•  Desoezii [2]
•  Marius Costel Eºi
•  Anton Georgescu
•  Franciscus Giorgius
•  Adriana Mihaela Macsut ºi ªtefan Grosu
•  Dan Nãstasie
•  Mircea Nãstasie


sus

Valentin Boiangiu

 

Mache ªnachilar

 

Desoezii[2]: Exerciþiu de poezie contemporanã olteneascã alcatuitã dintr-un vocabular foarte redus, dar încãrcat de substanþã socio-politicã. Poezia are ca scânteie de inspiraþie un rãspuns al unui prieten craiovean, stabilit în Anglia, când a revenit dintr-o vizitã la pãrinþi ºi a fost întrebat : „Cum mai e înCraiova?”. Rãspunsul a fost: „milioane de ºmecheri”.

 

Moº Manoº, Noºchedil !
Lache, Moºche, ªmicheroº.
Nor de roºmechid,
Milmanoº ordile.
Ide, Ide, ºnachilar,
Ahildoº,  midiºnoº.

 

Miliardoº ºonilar la caºdemil,
Mache ºnachilar,
Ahildoº rodemon,
Il manoº decaºmil de roº, roº!
Ordile, noº,  noº!
Moºche horilde.

 

La manoº maronel,
Ide midiºnoº
Ide horilde
Mancaroº la Arondel
ªaorma,
Cadeºmil,
Doldoroº or mirondel,
Noº, noº, ordile!!!

Comentarii cititori
sus

Marius Costel Eºi

 

Despre modelul complementar din filosofia ºtiinþei

    

Epistemologia (de la episteme = ºtiinþã ºi logos = cuvânt, raþiune sau discurs) fizicii nu este nicidecum un domeniu uºor ºi pe bunã dreptate este considerat un fel de coloanã vertebralã a filosofiei ºtiinþei. Acest articol se vrea a fi un execurs în acest domeniu care pune dificultãþi de înþelegere. Fãrã a intra prea mult în analize legate de fizicã, respectiv de epistemologia fizicii, se poate sublinia cã douã noþiuni numite undã ºi corpuscul se completeazã ºi se exclud reciproc (formalismul matematic stã mãrturie în acest sens). În aceste condiþii, modul de descriere complementar presupune în fizica atomicã o expresie dialecticã asemãnãtoare celei dintre analizã ºi sintezã. Astfel, pornind de la dualismul undã-corpuscul, Niels Bohr recurge la principiul complementaritãþii fãcând apel la urmãtoarea exprimare: contraria non contradictoria sed complementa sunt (contrariile nu sunt contradictorii, ci sunt complementare) (Formularea respectivã a fost datã de cãtre Niels Bohr cu prilejul unei vizite la Moscova (Gheorghe Huþanu, Principii ºi legi fundamentale în fizicã, Editura Albatros, Bucureºti, 1983, pp. 130 - 136). Prin aceastã modalitate de explicitare a realitãþii fizice este evidentã o schimbare de paradigmã, în cadrul cãreia complementaritatea (justificatã îndeosebi prin apariþia noþiunii de quanton) poate fi aplicatã ºi în alte domenii decât cel al fizicii (Petre Botezatu, Cauzalitatea fizicã ºi panquantismul, Editura Universitãþii 'Alexandru Ioan Cuza', Iaºi, 2002, p.168). Astfel, extinsã ºi în zona disciplinelor socio-umane (Cãtãlin Zamfir, Unitate ºi diversitate în dezvoltarea ºtiinþelor socio-umane, în Ilie Pârvu, coordonator, Concepþii asupra dezvoltãrii ºtiinþei, Volumul XVII, Editura Politicã, Bucureºti, 1978, p. 205): în psihologie de exemplu, la nivelul relaþiei dintre analizã ºi sintezã (Niels Bohr, ,,Asupra noþiunilor de cauzalitate ºi complementaritate”, în Ilie Pârvu (coordonator), Epistemologie-orientãri contemporane, Editura Politicã, Bucureºti, 1974, p. 379) sau în logicã, în momentul constituirii logicii operatorii (Petre Botezatu, Schiþã a unei logici naturale. Logica operatorie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1969, pp. 33 - 67) explicaþiilor interdisciplinare din fizicã ºi chimie (Werner Heisenberg, Imaginea naturii în fizica contemporanã, Editura All Educational, Bucureºti, 2001, p. 28.), studiilor asupra structurii moleculare a ADN-ului, structurã reprezentatã prin patru culori de bazã complementare: roºu, verde, albastru, galben (Karl Popper, Mitul contextului, Editura Trei, Bucureºti, 1998, p. 30) unde se regãsesc legea complementaritãþii specifice bazelor azotate (Giosan; N. Saulescu, Principii de geneticã, Editura Ceres, Bucureºti, 1972, p. 335.), studii realizate, de altfel, ca urmare a succesului obþinut de Linus Pauling în domeniul biologiei moleculare, coloana vertebralã a structurii molecule de proteinã este înfãºuratã dupã o formã elicoidalã (Fritjof Capra, Momentul adevãrului: ºtiinþã, societate ºi noua culturã, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2004, p. 127.), domeniului politic unde ,,rãzboiul existã în relaþie cu pacea” (Nicolae Petrescu, Principiile sociologiei comparate, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1994, p. 373) º.a., ideea de complementaritate dobândeºte valenþe pragmatice în dimensiunea transdisciplinaritãþii. Astfel, dacã în zona disciplinaritãþii ,,orice manifestare apare ca o luptã între douã elemente contradictorii (de exemplu, unda A ºi particula non-A)” (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 37) , într-o abordare transdisciplinarã apare o logicã a „terþului inclus” în care se regãsesc valorile A, non-A, T starea T se regãseºte pe un nivel de realitate diferit faþã de cuplul contradictoriu A ºi non-A).

Bibliografie

Niels Bohr, Asupra noþiunilor de cauzalitate ºi complementaritate, în Ilie Pârvu (coordonator), Epistemologie-orientãri contemporane, Editura Politicã, Bucureºti, 1974, p.379.
Born, Max Fizica în concepþia generaþiei mele, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,1969.
Botezatu, Petre, Cauzalitatea fizicã ºi panquantismul, Editura Universitãþii  Alexandru Ioan Cuza, Iaºi, 2002.
Botezatu, Petre, Schiþã a unei logici naturale. Logica operatorie, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1969.
Capra, Fritjof, Momentul adevãrului: ºtiinþã, societate ºi noua culturã, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2004.
Giosan, N; Saulescu, N., Principii de geneticã, Editura Ceres, Bucureºti, 1972.
Heisenberg, Werner, Imaginea naturii în fizica contemporanã, Editura All Educational, Bucureºti, 2001.
Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea, Editura Polirom, Iaºi, 1999.
Petrescu, Nicolae, Principiile sociologiei comparate, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1994.
Popper, Karl, Mitul contextului, Editura Trei, Bucureºti, 1998.

Comentarii cititori
sus

Anton Georgescu

 

Falling in Love

 

I didn’t love you
when I first met you,
I was just obsessed with your body,
covered by the elusive shadows
of the perverse joys,
enchanted by your long legs,
dazzled by your hair, black, long, shinny
blowing on my cheeks like a forest kissed by the wind,
I craved your thick lips,
tasty like the sweet juice of the freshly harvested grapes,
I filled my eyes with the sight of your breasts
made by a genius angel skilled at sculpting painful beauties
with his bare hands,
and night after night I was chained by an insatiable lovemaking
which asked for more lovemaking
in an endless, contagious ritual

I started to love you
when I let myself out
from my self-imposed cell,
from the sweet prison of carnal desire,
and I realized
that your sweat leaves a heavy odor when your body works hard,
and your skin gets drier and gets crinkly,
and your breath is heavy with the sour scent
left by the night’s constant wrestling
with the dreams’ dragons
in the zigzagged corridors of the sleep,
and your hair is a mess
when you wake up in the morning beside me
and you ask without words
to be caressed
and want me to tell you without words 
that I need you,
that love you,
while your stomach growls like a hungry beast

I started to love you when I noticed
that you talk in your sleep,
that you let a belch out loud when nobody’s around,
that you puke with a grunt when you’re sick,
that you swear when you drive,
that you confront your nightmares without fear,
struggling,
fighting,
screaming,
that you become a bitch
when the hormones take over your judgment,
in the monthly ritual of renewal,
that you laugh with a shrill and you cry with a grudge,
that you’re scared of snakes, of ghosts, of owls,
that you could cheat on me,
or sell me,
or hate me,
or hit me,
or say no to me and everything I am,
but in any case
you wouldn’t hurt me

I totally fell in love with you
the moment I discovered
that both of us walk together on the same stone path,
made from the crumbling marble of the day,
jumping from year to year,
towards our own pre-designed destruction,
that we share the same space,
the same flight in the deep sky,
two travelers through the quiet tempests of space,
on a ship called Earth,
that we felt the same thirst,
the same strong desire
to be protected, lucky, loved,
the same chance to sin or be sinned against,
the same odds to be weak, or sly, or helpless,
the same doubt that there’s life after death,
the same certainty that there’s young and then old,
there’s life and then death

I loved you deeply
when I realized
that you are like me,
so much like me that I can look at you
and see the perfect replica of myself
in a mirror

Comentarii cititori
sus

Franciscus Giorgius

 

Pisica ºi femeia

 

Se crede cã „fericita pisicã” (felix catus) provine din Egiptul antic, lucru sugerat de firea iubitoare de cãldurã ºi de pofta cu care mâþele ronþãie papirusul (Cyperus papyrus). Pe de altã parte, biologii au þinut cont de faptul cã ele se caþãrã cu agilitate în copaci ºi îºi fac culcuºurile în locuri scorburoase, aºa cã mai nou i-au schimbat vechiul nume latinesc în Felis silvestris, „felina din codru”. Adevãrul este cã rar vezi o frumuseþe tigratã mieunând în vârful unui curmal, iar scorburile sunt destul de rare în deºert. Un lucru este cert, locuitorii din Þara Marelui Hapi considerau cã micile feline constituie o întrupare a zeiþei Bastet ºi o venerau în întreaga luncã ºi deltã a Nilului, dar mai ales în Bubastis, oraº amintit ºi în Vechiul Testament (Iezechiel 30:17) sub acelaºi nume (trad. Gala Galaction), Vuvastii (Biblia de la Bucureºti), Bubasta (trad. Bartolomeu Anania) sau Pi-Beseth (trad. Dumitru Cornilescu).

Tradiþiile evreieºti susþin cã pisica n-a fãcut parte dintre speciile create la Facerea Lumii, cãrora, ca-n cântecul lui Bob Dylan, Adam le-a dat atunci, la început, câte un nume (Geneza 2:19-20). Când taica Noe ºi-a fãurit arca, odatã cu animalele salvate de Potop s-au mutat ºi ºobolanii sub punte ºi au început sã-i roadã scândurile. Când a vãzut cã imensa navã e în pericol sã se scufunde, patriarhul s-a rugat lui Dumnezeu sã-l scape de nãpastã. Creatorul l-a fãcut pe leu sã strãnute ºi astfel a apãrut o felinã micã, pufoasã, rãbdãtoare ºi foarte agilã, capabilã sã pândeascã ºi sã stârpeascã toate rozãtoarele.

O legendã de pe-aici, din Ardeal, susþine contrariul: cã pisica a apãrut ºi a trãit de la început în Grãdina Raiului. Dumnezeu, dupã ce a zidit lumea aºa cum o ºtim: cu câmpii, dealuri, munþi ºi vãi, a împodobit-o cu flori ºi cu copaci, apoi a zãmislit animalele ºi întâiul om. Dar acesta din urmã era fãrã de soaþã ºi atunci Dumnezeu s-a hotãrât sã-i plãmãdeascã o femeie. L-a prins pe Adam ºi, pânã sã se dezmeticeascã bietul om, l-a sucit bine ºi i-a scos o coastã, apoi s-a apucat sã-i tãmãduiascã rana. Dar mâþul, lihnit de foame cum era, dacã a vãzut osul nepãzit - þuºt! pe el ºi l-a ºterpelit. Simþind furtiºagul, Dumnezeu s-a dat iute de-a dura sã prindã dobitocul, însã nu i-a apucat decât coada. ªi, cum a smucit mânios de ea, cum s-a trezit cã a rãmas cu coada în mânã, iar pisicul a fugit ºi s-a pierdut printre gozuri. Degeaba l-a cãutat ºi l-a chemat : „pis, pis!”, cã mâþul a rãmas tupilat acolo ºi n-a venit. Astfel, Dumnezeu s-a vãzut nevoit sã facã femeia din ceea ce-i rãmãsese, motiv de falã pentru întreg neamul cotoiesc.

Rudyard Kipling a aºternut pe hârtie o altã poveste din zorii umanitãþii, unde femeia, dupã ce l-a îmblânzit pe bãrbat ºi i-a convins pe câine, cal ºi vacã sã se adãposteascã în peºtera ei, se întâlneºte cu pisica, „cea mai fioros de sãlbaticã din toate animalele, care se plimba singurã, singuricã ºi cãreia îi era indiferent unde se ducea, cãci pretutindeni se simþea ca la ea acasã”. Atrasã de mirosul laptelui fiert, mâþa cere sã fie primitã, însã femeia refuzã, deoarece îºi dã seama cã mica fiarã nu poate sã-i fie nici prietenã, nici servitoare. În cele din urmã se înþeleg ca atunci când gazda o va lãuda prima datã, pisica sã fie lãsatã sã intre; când va fi lãudatã a doua oarã, se va putea cuibãri lângã foc; iar dacã va fi lãudatã a treia oarã, sã fie hrãnitã cu laptele vacii. Când i s-a nãscut primul copil, femeia, ocupatã cu treburile... peºterii, n-a avut timp sã se joace ºi cu copilul, care, simþindu-se neglijat, a început sã plângã. Pisica a intrat în scenã ºi l-a binedispus distrându-se împreunã, i-a tors ca sã-l adoarmã, apoi a prins ºi o rozãtoare nesimþitã, ceea ce i-a adus eterna recunoºtinþã a gazdei.

Episodul apare ºi într-o legendã apocrifã despre cele întâmplate la Naºterea Domnului. Dupã ce Fecioara L-a nãscut ºi L-a aºezat în ieslea din Bethleem, Pruncul a început sã plângã ºi a fost liniºtit doar de torsul unei mâþe aflate în trecere pe acolo, în cãutarea ºoriceilor. Bucuroasã de ajutorul primit, Maica Domnului a binecuvântat mica fãpturã ºi de atunci pisicile vãrgate au deasupra ochilor patru dungi oblice, dispuse în forma literei M, iniþiala numelui Maria.

 

Acest text a apãrut în revista 'Caiete Silvane', 16 august 2011
http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php?cmd=articol&idart=1513
Reproducere cu acordul autorului

Comentarii cititori
sus

Adriana Mihaela Macsut ºi ªtefan Grosu

 

Regele Mihai la 92 ani

 

În ziua de 25 octombrie Majestatea Sa Regele Mihai a împlinit 92 ani de viaþã. În data de de 8 noiembrie 2013, suveranul îºi sãrbãtoreºte public aniversarea împreunã cu onomastica. Cu aceastã ocazie se deschid porþile Palatului Elisabeta pentru toate persoanele care doresc sã îl felicite pe Majestatea Sa Regele Mihai. Iatã comunicatul Casei Regale.

„Majestatea Sa împlineºte 92 de ani în ziua de 25 octombrie 2013, iar în ziua Sfinþilor Mihail ºi Gavriil sãrbãtoreºte public ziua de naºtere, împreunã cu cea onomasticã. Români din toatã þara ºi din Basarabia sunt asteptaþi cu plãcere la Palatul Elisabeta. La ora 11:00, Majestatea Sa va iesi în balconul Palatului, pentru a saluta participanþii. Cu ocazia evenimentului va avea loc, timp de trei sferturi de orã, un concert în grãdina Palatului. Intrarea este liberã, fãrã invitaþii”, se aratã în comunicat.
(Principele Radu al României, Regele Mihai la 92 aniwww.princeradublog.ro)

monarhieLa acest ceas aniversar, pe 25 octombrie,  Fundaþia Principesa Margareta a României a organizat  al ºaselea concert anual de binefacere. Evenimentul s-a desfãºurat în sala mare a Ateneului Român vineri, 25 octombrie 2013, la ora 18 ºi a reunit 1000 de participanþi. Fondurile urmeazã a fi folosite pentru derularea proiectelor de sprijinire a tinerilor cu talent artistic. Mugurel Mãrgãrit-Enescu, directorul executiv al Fundaþiei Principesa Margareta, a precizat în acest sens: „Este un concert care ne oferã ocazia sã strângem bani pentru tineri talentaþi, un program care ne ajutã sã strângem bani pentru tinerii fãrã posibilitãþi”. Nu au lipsit dintre spectatori membrii ai Academiei Romane, Corpului Diplomatic, manageri ai unor companii prestigioase precum ºi reprezentanþi ai societaþii civile. Din partea Casei Regale au participat Principesa Margareta (Principesa Moºtenitoare), Principele Radu ºi Principele Nicolae. Evenimentul a fost deschis de Alteþa Sa Regalã Principesa Margareta.

„An de an, sute de tineri artiºti excepþionali sunt privaþi de posibilitatea de a-ºi atinge potenþialul. Nereuºita lor, provocatã de lipsurile financiare, este o pierdere pentru noi toþi. Am creat programul Tinere Talente pentru a le oferi ajutorul personalizat de care au nevoie. În ultimii ani, peste 120 de tineri artiºti plastici ºi muzicieni au reuºit performanþe extraordinare sprijiniþi prin burse de studiu, mentorat ºi promovare. Sunt foarte mândrã de ei. Vom continua acest proiect pentru a sprijini tot mai mulþi dintre tinerii artiºti ambiþioºi pe care România îi oferã lumii” (ibidem)

De precizat cã în 2013, Fundaþia Principesa Margareta a României a oferit pentru 14 muzicieni ºi 14 artiºti plastici 28 de burse de studiu, o bursã fiind în valoare de 2.000 de euro.
Pe faimoasa scenã de la Ateneu au concertat violonistul Giuliano Carmignola ºi Ansamblul de fete La Stravaganza, iar dirijor a fost maestrul Christian Badea. Giuliano Carmignola a cântat pe o vioarã Stradivarius Baillot din 1732, primitã în dar de la Cassa di Risparmio din Bologna ca recompensã pentru mãiestria doveditã în colaborãrile sale cu Orchestra Mozart. Veneþianul Giuliano Carmignola, un violonist prestigios, încadrat în stilul baroc, a revenit, dupã doi ani, pe scena Ateneului Român. El a cântat muzica lui Antonio Vivaldi alãturi de Ansamblul de fete La Stravaganza.

Luni, 28 octombrie a avut loc la Muzeul Naþional de Istorie al României, lansarea volumului Coroana în societatea româneascã, scris de Ioan-Luca Vlad ºi publicat de Editura Curtea Veche.
„El prezintã cronologic, sub forma unui jurnal, principalele evenimente ale Casei Regale, de la 10 mai 2012 la 10 mai 2013.” (Principele Radu, op. cit).

Capitala Olteniei se înscrie ºi ea pe aceasta listã a manifestãrilor regale, astfel cã pe 15 noiembrie va avea loc la Filarmonica de Stat Oltenia Festivalul Internaþional Craiova Muzicalã  sub înaltul patronaj al Majestãþii Sale Regele Mihai.

P.S. Fotografia a fost realizatã de Daniel Angelescu, fotograful Casei Regale. Pe aceastã cale redacþia îi mulþumeºte.

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

Nostra Scuola, Cosa Nostra
(o poveste dintr-o ºcoalã australianã)

 

Acum câteva zile vorbeam cu Jon, în cancelarie, când Helen ne-a abordat cu o expresie de satisfacþie întipãritã pe faþã, de parcã tocmai câºtigase la loto.
-Luke Marino a fost amestecat într-o altercaþie într-un bar, sâmbãtã noaptea, ºi a fost dus la urgenþã. Am privit-o intrigaþi de tonul ei vesel, de parcã ne dãdea o veste bunã. Dar dupã câteva secunde, deºi ºtirea era sinistrã, am simþit cã de fapt era, probabil, într-un fel o veste bunã. „Marino”, a murmurat Jon gânditor... „Îmi amintesc vag, nu e Luke, fratele lui Miro, traficantul de droguri din Payneham?”
-Probabil el însuºi, in bussiness, am adãugat. Îmi amintesc cum visul lui profesional era sã pãrãseascã ºcoala ºi sã lucreze pentru fratele lui. Pãrinþii însã au insistat sã termine clasa a 11-a. Helen ne-a reamintit cã a  fost greu ºi pentru el ºi pentru noi. Poate cã pentru noi a fost mai dificil... ªtirea rãscolea memorii a cãror dezarhivare era neplãcutã, mai ales incidentul cu domnulGriffin. „Bietul Mr Griffin” – a oftat Jon.
-Sunt de fapt vreo ºapte fraþi Marino ºi nu toþi au fost la fel. Gina a terminat anul trecut fãrã probleme. Alisha e încã în clasa a noua, cred...
-Aºa e, doar Miro ºi Luke au fost notorii. Miro a avut întotdeauna probleme cu poliþia încã din ºcoalã iar acum Luke e în spital, e posibil sã piardã un ochi.
-Mã duc sã o anunþ ºi pe Rosie, s-a scuzat Helen ºi ne-a pãrãsit fredonând o arie de operetã.

Noutatea a readus la suprafaþã o întâmplare pe care aº fi preferat-o îngropatã ºi uitatã. Luke e elevul care m-a înjurat în clasã, în timpul unei ore de tehnologie, în primul meu an laPaynehamHigh School. Incidentul a fost neplãcut ºi  stresant, la vremea respectivã. Pânã ºi amintirea lui îmi evocã gustul amar. Profesorii sunt adesea invidiaþi pentru vacanþe ºi zile de lucru aparent mai scurte dar cei ce ne invidiazã uitã cã, printre altele, avem de-a face, în formã incipientã, cu toate tipologiile umane, de la genii pânã la criminali. Iar geniile sunt foarte rare.

Elevii au atâtea drepturi, ºi majoritatea le meritã, dar în cazuri izolate abuzul lor poate afecta serios programul unei ºcoli. În ºcoala precedentã, Salisbury HS, recunoscutã pentru o clientelã dificilã, la sfârºitul unei zile lungi ºi dogoritoare, unul dintre elevi, dintr-o familie cu o istorie tristã, refuza sã mã asculte ºi l-am chemat pe coordonatorul de an în ajutor. Dupã doar câteva minute coordonatorul a cerut sprijinul directorului adjunct. Efectul lor a fost minim ºi în final a fost chematã poliþia. Eu mi-am vazut de clasã ºi de lecþia mea dar m-a uluit cã patru adulþi au trebuit sã negocieze cu un singur elev, fãrã rezultate vizibile.   

ªtiam cã Payneham e o ºcoalã cu o reputaþie mult mai bunã. Dar de la început Dean, colegul meu de catedrã, mã avertizase în privinþa lui Luke, unul dintre elevi. La prima vedere era un bãiat scund pentru vârsta lui, cu o privire sfidãtoare ºi serioase complexe napoleoniene înghesuite sub un breton ridicol. În general avea un ton ironic ºi provocator. Pentru cei ce-l cunoºteau, Luke era deja o celebritate care impunea precauþie, chiar dacã era doar în clasa a zecea. Îi intimida pe unii profesori ºi îi domina pe colegii lui. Provenind dintr-un mediu în care legea era ignoratã, Luke cãlca ºi batjocorea regulile impuse de ºcoalã sau de societate. Încercând sã-i urmeze fratelui, un lider al lumii interlope, Luke îºi impunea deja voinþa prin ºantaj, agresivitate, intimidare.

ªcoala, pe care o ura, era locul ideal în care putea exersa ºi perfecþiona fãrã consecinþe dramatice metodele lui antisociale. Faptul cã exista un cod de disciplinã nu fãcea decât sã-l scuteascã de urmãri neplãcute serioase. Pentru jignirea sau intimidarea altui elev sau chiar a unui profesor consecinþele erau minore, în cel mai rãu caz o suspendare internã sau o detenþie dupã ºcoalã. Pentru cineva care încalcã regulile, cei care le urmeazã sunt victime uºoare. În aceeaºi mãsurã în care Luke ignora orice legi sociale sau ale bunului simþ, avea pretenþia sã fie tratat cu respect, conform regulilor codului de disciplinã care trebuia respectat de toþi ceilalþi.

Ignorând complet îndatoririle lui, era foarte interesat în a-ºi revendica drepturile sau privilegiile. Profesorii era mai mult sau mai putin iritaþi de atitudinea, limbajul ºi comportarea micului gangster în pantaloni scurþi. În faþa agresivitãþii elevilor, profesorii reacþioneazã în gama specificã atitudinii umane, de la confruntare directã pânã la capitulare. Diferenþa de statut sau de vârstã devine neconcludentã în cazul personalitãþilor puternice.

Domnul Griffin a ales confruntarea ºi relaþia lui cu Luke s-a deteriorat rapid. Profitând de poziþia lui relativ anonimã în clasã, Luke a trecut la atac prin mici acte destinate sã distrugã lecþia ºi sã submineze autoritatea profesorului. Dupã pãrerea lui, reuºita îi asigura statutul de lider în rândul elevilor. Gesturi mici pot avea efecte mari, într-o clasã, mai ales dacã nu sunt depistate. Remarci rãutãcioase, întreruperi intenþionate, glume insultãtoare, fluierãturi anonime erau doar câteva din tacticile lui lui Luke, prin care încerca sã-ºi impunã statutul de rebel, erodând credibilitatea profesorului, care pãrea cã-l scapã tot timpul de sub control.

Probabil cã evenimentele au evoluat treptat dar tensiunea dintre elev ºi profesor a crescut ca presiunea într-un boiler care, în final, a explodat atunci când domnul Griffin, exasperat de repetatele atacuri, ºi-a pierdut rãbdarea ºi a reacþionat greºit. Nimeni nu a vrut sã-mi povesteascã evenimentele în detaliu, de parcã nu ar fi vrut sã deranjeze praful depus cu timpul peste întâmplare. Sau poate cã întâmplarea era atât de dureroasã cã nu trebuia dezgropatã. Se pare cã la vizionarea unui film, cu clasa, în anexele bibliotecii, Luke, profitând de întuneric, a început sã-ºi bombardeze colegii cu Tic-Tac-uri.  Domnului Griffin i-a fost greu sã înþeleagã foiala ºi râsul înnãbuºit al clasei, scãpatã complet de sub control, pânã când Raymond i-a cerut lui Luke sã înceteze. Lumina care a întrerupt vizionarea a dezvãluit ºi o carpetã acoperitã de Ti-Tac-uri, fiecare conþinând doar douã calorii.

E momentul în care domnul Griffinºi-a pierdut rãbdarea, a ridicat scaunul lui Luke ºi l-a cãrat în bibliotecã trântindu-l cu furie. Pentru clarificare, Luke era încã pe scaun ºi gestul violent l-a speriat serios. Faptul cã profesorul nu urmeazã regulile l-a deranjat ºi mai tare. Familia Marino s-a supãrat pe ºcoalã. A doua zi dimineaþã, doi poliþiºti l-au aºteptat pe domnulGriffinîn cancelarie, la prima orã ºi l-au escortat pânã la poarta ºcolii. Profesorului i s-a interzis accesul în ºcoalã pe toatã durata procesului. Familia Marino, cunoscutã de poliþie din alte motive, depusese o plângere ºi acþionase ºcoala în justiþie. Familia vroia dreptate ºi aplicarea legilor. Profesorii nu sunt gangsteri care acþioneazã de capul lor.

A urmat un proces interminabil în care sindicatul a încercat sã-l protejeze pe profesor prin proprii avocaþi. Mass media a adãugat benzina unei situaþii volatile, încercând sã stingã focul. Vremurile abuzurilor trecute din educaþie au fost dezgropate ºi amestecate cu prezentul. Adevãrul era privit ºi interpretat foarte subiectiv în funcþie de apartenenþa la un grup sau altul. Cine era victima? Era o întrebare la care fiecare rãspundea diferit.

Luke a revenit la ºcoalã, dupã o scurtã vacanþã, cu noi cutii de Tic-Tac ºi M&M. Prezenþa lui în curtea ºcolii pãrea însã radioactivã. Profesorii  stãteau cât de departe posibil, vizibil intimidaþi, colegii lui însã simþind efectele personalitãþii sale radiante. Luke s-a înãlþat câþiva centimetri, chiar dacã nu a crescut fizic, doar prin atitudinea sfidãtoare. De la aceea înalþime a continuat sã-ºi perfecþioneze metodele mafiote, extrãgând servicii prin forþã ºi oferind protecþie în schimbul unei plãþi, chiar simbolice, an dupã an.

Dupã doar câteva sãptãmâni, într-o ºcoalã nouã, în clasa de tehnologie a metalelor, am constatat cu surprindere cã proiectul lui Luke era destul de avansat, fãrã ca el sã depunã vreun efort, evident. Proiectul creºtea de la orã la orã, deºi principala preocupare a lui Luke pãrea sã fie întreruperea lecþiilor mele. De fiecare datã când mã adresam clasei, Luke avea grijã sã intervinã sfidãtor ºi atitudinea respectivã începuse treptat sã mã agaseze. Întotdeauna impertinenþa lui era la graniþa dintre acceptabil ºi inacceptabil, lãsând loc interpretãrii. La vremea respectivã nu am înþeles cã hãrþuirea mea, ca ºi a celorlalþi profesori, era forma prin care Luke îºi demonstra superioritatea în faþa colegilor lui.

Misterul evoluþiei glorioase a proiectului lui Luke s-a clarificat la începutul unei ore. Am constatat cã Rhys lucra de zor la ceva ce nu avea nicio legaturã cu proiectul lui personal. Chestionat direct, Rhys a recunoscut cã lucra la proiectul micului Capone. Probabil cã nu era singurul. Cum Luke nu era în atelier în momentul respectiv, am amânat confruntarea dar i-am cerut categoric lui Rhys sã se opreascã ºi sã-ºi vadã doar de proiectul lui.

Eram în magazia de materiale când am auzit înjurãtura venind din atelier. Toatã clasa a auzit-o, probabil ºi clasa vecina: „f* you Mr Nastasie”. Clar ºi simplu, direct ºi insultãtor, în limba lui Shakespeare, terminatã prin „domnule Nastasie”, ca sã nu existe dubii cui îi era adresatã.  Mi s-a pãrut cã a avut ecou în întregul Payneham... M-am simþit ca ºi cum m-aº fi izbit de un zid transparent, de sticlã ºi mi-au trebuit 2-3 secunde sã procesez enormintatea evenimentului. Reacþia mea trebuia sã fie directã ºi imediatã.

Întors în atelier, fãrã comentarii, am completat forma necesarã ºi i-am înmânat-o lui Luke, cu intenþia sã-l trimit la camera de disciplinã. Reacþia elevului însã m-a surprins, ca de obicei: „De ce vrei sã mã trimiþi la camera de disciplinã?”
-Pentru cã m-ai înjurat, continuãm discuþia mai târziu, acum ia-þi ghiozdanul.
-N-am fost eu – a negat Luke, privindu-mã inocent ºi ironic totodatã.
Din nou am intrat pe terenul lui Luke, comentând ºi dezbãtând ceva ce n-ar fi trebuit discutat. Încercând sã gãsesc alte argumente, m-am adresat clasei, întrebându-i pe elevi cine a înjurat, dar nimeni „nu auzise” nimic. O scenã ca legea tãcerii desprinsã din Naºul. În câteva minute m-am pomenit fãrã argumente ºi fãrã martori în faþa unui elev care mã sfida ºi nu recunoºtea ceea ce îi reproºam.

Eram cel puþin surprins de întorsãtura evenimentelor dar ºtiam cã dacã aº fi capitulat aº fi devenit un nou nume pe lista victimelor lui Luke ºi  nu exista radierã care sã modifice acea listã. Categoric ºi ferm am insistat ca Luke sã pãrãseascã atelierul. A fãcut-o dar am aflat ulterior cã nu s-a dus la camera de disciplinã. Nu conta prea mult, din moment ce a pãrãsit clasa, era un mic compromis.
Fãrã umbra prezenþei lui Capone în clasã, am încercat timid sã descopãr un martor, ceea mi-ar fi uºurat poziþia care începea sã-ºi cam piardã echilibrul. Refuzul cooperãrii elevilor a fost categoric ºi total, deghizat între „n-am auzit din cauza zgomotului maºinilor” ºi „eram în altã încãpere”. Atitudinea lor oscila între refuzul de a coopera cu mine, un nou profesor care încã nu le câºtigase încrederea, spiritul de solidaritate cu alt elev, dar în mod sigur, mai puþin obiºnuit, teama de consecinþe neplãcute din partea lui Luke.

Meciul meu cu domnul Marino Junior a continuat câteva lecþii în care am refuzat sã-l las în clasã iar el a continuat sã insiste cã e victima unei neînþelegeri. În final Rosie, coordonatoarea de an, ºi apoi Jay, directoarea, au trebuit sã se implice.
Directoarea mi-a comunicat cã familia Marino e nemulþumitã de tratamentul neprofesional pe care-l aplicam fiului lor. Rãspunsul meu a fost cã nu-l voi primi pe Luke în clasã pânã nu-ºi cere scuze ºi suferã consecinþele grosolãniei lui. Directorea, conºtientã de urmãrile ultimei confruntãri dintre ºcoalã ºi familia Marino, încerca sã înþeleagã situaþia, înainte de a lua o decizie.
-Eºti sigur cã a fost el? M-a întrebat de câteva ori. L-ai vãzut, ai vreun martor?
-Sunt aproape sigur dar nu l-am vãzut, pentru cã eram în altã încãpare. „Aproape sigur” nu era un bun început al unui nou conflict cu Clanul Sicilienilor.

Coordonatoarea de an, Rosie, a interogat elevii din clasã, în mod discret, respectându-le drepturile, ºi rezultatele s-au dovedit inconsistente. Mi-a mãrturisit cã are impresia cã Luke îi þine pe colegi sub presiune, intimidându-i, ceea ce nu putea fi dovedit. Luke continua sã insiste cã e victima unui profesor care îl persecutã. Avea în spate un precedent serios, cazul domnuluiGriffin, care a dispãrut din învãþãmânt dupã incidentul din urmã cu doi ani, când Luke era în clasa a 8-a. În justiþia englezã precedentul e un argument în sine. Conflictul a escaladat rapid ºi confruntarea dintre mine ºi familia Marino a devenit inevitabilã. Deºi de partea mea, conducerea ºcolii trebuia sã pãstreze aparenþa neutralitãþii. Directoarea ar fi vrut ca eu sã am dreptate dar eram un profesor nou ºi poate mã înºelam... Elevii nu vroiau sã colaboreze ºi familia Marino era deja temutã.

În final, întâlnirea a fost planificatã ºi cele câteva zile de aºteptare m-au fãcut foarte nervos. Inevitabil am început sã mã întreb dacã nu mã înºelam, dacã nu auzisem greºit, dacã nu fusese altcineva autorul insultei sau dacã, în fond, fusese sau nu o înjurãturã. Cel mai neplãcut e cã aceste întrebãri mã trezeau noaptea. Întâlnirea fusese planificatã dupã prânz ºi îmi amintesc cum în dimineaþa respectivã Rosie mã instruise clar sã nu cumva sã am dubii, sã nu cumva sã admit cã nu sunt sigur, sã nu cumva sã îmi schimb poziþia, aºteptându-se la o abordare agresiva din partea doamnei Marino, cãreia ºcoala trebuia sã-i rãspundã printr-o poveste consistentã.

Eram în cancelarie, pregãtit sã-mi întâlnesc elevul care mã insultase ºi sã fac, în plus, faþã ostilitãþii doamnei Marino. Trecuserã zece minute de când ºedinþa ar fi trebuit sã înceapã ºi întârzierea m-a fãcut ºi mai nervos. Întâmplãtor nu mai era nimeni prin preajmã, orele de dupã amiaza începuserã, ceea ce m-a fãcut sã mã simt ºi mai singur ºi vulnerabil. Într-un târziu directoarea a apãrut cu o atitudine mai degrabã triumfãtoare, care m-a derutat complet.
-Luke a admis cã te-a înjurat, îºi va cere scuze ºi va fi suspendat cinci zile. Familia Marino îºi asumã responsabilitatea ºi îºi cere scuze...
Nu eram sigur dacã visez sau e realitate. Abia dupã câteva secunde mi-am regãsit vocea: „e nevoie sã vin sã-i întâlnesc?”
-Nu e cazul, prezenþa ta nu e necesarã, dar am vrut sã ºtii rezultatul înainte de terminarea ºedinþei. Nu cred cã vrei sã întâlneºti ‘Familia’. ªi de fapt nu þi-am spus dar Raymond mãrturisise cã l-a auzit pe Luke înjurând însã i-am promis cã voi folosi declaraþia lui doar dacã toate celelalte argumente nu au efect. Tuturor le e fricã de Luke dar Raymond rãmânea cumva elevul care nu se lãsa intimidat, deºi nu cãuta sã ºi-l facã duºman.

Nopþile mele au devenit dintr-o datã mai odihnitoare. În prima adunare a întregii ºcoli directoarea a repetat povestea insultei unui profesor, fãrã sã foloseascã nume, deºi toatã ºcoala ºtia la ce se referã ºi a instaurat practic pedeapsa de 5 zile de suspendare pentru asemenea abateri disciplinare. ªi acum mã întreb dacã salariul de profesor justificã un asemenea tratament, în care elevul se alege cu o sãptãmânã de vacanþã.
E mult, e puþin... e preferabil sã nu se întâmple, dar uneori e inevitabil. Chiar dacã elevul e suspendat, rãul ºi jignirea nu dispar. Doar vacanþele, pentru care suntem atât de invidiaþi, ajutã... oarecum.

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Nopþi fierbinþi de revoluþie cãlduþã
II

 

Premise:
În afarã de lucrurile groaznice care s-au petrecut în lagãre sau în luptele din munþi, mai ales în „obsedantul deceniu”, adicã în anii 50, când era distrusã elita româneascã, înlocuitã cu domnia semidocþilor, în urmãtorul deceniu frica era deja instauratã ºi cutumele clare aºa cã nu mai erau nopþile de groazã cu arestãri în miez de noapte, generaþiile se schimbaserã, ºi exista o aparenþã de normalitate specificã acelor vremi.

Pe lângã teama de serviciile speciale ale statului, dictatura aparþinea ºi micilor dictatori creaþi dupã tiparul peºtilor mari începând de la simplul maistru ºi pânã la primi-secretari. ªi acasã erai învãþat sã-þi pãzeºti gura  ºi sã fii respectuos.
Lucruri pe care tinereþea mea le refuza, lucruri care mã sâcâiau.

1. Indiferent cu cine vorbeai sau dacã cereai un drept al tãu la vreo instituþie, trebuia sã te cãciuleºti ºi sã te adresezi cu „Sã trãiþi!”

Sã trãiþi! Îi spuse furnica pantofului.
Sã trãiþi! Îi spuse gospodina aprozarului!
Sã trãiþi! Spuse ºarpele soarelui.
Sã trãiþi! I-a spus visul gândului.
Sã trãiþi! I-a spus vinul râului.
Sã trãiþi! Îi spun zilnic ºefului.
Noroc! Îmi rãspunde el, morocãnos.

2. Aºa de tare era frica în popor încât autocenzura era mai tare decât cenzura propriu-zisã. Dar cel mai bine era sã taci.
Aºa cã disimulam înjurãturile împotriva regimului vinovat de foamea ºi frigul din casele noastre mergând  la stadion unde era voie sã-i înjurãm pe fotbaliºti sau…

Lungi, senine nopþi de iarnã, zile potopite-n ceaþã
mi-au turnat peste ferestre un oblon de flori de gheaþã…

eu aºtept ca primãvara prin zãpadã sã-ncolþeascã,
spulberând din streºini teama, þurþurii sã îi topeascã…

ºi tot pun lemne în sobã ca sã-mi limpezesc lucarna
bombãnind precum tot omul împotriva Babei Iarna!

Cam astea erau premisele pentru începutul unei false revoluþii dupã un fals regim comunist.

Pe curând!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey