvã. Am oprit primul camion, care ne-a luat înspre munþi. La Braºov, fratele meu avea nunta ºi ne-am decis sã mergem acolo. Doar un pretext. Oriunde. Numai sã plecãm. Sã ieºim. Cum era însã abia joi, iar pânã duminecã mai erau câteva zile bune, ne-am oprit pe parcurs de multe ori, dormind pe unde apucam, afarã pe câmp. Pe un mal de apã. Era cald, tãceam ori ne înþelegeam doar prin frânturi de vorbã. Ne simþeam bine împreunã. Asta ajungea. Ne opream în bodegile cele mai stranii de pe drum. Tãceam, contemplam ºi beam. Aceleaºi gânduri ne bântuiau. Ne înþelegeam din ochi. N-am încercat nici sã ne destãinuim. La ce bun? Nu era deja totul impregnat în jur? Într-o speluncã dincolo de Ploieºti Rolf m-a privit zâmbind ºi a spus în glumã însã ºi cu o insinuare severã în ochi: Eu cu tine nu mai beau. Tu nu bei. Tu torni. A priceput, care va sã zicã, ºi acest lucru . Ne reîntâlnisem. Ne simþeam în largul nostru laolaltã, deºi totul se petrecea ca sub o stare de urgenþã, ca sub o presiune. În ritm hurducat, egal de roþi. Rostogolindu-se peste asfalt, sfârtecându-se dureros sub stern. S-ar putea scrie o carte despre toate acestea. Despre ce am vorbit. Despre totul. Însã, la ce bun? Rãmâne chipul lui privindu-mã în seara aceea la Bucureºti. Rãspândea o luminã, o inocenþã ºi-n acelaºi timp o suavã vitalitate, pe care n-am mai zãrit-o de pe atunci pe nici un chip. Nu pot uita nici cum zãcea el acolo. Întins pe canapea. Cu faþa în jos, în vreme ce afarã uruiau motoarele ºi mirosea a bitum ars. A varã pârjolitã. Iar fereastra era ºi pe-atunci, larg deschisã ... Am fost tineri. Am fost împreunã. Acele zile ºi nopþi au avut parcã în ele ºi ceva din Kerouak, On the road . Am fost fericiþi ca niºte puºti ºi ne-am simþit tare „liberi” în acele puþine zile. Pline. ªi totuºi gonindu-se, alungându-se vertiginos între ele. Peste care adiau mereu, disperarea, mâhnirea. ªi mai ales acea atotprezentã Lieblosigkeit ( fãr-de-iubirea, cum am transpus termenul acesta dintr-un sfâºietor poem de-al lui). A fost Prietenul. Cu nici unul nu m-am mai simþit de atunci atât de apropiat. Puteam tãcea nestânjeniþi, ore întregi, împreunã. A fost mai mult decât un minunat poet. A fost un Om. Unul din cei extrem de rari, care într-adevãr ar fi putut spune cu deplinã credibilitate, cã ar fi preferat ca totul în lume sã se poatã rezolva ºi ca poemele sã fi rãmas nescrise.

Opusul iubirii nu e ura, ci nepãsarea, apatia aceasta de moarte. Chipul îndrãgit nu mai e mâine acelaºi, aidoma chipului meu, încât îmi îmbrãþiºez viaþa ºi plec mai departe.
Literele numelui tãu înfiripã însã cuvântul-cheie în jocul de cuvinte-încruciºate al vieþii mele ...
Nu pot împiedica ceea ce se va întâmpla, însã pot hotãrî cum voi reacþiona la evenimente.

Nimeni un va pãrãsi viu lumea asta ... O fraza ca a d-lui de la Palisse ...
Mã întâlnesc pe una din aleile parcului cu unul. Îi dau bineþe. Mã priveºte deodatã încruntat de o posibilã „lezare a sferei intime” (bãtrânii însã se bucurã ºi rãspund cu vioiciune): „Ne cunoaºtem”?, zice cu o undã de ironie agresiv-arogantã. Mã uit la el cu o liniºte de lac: „Sã fim oare într-o bunã zi în stare de-o astfel de reuºitã majorã?” ...Faþa-i devine de piatrã ºi pleacã parcã smucit mai departe ...

Azi domnii rânjesc, iar damele chicotesc. Nimeni nu mai ºtie a râde. Ne dãm jos din pat, intrãm în baie, ne privim în oglindã ºi oftãm: doamne, dumnezeule ...Asta ar mai merge, însã nu e oare straniu cã în fiecare dimineaþã ieºim pe aceeaºi uºã?

Pomul cunoaºterii pare sã fie în momentul încãlcãrii
tabu-ului, începutul introducerii în lume a manipulãrii întru putere; se calificã ceva ca fiind bun ori rãu, ca fiind pãcãtos ori virtuos, ca prin liantul salutar al frici ºi angoasei, sã se poatã desfãºura în voie structura manipulatoare întru obþinerea ºi pãstrarea puterii. ªi de aici evantaiul tuturor vicisitudinilor: neîncredere, invidie, ipocrizie, ahtiere, furie, agresiune, crimã.

Aurobindo, Ramakrishna, Chinmoy pot fi consideraþi ca reprezentanþii unei spiritualitãþi moderne, ce se deschide lumii, o spiritualitate în miºcare, dinamicã, mãrturisind tendinþa evolutivã a însãºi spiritualitãþii.

Esenþial însã cât de puternic au integrat ei achiziþionãrile lãuntrice în viaþa personalã ºi socialã.
În acest sens spusele lui Sri Chinmoy devin revelatorii: Când un om de ºtiinþã vrea sã demonstreze ceva, ne duce în laboratorul sãu. Când vrem sã dovedim ceva spiritual, trebuie sã îl purtãm pe omul de ºtiinþã în lumea lãuntricã. Spre a pãtrunde în lumea lãuntricã avem nevoie de un tichet de îndreptãþire. Ea ca ºi cum vrem sã zburãm de la New York în India. Fãrã un tichet de zbor nu putem zbura. Tot astfel, nu putem pãtrunde în lumea lãuntricã, fãrã rugãciune ºi meditaþie, care sunt tichetele noastre lãuntrice. Existã un om de ºtiinþã, care e pregãtit sã se roage ºi sã mediteze, ca unul ce cautã realmente, ca un iubitor al lui dumnezeu?

Întrebat de cineva când va fi eliberat de neºtiinþã, de ignoranþã, Sri Ramakrishna a rãspuns simplu: Când „eu” va înceta sã existe ...       

Sri Chinmoy: dacã omul se va apropie de dumnezeu nu ca un cerºetor, ci ca un prieten, îl va ajunge mai devreme.

Corpul unei viori trebuie sã fie gol, spre a se ivi din acest gol sunetul, cum în moarte se unesc în rugã toate religiile, toate credinþele. ªi e tot mai multã larmã în jur. ªi dumnezeu vorbeºte doar în ºoaptã.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey