•  Florentina Armãºelu
•  Ana-Maria Bamberger
•  Valentin Boiangiu
•  Camelia Cãprariu
•  Florin Oncescu
•  Lorena Stuparu
•  Melitta Szathmary
•  Radu Marini


sus

De aceastã datã, i-am rugat pe cei care se adunã la tejghea sã ne împãrtãºeascã o amintire, o întâmplare, o poveste legatã de Moº Nicolae sau de Moº Crãciun. Cum au aflat despre ei, care a fost cel mai frumos dar pe care l-au gãsit în ghete, mai vin ºi astãzi? Mai jos, rãspunsurile... 

Comentarii cititori
sus

Florentina Armãºelu

 

Brioºe, turtã dulce ºi "Dolce di Transilvania"

 

briose mos nicolaeDacã la noi ziua de 6 decembrie marcheazã începutul sãrbãtorilor de iarnã, în Luxemburg, Moº Nicolae (Kleeschen) este aºteptat de copii încã de la sfârºit de noiembrie, sã le punã în papucii pregãtiþi de cu searã bomboane ºi tradiþionalele brioºe-omuleþi (Boxemännercher) de Sfântul Nicolae. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, el revine cu adevãratele cadouri, jucãrii ºi dulciuri, sau cu câte o nuieluºã pentru cei nestâmpãraþi (ceea ce se întâmplã destul de rar, trebuie spus), din tolba însoþitorului sãu mai puþin simpatizat, Houséker. În plus, la îndemnul lui Kleeschen, Ministerul Educaþiei a decis sã transforme ziua de 6 decembrie în sãrbãtoare legalã pentru preºcolari ºi elevii de ºcoalã primarã.

turta dulce mos nicolaePe lângã popularele brioºe nelipsite din galantarele patiseriilor în aceastã perioadã, copiii, dar ºi cei trecuþi de vârsta copilãriei, pot gãsi alte specialitãþi de sezon pe tejghelele tarabelor din pieþele de Crãciun, instalate în centrul oraºului de la mijlocul lunii noiembrie ºi pânã în ajunul Crãciunului. De la cârnaþi luxemburghezi (Mettwurscht) ºi vin fiert (Glühwäin), la castane coapte, mere caramelizate sau trase în ciocolatã, nugá, vatã pe bãþ ºi cãsuþe, inimioare, ursuleþi ºi Moºi Crãciun de turtã dulce.

dolce di transilvaniaTot hoinãrind prin piaþã, am parte de o surprizã. Unul din chioºchiuri poartã o pancartã din lemn pirogravat cu inscripþia: "Dolce di Transilvania". kurtos mos nicolae

Pe tejghea, mai multe exemplare bine rumenite de cozonac secuiesc (Kürtös). 

În interior, alte câteva zeci, albe încã, înfãºurate pe rulouri, aºteaptã în cuptor sã îmbrace aceeaºi hainã glazuratã de culoarea caramelului. Mã aºez la coadã ºi, privind din nou pancarta, gândul mã duce la Stoker ºi la fantezia lui care, dupã un secol ºi mai bine, nu ºi-a pierdut încã puterea de seducþie asupra consumatorului occidental.

Comentarii cititori
sus

Ana-Maria Bamberger

 

Cel mai frumos dar

 

Într-o zi de Moº Niculae, în 6 decembrie 2000, am primit cel mai frumos dar din viaþa mea. Este ziuaana maria bamberger
în care a venit pe lume fetiþa mea, Alexandra Maria. Am fost amândouã într-o situaþie foarte riscantã din punct de vedere medical, în care lucrurile s-au aflat o clipã în cumpãnã ºi ar fi putut evolua ºi altfel, ºi din care am scãpat cu bine. Asta m-a fãcut sã cred din nou în puterea magicã a acestei date ºi a acestei sãrbãtori, ca pe vremea când eram copil.

Mi-am amintit de bunicul meu, Nicu, plecat de mulþi ani dintre noi, ºi mi-am imaginat cã a fost lângã noi ºi ne-a ocrotit.

În asemenea momente simþi cã þi s-a dãruit un rãgaz, un nou început, un bonus - ºi ºansa de a înþelege poate, pentru o clipã, cu adevãrat cât de fragilã este viaþa ºi cât de valoroasã, ºi sã fii recunoscãtor ºtiind în acelaºi timp cã ai dreptul ºi datoria sã te bucuri de ea ºi s-o trãieºti aºa cum þi-ai dorit dintotdeauna, încercând sã aduci bucurie ºi alinare ºi celor din jur.


Decembrie 2013

Comentarii cititori
sus

Valentin Boiangiu
(un chat cu Marius Dobrin)

 

Mamaie locuia în Paradis

 

VB-Sã trãiþi!

MD-You too, Sir Valentin!

VB -Am 3 grupe azi, cu greva asta.

vb1MD-Iatã, neaºteptatele efecte ale grevei!

VB-Þi-am trimis o pozã de sezon

MD-Bruegel?

VB-Aha. The master of winter scenes...Picturile lui Bruegel sunt încãrcate de conotaþii istorice ºi sociale. 

Îþi mai trimit o pozã. Ãsta e monstrul care vine sã ia copiii neascultãtori din Austria. Asta înainte de Crãciun.

vb2MD-Mã sperie.

VB-Pãi trebuie sã te sperie.

MD-Eu nu sunt obiºnuit cu ei.

VB-Avem ºi noi balauri, zmei, Scaraoþchi.

MD-Da, avem. Interesant mi se pare cã nu am in memorie reprezentari ale acestora

VB-Când eram mic vorbeam cu prieteni de-o seamã despre Necuratu'. Am o carte cu basme culese de Ispirescu, unde scorpia ºi zmeii apãreau în stil chinezesc. De Crãciun trebuia sã fiu cuminte. Altfel nu primeam nimic. Trebuia sã cãºtig buline. Rãdãcinile capitalismului.

MD-Eu am în minte cã doar Moº Nicolae e legat de comportament. El are ºi nuiaua.

VB-Se zice cã Moº Nicolae e de fapt originalul Moº Crãciun. El aduce cadourile în Olanda. Moº Crãciun e o invenþie modernã. Cei de modã veche ºi de vârstã mai înaintatã folosesc pe Moº Nicolae ca sã dea cadouri. Nu ºtiu cum apar darurile. Parcã într-o ºosetã mare, preluatã aici în Anglia ºi în US de cãtre Moº Crãciun.

MD-În Aglia existã Sfântul Nicolae?

VB-N-am auzit. Sfântul o fi, dar nu prea se zbate, popular vorbind.

MD-De Moº Nicolae erau daruri modeste ºi eventual nuiaua. Se puneau în ghete.

VB-ªi mai e nuiaua?

MD-Greu de spus. Eu i-am pus-o lui Albert, de fiecare datã. Sã însoþeascã darurile.

VB-De decor?

MD-Pãi grãieºte singurã. E un mesaj.

VB-Latrã dar nu muºcã. Nuiaua ca ºi Krampus din Austria. Sperietoare.

MD-Pânã la urmã, cea mai tare sperietoare e aia de refuz de platã.

VB-Nici în Austria nu cred cã-i ia pe copii de-adevãratelea.

MD-Spuneai de buline pentru Moº Crãciun. Cum era cu bulinele alea?

VB-Mama avea un clasament. Nu neapãrat grafic, mai mult verbal.Camde la început de decembrie. ªi trebuia sã þin minte ca sã fiu bun pânã la Crãciun. Sã adun buline. Când eram mic primeam un cadou. Atât. ªi acum mai þin minte douã dintre astea, din doi ani diferiþi.

MD-Care au fost?

VB-Mai întâi un avion de pasageri, chinezesc, care mi se pãrea imens pe atunci. ªi mergea în cerc, nu ºtiu de ce. La bord se aprindea o luminã. M-a fascinat. Trebuie sã fi fost mic pentru cã încã locuiam la mamaie, la casã. Mi l-a adus Moº Crãciun cu sania ºi i-am spus poezie. Era un actor de la teatru, cu tolbã.

MD-A venit cu sania? Îi mai þii minte chipul?

VB-L-am vãzut la poartã. Barbã multã. Venise cu sania pe stradã. Feeric!!!!!!

MD-Cine trãgea sania?

VB-Caii.

MD-Mai era lume pe stradã?

VB-Da. Toatã lumea. Mamaie locuia în Paradis. Acolo era ca-n poveºti. Ca-n picturile lui Bruegel. Mã uit des la ele.

vb3MD-Al doilea cadou memorabil?

VB-A fost o locomotivã. Nu prea fãcea ea multe... Poate mi spunea cã atunci când o sã fiu student la electromecanicã o sã fac practicã la Electroputere. Avea o formã distinctã pe care nu o mai vãzusem niciodatã ºi nici n-am mai vãzut-o pânã am ajuns în Anglia, laYork, la muzeul cãilor ferate. Locomotiva cu forma aia se numeºte Mallard. Îþi trimit poza.

MD-Chipul acela al Moºului seamãnã cu chipul celui de azi? Sã zicem de la Coca Cola.

vb4VB-Aha.Normal. Originalul Moº Crãciun avea costum verde ºi Coca Cola l-a schimbat în roºu.

MD-Mama mi-a arãtat câteva foi de hârtie pe care erau lipite abþibilduri din copilãria ei. Erau ale vecinei ºi prietenei sale, tanti Mariana, dar le recunoºtea ca fiind din propria ei copilãrie.

VB-Þie-þi cam plac abþibildurile. Mie-mi plac timbrele.

MD-Erau cu grafica anilor '30-'40. Culori foarte vii.

VB-Vii, dar nu ostentative, acide, ca acum

MD-În bradul de Crãciun puneam un moº din carton, uºor lucios, cu dublã faþã. ªi de jur împrejur un soi de fire albe, ca un penaj. Cu sacul de daruri în spate, cu cizme vechi în picioare. În roºu, cu bradul verde ºi zãpada albã.

VB-Aici, înAnglia, dacã te îmbraci în roºu, cu verde ºi cu alb þi se zice cã parcã eºti brad de crãciun. E o formulã.

MD-Mergeai cu colindul?

VB-Da, des. Cu colindul ºi cu pluguºorul. ªi strângeam bani. Dar munceam mult la recital ºi-mi fãceam ºi bici de funie. Îmi plãcea sã fac designul artistic, repertoriul.

MD-Singur sau te asociai cu alþii?

VB-De regulã cu încã doi. Dar mã mutasem deja la bloc. Crescusem. De obicei eram cu Cristi Cãþeaua Mare ºi cu unu' de la F14, nu-i mai ºtiu numele. Doi smardoi. Trebuia sã te asociezi cu doi mai duri pentru cã umblau multe gãºti mafiote, mai ales dacã-þi extindeai aria. Te atacau ºi luau banii.

MD-Cum era biciul?

VB-Îl fãceam cu tata. Biciul era dintr-o mãtase sinteticã. Cu ceva limbi de piele împletite printre ele. Dar bubuia de scula toate blocurile din jur. Aveam tehnicã, meserie. Aveam o listã bine pusã la punct cu oamenii primitori care ne dãdeau ºi prãjituri. Mergeam la domnul Ion Oblemenco. Ne primea totdeauna cu drag ºi ne dãdea ºi gras. Primul lucru pe care mi l-am luat cu banii de pluguºor a fost....o valizã. De la Mercurul vechi, de la etajul 4, 'sport ºi voiaj'.

MD-O valizã? Ca sã pleci în excursie?

VB-Oriunde, dar sã plec.

MD-Îþi plãcea sã pleci?

VB-Da. Da. Da. Da. ªi acum vreau sã plec mereu. N-am bani sã plec de câte ori vreau.

MD-Departure/arrivals.

VB-Dar pot sã plec ºi la distanþe mai mici. Nici nu mai ºtiu de ce tot vreau sã plec.

MD-Când mergeai cu colindul, aveai în gând sensul religios? Ce colinde cântaþi?

VB-Mmm, combinaþii, putpuriu. Cred cã erau destul de tradiþionale. Niciodatã n-am asociat Crãciunul cu religia. Colindele erau o dimensiune socialã. Îmi plãcea cu Cãþeaua Mare, cu Cristi, fratele lui Zdârnã, Sorin sau Cãþeaua Micã. Mergeam prin zãpadã, cântam, mâncam prãjituri, râdeam ºi fãceam bani.Camatât.

MD-Ai avut brad de plastic?

VB-Nu. Am acum. Tu ai?

MD-Am avut. Acum nu am.

VB-Eu dacã-mi iau natural, nu ºtiu ce sã fac cu el dupã aia. Mi-e milã cã trebuie sã moarã.

MD-Interesant cã târziu de tot am înþeles cã steaua din colinde era de fapt cu ºase colþuri. Nu spunea nimeni cã e steaua lui David.

VB-Nu însemna nimic asta pentru mine. În vârful bradului aveam ceva lunguieþ. Acum am o prinþesã. Ramonei îi plãcea mult. Sunt foarte emoþionat când o pun în brad. O las ultima.

MD-Mai þii minte ce poezii îi spuneai moºului?

VB-Mã tot gândesc... Atunci cu avionul am spus una cu ...."C"....litera asta-mi stã în cap...

Mã oftic cã nu-mi amintesc.

MD-Dã-i rãgaz. Vine ea. În ce mãsurã bradul de Crãciun a influenþat arta? Cum se reflectã el în artã?

vb5VB-Nu prea se face artã cu pomul de Crãciun. Scene de iarnã, da, naturã, gheaþã, zãpadã. Pomul de Crãciun e complet arestat de cãtre cultura populara. Artiºtii nu prea se iau de el. Aratã prea arbitrar. Þi-am trimis o lucrare de-a lui Caspar David, cu un naufragiu ºi gheaþã.
...Poate Zdreanþã?! Arghezi?

MD-Eu asociez bradul cu mirosul lui  specific ºi cu portocale. Eventual portocalele învelite în câte o foiþã  finã pe care scrieJaffa. Cumpãrate de mama dintr-o lãdiþã de lemn de la alimentarã, de la Cazacu. Fresh, ãsta ar fi cuvântul.

VB-Portocale?! Alea erau ilicite în comunism. De fapt, da, numai de Crãciun mai aveam câteva. ªi-o bananã, douã.

MD-Portocalele erau frcute magice, asociate sãrbãtorii.

vb6VB-Iatã încã o imagine. Pe mine mã face sã plâng. E genul victorian, dar echivalentul american. Câteodatã fãceam decoraþii de brad cu mama. Lanþuri colorate din hârtie. Dar de multe ori nu prea aveam lucruri strãlucitoare ºi mama mai punea resturi de lamé în brad, sã luceascã.

MD-Cum mai este Crãciunul azi?

VB-Acum pe mine nu mã mai atrage Crãciunul. În oraº e isterie completã. Am vacanþã dar am de corectat disertaþii ºi eseuri. Afarã, de obicei, vremea e gri închis, cu mici excepþii mai albe. Eu-s mereu departe de locul de care-s ataºat emoþional.

MD-Ce fac de Crãciun ceilalþi: asiaticii, africanii, indienii, arabii?

VB-Asiaticii au Eid, altã datã. Eu îi zic Chapatti Xmas. Africanii nu-s chiar aºa de mulþi. Aici sunt jamaicani sau caraibieni. ªi-s ori musulmani, ori creºtini.

MD-ªi musulmanii ce fac de Crãciun?

VB-Cumparã. Dupã, de Boxing Day, 26. ªi þin restaurantele deschise pânã târziu, când se îmbatã ceilalþi ºi vor sã mãnânce indian la ora 2 dimineaþa. Aici, de obicei, asiaticii musulmani sunt foarte segregaþi de societatea englezã. Dar când e de cumpãrat, se adapteazã imediat. Cu puhoaiele. Cu sacii. Cu disperare.

MD-Atunci e bun ºi shopping-ul la ceva.

VB-Este, sigur. Religia e foarte departe de Crãciun, aici. Se merge la bisericã, de fapt doar unii. Bisericile care au mai rãmas se umplu, mai ales catedralele. Dar mai mult social sau pentru concerte. ªi-s pline de turiºti sau de „elite”, oameni de obicei educaþi, de modã mai veche. Cei de condiþie medie sau masele, nu! Hlizire ºi shopping!

MD-Shopping, noua religie.

 

Notã

1-Jan Brueghel The Elder, Hunters in the snow, 1565
2-Krampus,Austria
3-The Mallard,NationalRailwayMuseumYork
4-Green Santa
5-Caspar Friederich David, Sea Of Ice, 1823-24
6-John Koch, Christmas tree, oil on canvas

Comentarii cititori
sus

Camelia Cãprariu

 

Ieri, dupã rãtãcelile festive prin supermarket, proaspãtã posesoare a sacoºei cu mici minunãþii, cu steluþã de Crãciun, floare purpurie semnificativã, cu zâmbetul îndreptat cãtre cei care intrau în templul cumpãrãturilor, ieºind, deci, mulþumitã, din market, l-am vãzut pe... Moº Crãciun!
Fix cum trebuia sã fie, cu barba albã rezonabilã, cu mustaþã, pãr alb, burticã...
În haine contemporane ºi nu roºii, fãrã fesul cu moþ alb, dar era chiar el!
M-am jenat sã-l opresc, sã-l întreb de sãnãtate, pãrea senin ºi hotãrît, deci sunt mulþumitã, am stea de Crãciun ºi l-am vãzut ºi pe moº în carne ºi oase ...

Comentarii cititori
sus

 

Tataie procura brad, dar nu fãcea pe moº Crãciunul
[mini-interviu cu sora cea micã a mamei mele - prin E-mail, fãrã preaviz]



Cati, cum se serba Crãciunul la Cobadin, când erai tu micã? Erau anii `50 ºi, din câte ºtiu, era sãrãcie mare. Ce-þi aminteºti? Vã duceaþi ºi la Mereni, când încã nu se mutase bunica voastrã la Cobadin, nu?
Chiar dacã era sãrãcie, îmi amintesc cã Mama spunea cã de sãrbãtori nu existã sãrãcie, apoi cred cã fãcea eforturi ca sã fie chiar de toate pe masã, iar pe noi ne direcþiona spre a ajuta la toate pregãtirile preparatelor, cum ar fi covrigei, piºcoturi, cornuleþe, cu care umpleam coºurile pentru colindãtori. Evident cã nu lipseau nucile ºi merele. Evenimentul cel mare era primirea colindãtorilor, cu care trebuia sã fim mai darnice dacã erau "flãcãi faini", presupunându-se cã pot fi viitori peþitori pentru noi, fetele. Nu-mi amintesc sã fi petrecut vreun Crãciun la Mereni, probabil nu mã duceau iarna, din motive de frig, pentru cã Bunica încãlzea doar o camerã, în schimb de Paºte ne plãcea la Bunica, uimitor era pentru noi de ce vopsea aºa de multe ouã.


În copilãrie, de Crãciun ºi Anul Nou, eu eram plecat când la Constanþa, când la Vultureºti, când în vreo tabarã, la munte. De la Constanþa, îmi amintesc de un colindat, George ºi cu mine, în Berechet. Aveam pocnitori fãcute din douã bucãþi de metal, un ansamblu mojar-pistil, legate una de alta cu sârmã. În mojar se punea fosfor, de la chibrituri. Ca sã scoþi o pocniturã, trebuia sã roteºti sârma ºi sã izbeºti metalul de ceva tare, cum ar fi treptele de ciment de la intrarea în casele oamenilor. Îmi amintesc cum, dupã ce am ciobit o treaptã, ºi nu mai sunt sigur care dintre noi a reuºit performanþa aceasta, a fost nevoie sã ne salvãm alergând.
Tu ºi George eraþi altã generaþie de colindãtori. La noi, la þarã, cei care colindau în ajunul Crãciunului erau Nicu ºi colegii lui. Cel mai spectaculos era pluguºorul, cu zgomote de bici, ºi buhaiul, care era un fel de tobã special construitã. Când trãgeai de un fel de coadã, fãcea un zgomot special, dar cumva plãcut. Nicu era responsabil cu biciul, pe care îl fãcea cam cu o lunã înainte. La vârful biciului punea fire de pãr de cal, luat chiar din coada calului. Apoi urmau colindatul cu Steaua ºi mersul cu Capra. Eu beneficiam de toate bunãtãþile pe care le aducea Nicu. Pe vremea aceea, erau foarte puþini care dãdeau ºi bani. Tot referitor la colindãtori, pe 1 ianuarie, pe lângã sorcovã se umbla ºi cu semãnatul, adicã bãieþii veneau cu o mânã de grâu ºi urau ceva de belºug în anul ce abia începuse.


Brad împodobit fãceaþi?
Da, aveam brad de Crãciun, însã nu aveam globuleþe, aºa cã înveleam nucile cu staniol luat de la bomboane ºi le legam cu aþã în pom. ªi mai puneam ºi bomboane foarte colorate, tot legate cu aþã. Iar ca betealã fãceam fel ºi fel de minunãþii din hârtie creponatã, iar ca imitaþie de zãpadã puneam bucãþele de vatã albã ºi eram tare fericiþi cã aveam pom. Ceea ce vecinii noºtri nu aveau. Mi-i amintesc pe copiii din vecini cum veneau sã se uite la al nostru. Pomul ºi bomboanele le procura Tata, restul, noi, de la magazinul comunei. Nu pot sã spun cât de mare era bradul, ºtiu cã eu nu ajungeam decât pânã la nivelul 2 de crengi, asta fiind prin 1953. Pomul era împodobit de Jeni, de Nicu ºi de mine, fraþii mai mari erau dupã fete.

Tataie fãcea pe moº Crãciunul?
M-ai fãcut sã râd cu întrebarea asta. Pe-atunci nu se obiºnuia ca pãrinþii sã se îmbrace în moºi Crãciuni. Nu la noi în comunã.


A consemnat Florin Oncescu

Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

Când încã nu-l mai aºteptam pe Moº Crãciun

 

Ce bine-mi face sã vorbesc despre Moºi!
Când Moº Crãciun era încã Moº Gerilã, credeam foarte multe lucruri despre lume ºi dacã brãduleþul micuþ era cocoþat pe masã îmi înãlþam, sau dacã brãduleþul drãguþ era vânjos, încât de-abia îl puteai fixa în suport pe podea îmi coboram aceste credinþe pânã la întâlnirea privirii adormite cu darurile dãtãtoare de sensul întrebãrilor fundamentale: - ªtii ce fac eu dupã ce pleci? - ... - Te aºtept... - ºi nu prea aveam timp sã mã autoexaminez ºi cred cã de aici se nãºteau frumoasele aºteptãri an de an. Deasupra ferestrei pe care doar ce plecase Moºul, scriam cu albastru înclinat: Oricât de nesãbuitã ar fi puterea mea de-a iubi fãpturi imaginare, totuºi, cât de aproape eºti, Cerule, totuºi de tine nu mã vor putea despãrþi vreodatã nici mãcar cele douã apartamente inegal suprapuse în care fãpturi ca ºi mine te presimt ºi te-aºteaptã!

Despre distanþa dintre mine ºi cer din vremea aceea uit mereu sã visez: un scenariu frumos, cu cei ce cãlãtoresc pe uscat ºi pe ape, în adânc ºi în aer ºi “precum atunci, ºi azi - întocma” se aºteaptã unul pe altul fiindcã s-au întâlnit într-un fel de coincidenþã din rãspândirea particulelor elementare ºi a pulsarilor (un fel de stele neutronice), dintre miliarde la puterea infinit de quarci, hadroni, interacþionând unul cu substanþa vitalã a celuilalt, pe care deopotrivã ºi-o extrag din radiaþiile α, β ºi  γ.

Ce bine-mi face sã vorbesc despre Moºi: Eugen avea un dulap neobiºnuit de înalt pe care ne cocoþam eu ºi Florin, aflat mereu în vizitã prelungitã, de-acolo citeam poezii ºi-aveam impresia cã Dorina e într-un fel de prãpastie, eu eram speriatã de ºamani ºi de la un punct încolo Eugen nu mai voia sã povesteascã nimic pentru cã se temea de frica mea ºi mai ales de ciudãþeniile prietenului sãu care spunea cã e fericit ºi cobora din când în când sã-mi aducã de-afarã un bulgãre de zãpadã ce mi se topea imediat în palmã, sau o floare încã în viaþã ce se ofilea de atâta cãldurã neaºteptatã încã, iar el spunea cã aºa este ºi iubirea.

Ce bine-mi face sã vorbesc despre Moºi: Pentru cã rareori am putut povesti ce mi s-a-ntîmplat în realitate : Totuºi, pe locul 1 este pãpuºa din clasa a –V –a de la tata: cu ochii ei albaºtri, în rochia ei roz, cu ºoseþelele ºi pantofiorii strãlucitor de albe[1] - pãrea venitã chiar din altã lume. Toatã ziua de Crãciun i-am ales cãrãri printre ºuviþele blonde ºi dupã aceea am scris Labirintul din capul pãpuºii - manuscris, fireºte, pierdut.

Pe celelate locuri ºi la acelaºi nivel sunt pãpuºa de la tata de când aveam 19 ani: cu ochii ei albaºtri, în rochia ºi cu boneta ei albastre, în braþele asistentei îmbrãcate în alb care mi-a dãruit-o când l-am vizitat pe tata la spital- era singura mângâiere în faþa diagnosticului de anevrism aortic.
Pãpuºa de la Cãtã-frãþiorul, de când aveam 16 ani: cu ochii ei albaºtri, cu fusta roz ºi bluza bleu-ciel, cu pletele ei platinate era totuºi altfel decât celelalte, fiindcã mi se pãrea un fel de omagiu al infantilitãþii universale.

Îndemnându-mã ºugubãþ sã caut sub pernã în dimineaþa ninsã pe crengile nucului de la fereastrã, pãpuºa de la bunicu’ ºi bunica, de la „Mãria Vâlcea” (aºa îi spuneau oamenii magazinului nostru sãtesc prin anii ’60): cu capul ei de ipsos, cu mâinile ºi piciorele textile, cu rochia ei înfloratã m-a însoþit toatã ziua de Crãciun în vizitã pe la fini (nu ºtiu de ce nu veniserã ei la naºi - probabil fiindcã erau prea mulþi), alergând pe vãi ºi prin curþi împreunã cu Nuþu, un verioºor de gradul trei, pe care, dacã mã gândesc bine, nici cã l-am mai vãzut de-atunci.

O rochie superbã, liliachie, croºetatã de mama din „buclé”, o declaraþie de la un prieten, în seara de Ajun: prefer sã te conduc pe tine acasã prin zloatã, decât sã fiu cu Miss Universe pe Coasta de Azur.

Un glob albastru-argintiu, strãlucitor, de la un prieten din facultate, înainte sã intrãm în vacanþa de iarnã, în anul patru. L-am purtat cu mine prin anii de navetã, prin anii de locuire în „proprietate personalã” , în anii ne’nþeleºi ai chiriaºului grãbit - iar când s-a spart mi-am dat seama cã vorbele ce se rînduiau ca ºi cum de la bun început ar fi fost legate, nu ne vor mai cuprinde aici în bucuria de-a le cãuta firul.

Pãpuºelul de la Anca-surioara, confecþionat manual, cu bluzã galbenã ºi pantaloni verzi de melanã împletitã, cu feþiºoara roz ºi pãr cãrãmiziu - o tandrã consolare dintr-un decembrie ingrat.
Ce bine-mi face sã vorbesc despre Moºi: Lãnþiºorul de argint de la Florin, în brãduþul nostru minuscul - de fapt un buchet de crengi gata împodobite, cumpãrat în ultimul ceas din Piaþa Amzei, în Ajun, dupã care am trecut pe la Humanitas sã ne cumpãrm ultimele apariþii. Prin’94. Prin ’98, cu o zi înainte de Crãciun, fãcând bilanþul contabil: „Hai sã-þi cumperi trenuleþu’ ãla” - la insistenþele mele cã în vitrina librãriei dintre Apusului ºi Piaþa Gorjului aº fi zãrit un tren de jucãrie minunat, convenabil ca preþ ºi foarte necesar în creºterea ºi educarea Mãriucãi noastre care împlinise deja un an ºi patru luni.

O trusã de farduri de la Vasi, un ruj de la Anuþa, un colier de la Maria, „ ca sã fii bucuroasã”. Anu’ ãsta copiii mi-au promis cã au sã vorbeascã cu Moºul sã-mi aducã o pãpuºã ºi un ursuleþ, ca sã nu apuc eu sã-i mai exasperez cu daruri pentru mine, din moment ce ei deja au crescut.

Ce bine-mi face sã vorbesc despre Moºi! De oriunde, am fi la fel de departe, de fiecare datã cînd mã pregãtesc sã-mi fac o cafea am aproape doar atmosfera, buna mireasmã, rostul scrierii, ca ºi al cântãrii ºi nici nu ºtiu ce întâmplare sã aleg, ca sã nu nedreptãþesc vreun Moº.



[1] Acord pluralul la neutru, fiindcã acestea împreunã sunt lucruri J

Comentarii cititori
sus

Melitta Szathmary

 

Da, mai cred în Moº Crãciun...

... pentru cã în fiecare an, de Crãciun, that „kind of magic” is a „special kind of magic
... pentru cã în fiecare an, de Crãciun, culorile, aromele ºi gusturile au altã intensitate, altã dimensiune, altã percepþie
... pentru cã în fiecare an, de Crãciun, the same old songs and the same old Christmas tree are different
... pentru cã în fiecare an, de Crãciun, pregãtesc ºi aºtept cadourile, le deschid ºi mã bucur cu o emoþie care e doar a Crãciunului
... pentru cã în fiecare an, de Crãciun, (mã) pot copilãri mai mult

DA, mai cred în Moº Crãciun!

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

 

De-aº fi Moº Crãciun

 

moº crãciun e moº gerilã

mariniE sarcinã de partid tovule. Le ai cu teatru, eºti în trupa de comedie Pro Parodia* sau cum îi zice, ai luat ceva premii pe unde v-am trimis cu sindicatu’, cu uteceu’, cu partidu’ aºa cã mergi la tovu’ magaziner sã-þi predea costum’! Vei fi la serbarea noastrã pentru copiii întreprinderii noastre, noul moº. Aããã… Gerilã. Cã la noi nu merge cu ãla vechi, cu crãciunu’. Se aude?

Gata. Mâine la ora doi’sce fix vei împãrþi cadouri la ãi mici. E sarcinã de partid!  Dacã totul va fi bine ai un bilet la staþiune, la varã. Ai grijã, sã fie toatã lumea mulþumitã. Ne-am înþeles? Spor la treabã, tovule!

*

Care treabã, care moº? Oauu! Pãi, eu sunt tânãr, n-am mai jucat rol de moº. ªi chiar nu-mi plac copii, pãi… Toþi mucoºii ãia, sã-i ascult cum miaunã, cum cotcodãcesc, cum se scarpinã-n în nas. Cum le curg balele. Scârbos, câh!!! Ce mã fac?!

Iar ecoul îm þiuia în ureche, în cap, în suflet: E sarcinã de partid tovule… Mâine la ora doi’ºpe fix vei împãrþi cadouri la ãi mici. Cine, eu? Cum adicã, Moº Gerilã e moº Crãciun? Ai vere, eu moº?! Râsu’ curcii…

*

Dar comuniºtii o ºtiau una ºi bunã.

Da tovarãºi, Moº Gerilã e moº Crãciun!!! Ce mare lucru, l-au exilat pe Moº Crãciun. Iete fleoºc, au pierit iei o grãmadã dã oameni mari, Mircea Boºorogu’, ªtefan Babanu’ Mihai cãlare pe ºapte cai, arebalta peºte, staþi liniºtiþi, tovarãºi!      

Nimic nou sub soare. Au schimbat ei istoria, oamenii, þara, dar un moº. Nu-i greu, nu-i greu. Ba e greu, Moº Crãciun niciodatã nu va fi Moº Gerilã! ªi n-a fost.

A fost omul nou, omul societãþii socialiste multilateral dezvoltate. Pe drumul luminos al construirii socialismului ºi comunismului în scumpa noastrã patrie: Republica Socialistã România. Bla, bla, bla… Aºa cã dacã nu era loc de Moº Crãciun s-a fãcut/creat un nou loc în schemã.

Dragi tovarãºi ºi voi fã, acu’ ie gata cu moº crãciunãl vechi, ãla iera burghej ºi moºier, avea cãºi ºi atelaje cu reni tomite în Laponia, sau dracu’ ºtie pe unde a înþãrcat bãlaia. Gata, gata! De azi ie… Moº Gerilã, un cadru dã nãdejde al nostru, al Partidului Comunist Român. Iel ie, dargi tovarãºi, nou’ om al societãþii socialiste multilateral dezvoltate.
Bla, bla, bla

                                                  *

Hã, hã, hã! Bunã ziua dragii moºului, bine v-am gãsit! Aþi fost cuminþi, i-aþi ascultat pe pãrinþi, pe bunici, v-aþi spãlat pe mânuþe, pe dinþiºori, aveþi unghiuþele tãiate…Mai repede, mai repede, mai repede… Da, doream sã termin odatã cu rolul trasat de partid. De Moº Gerilã.

Mai repede, mai repede, mai repede… Da, doream sã-l fac praf pe moºul ãsta nou. Aºa cã nu ºtiu cum, dar numai puteam sã respir, numai aveam aer.

Mai repede, mai repede, mai repede…Masca de moº cu o barbã penibilã din vatã era lipitã mocãneºte de un plastic ordinar ºi strânsã fix cu un elastic. Cam mic. Pe semne cã se fãcuse reducere ca la toate lucrurile din perioada aceea, de tristã amintire. Puaf!

ªi totuºi era greu, n-aveam aer iar niºte copii mai inteligenþi, mai artiºti decât mine îºi dãdeau aere. Cre’cã din aeru’ meu. Da, aer vreau ºi eu, dar nu de la miºcoroanþele ãlea mici.

Mai repede, mai repede, mai repede…Mã terorizau cu… ghici cu ce? Normal, cu Luceafãrul. Stai vere, eºti copil, mã omori cu zile, doar n-ai sã reciþi nouãzeci ºi ceva de strofe. 

Mai repede, mai repede, mai repede… Mooor! Ajutor! ªi ajutorul a venit. Exact de unde nu mã aºteptam mai puþin. De la un mierlau, mierlau. Cum care mierlau? De la un ãla mic ºi bocitor. ªef, meserie de meserie. Bulan tatã. Sigur, ie un pui de tifos înfocat, de fotbal. Bag mâna-n foc. Pun pariu pe-un Cico, cã Pepsi de unde?! Mai bine o poºircã neaoºã, de-a noastrã, decât o licoare imperialistã americanã.                 

Cã mie ºi sete, curg transpiraþiile pe mine, ca Jiu la vale. Ce mai, m-a salvat o gâzã de copil. Era un bebe. Adicã o beboaicã, de câteva luni. Micã, roºie ca steagu’ partidului, cre’cã în ceru’ gurii. Mieuna de mama focului, stricând mezamplasu’ deºtepþilor ãia mici. Erau o fatã ºi un bãiat. S-ar putea sã fi fost fraþi, veriºori, ceva orãtãnii, sigur cã da. Se dãdeau ei mari. Cu Eminescu, cu Luceafãru’, cu nervii mei, cu aerul meu, pe care mi-l rechiziþionase un neica nimeni. In nemernicia lui, în contextul sarcinilor de partid. Harºti, tãiase din elasticu’ meu. Bã nesimþitule, aºa faci Tovarãºului Moº Gerilã? Tai elasticele de la masca omului nou. De Moº Gerilã. Parºiv om, sau poate un sabotor, un anticomunist. Te pomeneºti cã ºi ãsta a sãrit de doi-trei metri în sus sã-ºi cearã drepturile de anticomunist. Cã vezi doamne a atentat la Moº Gerilã. Al comuniºtilor. Dar zãu, chiar a atentat.

Mi-a fãcut figura. Ce sã-þi spun? A adus deservicii destabilizatoare regimului comunist. Harºti, i-a tãiat elasticu’. Lu’ Moºu’. Lu’ Moº Gerilã. Adicã mie. Mã laºi! Bãi taicã, dar cu purceaua ce-ai avut. Cum care purcea? A mea, cã era viaþa mea. In joc, pe scenã. Infofolit, drapat în roºu ca al evului aprins al epocii de aur. Eram ca porcu de gras.

Costumat cu o pernã la burtã ºi arãtam ca scroafa din coteþ. De gras ºi roºu ce eram. Numai cã eu eram pe-o scenã. Muream dracu’ La datorie. Cã eu era s-o mierlesc. Noroc cu gângania aia micã, din salã, cã a grohãit ºi s-a terminat spectacolu’.

Era un talmeº-balmeº. Nu te mai înþelegeai om cu persoanã ºi copil cu moº. Bãrzãunii ãia doi, fraþi, rude, nechezau din Luceafãru’, iar aia micã fãcea serenade guturale. Doamne, ce nebunie. Nebunie cu Moº la pupitru. Adicã cu je.

Sã-i dea Dumnezeu  sãnãtate. La aia micã. Cre’ cã acu’ e mare, are fix 30 de ani. Sãnãtate, numai’ bine! Revenind la nesimþitu’ ãla cu elasticu’ care era sã mã guºuie, o sã fie altã poveste. De belea. Bãi, las cã te prind eu odatã ºi-o datã. Cum ce-am sã-þi fac? Nimic, nimic! ªi totuºi parcã, parcã i-aº pune ºi eu masca aia. Pe moacã. Mãcar 5 minute, pe faþa lui de anticomunist. Uuu, demagog vopsit! Sã vãd cum respiri în aerul ãsta nou. Democratic….

Fine del primo tempo
la reumã

Visam?! Nu, nu visam. Zãu, vã rog, vã conjur sã mã credeþi chiar n-am visat, nu v-am bãgat inverse, nu vreau medalii, diplome, sau alte acareturi de scãpãtaþi demagogi ºi parveniþi.

Nu dom’ne! Recunosc, dar nu în faþa Marii Adunãri Naþionale, ci în faþa Marii Adunãri Naþionale a copiilor. Recunosc tot. Cã erau adunaþi cu convocatoru’ de la sindicat sã li-se dea drepturile. Adicã o pomanã. Comunistã. O pungã cu dulciuri de pom, o portocalã mai borºitã, o bananã amãrãtã ºi alte nimicuri capitaliste. Praf în ochii omului muncii.

Supravegheaþi slugarnic de feþele lungi ºi trase ale pãrinþilor ºi bunicilor lor. Obosiþi, obosiþi. Cãci erau mai mereu consumaþii de serviciu. De serviciu suplimentar al cozilor interminabile ce dãdeau cu raþia. Ba un ou, ba un litru de lapte, ba amãrãta noastrã de pâine. Toate pe cartelã. Sã nu ne umflãm. Sã mâncãm raþional. Conform normelor eticii ºi echitãþii comuniste.

Nu-i aºa cã sunã ca dracu’ formulele astea de exprimare ale vechii ºi prea bogatei limbi de lemn, folositã la greu ca limbaj colocvial în anii de tristã sau de veselã amintire?! De regimul comunist. De tristã amintire. Pentru unii mumã, iar pentru majoritatea ciumã. Dupã nevoi, dupã necesitãþiCa aºa e-n comunism. Ba cu gura, ba cu palmele, ba… sã mã lase-n pace.

Amintirile mã nãpãdesc, numai rezist. Lasã cã nu-i problemã cã am fost Moº Gerilã. Asta este, îmi asum ºi succesele dar ºi scãpãrile. A fost de groazã. ªi epoca, ºi oamenii dispuºi sã te sape. Recte nea …Caisã, un neica nimeni pus pe economii ºi atentator la aerul Tovarãºului Moº Gerilã. Un om nou al societãþii socialiste pe drumul construirii socialismului ºi comunismului în zbor.

Cu renii lui cu tot. Un om, un actoraº tânãr, fãrã prea multã glagorie la el, bãgat la înaintare, la amãrãºtenii ãia de copiii cu bietele lor chei de la gât. De la cutiile de chibrituri de apartamente în care zãceau ei ºi rudele lor. Cã erau pãrinþi, boºorogi de bunici, fraþi fãrã numãr, nu conteazã.

Jean boxeazã. Dar atunci Jean era puþin plecat. Sã se nascã. Iar eu eram figura zilei. Figurantu’. De serviciu. In slujba partidului, la înaintare. Tot înainte! Croit sã-mi duc sarcina de partid cu chiu cu vai, cu sacu’ lu’ moºu’ greu, greu. Dar trebuia s-o fac ºi p’asta pânã la capãt. Doar era sarcinã de partid. Iar în joc mai intrau ºi perspectivele.

Estivale. ªi fetiþele…ªi cred cã mai aveam un picuþ ºi vedeam capãtul de la tunel, ºi o lumânare post mortem mã aºtepta drept rãsplatã. Iar fetiþele aveau sã mã tot aºtepte. Mult ºi bine. Sau mult, prost ºi fãrã rost. Adicã fãrã obiectu’ muncii. Mai corect, le aºteptam eu. Când le venea sorocu’. Sã vinã la mine. Pe lumea cealaltã. Unde nu-e nici durere, nici întristare, nici suspin. ªi nici sarcini de partid. Cre’cã?!

Dar am avut noroc cu mogâldeaþa aia de fãtucã. Sopranã de nota 10. Când a dat drumu’ la þavã m-a scos de pe imaº. I-auzi brâu, trece râu…Trece, trece regimentu’ zece. Trece, trece dar stai frate, unde trece? C’aici e tarlaua mea. Bãi, sã nu dea dracu’ sã treacã ãºtia pânã nu împart eu daru’ la puricii ãºtia micii de copii. Oameni ca lumea, de gaºcã. Adicã de regiment. N-au trecut do’mne. Nici unu’. Nici  nu i-am vãzut. Zãu.

Dar nici n-aveam eu timp de ei. De abia aveam timp de mine. Sã nu mã sufoc, sã nu mor. Am de ce mulþumi la ghemotocu’ ãla de om. Micã, micã da’ cu þavã. M-a scos din funcþie ºi am rãsuflat ºi eu ca omu’. Dar nu ca cel nou. Ci ca cel oropsit. De nesimþitu’ de trãdãtor al cauzei socialismului ºi comunismului pe bãtãtura noastrã. Mã felicitam cã am scãpat, cu viaþã ºi cu o deplasare moca.

La mare. Uraaa, gata, sã vinã fetiþele! La soare, la mare, la revedere. ªi marea, ºi soarele. A plecat alt nesimþit. In locul meu. Mai corect în locul sãu. Cã aºa-i în comunism. Nu-i pentru cine se pregãteºte, ci pentru cine pune o vorbã bunã… partidul. ªi au pus, ºi cred cã a plecat ghici cine? Da, magazinerul, economistu’ nostru. De serviciu, de elastice. Vã închipuiþi oameni buni, ºi oameni rãi, câta elastic a economisit omu’ ãsta de mi-a luat ºi marea, ºi plaja ºi perspectiva unor aventuri galante. La mare…la soare, la revedere.

Dar ce a fost a trecut. Pe la mare, pe la soare, pe la anu’ ºi la mulþi ani! ªi aºa s-a terminat cu chiu, cu vai, cu o ofertã neonoratã nici pânã azi.

*

Se aude Tov. Secretar de partid? Poate vã destupaþi mai bine urechiuºele dumneavoastrã de om subþire aciuit prin diverse Plenare ºi Congrese ale PCR ºi vã onoraþi promisiunea fãcutã mie, cu plecarea la mare, la soare...ºtiþi dumneavoastrã?! Da, sigur cã da, vã veþi þine de cuvânt. Scuze, scuze, v-am reamintit de neonoranta dumneavoastrã promisiune în contextul în care ea avea o micã, doar o micã scãpare. Vã deranjez, ºtiþi, n-aþi precizat anu’ deplasãrii mele la mare. Moca. Prin sindicat. Aºa cã eu aºtept. Incã. Poate, poate mai mã aºteaptã ºtiþi dumneavoastrã cine… Marea, plaja, soarele ºi potenþialele june care precis or sã mã primeascã cu braþele deschise, mai abitir ca acum fix 3o de ani, de la onoranta dumneavoastrã promisiune.

Lãsând spiritul de glumã pe mâna foºtilor, aº dori sã reiterez cã: deºi am fost ºocat de primirea sarcinii mele de partid, unde trebuia sã-l întruchipez, sã-i dau viaþã omului nou, Tovarãºului Moº Gerilã pentru o grãmadã de sufleþele chinuite ºi ele ca ºi propriii lor pãrinþi de un regim preferenþial ºi discreþionar, chit cã nu le aveam cu copiii, de nici un fel, de nicio culoare. Mãrturisesc cu mâna pe inimã cã azi, la 30 de ani distanþã altfel stau lucrurile. Imi sunt simpatice toate gâzele de oameni, îi ascult cu mult drag, cu atenþia cuvenitã unui pui de om, îi apreciez pe cei care îmi recitã… ghici ce? Normal Luceafãrul. De ce oare? Pentru cã acum numai trebuie sã mã chinuiesc cu o mascã cu barbã. Acum am  barba mea. Naturelã. Ce-ai fatã? Da, e a mea. De la mama naturã. Ninsã ca ºi anii ºi peripeþiile comune în jocu’ cu cei mici. Mai ales cu copilul meu, comun cu soþia mea personalã. E o fetiþã. Care mi-a dat aripi, bineþe ºi un bilet la reumã, la tratament. Sã mã dreg. La mareee… Moca. Uraaa! Sã numai stau la mila tovilor de partid. Sãru’ mâna fetiþa mea micã ºi dragã. Merit ºi eu acu’.

Gându’ meu zboarã sã zic: o recunoaºtere post mortem. Ptiu drace! Mã luã gura pe dinainte… Te pomeneºti cã am dreptate, te pomeneºti?! Logic, analizând contextual celor afirmate mai sus, sigur, sigur am dreptate. Da, e vorba de o moarte. Dar nu încã de-a mea. Era vorba de moartea partidului. Dar nu a ãstora de-acum. Ci a Partidului Comunist Român ºi implicit a regimului comunist, de tristã amintire.     Aºa cã eu, n-am nicio treabã. Doar sã mã duc…la mare, la soare, la reumã. La fetiþe, la muieri. Gata, gata!

A înþãrcat Joiana. N-ai sã vezi. Doar reumã ºi iar reumã. Atât! ªi dimineaþa, ºi seara. Iar suplimentar altã reumã. Doar la prânz. C’aºa-i la mare, la soare. Doar acum am ºi eu prestanþa mea… ºi jãndaru’ la purtãtor. Dupã mine. Am cu ce…mã! Dar pânã la varã mai e mult. Poate, poate… se mutã marea. ªi vine ea la mine. C-am tot aºteptat-o ºi pe ea ºi pe…Da, ºi pe…Pe soare bineînþeles. Dar la ce sã mã fi gândit mãmico? Stai liniºtitã… da, mergem împreunã. Cum sã merg doar eu?! Doar tu ºi eu. Noi doi, ca doi porumbei. La reumã. Fine del secondo tempo

                                                                                                                                    de-aº fi moº crãciun
Terþo, sau scherþo tempo

Da, da, da, orice bãiat de mic se viseazã sã fie…Fãt Frumos. Eu n-aveam date ºi nici datele necesare personajului, nici epoca numai era propice unui asemenea rol. Hei, ce vremuri? De mult apuse. Aºa cã mai iau ºi eu o pauzã. De þigarã. Cã tot nu fumez. Deci, nimeni, nimeni nu þinea cu mine. Cu je. Era oribil, era de neînchipuit, era comunism, bãi ãºtea, deºtepþilor.

Nu de ieri, de alalteieri, ci de ani rãi. Cãci ãi buni îi luase… gaia. Doamna Gaia, vã rog, vã rog eu frumos, ºtiþi, adicããã, îîî, nu cred cã ºtiþi, eu în nemernicia mea nu am prea apucat aºa, cum sã vã zic eu, anii,îîî...aniii ãia ãi buni, la prestanþa mea, la fizicu’ meu, ce ziceþi ããã, aºa, nu-i aºa cã aºi avea ºi eu nevoie de ceva mai bun? Zic ºi eu, cã doar n-am dat cu apã fiartã. Nu, nu nu fac eu chestii d’astea. De unde, cã azi la noi, la bloc, nu e?! Nu, nu, blocu’ e! Incã. Apa nu e. E, da’ nu e… e pe sponci. Dar cum e, cu fericirea, ce ziceaþi…?! ªi eu credeam… tot aºa. Mai vorbim noi, da, da. Sãr’na… sãr’na! 

Aºa cã am zis: ce-o fi, sã fie. ªi a fost sã fie. Nu soarta a fost cea care a decis pentru mine, ci organu’. De partid. Vigilent ºi atotcunoscãtor. Iatã de ce…am mers pe mâna partidului, pe firu’ roºu conducãtor. Inainte tovarãºi, tot înainte! Cu surle ºi trâmbiþe. Cu stângu’ partidului înainte tovarãºi! ªi aºa a fost sã fiu… Moº Gerilã.    ªi dacã a fost vreunu’ mai bun ca mine, sã… tacã. Cã s-a dus vremea lui, s-a dus cu sania, cu partidu’, cu tovii lui cu tot. Ducã-se! Nu conteazã unde. Hai, pa!

Scãpat de povara lu’ Moº Gerilã, nu m-am mai dus la nicio magazie sã-mi iau costum. Sâc, sâc! M-am dus învârtindu-mã, dupã indicaþiile lu’ tanti Jana, cea care-mi tot fãcea… ochi dulci. La butonierele noului costum de moº. Frumoasã dom’le! Nu tanti, ci hainã nouã, cãlduroasã ºi mai lipicioasã de alt moº.

Moº Crãciun mi-a intrat ca o mânuºã la inimã ºi pe uºile copilãriei atât de dragi mie. Cãci toþi cei care suntem parfumaþi ºi avem în suflet o þârã de ludic, avem cu ce ne juca. Permanent. Haide, mã! Cum  unde, mã?! La joacã. E vremea jocului de joacã, aºa cã joacã-te copile! De la 1an la 1o1 ani, tot sã te joci. Valabil pentru toþi copiii cuminþi, ascultãtori ºi care s-au spãlat pe dinþi.

Cu periuþa, cu pasta de dinþi. Frumos, frumos. ªi dimineaþa ºi seara. Ca toþi copii ce vor sã creascã mari ºi sãnãtoºi. Aºa cã privindu-mã în oglindã când îmi umpleam guriþa cu un kilogram de pastã de dinþi, cã aºa ne spunea tova educatoare cã e bine, e frumos, e sãnãtos.

Deci, mã priveam cã prostu’, dar nu ca Popa Prostu’. Cãci nu eram nici popã, ºi nici prost. Incã. Aveam tot timpu’ din lume pentru câte ºi mai câte…ªi timpul, ºi sorocu’ lor a venit. Mai abitir ca moºu cu sacu’ lui cel plin ºi cel roºu. Chit cã regimu’ s-a schimbat, sacu ºi roºu’ a rãmas. Roºu. Ca ºi moºu’. Adicã nu. Moºu’ Roºu s-a dus cu Moºul regimului sãu. Ceauºescu…Adicã, Moº Gerilã, s-a dus…pa. Pa, pa Moºu’ Roºu.

Gata, adio ºi-un praz verde! Bun venit: Moºu’. Bun venit, Crãciun! Bun venit ºi lu’ Moºu, ºi lu’ Crãciun. ªi gata, la treabã. Cã avem treabã. Destul a ºomat. Il aºteaptã atâþia copii. La treabã moºule! Hai copiii, avem treabã! Hei, copiii moºului, voi, ce-aþi mai fãcut anu’ ãsta…

*

Da, ce caraghios mã aratã oglinda asta?! Cu pasta asta de dinþi pe faþã, parcã aº fi moº. Un moº cu barbã albã. Hi, hi, hi, ce faþã albã am. Ca moºii, am îmbãtrânit. Dar parcã ar fi bine sã fiu chiar moº. Aºi avea atâtea jucãrii, ca Moº Crãciun, stai cã nu e voie cu Moº Crãciun. Acum e Moº… Gerilã. Da’ ºi ãsta are jucãrii. Ce-ar fi, da, ce-ar fi dacã aº fi…Moº Crãciun? Mamã, ce tare, tare aº fi! Ce miºto…Ho, ho, ho, bunã seara copiii, ieu sunt Moº Crãcium…aþi fost cuminþi, i-aþi ascultat pe pãrinþi, pe bunici, v-aþi spãlat pe mânuþe, pe dinþiºori, aveþi unghiuþele tãiate…Ce îmi trece prin cap? De unde moº, cã ieu sunt mic… ce prost sunt!!! 

*

E adevãrat, mi-am dorit sã fiu moº, adicã un Moº Crãciun autentic, nu cu barbã de vatã, ca cea de la masca ãluilat moº, adicã a celui Moº Gerilã. Câh! De tristã amintire. Sau mai corect zis: de tristã respiraþie. Vai mie! ªi sincer, nici cea din pastã de dinþi, ca-n copilãrie nu catadicseam s-o mai port. Aºa cã la vremuri noi, alþi oameni noi. Doar sunt un… Moº Crãciun, actor in jocul copiilor.

ªi trebuia sã am rãbdare cu copiii. Aºa cã m-am ºcolarizat cu rãbdare, cu tact, cu cei mici. La purtãtor. Ideal sã-i chestionez, sã mã joc cu ei, sã râdem împreunã de nãzbâtiile lor. Alãturi de pãrinþii ºi bunicii lor. Alte vremuri, alþi copii…

Doream, râvneam sã fiu iar moº. De ce? Simplu. Ca sã fiu ºi eu copil. Un copil mare lângã o mare de alþi copiii. Sã mã scald împreunã cu ei în ochii lor senini ºi luminoºi, sã savurez dulceaþa zâmbetelor lor în insectarul inimii mele. Pregãtitã sã adune zâmbetele lor într-o þarã specialã. Tara de zâmbilici.

Adicã ÞARA ZÂMBÃLICILOR. Iar eu, sã fiu DJ sau Maestrul de ceremonii. Doamnelor, domnilor, dragii mei copii, vã doresc din tot sufletu’ : Bun venit. Bun venit în TARA ZÂMBÃLICILOR! Aici doar joaca ºi zâmbetele sunt permise. Vorbele urâte, supãrarea, cearta se vor lãsa de grabã la garderobã, lângã uºã. Amendãm orice gest, orice grimasã de supãrare. Vã rugãm pãstraþi-vã zâmbetele la purtãtor. In stare bunã de funcþionare. Aici, doar zâmbetului i se deschide orice poartã/uºã, geam. Pregãtiþi-vã zâmbetele la control!

*

Sigur, sigur toþi copiii lumii râd la fel de frumos ºi de drãgãstos, ca sã nu spun sonor. Ca ai noºtri. Iar dacã sunt înconjuraþi cu dragoste ºi atenþie de care au mare nevoie, dacã sunt motivaþi  ºi susþinuþi ei reuºesc sã facã lucruri imposibile. Motivaþie specialã sã ne luptãm împreunã pentru dreptul lor firesc, cotidian de a zâmbi. Niciodatã un efort fãcut de cãtre un adult pentru ei, nu e prea mare.

Încercaþi ºi îmi veþi da dreptate! Copii noºtri meritã: respect, atenþie, timp. Hai sã ne jucãm mai mult cu ei, sã intrãm cât mai des în joc. Cu ei. Sã nu uitãm cã ºi noi am fost ºi suntem încã copiii.

Chit cã peste unii au trecut ºi anii ºi ne-au uitat jocurile, cã le-am fost parteneri fideli ºi copii ca orice copii. Doamne, doamne, dã-ne, doamne, joacã!

-sfârºit- fine - fin - the end - koпeџ - ºi de la capãt-

NOTA

(n.aut.-PRO PARODIA grup de umor 1980-1993, multilaureat al festivalurilor de umor ºi pantomimã, promotor al umorului absurd, al sincronizãrilor, al parodiei, participant la Cenaclul Flacãra, Serbãrile Scânteii Tineretului, din Craiova, România)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey