•  D'Autore - [RO] - Calirù sau...
•  D'Autore - [IT] - Calirù oppure...
•  Fotografie: Dialog cu Zsolt Sütõ
•  Teatru - Familia Tót
•  Teatru - Ãl de l-a vãzut pe Dumnezeu
•  Expoziþii-omagiu George Enescu ºi Constantin Silvestri
•  To(l)ba cu jazz [IV]
•  Artã - „Esenþele realitãþii” / „The Essences of Reality”


sus

Attilio Mina

 

Calirù sau Optimismul
(sau, altfel: Calirù ºi a cincisprezecea noapte)

 

am-ro-1La începutul anilor ’70 eram un tânãr comunist: un idealist convins, desigur, un neºtiutor militant al acelei revoluþii studenþeºti care a fost mai pe urmã memoratã de istorici ca „luna mai francezã” ºi apoi, ºi mai general, „anul ºaizeciºi opt”.

Acei ani mi-au schimbat viaþa, abandonând studiile am hotãrât cã urcând pe baricade aº fi devenit fotograf ºi jurnalist. ªi, chiar am devenit, într-adevãr.
Cu primul meu aparat de fotografiat, un Zenit E, desigur conceput ºi produs dincolo de cortina de fier, în paradisul socialist, am realizat reporaje de luptã ºi de muncã. Imagini ºi momente emoþionante, pe care nu le reneg, desigur, la atâþia ani distanþã.

Aºa se face cã, în vara lui ’73, însoþit de Paola, soþia ºi tovarãºa mea de luptã din acele vremuri, am decis sã documentez realitatea diversã a þãrilor comuniste, începând cu învecinata Albanie, despre care ascultam nerãbdãtor la Radio Tirana, în fiecare miez de noapte, ºtirile în limba italianã. La Scutari, însã, am fost oprit la frontierã chiar din cauza scrisorilor de acreditare ca fotograf ºi jurnalist comunist. Am fost catalogat ca spion ºi, cu siguranþã, josnic militant deviaþionist al imperialismului sovietic. Pentru acest motiv am fost rãu tratat de cãtre „tovarãºii” albanezi ºi obligat sã iau drumul înapoi. Am travesat Muntenegru ºi, odatã depãºit Mãreþul fluviu (Dunãrea – n.trad), am ajuns în Paradisul preamãrit al pãrintelui ºi (aproape) tovarãºului Ceauºescu, urmând apoi periplul în Ungaria, Polonia ºi Cehoslovacia.  

am-ro-2În peregrinãrile mele prin România, urmãrit cu discreþie dar cu prea puþinã abilitate de cãtre poliþia secretã, am avut ocazia sã vizitez fabrici, sã mã învîrt prin magazinele lipsite aproape de orice, sã vãd pe strãzi ºi în faþa fabricilor marile panouri cu prim-planurile „bunilor muncitori stahanoviºti” ºi ale „tovarãºilor rãi ºi leneºi”; sã vad copiii slabi ºi cu capetele rase lucrând, sub soarele dogoritor, pe câmpurile infinite de cartofi. Peste tot gloate de copii care mã înconjurau curioºi, cam ca pe un extraterestru, cerând încontinuu „gumy, gumy…”America...

Îmi amintesc mãreþia unor arhitecturi în contrast cu modestia ºi sãrãcia de culori a cartierelor populare, onesta sãrãcie a caselor. Noaptea, în suburbiile ºi periferiile oraºelor, piaþa neagrã fãcutã cu lucruri puþine, cu ouã ascunse în sânul femeilor îmbrãcate în negru decolorat, venite de la þarã pe jos sau în cãruþe rudimentare. 
Îmi amintesc cãldura sincerã a oamenilor ºi tristeþea infinitã din privirile lor. 
În cele vremuri mi se pãrea absurd cum lumea aceea invidia în mine tot ceea ce eu detestam în mine însumi ºi îºi dorea toate lucrurile de care m-aº fi lipsit de bunãvoie, sau pe care cu dragã inimã le-aº fi împãrþit cu ei numai sã fi avut cum.

Calirù, în Craiova, împlinea atunci cei zeci ani ai sãi ºi creºtea protejatã ºi feritã de multele rele ale Occidentului, în braþele drãgãstoase ale bunului pãrinte a tututor românilor. În urmã îºi facu studiile, devenind inginer, gãsind, ca toatã lumea, un serviciu forþat, împãrþind bucuria sãrbãtorilor oficiale cu vecinii, cunoscând propriul oraº ºi o micã parte a propriei þãri în excursiile colective, bucurii care, aºa cum ne spunea Pangloss o fãceau „sã trãiascã în cea mai bunã dintre lumile posibile”. 

am-ro-3A venit, însã, inevitabilul final al oricãrei epoci, ºi lunga noapte a României (revoluþia din decembrie 1989 – n. trad.). O noapte gri, de strigãte ºi împuºcãturi, de flãcãri în beznã ºi de furie, pe care  Calirù, chiar nemaifiind o copilã, le-a trãit prin furiºe ºi temãtoare priviri din umbra perdelelor întunecate.  Puþin câte puþin, lui Calirù i se pãru cã lumea se schimbã, ºi ea se schimba într-adevãr ºi, desigur, se schimbã încã, în fiecare zi.

Au venit cu jeans ºi gummy americane, democratic pentru toti, frigidere ºi maºini de spãlat ºi, odatã cu primele televizoare, imagini despre obiceiuri îndepãrtate: câte puþin din confortul visat, din gustul pentru superflu, din sensul de plinãtate al vidului; apoi încã: automobil, computer pentru (aproape) toþi, telefon mobil pentru toþi, primele excursii individuale, descoperirea lumilor strãine dincolo de zidurile casei.

Astfel Calirù ºi amicii ei, prietenii, concitadinii, conaþionalii, au ajuns sã descopere puþin câte puþin din beþia capitalistã a timpului liber, dorinþa subtilã ºi insinuantã de dolce far niente a vacanþelor pe mãri ºi altfel decât negre, ºi totul în extraordinarul mod de a fi ºi a rãmâne mereu ºi oricum „oameni simpli”, „cei dintotdeauna”, tovarãºi uniþi în noua diversitate.

Imaginaþi-vã, deci, personaj din actualitate, pe Calirù care este pe punctul de a pleca în meritata vacanþã pe una din insulele Mãrii Egee, ca spre propriul mult visat El Dorado. Imaginaþi-vã întoarcerea triumfalã a acestei Calirù, la sfârºitul celei de-a cincisprezecea zile de învoire de la lucru. Sau, dacã preferaþi, imaginaþi-vã pe voi înºivã la plecarea ºi la întoarcerea din aceastã mult doritã vacanþã. Ce i s-ar mai putea întâmpla lui Calirù, sau nouã, turiºti triumfãtori în retragere ?  Este uºor de imaginat.

am-ro-tCa oameni simpli ce suntem, toþi oamenii „simpli” vor vrea sã ºtie ºi tuturor vom arãta, cu orgoliu satisfãcut, urmele tangibile a trândãvelii noastre: culoarea ciocolatie a pielii, creþurile de grãsime câºtigate în lenevie, istorii despre improbabile cuceriri marine, poveºti fermecãtoare de dragoste. Vom vorbi despre peisaje unice, despre lumi ciudate, despre mâncãruri ºi preparate exotice,  despre obiceiuri ºi moduri de viaþã tot mai misterioase. Vom face, în general, din infinita povestire a vacanþei noastre, prima ºi a cincisprezecea a celor o mie de nopþi fermecate ale ªeherezadei. Povestitori cu imagini exotice ºi mai ales cu micile, imperfectele noastre imagini. Ce conteazã, în final, dacã acestea sunt miºcate ºi apar decolorate la tipãrire. Sunt imaginile noastre. Sunt ale lui Calirù, imaginile noastre ale tuturor ºi a tuturor momentelor noastre fericite. Cuvântul, povestirea de a fi fost acolo, le fac unice pentru fiecare din noi, emoþionante pentru fiecare. Sunt imaginile greceºti ale lui Calirù, dar ºi imaginile noastre fericite.

(Traducere din italianã: Camelia Cãprariu)

Comentarii cititori
sus

Attilio Mina

 

Calirù, ou l’Optimisme (oppure: Calirù e la quindicesima notte)

 

am-itNei primi anni settanta ero un giovane comunista: un idealista convinto, certamente un ingenuo militante di quella rivoluzione studentesca che venne in seguito ricordata dagli storici come “maggio francese” e poi più genericamente come: “il sessantotto”.

Quegli anni cambiarono la mia vita, abbandonai gli studi intrapresi e decisi che salendo oltre le barricate sarei diventato fotografo e giornalista. Al fine lo divenni davvero! Con la mia prima fotocamera, una Zenit E, ovviamente concepita e prodotta oltre cortina nei paradisi socialisti, realizzai reportage di lotta e di lavoro. Immagini e momenti emozionanti che non rinnego certo oggi a tanti anni di distanza. Accadde così che nell’estate del 73, accompagnato da Paola, mia moglie e a quel tempo anche compagna di lotta, decisi di documentare la variegata realtà dei paesi comunisti, iniziando dalla vicina Albania cui, nelle mezzenotti di ogni giorno ascoltavo impaziente i notiziari di “radio Tirana” in lingua italiana. A Scutari venni respinto alla frontiera proprio in ragione delle mie credenziali di fotografo e giornalista comunista. Fui bollato come quasi spia e per certo, spregevole militante deviazionista dell’imperialismo sovietico.

am-it-2In ragione del fatto, ne seguì che venni trattato in malo modo dai “compagni” albanesi e ributtato sulla via del ritorno. Attraversai così il Montenegro e superato il grande fiume raggiunsi l’Eden tanto decantato del padre e (quasi) compagno Ceausescu e in seguito Ungheria, Polonia e Cecoslovacchia.
Nel mio girovagare per la Romania, seguito con discrezione ma scarsa abilità dalla poliția secretã, ebbi modo di visitare fabbriche, girare per negozi privi di quasi tutto, documentare per le vie e davanti le fabbriche i grandi tazebao con le fototessere d’identità dei “buoni lavoratori stachanovskiǐ “ e dei “cattivi e svogliati compagni “; vedere ragazzini smagriti e con i capelli rasati lavorare , sotto un solo cocente negli infiniti campi collettivi di patate. Ovunque, folle di ragazzini che mi attorniavano curiosi, quasi fossi un alieno, chiedendo in continuazione: “gumy, gumy”America…

Ricordo la grandiosità delle architetture contrapposta alla modestia ed il poco decoro degli alveari popolari e l’onesta povertà delle case. La notte, nei sobborghi e periferie cittadine, il mercato nero fatto di poche cose con uova nascoste nel petto di donne vestite di nero screziato, giunte a piedi o su ruvidi carriaggi dalla campagna. Rammento il calore sincero della gente e la tristezza infinita dei loro sguardi. Per assurdo che mi potesse sembrare a quei tempi, quella gente desiderava ed invidiava in me e di me, tutto quanto io detestavo di me stesso e di cui, sinceramente avrei fatto a meno, o condiviso volentieri con loro se solo ne avessi avuto modo.

Calirù, da Craiova, compiva allora i suoi dieci anni e cresceva protetta e preservata dai gran mali dell’occidente nelle braccia amorose del buon padre di tutti i rumeni. In seguito studiò d’obbligo e divenne ingegnere, trovò come tutti lavoro forzato, conobbe e divise l’allegria nelle feste comandate con i propri vicini, scoprì la propria città e vide per la prima volta nelle gite coatte, una fascia ristretta del proprio paese, del proprio territorio che, come ci ricorda il filosofo Pangloss la portava a “"vivere nel migliore dei mondi possibili”.

am-it-3Venne però col fine ineluttabile di ogni epoca o Storia, anche la lunga notte di Craiova. Una notte grigia fatta di grida, spari, vampe nel buio e di collera per la libertà che Calirù, non più bambina, visse di sguardi furtivi e angosciose paure tra le fessure delle finestre a tendaggi oscurati. Poco alla volta a Calirù il mondo sembrò cambiare; e cambiò davvero e, si sappia, cambia ancor oggi , giorno per giorno. Arrivarono con jeans e “gumy” d’america democraticamente per tutti, frigoriferi e lavatrici e con i primi televisori domestici le immagini di costumi lontani: le prime comodità ambite, il piacere per il futile, il gusto del superfluo, il senso di pienezza del vacuo; poi ancora l’auto, il computer per (quasi) tutti, il telefonino portatile per tutti, le prime gite non comandate, la scoperta dei mondi alieni oltre le mura di casa.

Accadde così che Calirù e i suoi compagni, gli amici, i concittadini, i connazionali finirono per lo scoprire tutti, ma poco alla volta, la futile ebbrezza capitalistica del tempo libero, la voglia sottile e insinuante del dolce non far nulla per le vacanze dal lavoro in mari non più soltanto “neri”, ed il tutto, nell’eccezionalità dell’essere e rimanere comunque e sempre gli stessi: “gente comune”, “gente di sempre”, solidali compagni anche nella nuova diversità.

Immaginate ora, così come accade realmente, la nostra Calirù che si appresta a partire per la vacanza meritata su di una isola dell’Egeo, come fosse il proprio ricercato El Dorado. Immaginate ora il ritorno trionfante della suddetta Calirù al termine della quindicina concessa al lavoro. Oppure, se preferite, immaginate voi stessi alla partenza ed al ritorno della stessa equivalente agognata vacanza. Che mai potrà accadere a Calirù o a noi trionfanti vacanzieri in ritirata? E’ risaputo.

am-it-4Da gente comune quali siamo, tutta la gente “comune” vorrà sapere di noi, e a tutti mostreremo, con compiaciuto orgoglio i segni tangibili del nostro oziare: la brunitura dei corpi, riccioli di adipe guadagnati in pigrizia, racconti di improbabili conquiste marinare, storie incantate d’amore. Parleremo di paesaggi unici, di mondi diversi, di piatti e pietanze esotiche, di costumi e modi di vita ancora un po’ misteriosi. Faremo insomma del racconto infinito della nostra vacanza, la prima e la quindicesima delle millesime notti incantate di Sherazade. Affabulatori di immagini esotiche anche e soprattutto con le nostre piccole banalissime e imperfette immagini. Che importa poi se le stesse risultano mosse e sbiadite alla stampa. Non proprio ben calibrate, imprecise nelle inquadrature. Sono le nostre immagini. Sono quelle di Calirù le immagini di tutti noi e di tutti i nostri momenti felici. La parola, il racconto, dell’essere stati le rendono uniche a ciascuno di noi, emozionanti per tutti. Sono le immagini greche di Calirù, ma anche le nostre immagini felici.  

Comentarii cititori
sus

Dialog cu Zsolt Sütõ

 

zsolt-0Mai þii minte prima fotografie pe care ai fãcut-o?

Cel mai clar îmi amintesc prima fotografie la care, dupã developare, m-am uitat pe foaia de contact de parcã nu eu aº fi fãcut-o, ºi care pânã la urmã m-a motivat sã mã scufund în practica fotografiei. Asta era:

 

 

Cum priveºti evoluþia artei fotografie prin prisma evoluþiei tehnologiei?

Evoluþia technologiei are acelaºi efect asupra fotografiei ca ºi asupra artei de a trãi. Ce gândeam despre asta ca fotograf se poate citi aici:
http://www.modernism.ro/2011/08/14/suto-zsolt-hyperion-muzeul-de-arta-din-cluj/

Te rog povesteºte cum a fost cu proiectul cãlãtoriei in Tibet. Îl înþelegi mai bine, acum, dupã cãlãtoria în Tibet, pe Korossy Csoma Sandor, cel pe urmele cãruia ai pornit într-acolo?

Da, tot ce nu am gãsit despre Csoma în Himalaya m-a îndemnat sã mã bazez ºi mai mult pe intuiþia mea în ceea ce priveºte personalitatea ºi viaþa lui. Conºtient sau nu, el a avut foarte mare grijã sã nu lase nici o urmã despre astea... Mai degrabã ne proiectãm pe noi înºine în personalitatea lui, toþi cei care am fost sau suntem preocupaþi de el.

Cum descrii anii de facultate?

Plini de fum.

Cum percepi mutarea de la Târgu Mureº la Cluj?

Mureºul devine din ce în ce mai închis ºi provincial. Malul Mureºului, locul cel mai sfânt pentru mine, de decenii, a fost ucis cu asfalt, ATV-uri, etc. Clujul pare mai deschis ºi mai mare decât este ºi extrem de agresiv, zgomotos. Totuºi, aici mult mai multe persoane se intereseazã de ceea ce mã preocupã pe mine. Din punctul meu de vedere toate oraºele (mari) sunt la fel.

Crezi cã puteai percepe la fel de bine filosofia Zen dacã o descopereai la 18 ani? Spuneai cã ai avut o primã tinereþe foarte spicy :) Cum stai acum cu dorinþele?

Întrebarea corectã ar fi fost: ce puteam percepe azi din practica zen dacã nu aº fi descoperit filosofia zen înainte sã am 18 ani.
Nu mai ºtiu ce am spus despre mirodeniile mele din tinereþe... Dar dorinþe am destule, mulþumesc, ºi care-mi vor ajunge pentru viaþa asta ºi încã alte câteva.

Te rog povesteºte despre masajul sonor.

E o cãlãtorie terapeuticã interioarã cu ajutorul bolurilor tibetane. Mai multe la www.masajsonor.ro

Care este povestea Centrului Gandhi?

Patru persoane (douã cupluri) ne-am asociat sã creãm un centru unde putem oferi spaþiu pentru activitãþile noastre (yoga, meditaþie zen ºi terapii naturiste) ºi un punct de întâlnire pentru cei interesaþi. Mai multe la www.gandhi.ro

 

A întrebat ºi a consemnat: Marius Dobrin

Numãrul 39 al Pravãliei Culturale a fost ilustrat cu fotografii semnate de Zsolt Sütõ.
Le puteþi revedea în fiecare paginã începând de la adresa:
http://www.pravaliaculturala.ro/index.php?aa=2013&ll=10 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

O victorie a bunului-simþ

 

tot1Bocsárdi László revine la Teatrul Naþional „Marin Sorescu”, dupã succesul de anul trecut cu spectacolul Caligula, de Albert Camus, care i-a adus Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor, iar lui Sorin Leoveanu, interpretul rolului principal, Premiul pentru cel mai bun actor. ªi de aceastã datã, în montarea Familia Tót, care a avut premiera pe 27 septembrie 2013, Leoveanu este printre protagoniºti.

Piesa lui Örkény Istvan s-a bucurat de succes în Ungaria, unde a fost jucatã pentru prima datã în 1967, iar zece ani mai târziu a fost montatã chiar la Washington’s Arena. Nu e de mirare, datã fiind universalitatea temei în jurul cãreia se contruieºte, cu toate ingredientele absurdului de bunã calitate, povestea.

Ne introduce în subiect ciudatul Poºtaº (Nicolae Poghirc), care livreazã scrisorile ºi telegramele s-ar zice „dupã cum vrea muºchii lui”, dacã omul nu ar avea totuºi un sistem: îi plac numerele cu soþ. Iar familia Tót are patru membri, motiv pentru care îi simpatizeazã. El le aduce, de la tânãrul Tót aflat pe front, ºtirea cã vor primi vizita Maiorului, aflat într-o avansatã stare nevricoasã ºi sensibil la mirosuri. Nicolae Poghirc face, aºa cum ne-a obiºnuit, un rol bun, folosindu-ºi mijloacele expresive pentru a ilustra o nebunie subtilã, cu accente ludice. Convins cã „un om într-o ureche nu-i nebun sadea”, Poºtaºul se joacã dupã o logicã proprie cu veºtile pe care le deþine în tolbã. Pentru cã nu avem de-a face cu un poºtaº oarecare, cu un obiºnuit prestator de servicii, care se mãrgineºte sã predea corespondenþa, ci cu unul care se amestecã dupã bunul plac, care filtreazã: dacã un soldat anunþã cã e bolnav, Poºtaºul nu mai duce scrisoarea, pentru a-i scuti pe pãrinþi de-o grijã etc. Poghirc întrupeazã cu atenþie la detalii un personaj ascuns, cu priviri ºirete, un cenzor abil, rafinat ºi discreþionar, uneori bine intenþionat, alteori de o rãutate tãioasã.

Facem apoi cunoºtinþã cu traiul liniºtit al familei Tót, trai care se precipitã la aflarea noutãþii cã superiorul fiului lor vine în vizitã.. Pare a fi persoana cea mai de seamã care le trece pragul, deºi în cartea de oaspeþi au mai semnat oameni importanþi: un controlor de tren, un altul care lucra la abator. Tevatura pregãtirilor include chemarea proprietarului sacalei (Cãtãlin Bãicuº) pentru o eventualã vidanjare. Bãicuº este firesc ºi amuzant în rolul unui doctor în drept ajuns sã cureþe haznalele, un profesionist dubitativ, care stã în cumpãnã în cãutarea celei mai bune soluþii ºi alege sã nu intervinã - ar fi necesare douã sãptãmâni „sã se formeze din nou crusta”. Onorabilul Tót merge pe mâna lui, „Nu-mi dau seama dacã pute sau nu pute. M-am obiºnuit”, mãrturiseºte, vrând sã plãteascã totuºi consultaþia, Proprietarul sacalei este însã ºi el un om de treabã: consultaþia e gratuitã.

Vecina Giz (Gabriela Baciu) primeºte rugãmintea sã ungã portiþa, care cam scârþâie ºi, de dragul domnului Tót, acceptã. Gabriela Baciu creazã un personaj de o feminitate frustã, uºuraticã dupã anumite norme, meritul actriþei fiind acela de a gãsi tonalitatea potrivitã, de a aborda frivolitatea cu acea cãldurã ºi relaxare caracteristice empatiei. „E un pãcat dacã-ºi doreºte omul mai mult de la viaþã?”, îl întreabã pe preot, dupã venirea Maiorului, cel ce reprezintã „ceva nou decât rãºinarii”. „I-aº oferi cu dragã inimã ce am”, nu se fereºte sã declare, aducându-i musafirului mere coapte ºi stârnind gelozia Agikai, fiica lui Tót: „Dar noi nu putem sã facem mere coapte?”.

tot4Agika (Iulia Colan), cumsecadele Tót (Valer Dellakeza) ºi soþia lui, Mariska (Mirela Cioabã) iau toate mãsurile pe care le cred de cuviinþã pentru a-i asigura oaspetelui liniºtea deplinã, binefãcãtoare. Fundalul sonor este, de altfel, unul specific vieþii la þarã, cu greieri cântând noaptea ºi cocoºi anunþând zorii, decorurile (Bartha Jószef), altfel austere în primul act (în cel secund, cutiile de carton ºi oglinzile menite sã le multiplice sunt de bazã), includ un ecran pe care se perindã focurile de tabãrã ale rãºinarilor ºi mai târziu, autobuzul care îl aduce pe Maior. Este momentul de cotiturã pentru familie, musafirul dovedindu-se a avea nervii bine zdruncinaþi.

Sorin Leoveanu face, aºa cum ne-a obiºnuit, un rol de compoziþie, intrând în pielea acestui ofiþer hãrþuit de nãluciri, care trece brusc de la o conduitã de tranºee – trage cu pistolul în ceasul cu cuc, i se nãzãresc, din orice zgomot firesc, atacuri ale partizanilor ºi, chiar dacã se dovedesc false, îºi pãstreazã precauþia: „N-ar strica totuºi sã ne împrãºtiem puþin” – la o stare cu mai puþine manifestãri patologice, dar la fel de incomodã pentru ceilalþi. Obiectul lui de studiu ºi de ºicanã devine repede Tót, a cãrui liniºte, al cãrui calm îl intrigã („Ai o fire demnã de invidiat. Ce te face sã te simþi atât de bine?”; „ªezi ºi constaþi cã te simþi bine ºi atât. Nu-þi lipseºte nimic?”; „Þigaretul”, rãspunde cu inocenþã respectatul pompier la pensie).  Sorin Leoveanu are experienþa ºi mãiestria de a crea un Maior uneori tumultos, mereu neliniºtit, care simte nevoia sã facã în permanenþã ceva, în vreme ce Tót nu se pricepe nici mãcar la ºah, domino ori tabinet, dar nici nu simte „efectele neplãcute ale inactivitãþii”, ceea ce îl transformã, în ochii ofiþerului, în „suspectul de serviciu”. Leoveanu este constant în a-ºi þine interpretarea la un înalt nivel pe tot parcursul, provocãrile ºi registrele fiind mereu altele: aduce în scenã zbuciumul unui personaj speriat de „bombe”, dar ºi de interiorul sãu, îºi exerseazã toanele ºi pretenþiile despotice, are momente filosofice, de genul: „Cel mai important lucru în lume e prezenþa”, „Nu frumuseþea conteazã. Va veni ºi ea la vremea ei”, iar pe mãsurã ce îºi gãseºte o ocupaþie în „a cartona” devine mai relaxat, de un cinism aproape inconºtient: „Dar v-am întrebat nu o datã dacã vã e somn sau nu!”, „Cartonãm dacã ne face plãcere tuturor în mod egal”. Cu abilitate ºi beneficiind de neaºteptatul lor concurs, Maiorul le transformã în aliate pe fiica ºi soþia pompierului.

Iulia Colan interpreteazã partitura Agika pe un fir subþire, mereu la graniþa unor sentimente amestecate: grija sororalã pentru cel aflat pe front se combinã cu tulburarea pe care i-o produce prezenþa unui ofiþer ºi o conduc repede cãtre analiza criticã a comportamentului bãtrânului Tót ºi cãutarea unor argumente-dovezi, mai mult, mai puþin sau deloc adevãrate în trecut, care sã justifice acuzaþiile din ce în ce mai absurde ale paranoicului Maior. Ca ºi doamna ºi domnul Tót, Agika acceptã capriciile ofiþerului, crezând cã astfel va salva sau va îmbunãtãþi viaþa fratelui ei. Forþa pe care Iulia Colan o dã personajului constã în ambiguitatea propriilor trãiri, exprimatã însã prin replici participative, entuziaste, prin mixul de romantism, dragoste de sorã ºi de fiicã, datorie, dar în care intervine ºi o predispoziþie stranie de a îmbrãþiºa nedreptãþile la adresa tatãlui ei, ba chiar de a le amplifica (la început chestiuni minore: þigara lui sfârâie, respiraþia „râºneºte”, apoi din ce în ce mai grave ºi mai false). Este poate elementul determinant care o face ºi pe Mariska (Mirela Cioabã) sã schimbe macazul: dacã la început era tentatã sã îºi apere soþul, trece, treptat, la „Acum, când vã ascult, ºi mie mi se pare...”, pentru a deveni imperativã „Cere-i iertare!” sau necruþãtoare când îl îndeamnã: „Sã te micºorezi puþin!” („Vedeþi? Uitaþi ce ne face!”)

Mirela Cioabã îºi împinge personajul spre limita obtuzitãþii ºi a grotescului, îl conduce cu simplitate de la gospodina obiºnuitã ºi buna soþie cãtre o consoartã monstruoasã, care calcã în picioare demnitatea soþului, intrând, prin acceptarea totalã a nefirescului, a strâmbãtãþii, într-o lume alienantã. Actriþei craiovene îi reuºeºte, într-o manierã sobrã, concisã, „rinocerizarea” deplinã a unui personaj care, într-o lume normalã, ar fi rãmas o femeie ºtearsã, cu simplitate ºi bun-simþ. Ajunge însã, pentru cã nu poate face faþã unei situaþii excepþionale, sã îºi piardã umanitatea.

tot3În sfârºit, Valer Dellakeza dã un recital în rolul respectabilului Tót, transpunând ideal, prin schimbãri de mimicã, prin expresie, lacrimi ºi picãturi de transpiraþie, dialectica unui compromis ce pare nesfârºit. Maiorul îi calcã în picioare nu doar tabieturile lui de pensionar a cãrui unicã ºi frumoasã pasiune era sã se urce uneori în foiºor ºi sã se uite dacã a mai izbucnit undeva vreun incendiu, ci ºi demnitatea. Valer Dellakeza joacã bine oboseala – o datã demaratã „cartonarea”, nu are voie sã caºte, cu atât mai puþin sã doarmã, aºa cã stã mereu cu ochii larg deschiºi. La fel ºi tracasarea, nedumerirea unui personaj care acceptã umilinþa – îºi cere iertare pentru vina inventatã cã l-ar fi muºcat de picior pe ofiþer -, doar de hatârul familiei, pentru ca bãiatul lui sã aibã un trai mai bun pe front. Sacrificiul este, dar asta doar Poºtaºul ºtie, inutil. Tânãrul Tót a murit eroic, dupã cum anunþa o telegramã pe care nu le-o dã. Nici nu-i mai sunt simpatici. Au fost patru. Acum sunt trei.

Bocsárdi László construieºte absurdul minuþios, într-o gradaþie lent-ascendentã, picãturã cu picãturã, pe baza unui text izvorât din experienþa rãzboiului ºi a prizonieratului la ruºi trãite de Örkény Istvan ºi închegat în maniera raþionalismului brechtian. Regizorul îºi ia tot timpul necesar, poate ºi în plus - în actul doi, mai ales, sunt momente în care se pedaleazã pe acceaºi idee, iar ritmul scade, Eugen Titu, în rolul preotului Tomaji ºi Valentin Mihali (psihiatrul Cipriani) având misiuni oarecum ingrate, în ciuda eforturilor lor de a dinamiza acþiunea. Dimensiunea socialã pe care ei o aduc într-o poveste scrisã în vremea comunsimului ºi în spiritul aluziv-complice specific relaþiei autor-public al acelei epoci pare a avea acum mai puþinã relevanþã, dar asta este o pãrere personalã ºi poate cã alþi spectatori se regãsesc ºi în aceste variante de absurd.

Ansamblul montãrii lui Bocsárdi László este unul remarcabil prin dozajul iscusit ºi eficient din punct de vedere artistic al ingredientelor. Un text care îndeamnã permanent la reflecþie, care atinge ºi depãºeºeºte limite, evoluþia actorilor, farmecul imaginilor nocturne, erupþiile Maiorului, schimburile de priviri, momentele de tãcere menite sã intensifice periodic tensiunea, scena în care Tót ºi Maiorul beau bere pe WC, în bâzâzitul muºtelor, cântând „Gaudeamus igitur” rãmân în memorie. Spectacolul este, ca ºi revolta finalã a blajinului Tót, o victorie a bunului-simþ.

(Text apãrut ºi în revista SpectActor)

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Un pariu dificil, dar câºtigat

 

lilieci1Premiera cu spectacolul Ãl de l-a vãzut pe Dumnezeu, adaptare dupã La Lilieci, de Marin Sorescu, a fost dublatã de întâmplarea cã, dupã cum preciza secretarul literar Nicolae Coande, pentru prima oarã Teatrul Național care poartã numele poetului ºi dramaturgului din Bulzeºti prezintã un spectacol dupã o altã operã literarã decât teatrul sorescian propriuzis. E drept, Tudor Gheorghe susþinuse recitaluri ce au cuprins ºi texte din volumele cuprinse în ciclul Liliecilor, dar acolo poezia era poezie. Rostitã. Ca o poveste. Ca o snoavã. Alternând cu momente muzicale. Fãrã a îmbrãca hainele dramatice necesare unei puneri în scenã.

Provocarea asumatã de Mirela Cioabã, de aceastã datã în ipostazã de regizor, mi-a pãrut una aprioric riscantã, deºi vãzusem ce poate face Robert Wilson din sonetele lui Shakespeare sau tocmai de aceea. Urmãrisem, în aceastã varã, la Festivalul Ideo Ideis de la Alexandria, ºi o montare dupã La Lilieci realizatã de liceenii trupei Dramaclub, din Botoºani, care au ºi câºtigat, de altfel, conursul, la categoria „cel mai bun spectacol”. Adaptarea dupã care au lucrat ei mizase mai ales pe replicile haioase, iar cel ce i-a instruit a fãcut-o în sensul unei dinamici foarte bune, specificã vârstei interpreþilor.

Spre deosebire, abordarea Mirelei Cioabã este una de maturitate, din care nu lipseºte meditaþia gravã asupra vieþii ºi a morþii, în termenii lui Marin Sorescu, privite adicã prin ochii înþelepþi ºi plini de umor ai þãranului oltean.

Scenografia lui Valeriu Peniºoarã Stegaru contribuie la crearea fidelã a atmosferei, decorul este cimitirul, de acum cunoscut, din care, spre apus, cei vii pleacã pe la casele lor lãsând locul liber morþilor. Sugestivã ºi bine realizatã tehnic, secvenþa lãsãrii nopþii, liniºtea care se aºterne sub cerul plin de stele, este impresionantã ºi la asta contribuie atât jocul luminilor, cât ºi ilustraþia muzicalã. Lumea cealaltã se instaleazã, familiarã, ºi, rând pe rând personajele îºi fac intrarea, se ospãteazã din bucatele primite de pomanã – varza cu carne este la mare cãutare, povestesc, stau „de tainã”. Personajele feminie au haz ºi spontaneitate, sunt perfect conectate la text, la situaþie, par a se simþi în largul lor. Pe Gina Cãlinoiu am recunoscut-o cu greu în bãtrâna cocoºatã, amuzantã ºi strãlucitoare, când supusã – bãrbatului -, când preluând frâiele puterii în relaþia cu fiica, când vivace, când retrasã cu prietena ei - sticla de tãrie, care îi oferã pretextul sã puncteze firesc, fãrã forþãri ale notei, momente umoristice. Îi þin isonul Geni Macsim, cu o prestaþie desãvârºitã, treceri pline de tact prin nuanþele unui rol de femeie care le ºtie pe toate ale vieþii, cu un dozaj al replicilor ºi o naturaleþe ireproºabilã. Raluca Pãun îºi valorificã, de asemenea, optim potenþialul comic, pe cel ironic, dar trece la fel de uºor în ipostaza de femeie mãcinatã de boli. Monica Ardeleanu, tânãra mireasã îºi jongleazã cu drãgãleºenie ºi o ºiretenie instinctivã atuurile în relaþia cu Marin (Dragoº Mãceºanu). Este femeia din satul oltenesc, care ºtie ce vrea ºi cum sã obþinã, iar Monica Ardeleanu dã personajului farmec ºi luminozitate. Anca Dinu, separatã de grup, nu face deloc notã discordantã, reuºind sã aducã o tensiune esenþialã în clipe de încãrcãturã dramaticã, fãrã de care La lilieci 2piesa ar putea lâncezi. Pentru cã nu e uºor sã pãstrezi ritmul ºi sã þii în prizã sala, într-un demers care îºi propune mai degrabã evocarea unei lumi, ca prilej de reflecþie asupra condiþiei umane. Nu ºtiu dacã într-o altã adaptare decât cea a Anei-Maria Nistor s-ar fi putut crea mai multe puncte de inflexiune dramaticã, de conflict, decât cele dintre femei ºi bãrbaþi sau decât clasica ºi etern sortitã eºecului tentativã de a se spânzura a lui Mitrele. Angel Rababoc face, de altfel, un rol care surprinde plãcut, în care este greu de recunoscut, unul dintre cele mai genuine ºi dense din ultima vreme. Se vede minuþiozitatea pregãtirii, salturile între registre, deºi spectaculoase, nu au urmã de artificialitate. Foarte generoasã ºi complexã este partitura lui ªtefan Mirea. Dezinvolt, hâtru, misogin („Femeia... o inferioarã”), zeflemitor, dar ºi calculat, când e cazul, uneori nepretenþios, alteori autoritar, ªtefan Mirea aratã cã este o soluþie demnã de luat în seamã ºi pentru rolurile de prim rang. Dragoº Mãceºanu s-a dovedit, ca de obicei, alert ºi sigur pe el, iar Tudorel Petrescu, Cãtãlin Vieru ºi Mircea Tudosã duc la bun sfârºit, mai mult decât onorabil ºi într-o sincronizare optimã ce au avut de fãcut.

Am venit la spectacol însoþit ºi de doi liceeni, un barometru de care simþeam cã aº avea nevoie. Le-am urmãrit gesturile, în timpul premierei: au râs ºi s-au bucurat de ceea ce au vãzut. Reacþia lor, adãugatã la impresiile de mai sus, mi-a întãrit încrederea cã pariul Mirelei Cioabã, unul dificil, este câºtigat.

Comentarii cititori
sus

 

Expoziții-omagiu George Enescu și Constantin Silvestri

 

Din 24 octombrie pânã în 2 decembrie 2013, publicul meloman se poate bucura de douã expoziții-omagiu dedicate unor pesonalitãți de prim rang ale vieții muzicale românești, al cãror destin a fost strâns legat de destinul Radio România - George Enescu și Constantin Silvestri. Expozițiile, aparținând Muzeului Național „George Enescu“, vor fi gãzduite de foairele Sãlii de Concerte Mihail Jora a Radiodifuziunii Române.

constantin silvestriExpoziția In memoriam Constantin Silvestri marcheazã centenarul nașterii unuia dintre cei mai mari dirijori ai secolului XX la nivel mondial și unul dintre cei mai valoroși compozitori români.  Constantin Silvestri a debutat în 1930 la pupitrul Orchestrei Radio, fiindu-i dirijor principal între 1953-1958. Expoziția prezintã o serie de documente inedite, transpuse pe 20 de printuri, care contureazã imaginea personalitãþii de excepþie a unuia dintre cei mai reprezentativi exponenþi ai generației Enescu.

Expoziția Violonistul George Enescu și partenerii sãi români cuprinde afiºe, programe, scrisori, cronici, partituri, dedicaþii, fotografii, transpuse pe 15 printuri, ilustrând convingãtor diferitele faþete ale vieþii ºi activitãþii marelui muzician și legãturile sale strânse cu muzicienii români. Printre ei, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Constantin Silvestri, Maria Fotino...

enescu1Cele douã expoziții, alãturi de seria de CD-uri apãrutã în colecția „Radiolegende“ la Editura Casa Radio, constituie omagiul pe care Radioul public, la sãrbãtorirea celor 85 de ani de existenþã, îl aduce „pãrinþilor fondatori” ai programului ºi formaþiilor sale muzicale.

Expozițiile aparțin Muzeului Național „George Enescu“ și sunt realizate de muzeografele Adina Sibianu (expoziția Silvestri) și Cristina Liliana Andrei (expoziția Enescu).

Colecția „Radiolegende - maeºtrii muzicii româneºti în înregistrãri istorice, apãrutã la Editura Casa Radio,propune publicului meloman o serie de discuri-portret de compozitor ºi interpret ale maeºtrilor Theodor Rogalski, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, precum și discuri dedicate violoncelistului de renume mondial Radu Aldulescu și inegalabilei pianiste Maria Fotino (detalii pe www.edituracasaradio.ro). 

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz (IV)

 

*Marþi, 15 octombrie, ora 12.00, la librãria Cãrtureºti din Capitalã, în prezenþa mai multor jurnaliºti, îndeosebi redactori/prezentatori de la Societatea Românã de Radio, a fost lansat CD-ul Adrian Enescu Bird in space ce cuprinde ºase  piese din ciclul 4 pentru orchestrã/Big Band Radio, trei piese intitulate Inscription I, II ºi III dar ºi Ballad compoziþia lui Johnny Rãducanu ºi piesa care dã titlul albumului. CD-ul este produs de A&A Records împreunã cu Fundaþia Muzza;

*Semnalãm apariþia unei noi formaþii de tip swing: Hot Club de Cluj. Aceasta s-a produs  joi, 17 octombrie, ora 21.00, la Casa Tauffer din localitatea respectivã. Formaþia este alcãtuitã din Cornel Bucºa-vioarã, Marian Bãlan-chitarã, Iancu Pop-contrabas ºi Alexandru Hatfaludi-acordeon.

*În perioada 22-24 octombrie a avut loc la Casa de culturã a studenþilor din Bucureºti, în organizarea acestei instituþii împreunã cu Fundaþia Muzza, prima ediþie, sperãm nu ºi ultima, a Fresh Jazz Fest. În prima searã au cîntat Constantin Mirea Quartet (Django Sound Quartet) cu C.Mirea-vioarã, Eugen Vasile-acordeon, Gigi Hendrix-chitarã ºi Cristian Mirea-contrabas, apoi acelaºi Quartet avînd-o ca solistã pe clujenca Oana Mureºan, iar în final Al Baroc-voce solo cu negativ. În seara a doua au excelat doi pianiºti de mare virtuozitate: în prima parte Sorin Zlat cu al sãu trio (cu Ionuþ Vîrlan-chitarã bas ºi Adi Tetrade-baterie) dar ºi cu un solist vocal invitat-Alexandru Constantin, iar în partea a II-a Alexandru Pãdureanu Trio (cu Laurenþiu Horja-gbas ºi Sabin Tarabega-baterie).
Ultima searã a prilejuit reîntîlnirea cu grupul Youvenis-cîteva piese instrumentale, apoi cu soliºtii invitaþi-Tasi Nora (una dintre piese, Autumn leaves, a fost repetatã pentru a putea fi interpretatã, ca la un jam session, împreunã cu Al Baroc, aflat de aceastã datã printre spectatori), ºi cu cei doi soliºti permanenþi ai acestui grup respectiv Ilie Bianca ºi Bogdan Apuºcãºiþei. În finalul acestui recital ºi a festivalului, din nou  Youvenis Grup a cântat un blues avînd-ul ca solist vocal pe chitaristul formaþiei Rusu Damian. Sã precizãm cã din acest grup mai fac parte Roman Fabian-pian, Cristian Dragomir-chitarã bas ºi Vlad Tohãnean-baterie.
Festivalul a fost rezervat interpreþilor ºi formaþiilor premiate la concursuri naþionale ºi internaþionale de jazz.

*Universitatea de Artã 'G.Enescu', Clubul 'R.Oshanitzky' ºi Filarmonica 'Moldova' din Iaºi au organizat un concert-lecþie cu Academic Jazz Grup pe data de 24 octombrie la Casa de Culturã a Studenþilor din localitate.

tribute*Miercuri 6 noiembrie, ora 20.00, la Hard Rock Cafe din Capitalã a fost lansat CD-ul BEST ROMANIAN JAZZ 2013-Tribute to Jancy Korossy-(Selecþiuni din Gala premiilor de jazz-Premiile Muzza pe 2012). CD-ul este realizat de A&A Records ºi Fundaþia Muzza. Lansarea a fost dublatã de un SUPER JAZZ & BLUES CONCERT susþinut de douã dintre formaþiile prezente pe acest album, respectiv Irina Popa & The Sinners ºi Marcian Petrescu & Trenul de noapte. Pe CD mai sînt prezente cu piese valoroase ºi atractive formaþiile Mircea Bunea sipaTrio, Sarosi Peter & Azara, Grupul Youvenis ºi soliºtii Manuela Cara, Oana Mureºan ºi Nicolas Simion, cu toþii laureaþi ai acestei Gale.
Lansare repetatã în zilele urmãtoare la Atrium Cafe din Sibiu ºi Cover Club Fãgãraº prin concertele susþinute de Irina Popa & The Sinners ºi la Gala Blues Jazz de la Timiºoara ( 9-10 noiembrie) unde de pe acest album a fost prezent Sarosi Peter Trio avînd-o invitatã pe Tasi Nora.

*Detalii despre Gala Blues Jazz de la Timiºoara, ca ºi despre Johnny Rãducanu Jazz Festival de la Brãila (29, 30 noiembrie-1 decembrie) în numãrul urmãtor al revistei noastre;

*Iatã programul primelor patru concerte ale noului Club de Jazz din Capitalã, ce va funcþiona în incinta CreArt-Centrul de creaþie din Bucureºti (Piaþa Lahovari):
28 noiembrie Cristian Soleanu Trio (cu Alex Man-chitarã ºi Rãzvan Cojanu-contrabas) solistã Nadia Trohin
30 noiembrie Duo Vali „Sir Blues” Rãcilã-chitarã ºi voce-Raul Kusak-pian ºi voce
6 decembrie Puiu Pascu Trio (cu Virgil Popescu-gbas ºi Titi Herescu-baterie) solistã Tasi Nora
13 decembrie Irina Popa & The Sinners.
Toate concertele încep la ora 20.00

*Întrebarea lunii noiembrie:
„Mai ºtiþi vreun festival din România sau din lume care sã poarte numele unui muzician de jazz ? Care e acela sau care sînt acelea ?”

*Iulian Vrabete dixit:

 Un basist de jazz se duce la doctor. Acesta îl consultã, se uitã cu milã la el ºi îi zice:
- Bãiete, mai ai douã luni de trãit...
- Cu ce, dom’ doctor?
 

Basistul îºi schimbã corzile ºi îl roagã pe baterist sã meargã sã îi cumpere un set nou.
- Dar ce sã cer? - întreabã bateristul.
- Foarte simplu - zice basistul - un set de patru corzi de bas, striate, lungime normalã.
Bateristul intrã în magazin, se apropie de tejghea ºi spune:
- Aº dori un set de patru corzi de bas, striate, lungime normalã, vã rog.
- A, sunteþi baterist, nu-i aºa?- spune vânzãtorul.
- Da, dar de unde ºtiþi? - zice el, mândru.
- Pentru cã aici este mãcelãrie.

Comentarii cititori
sus

 


„Esen
þele realitãþii” / „The Essences of Reality”,
Expoziþie contemporanã est-europeanã

 

afisulMuzeul Naþional Brukenthal
Str. Tribunei nr. 6, Sibiu, Romania
Vernisaj: Vineri 8 noiembrie 2013, 15.00
Durata expoziþiei: 08.11.2013 – 08.01.2014, miercuri-duminicã 10.00 – 18.00

Artiºti
(H) GYõRFFY László | HERMAN Levente | MISETICS Mátyás (H)
(RO) Radu BELCIN | Francisc CHIUARIU | Flavia PITIª | Bogdan RAÞA (RO)

Curatori
(H)Borbála Kálmán
(RO) Cosmin Nãsui

Context
The Essences of Reality este un proiect de expoziþie iniþiat în 2012 de galeriile private Várfok Galleria (Budapesta, Ungaria) ºi Nãsui colecþie & galerie (Bucureºti, România) având ca scop prezentarea a varii abordãri artistice contemporane pe scenele actuale din Europa Centralã ºi de Est. Proiectul a pornit de la prezentarea a 4 artiºti români ºi 3 unguri, prezenþe care au reflectat tendinþa artisticã specificã din regiune, atât din punct de vedere tradiþional cât ºi contemporan.

Concept
Structura expoziþiei oferã oportunitatea mai multor interpretãri ale realitãþii folosind diverse materii ºi medii, fiecare abordare devenind o formulare vizualã a unor problematici esenþiale.
Esenþã, esenþial, substanþial: cum poate cineva simþi realitatea? Dintre numeroasele segmente de realitate, câte ºi cum poate cineva sã interpreteze? Sau poate vorbim de un singur tip de realitate?

Un denominator comun al conceptului acestei expoziþii, prezentând artiºti români ºi unguri contemporani, prezintã lucrãri care formuleazã atitudini despre trecut ºi identitate. Putem spune ca este o vedere în secþiune în Europa de Est care se desface în faþa privitorilor, invitaþi astfel sã compare ºi sã cântãreascã diversele realitãþi prezentate.

Artiºtii
radu belcinElementul determinativ din lucrãrile lui Radu Belcin(1978, Braºov / RO) este jocul dintre lumini ºi umbre, acel chiaroscuro în care artistul plaseazã figurile ºi obiectele, astfel dându-le noi ºi neaºteptate semnificaþii. Identitatea picturalã a personajelor sale, care nu au nici personalitate nici trãsãturi, rãmâne o dilemã. Dar tocmai aceastã dilemã indicã o cãutare continuã, o trãsãturã esenþialã a noilor realitãþi.(Foto: 'Evening never comes', 2011, oil on canvas, 70x50cm)

 

 

ciuariuUna din cele mai noi serii ale lui Francisc Chiuariu (1966, Sibiu / RO) surprinde individul într-un spaþiu comun, colectiv, unde acesta este captiv prin propria rutinã ºi unde „consumã” spaþiul din jurul sãu. Artistul foloseºte cernealã tipograficã ºi ulei pe un material special numit backlit, iar aceste materiale ºi suporturi permit realitãþii sã se „descompunã” în mai multe layere, astfel sugerând dezintegrarea sau disoluþia individului ºi individualitãþii într-o realitate colectivã. (Foto: 'Outdoor summer 2', 2011 oil & ink on backlit, 80x120 cm)

Corpul uman nu poate lipsi din lucrãrile lui László Gyõrffy (1976, Budapesta / H): acestea prezintã de obicei bucãþi dintr-un trup uman mutant, plasate în scenete groteºti, care au o viaþã de sine stãtãtoare. În sculpturã, capetele care se auto-digerã ºi se descompun reprezintã una dintre acele secvenþe de realitate a lui Gyõrffy, în timp ce în desene pãrþi de corp leviteazã într-un „nimic” care ne face sã punem întrebãri asupra existenþei noastre ºi a întelesului ei.

Motivele determinante ale unora dintre recentele serii ale lui Levente Herman (1976, Târgu Mureº / RO) prezintã un tip de inconografie personalã a artistului. Lucrãrile sale nu aspirã sã fie o reprezentare realistã a realitãþii, ci oferã o viziune a unei alte lumi, impregnatã cu memorii. Iar dacã personajele sale iau o formã umanã, privitorul picturilor sale va întâlni doar haine plutind ca niºte fantome, emanând o forþã neaºteptatã de pe suprafeþele moncrome care permit devoalarea unei esenþe ascunse.

Un element de bazã în fotografiile lui Mátyás Misetics (1982, Budapest / H) este lumina, lumina artificialã. Lucrãrile lui pornesc de la întuneric ºi doar sursele de luminã agreate de artist vor pune în evidenþã anumite figuri sau scene. Deºi alienarea omului ºi calitatea relaþiilor sale sunt topicuri recurente în lucrãrile lui Misetics, esenþialã pentru artist apare investigarea unor noi posibilitãþi de modelare a luminii – „photo-graphing”- pentru cã doar prin iluminãri speciale ºi neaºteptate se pot revela noi layere ale realitãþii.

flavia pitisLucrãrile Flaviei Pitiº (1978, Fãgãraº / RO) nu prezintã realitatea, ci urmãresc sã transplanteze în prezent ceea ce lipseºte din realitate. Pitiº îºi prezintã subiectele în mod izolat, astfel obligându-le sã se confrunte cu propria solitudine. Întunecimea din lucrãrile sale poate fi interpretatã ca un echivalent al imaterialului, în timp ce umbrele abia schiþate sugereazã ceva indefinit, poate o prezenþã misterioasã. Picturile sale transmit liniºte ºi sensibilitate, deºi sunt angrenate active în cãutarea identitãþii generaþiilor viitoare. (Foto: 'Soul learning to liveI I", 2012, oil on canvas,120x100cm)

 

 

bogdan ratzaBogdan Raþa (1984, Baia Mare / RO) exploreazã un post-umanism inovativ, cu ajutorul unor forme genetice preluate din anatomia umanã. Raþa recreeazã ºi multiplicã aceste forme ºi le oferã noi vieþi în noi „corpuri”, care apar astfel ca fiind ieºite din laboratoare experimentale. Elaborarea industrialã a sculpturilor sale se referã la o infirmitate contemporanã, i.e. la estomparea individualului (ºi a personalitãþii) iar culorile vii ºi puternice folosite sugereazã folosirea contemporanã a corpului ca pe un obiect de jucãrie. (Foto: 'Lonely', polyester, synthetic resin, fibre, paint, 2011, 42x33x25 cm)

Aceste abordãri ºi tendinþe devin chei de înþelegere a unor problematici esenþiale ale realitãþii / realitãþilor înconjurãtoare, uneori ºoptind alteori vociferând, dar tot timpul invitând privitorul sã descopere ºi sã înþeleagã compoziþii artistice neobiºnuite.

Va urma
Expoziþia din Budapesta, urmatã de cea de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, va continua în Europa Centralã ºi de Est, cu prezentarea unor artiºti polonezi ºi cehi în perioada 2014-2015. Institutele Polonez ºi Ceh din România deja susþin acest proiect.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey