•  D'Autore -[RO]- Edo Prando
•  D'Autore -[IT]- Edo Prando
•  Fotografie: Dialog cu Anca ªerban Constantinescu
•  Artã - „treasured tensions” / Navid Nuur
•  Teatru - Atelierele spectatorului [1]
•  To(l)ba de jazz [V]
•  Cloud Atlas - film


sus

Attilio Mina

 

Edo Prando

 

prando-ro-1Nu þi se întâmplã oricând sã intervievezi pe cineva care, ca jurnalist, trãieºte zi de zi, datoritã profesiei, intervievând pe alþii. Nici nu þi se întâmplã des sã studiezi ºi sã trebuiascã sã recenzezi arhiva de fotografii ale cuiva care le recenzeazã pe ale celorlalþi, zi de zi. Cât despre aceasta, trebuie sã recunosc, a trebui sã vorbesc despre cele mai frumoase ºi intrigante imagini din tinereþea unui vechi prieten este un lucru foarte stânjentor. Toate astea mi se întâmplã prezentând, cu mare plãcere, pe Edo Prando, fotograf ºi jurnalist, la timpul sãu redactor ºi director a varii ºi prestigioase personalitãþi ale jurnalismului fotografic italian (ºi nu numai) ºi, în prezent, fondator ºi director al revistei italiene video-foto cu cea mai mare autoritate din spaþiul virtual:  www.pmstudionews.com.

prando-ro-2Ne-am întâlnit în anii ºaptezeci, el proaspãt întors din serviciul militar (în vremurile acelea obligatoriu) desfãºurat în corpul special al marinei italiene, în trupele de debarcare a lagunarilor din San Marco: „cafeniii”; eu – un fotojurnalist plin de speranþã. Þinea sub braþ, în redacþie, un dosar de tipãrituri în alb ºi negru, cu un reportaj foarte aprofundat ºi „trãit” despre viaþa soldaþilor în cazarmã. Nu îmi amintesc alte imagini ale lui, tipãrite pe gelatinã argintatã, decât numai puþine alte fotografii publicate în reviste specializare sau în publicaþii de mare tiraj. Ca un bun piemontez (la noi, în Italia se spune: taciturn ºi politicos) (piemontese taciturno e cortese), nu a mai arãtat ºi nici publicat imaginile sale personale, ci numai în mod politicos ºi pudic prietenilor sãi, odatã ce erau pomenite cãlãtoriile sale pe tãrâmuri miraculoase sau unele din expediþiile alpine la care a participat. La fel ca toþi ceilalþi, am vãzut, zilele acestea, pentru prima datã, unele dintre reportajele sale, tipãrite în original. Sunt imagini cam decolorate de timpul petrecut în sertare, dar poate din aceastã cauzã încã ºi mai incitante. I-am cerut sã se autoprezinte ºi sã prezinte lucrãrile sale. Lui, care, în prezent, datoritã profesiei, parcurge ºi fotografiazã des ºi þãrile Europei de est, îi dau, deci, cuvântul scris.

 

Importanþa de a se numi carte

 

prando-ro-3Aveam cincisprezece ani ºi locuiam la Torino, acel oraº pe care îl gãseºti pe harta Italiei în partea de sus, spre stânga. Este înghesuit într-un colþ, înconjurat de munþi. Aveam cincisprezece ani ºi visam la tãrâmuri îndepãrtate. Puneam unul peste altul puþinii bãnuþi de cheltuialã ºi, abia strânsã suma necesarã, cumpãram o carte de cãlãtorii...

Editorul Feltrinelli avea un raft plin de cãrþi de buzunar cu titluri interesante. Se  vindeau chiar ºi la chioºcul de ziare prin faþa cãruia treceam cãtre ºcoalã. Despre acea carte îmi aduc aminte de coperta verde.  Se vedea acolo un indian din Amazonia în timp ce trãgea cu o sãgeatã lungã. Samatari era titlul ºi Alfonso Vinci - autorul. Titlul nu era prea semnificativ, iar autorul - necunoscut. Uneori cãrþile sunt cele ce ne aleg: am numãrat banii pe care îi aveam în buzunar. Am cumpãrat cartea.

Era vorba despre aventurile lui Alfonso Vinci, un profesor la universitatea din Mèrida, Venezuela, în Amazonia lui Orinoco. Samatarie era numele unui trib necunoscut. Într-o povestire de Borges existã un cuþit malefic care îl fransformã în asasin pe oricine îl deþine. Noi nu o ºtim, dar lucrurile deþin un suflet ºi o voinþã a lor.

Trecurã anii ºi acea carte mã alese din nou. Mi s-a propus sã fac parte dintr- o expediþie antropologicã care avea ca obiectiv ascensiunea de-a lungul unui necunoscut fluviu amazonian unde trãiau Yanomàmii, ultimii indieni „goi”. Satamari era un trib din aceastã etnie. Am acceptat. Dupã asta, viaþa mea se schimbã.

prando-ro-4Au urmat alte cãlãtorii ºi alte aventuri. ªi, de data aceasta, le scriam, le fotografiam ºi le trãiam chiar eu. Parcurgeam tãrâmuri îndepãrtate, visate deasupra cãrþilor celor cincisprezece ani ai mei: America de Sud, Africa, Orient, Marele Nord.

Au trecut anii ºi am fost ales de o altã carte: The Big Hunger (Marea foame), de John Fante, editatã de Marcos y Marcos. O serie de povestiri. Într-una, cu titlul O persoanã monstruos de inteligentã, am citit despre Ben Hercht, un faimos antropolog. Dupã o viaþã trãitã studiind triburi primitive, ºi-a dat seama cã tot ceea ce avea în jurul sãu era cunoscut obiceiurilor lumilor vechi ºi îndepãrtate. Am început sã mã interesez despre obiceiurile care supravieþuiserã în locul meu de origine, Piemonte. Acea regiune din zona de sus, în stânga, de pe harta Italiei.

Le-am fotografiat, am sris cãrþi. ªi de fiecare datã am plãcerea descoperirii, uimirii pentru lucruri noi. Aceeaºi miratã uimire pe care o simþeam ascultând frazele lui Chagnon, antropologul elev al lui Lèvi Strauss, pe care îl frecventam în satele îndepãrtate ale Amazoniei.

ªi aceasta este o carte: Voyage autour de ma chambre (Cãlãtorie împrejurul camerei mele), de Xavier De Maistre, 1794.

 

Traducere din italianã: Camelia Cãprariu

Comentarii cititori
sus

Attilio Mina

 

Edo Prando

 

prando-it-1Non capita tutti i giorni di intervistare chi, da giornalista, vive quotidianamente le interviste degli altri per professione. Neppure capita spesso di analizzare e dover recensire una cartella di fotografie  di chi le foto altrui le recensisce ogni giorno. Da ultimo, devo ammetterlo, dover parlare delle pue belle ed intriganti immagini giovanili di un amico di lungo corso, è cosa assai imbarazzante. Tutto questo è ciò che mi accade dovendo presentare, e con piacere,  Edo Prando, fotografo e giornalista, a suo tempo già redattore e direttore di varie e prestigiose testate di giornalismo fotografico italiano (e non solo) e attualmente, fondatore e direttore della più autorevole rivista video-fotografica italiana via web: http://www.pmstudionews.com.

prando-it-2Ci incontrammo negli anni settanta, lui, fresco reduce dal servizio militare (a quel tempo obbligatorio) svolto tra i corpi speciali della marina italiana nelle truppe da sbarco dei lagunari di San Marco: i „marò”; io speranzoso foto giornalista.  Portava sottobraccio in redazione una cartella di stampe in bianconero con un servizio molto approfondito e „vissuto” sulla vita dei soldati in caserma. Non ricordo di lui altre immagini stampate in gelatina argentata tranne poche altre foto pubblicate su riviste specializzate o rotocalchi a grande tiratura. Da buon piemontese (da noi in Italia, si dice : taciturno e cortese), non ha mai mostrato né pubblicato le sue immagini personali, ma solo cortesemente e pudicamente e solo agli amici, fatto cenno talvolta ai suoi viaggi in terre misteriose e a certe spedizioni alpinistiche cui ebbe modo di partecipare. Al pari di tutti, vedo in questi giorni e per la prima volta alcuni dei suoi giovanili reportage stampati in originale. Sono immagini un po’ scolorite dal tanto tempo passato nei cassetti ma forse per questo ancora più intriganti. A lui ho chiesto di auto presentarsi e presentare i suoi lavori, a lui che ora per professione gira e fotografa spesso anche i paesi dell’europa dell’est, lascio quindi la parola scritta.

 

L’importanza di chiamarsi libro

 

prando-it-3Avevo quindici anni e abitavo a Torino, quella città che trovi sulla cartina dell’Italia in alto a sinistra. E’ stretta in un angolo, circondata da montagne. Avevo quindici anni e sognavo terre lontane. Ammucchiavo i pochi spiccioli della paghetta e, raggiunta la cifra sufficiente, comperavo un libro di viaggi.

L’editore Feltrinelli aveva una collana di tascabili con titoli interessanti. Li vendeva anche il giornalaio davanti al quale passavo andando a scuola. Di quel libro ricordo la copertina verde. Vi campeggiava un indio dell’Amazzonia nell’atto di scoccare una lunga freccia: Samatari era il titolo, Alfonso Vinci l’autore. Il titolo non era molto indicativo e l’autore sconosciuto. Sono i libri che ti scelgono: contai il denaro che avevo in tasca. Lo comprai.

Raccontava le avventure di Alfonso Vinci, professore all’università di Mèrida, Venezuela, nell’Amazzonia dell’Orinoco. Samatari era il nome di una tribù perduta. In un racconto di Borges c’è un malizioso coltello che trasforma in assassino chi lo possiede. Non lo sappiamo, ma le cose hanno un’anima e una volontà.

Passarono gli anni e quel libro nuovamente mi scelse. Mi proposero di far parte di una spedizione antropologica che aveva, come obiettivo, la risalita di uno sconosciuto fiume amazzonico dove vivevano gli Yanomàmi, gli ultimi indios “nudi”. Samatari era una tribù di quell’etnìa. Accettai. Dopo la mia vita cambiò.

prando-it-4Furono altri viaggi e altre avventure. E questa volta ero io a viverle, scriverle e fotografarle. Percorrevo terre lontane, sognate sui libri dei miei quindici anni: Sud America, Africa, Oriente, il Grande Nord.

Gli anni passarono e fui scelto da un altro libro: La grande fame, di John Fante, edito da Marcos y Marcos. Una serie di racconti. In uno, intitolato Una persona mostruosamente intelligente, lessi di Ben Hecht, famoso antropologo. Dopo una vita passata a studiare tribù primitive, s’accorse che quanto gli stava vicino era altrettanto notevole delle usanze di genti antiche e lontane. Cominciai ad interessarmi delle usanze che ancora sopravvivono nella mia terra d’origine, il Piemonte. Quella regione in alto a sinistra nella cartina dell’Italia.

Le ho fotografate, ho scritto libri. E ogni volta è il piacere della scoperta, dello stupore per cose nuove. Il medesimo, attonito, stupore che provavo ascoltando le parole di Chagnon, l’antropologo allievo di Lèvi Strauss, frequentato in sperduti villaggi dell’Amazzonia. Anche questo è un libro: Voyage autour de ma chambre, di Xavier De Maistre, 1794.

Comentarii cititori
sus

Dialog cu Anca ªerban Constantinescu

 

Ce este 'frumosul' ?

Frumosul pentru mine este ceva ce face notã discordantã cu restul din jur. Nu trebuie sã fie convulsiv, nici estetic. Este inocenþã, melancolie, sensibilitate, filosofie.

Cum este lumea, cum sunt oamenii? Cum sunt copiii?

Lumea este aºa cum vrem noi sã fie. Þine în mare mãsurã de felul în care ne creãm propriul univers, de felul în care relaþionãm cu ceilalþi, de gradul nostru de deschidere ºi de toleranþã. Oamenii sunt nite fiinþe ce osclieazã între previzibil ºi imprevizibil, între complexitate ºi simplitate, între bunãtate ºi rãutate. Copiii se situeazã, din punctul meu de vedere, într-o cu totul altã dimensiune, nealteratã de tumultul cotidian. Când spun copil, spun candoare, bucurie, frumos.

Eºti calmã?

De obicei sunt o persoanã calmã, însã existã ºi momente tensionate în care nu deþin complet controlul asupra situaþiei, deºi mi-aº dori.

Cum vezi tu prietenia?

Mi-a fost tot timpul foarte greu sã vorbesc despre prietenie. Simpla rostire a cuvântului mã emoþioneazã peste mãsurã. Pentru mine prietenia este sfântã ºi greu de gãsit. Puþini oameni au privilegiul de a avea prieteni adevãraþi lângã ei, care ºtiu sã le fie alãturi în momentele cruciale ale existenþei lor ºi, mai mult decât atât, care au capacitatea de a împãrtãºi o parte din ei celorlalþi. Eu mã numãr printre cei binecuvântaþi.

De ce fotografiezi?

Fotografiez pentru cã numai astfel pot suprinde acele pãrticele din univers, care pentru mine sunt demne de amintit, pentru cã prin fotografie descopãr anumite laturi din mine însãmi. Fotografiez ca sã captez frumosul în propria concepþie.

Cum este sã fii fotografiatã?

Uneori este înfricoºãtor, alteori emoþionant. Pentru mine conteazã foarte mult persoana din spatele aparatului de fotografiat. Nu pot fi eu atunci când sunt fotografiatã de persoane în prezenþa cãrora nu mã simt confortabil. Iar asta se vede în fotografii. Ele nu mint, spun mult mai mult decât ne-am putea imagina.

Te întorci la fotografii pe care le-ai fãcut mai demult?

Mã întorc uneori la fotografii pe care le-am fãcut mai demult, pentru a retrãi emoþia clipelor în care au fost fãcute respectivele fotografii.

Cum ai deprins a fotografia?

Am fost întotdeauna îndreptatã cãtre frumos. Cãtre ceea ce mi se pare mie frumos, nu în sensul estetic al termenului, cum am mai zis. Mi-am spus la un moment dat cã trebuie sã urmez niºte cursuri de fotografie, ºi dupã mult timp am ºi reuºit. Am urmat cursurile de tehnicã ºi artã fotograficã din cadrul Fotoclubului 'Mihai Dan-Cãlinescu', sub îndrumarea lectorului Mircea Anghel. Un rol important în deprinderea de a fotografia l-a jucat ºi bunul meu prieten, fotograful Laurenþiu Nica. El a avut rãbdarea ºi înþelegerea sã-mi explice aspectele tehnice ale fotografiei, sã-mi asculte ideile ºi sã mã încurajeze sã merg mai departe cu fotografia.

'Alb-negru' ºi/sau 'color' -cum se petrec lucrurile?

Atât fotografiile alb-negru, cât ºi fotografiile color au propria lor savoare. Depinde de ce intenþionãm sã fotografiem. Gãsesc fotografia alb-negru mai potrivitã în cazul potretelor, iar cea color în cazul peisajelor sau a fotografiilor de reportaj.

Care este raportul între poezie ºi fotografie?

În cazul meu fotografia ºi poezia sunt în relaþie directã, fãrã a se exclude, fãrã a se contopi, vin una în continuarea celeilalte. Faptul cã scriu poezie determinã într-un fel ºi maniera mea de a mã raporta la lumea din jurul meu, ideile ºi stãrile pe care le am, pe care le transfer conºtient sau inconºtient fotografiilor pe care le fac. Nu întâmplãtor, din acest punct de vedere, am putea defini poezia ca imagine dezvoltatã în versuri.

 

A întrebat ºi a consemnat: Marius Dobrin

Acest numãr (41) al Pravãliei Culturale este ilustrat cu fotografii semnate de Anca ªerban Constantinescu.

Comentarii cititori
sus

Andreea Bratu

 

Fãrã titlu (2013)

 

expo1Nu sunt critic de artã ºi nici nu mã împac foarte bine cu arta conceptualã; pe de altã parte, nici nu o resping din start, ca pe ceva de nedigerat, doar pentru cã ceea ce este expus nu aduce nici un pic cu Rembrandt ori cu Rodin. E adevãrat, caut esteticul ºi îl apreciez, acolo unde îl gãsesc, dar curiozitatea mã împinge ºi spre expoziþiile „mai altfel”, pentru cã nu de puþine ori am avut norocul sã gãsesc lucruri neaºteptate.

Clubul Electroputere ne-a obiºnuit cu astfel de expoziþii „altfel” (ºi bine a fãcut!). În spirit post-modern, pot fi asociate (pueril gând, totuºi!) cu pãpuºile Marushka, sau cu o anghinare: la prima vedere, te trezeºti în faþa unui amalgam de obiecte care par sã nu aibã legãturã unele cu altele, dar pe mãsurã ce te miºti în spaþiul de expunere ºi le tãlmãceºti istoria, decorticându-le ºi apropiindu-te de miez, parcã þi se ridicã un vãl de pe ochi (ºi minte) ºi eºti prins în poveste. La o ultimã vedere, lucrurile aratã altfel. Nu ele în sine, desigur, ci motivul prezenþei lor într-o salã de expoziþie, ºi legãtura dintre ele.

Asta înseamnã, însã, cã pentru aflarea poveºtilor din spatele obiectelor uneori banale ridicate la rangul de obiecte de artã este nevoie de caietul de expoziþie, sau, pentru vizitatorii mai îndrãzneþi, de o discuþie cu artistul. Navid Nuur [*] a fost disponibil ºi extrem de dornic sã îºi explice ideile. N-o expo2sã le reiau eu aici, dar aº vrea sã menþionez un singur lucru care mi-a plãcut (ilustrat prin douã exemple): puntea pe care a ºtiut sã o construiascã între vechi ºi nou, respectiv între real ºi imaginar – asocierea dintre arta tradiþionalã româneascã ºi radiografia plãsmuirilor ochilor ºi ale minþii, ºi cea dintre cenuºa chibriturilor folositã ca materie primã pentru desenul de fundal ºi calul evadat din desen ... ºi regãsit, ca într-un ecou vizual, pe cutiile aceloraºi chibrituri.

expo3
Pãtura împãturitã cuminte în centrul sãlii mi-a strârnit iniþial un zâmbet maliþios, apoi am citit dialogul din caietul-program; îmi pare rãu cã nu am despãturit-o ºi nu m-am ascuns ºi eu câteva clipe sub ea, ca sã verific dacã funcþioneazã ca o poartã spre o lume imaginarã doar pentru artiºti, sau ºi pentru noi, oamenii obiºnuiþi. 

[*] „treasured tensions” / Navid Nuur
study found, footage material, 2008-2013
Club ElectroPutere Centru pentru Cultura Contemporanã
14noiembrie2013

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Nouã autori în cãutarea unei piese
[*]

 

Personajele ºi ce vor ele:

Mihaela Michailov, dramaturg, a gãsit multe piese ºi lumineazã drumul ºi altora;
Andreea Gofiþã, spiriduº tãcut, care clipeºte;

Ricã, marketing, actorie, Ideo Ideis;
Oana, cu impuls de a vorbi în englezã, „citesc ºi nu produc nimic”;
Cristina, clasa a XII-a, convingere pentru teatru;
Ionuþ, clasa a XII-a, pasiune pentru actorie;
Raluca, anul I, jurnalism, cu gând sã regizeze;
Simona, anul I, jurnalism, îi place teatrul;
Marius, e bine, „din dragoste de teatru”;
Iolanda, a organizat atâtea workshop-uri fãrã sã fi participat vreodatã;
Octavian, anul III, marketing, curiozitate. 

Pe scaune, de-a lungul a trei laturi ale unui pãtrat format din mese, în biblioteca teatrului.  

atelierMichaela Michailov (MM), priveºte pe ferestrele mari, comenteazã puþin despre sfârºitul ca o amânare, de noiembrie ºi zâmbeºte amintindu-ºi un film de Kim Ki-duk: Spring, Summer, Fall, Winter...and Spring.
Andreea Gofiþã a condus spre ieºire pe cei din seria precedentã, aleargã pe scãri sã mai aducã o hârtie, conduce în bibliotecã ºi pe ultimii veniþi, îºi trage un scaun pânã MM ºi ascultã ceea ce aceasta începe a spune.

„Cred ºi nu cred în învãþatul scrisului.”

Crede, gândind la lecturi. Nu crede în ideea învãþãrii dupã paºi, cale sigurã de estompare a creativitãþii.
Cu voce uºoarã dar cu pasiune, vorbeºte despre cum o poveste poate fi spusã în mai multe feluri, sub o amprentã personalã a celui ce-o dezvoltã.

A scrie, un exerciþiu de încredere. De responsabilitate, ca-n jurnalism, oferind cât mai multe perspective. Amos Oz a scris numai despre satul sãu. Dacã am documenta povestea unui vecin, am avea mult mai multe poveºti. Alcãtuim arhiva lumii în care trãim. Arhiva ca o oglindã. Cu capacitatea de a merge pe mai multe piste, cu nuanþe, cãutând dreptatea fiecãrui personaj. Cu pasiune, cu generozitate ºi neapãrat responsabilitate, ca lumea sã fie asa cum este ea.

Noi, celelalte personaje ascultãm despre a scrie ºi parcã ascultãm despre a trãi. De vrem sã scriem, trebuie ca asta sã conteze foarte mult. Sã ne urmãm vocea. Am primit coli albe ºi pixuri. MM ne invitã sã aºternem câteva fraze despre o poveste de-a noastrã. În jurul mesei, liniºte. Printr-o fereastrã deschisã auzim câte o mãsinã, departe, câte-un glas de la grupurile de pe bãnci.

Ricã a scris despre Lorena, care fumeazã ºi se gândeºte la cei patru bãrbaþi de alãturi pe care i-a ajutat sã simtã ºi la bãrbatul de departe pentru care simte.

MM: „aha, între ce fac ºi ce mi-aº dori. Dupã cum decizi care sunt posibilitãþile, piesa capãtã dozajul de ambiguitate ºi claritate.”

Ioana începe cu „nu conteazã!”

MM: „nu vã puneþi voi bariere!”

ªi Oana începe sã povesteascã despre câte s-au petrecut atunci, pe treptele de la CS. „Aveam obiceiul sã fiu prima care vine ºi ultima care pleacã. Era ºi o fatã care cânta la chitarã.”  O conversaþie de 30 de minute a schimbat totul.

MM întrezãreºte o piesã despre o experienþã concentratã ce schimbã un destin.

Cristina: „obiºnuiesc sã scriu. Sunt perfecþionistã. Într-o zi am decis cã trebuie sã renunþ la o relaþie. Voiam sã fug, exact asta am fãcut.”

MM: „ce se declanºeazã în mintea cuiva care ajunge sãrupã ctidianul pentru care era predispus.”

Ionuþ, cu voce liniºtitã, mãrturiseºte cã aºa s-a nãscut, pesimist. ªi nu crede cã asta se poate schimba, are în vedere doar cã se va obiºnui ºi poate îi va fi de folos.

MM: „un lucru negativ, valorizat pozitiv.”
ªi mã gândesc ce poveste se iþeºte.

Raluca îºi aminteºte zâmbetul bunicilor, datoritã cãruia poþi uita orice. „Ce se întâmplã când acel zâmbet nu mai existã?”

MM, în conexiune cu anotimpurile, vorbind de oamenii care vin ºi pleacã. „Ce se întâmplã când mã întorc?”

Simona, pe când era în clasa a X-a, a fost într-o excursie laAlba Iulia. A cunoscut oameni noi. Era de 1 Decembrie, se auzeau cântece patriotice, era Cetatea, era Catedrala. Toate astea au lãsat o amprentã.

MM: „Ce diferenþiazã acel loc?” ªi diferenþa, relevatã ºi revelatã, contureazã o poveste.

Marius a început aºa: „Mama stãtea în pat de luni de zile.” Apoi, gestul de a o duce la fereastrã s-a soldat cu un icnet scurt, o frângere. „A fost ultima datã la fereastrã.”

MM s-a referit la temele mari. Teatrul, un spaþiu al concretului. „Omul ºi pânza”, i-a zis un om laIaºi.

Iolanda a scris despre decembrie 1989. „O nouã tinereþe, un nou începit, o nouã abordare a realitãþii. Ce-ar fi fost fiecare?”

MM s-a luminat la chip. „Omul în faþa istoriei.” În 1989 urma sã fie numitã comandat de unitate la pionieri. ªi a înþeles cã asta nu se va mai întâmpla. Era tristã în entuziasmul acelor zile. Din detaliile concrete ale poveºtilor se naºte perpsectiva istoriei.

Octavian e atras de retro. „Viitorul nu existã, trecutul e doar o poveste.”

Mihaela Michailov a vorbit despre o intersecþie cu maºini ºi oameni pe trecerea de pietoni. Despre cum privim fiecare scena ºi, povestind, descriem fiecare altceva. ªi observând cu atenþie lumea, cu concreteþe ºi cu nuanþe, cu timpul ca element semnificativ, re-creãm.
Subtil, ne re-creãm.
Foile albe s-au regrupat, scaunele ºi-au regãsit colþul, am coborît din teatru ºi, la plecare, ne-am zâmbit: „Ne vedem pe afiº!”

 

Notã

'Atelierele Spectatorului', un proiect demarat de Teatrul Naþional 'Marin Sorescu', pentru atragerea în lumea teatrului, oferind ocazia de a învãþa interactiv de la maeºtri implicaþi în „resuscitarea” vieþii culturale din România.
23 noiembrie 2013, atelier de dramaturgie cu Mihaela Michailov

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

     

To(l)ba de jazz
(V)

 

jazz1*Miercuri 6 noiembrie a avut loc la Hard Rock Cafe din Capitalã concertul de lansare a CD-ului Best of Romanian Jazz 2013-Tribute to Jancy Korossy realizat de Fundaþia Muzza în colaborare cu A&A Records. Cu acest prilej au susþinut cîte un recital formaþiile Irina Popa & The Sinners ºi Marcian Petrescu & Trenul de noapte, formaþii care apar ºi pe acest album cu selecþiuni din Gala premiilor de jazz 2013 pe 2012. Lansarea acestui CD a continuat în zilele urmãtoare la Sibiu ºi Fãgãraº cu recitaluri susþinute de Irina Popa & The Sinners ºi la Timiºoara în cadrul Galei Jazz Blues (9-10 noiembrie) unde CD-ul a fost exemplificat de Sarosi Peter Trio-invitatã Tasi Nora. Apropo de acest eveniment, o spun cu regret, în ciuda numeroºilor sponsori ºi finanþatori, care se întreabã firesc, pentru cine ºi pentru ce au oferit banii respectivi, a fost, din pãcate, una dintre cele mai modeste ediþii de pînã acum. De aceastã datã voi sublinia, pe de o parte sonorizarea foarte proastã, brum apãrut foarte des pe parcursul recitalurilor, îndeosebi la Bega Blues Band, ºi chitara bas amplificatã mult prea tare, care acoperea de cele mai multe ori toate intrumentele din formaþie ºi chiar solista, iar pe de altã parte, citez cîþiva fani de jazz pe care i-am întîlnit întîmplãtor a doua zi dupã Galã, prin oraº ºi care, la întrebarea mea, de ce nu au venit la concerte, mi-au rãspuns:
„De ce sã venim, ca sã ascultãm cam aceleaºi formaþii/recitaluri ca ºi în anii trecuþi sau una localã din deschidere care nu e nici jazz ºi nici blues ?”

*Miercuri 13 noiembrie ora 19.00 a avut loc la Ateneul Român concertul susþinut de Stanley Jordan-chitarã ºi pian ºi Teodora Enache-voce sub genericul Hymns For Voice & Fingers. Concertul s-a desfãºurat ºi la Cluj pe 10 noiembrie ºi la Sibiu pe 15 noiembrie. 
Mai mult sau mai puþin ca fapt divers, în timpul concertului de la Ateneul Român, douã doamne onorabile, la vreo 30-35 de ani, rîndul din faþa mea, din cînd în cînd, semn cã se plictiseau, se jucau/comunicau pe telefoane...
ªi încã ceva, la piesele standards, cei doi protagoniºti au interacþionat destul de bine, dar la cele etno, propuse de Teodora, din pãcate nu.Cineva spunea cã Teodora a exagerat cu comentariile ºi prezentãrile în englezã de parcã se afla la o lecþie de jazz într-o salã din strãinãtate, iar altcineva, cã a asistat la o shaorma muzicalã...

 

*Luni 18 noiembrie trebuia sã susþinã un nou concert la Bucureºti-Sala Palatului, grupul Jan Garbarek. Din pãcate, concertul a fost anulat. Bãnuim cã din cauza numãrului insuficient de bilete vîndute... Oricum, promoþia concertului a fost extrem de slabã, eu cel puþin, n-am vãzut prin oraº nici un afiº cu acest concert. N-am reuºit sã descopãr nici mãcar cine se aflã în spatele acestui eºec organizatoric.
Regretabil.

*Joi 22 noiembrie, la Palatul Ghika din Capitalã, au fost lansate douã CD-uri realizate de Casa Soft Records: unul semnat de Marius Popp-Panoramic Jazz Rock (reeditare a unui LP apãrut la Casa Electrecord înainte de 1989) ºi recital solo pian susþinut de protagonist, ºi Dinner for one realizat de Mircea Tiberian, urmat de un recital cu M.Tiberian Trio-invitatã Nadia Trohin.

*Marþi 26 noiembrie, la Teatrul Odeon din Capitalã, în cadrul manifestãrilor organizate de Ambasada Libanului în România, cu prilejul Zilei naþionale a poporului libanez, a avut loc un concert cu Rima Khcheich ºi invitaþii ei: Maarten Van der Griten-chitarã, Maarten Ornstein-clarinet, Tony Overwater-contrabas ºi Ruven Ruppik-percuþie ºi riqq. A fost un excelent concert de etno jazz ºi/sau world music în care, pe lîngã vocea superbã a solistei, am admirat felul în care muzicienii occidentali au preluat ºi încorporat în interpretarea lor, melosul zonei din care provenea repertoriul solistei.

*Tot marþi 26 noiembrie a demarat, printr-un concert la Craiova, poate cel mai amplu turneu din acest an: Accord Vibes-Just Musette susþinut de Fernando Mihalache-acordeon, Alexandru Anastasiu-vibrafon ºi Michael Acker-contrabas. Pornind de la muzica lui R.Galliano, aceºti muzicieni ºi-au promovat noul lor CD. Turneul a continuat la Reºiþa-27, Timiºoara-28, Cluj-Napoca-29, Tg.Mureº-30, Iaºi-2 dec. Ploieºti-3, Sibiu-4, Constanþa-5, Piteºti-6 ºi Braºov-7 decembrie.

*Miercuri 27 noiembrie ora 20.00, la Teatrul Excelsior din Capitalã, am asistat la un foarte reuºit concert de lansare a douã CD-uri realizate de Iulia Em: Eyes closed ºi Se plîng de mine îngerii, ambele realizate de Isac Production. Concertul, pe care l-aº eticheta de folk-jazz, s-a repetat duminicã 1 decembrie ora 20.00 la ARO Braºov.

*Tot miercuri 27 noiembrie ora 20.00, la Jazz&Blues Club Tg. Mureº a avut loc un adevãrat eveniment de blues. Sub genericul Let’s work together au cîntat Hobo & Band din Ungaria ºi Nightlosers din România.

jazz2*Joi 28 noiembrie ora 20.00 a demarat ciclul de concerte de jazz ºi blues oreganizat de Creart-Centrul de Creaþie, Artã ºi Tradiþie al Primãriei Municipiului Bucureºti printr-un recital susþinut de Cristian Soleanu Trio (C.Soleanu-saxofon, Alex Man-chitarã ºi Rãzvan Cojanu-contrabas) invitatã Nadia Trohin cu un repertoriu de piese standard. Acest ciclu de concerte a continuat sîmbãtã 30 noiembrie cu un recital de blues susþinut de Vali „SirBlues” Rãcilã-voce ºi chitarã ºi Raul Kusak-pian, acordeon, claviton ºi voce.

*Urmãtorul concert de jazz din sala Teatrelli a acestei instituþii a avut loc vineri 6 decembrie cu Puiu Pascu Trio (P.Pascu-pian, Virgil Popescu-contrabas ºi Titi Herescu-baterie)-invitatã Tasi Nora-Premiul I la Festivalul-concurs Tg. Mureº 2012. Ciclul respectiv de concerte de jazz se va încheia cu recitalurile suþinute de Irina Sîrbu & Band-joi 12 decembrie ºi Irina Popa & The Sinners vineri 13 decembrie, iar dupã sãrbãtori, concertele vor fi reluate vineri 17 ianuarie cu Duo Alex Man-Gabriela Costa (bossa nova).

*Festivalul-concurs 'Johnny Rãducanu' de la Brãila 29, 30 noiembrie, 1 decembrie a avut urmãtorii laureaþi:
-trofeul 'Johnny Rãducanu'-Sebastian Spanache Trio-Timiºoara
-cea mai bunã formaþie-Sorin Zlat Trio-Bucureºti
-cea mai bunã voce-Joanna Kuchorczyk-Polonia
-cel mai bun instrumentist-Alexandru Pãdureanu-Bucureºti
-cel mai promiþãtor grup Youvenis-Întorsura Buzãului
-premiul special al Consiliului Judeþean Brãila-Valentin Boghean Band-R.Moldova
-au susþinut rectaluri grupurile Old Fish Jazz Band, Steve Houben ºi China Moses, iar un micro-recital, trio alcãtuit din Alex Simu-saxofon, Andrei Tudor-pian ºi Mihai Creþu-cbas.
Alex Revenco în cronica sa din Jurnalul Naþional spune cã au fost „trei seri magice”...Nici nu mã mir, cu asemenea „vedete” precum Mihai Creþu (unul dintre nepoþii lui Johnny) în juriu ºi pe scenã-la contrabas, era firesc...Deasemenea, nu mã mir cã au fost sãli pline (Casa Tineretului)...cu Ionel Tudor-Preºedinte al juriului ºi cu Andrei Tudor-formaþie de acompaniament pentru concurenþi, publicul din Brãila ºi o parte din Galaþi (îmi spunea cineva), probabil a crezut cã festivalul de jazz 'Johnny Rãducanu' e/va fi (ca) un festival pop 'George Grigoriu' ºi/sau Mamaia...
Cineva, altcineva, m-a întrebat, ºi acestea ar putea fi considerate întrebãrile lunii decembrie:

*„La ce festival/concurs  de jazz a mai participat, dacã a participat, formaþia Andrei Tudor” 

*„Oare ce premiu ar fi luat la acest concurs, dacã ar fi concurat, formaþia Andrei Tudor ?”

În concluzie, aºa cum se pot vedea lucrurile de la depãrtare, din exterior, aº putea spune pe scurt:
Iatã cum un simbol naþional a devenit unul provincial. ªi nu atît geografic, cît mai ales muzical-organizatoric...
Mai e cazul sã vin cu alte argumente decît faptul cã printre invitaþi, atît în juriu cît ºi pe scenã-în recitaluri, nu s-a aflat nici un colaborator al celui omagiat, adicã nici o formaþie din România, nici un instrumentist sau solist vocal cu care a cântat de-a lungul vremii Creþu (Johnny) Rãducanu ?!?
Bietul Johnny, cît s-o fi zvîrcolit în mormînt în acele zile...

*Luni 2 decembrie-pianistul nostru Sorin Zlat, (pentru prima oarã un român) s-a aflat printre cei trei finaliºti ai concursului  INTERNATIONAL JAZZ SOLOIST COMPETITION-ediþia a XV-a, de la Monaco (patronat de Prinþul Albert II), la care iniþial au fost înscriºi peste 200 de concurenþi. Bucuria mare nu este doar cã a fost selectat printre aceºti trei finaliºti, cu încã unul din Franþa-pianist ºi unul din Italia-clarinetist, ci mai ales faptul cã Sorin Zlat a obþinut atît Marele premiu, cît ºi Premiul publicului.
Sincere felicitãri.
La acest concurs, la care Sorin Zlat a cîntat o compoziþie proprie ºi douã piese standard, de pe lista celor propuse de juriu, muzicianul nostru a fost secondat de Lionel Vandano-cbas ºi Jean Michel Aublette (colaborator ºi cu John McLaughlin) oferiþi de organizatori.
Printre cîºtigãtorii Marelui Premiu de la acest concurs se aflã Alex Tuomarila-Finlanda (2001), Tigran Hamasyan-Armenia (2005) ºi Florian Weber-Germania (2007), azi nume importante în jazz-ul internaþional.
Amintim cã Sorin Zlat a obþinut pînã acum numeroase alte premii I, la concursurile de la Tg. Mureº, Sibiu, EuropaFest, Brãila, Getxo-Spania-Premiul publicului ºi de trei ori este laureat al Galei premiilor de jazz-Premiile Muzza.

*Joi 5 decembrie, la Jazz&Blues Club Tg. Mureº, sub genericul 'Brazilian Jazz Night' a avut loc concertul intitulat Aquarela (bossa nova, samba, choro) susþinut de Gabriela Costa-voce ºi Alex Man-chitarã.

*În primul weekend din decembrie am avut, la concurenþã, douã evenimente de jazz desfãºurate în centrul þãrii, mai precis în judeþul Braºov: sîmbãtã 7 decembrie, la Victoria Jazz Festival din oraºul respectiv (de ce nu Galã sau simplu „Searã de jazz” cum de fapt e...) au susþinut recitaluri formaþiile Youvenis ºi Irina Popa & The Sinners, ambele laureate cu premiul „Revelaþia anului 2012” la Gala premiilor de jazz-Premiile Fundaþiei Muzza din acest an, iar vineri, sîmbãtã ºi duminicã, respectiv 6, 7 ºi 8 decembrie, a avut loc în sala Patria din oraºul de la poalele Tâmpei un Festival de jazz ºi blues. Iatã care a fost programul acestui festival:
-vineri-searã de blues cu Saggi Fassi & Eric Trauner-Austria ºi Blue Family-Serbia
-sîmbãtã-searã latino cu  Accord Vibes (Alex. Anastasiu-vibrafon, Fernando Mihalache-acordeon ºi Michael Acker-cbas) ºi formaþia Tanghetto-Argentina
-duminicã-searã de jazz cu Elena Mîndru Quintet ºi Jan Akkerman Band-Olanda.
Curios, organizatorii braºoveni ai acestui festival, au anticipat ºi anunþat cã (ºi) la acest festival vor fi (tot)...”trei zile magice”...

*Miercuri 11 decembrie ora 20.00 la Jazz&Blues Club Tg. Mureº va cînta WAVES TRIO alcãtuit din Batos Norbert-pian, Fisair Csaba-percuþie ºi Henter Ambrus-chiarã bas ºi voce.

jazz4*Uniunea Armenilor-filiala Piteºti, ne invitã miercuri 13 decembrie ora 19.00 la Teatrul 'Alexandru Davilla' din localitatea respectivã unde va avea loc un concert susþinut de Dedeian Brothers Quartet (Garbis Dedeian-saxofon, Capriel Dedeian-chitarã, Laurenþiu Horja-chitarã bas ºi ªtefan Benedict-baterie).

 

 

*Sãrbãtori fericite ºi La mulþi ani cu sãnãtate, bucurii ºi mai mult jazz de calitate,
din partea autorului acestei rubrici,

Alexandru ªipa

Keep swinging ºi în 2014

Comentarii cititori
sus

Florentina Armãºelu

 

Cloud Atlas

Povestiri în caleidoscop

 

cloud atlasAdaptare a romanului cu acelaºi nume al scriitorului britanic David Mitchell, Cloud Atlas (2012) i se oferã spectatorului ca piesele multicolore ale unui caleidoscop, provenind nu din una ci din ºase povestiri disparate în timp ºi în spaþiu.

În prima, datatã 1849, îl urmãrim pe tânãrul avocat din San Francisco, Adam Ewing (Jim Sturgess), într-o cãlãtorie în insulele Pacificului de Sud pentru o întâlnire de afaceri cu proprietarul unei plantaþii muncite de sclavi, reverendul Horrox (Hugh Grant). Cea de-a doua, în Scoþia anilor '30, îl are ca protagonist pe muzicianul Robert Frobisher (Ben Whishaw), care, ca asistent al unui renumit compozitor la apus de carierã, Vyvyan Ayrs (Jim Broadbent), viseazã sã compunã propria sa capodoperã, o simfonie pe care intenþioneazã sã o numeascã Sextetul Cloud Atlas.

Acþiunea celei de-a treia povestiri se petrece în 1973, în San Fracisco, unde jurnalista Luisa Rey (Halle Berry) este pe punctul de a dezvãlui un caz de corupþie la o centralã nuclearã condusã de Lloyd Hooks (Hugh Grant), ajutatã de un fizician, Rufus Sixsmith (James D'Arcy), ºi de un angajat al centralei, Isaac Sachs (Tom Hanks). Cea de-a patra povestire, aceea a proprietarului unei mici edituri din Anglia, Timothy Cavendish (Jim Broadbent), ne readuce aproape de prezent, în 2012, în timp ce a cincea ºi a ºasea sunt proiecþii în viitorul nu tocmai apropiat. În 2144,Sonmi-451 (Doona Bae), produs al ingineriei genetice, ce serveºte ca ospãtãriþã într-un restaurant din Noul Seul, este implicatã într-o insurecþie împotriva regimului, alãturi de revoluþionarul Hae-Joo Chang (Jim Sturgess). 177 de ani mai tâziu, în 2321, într-o societate primitivã, post-cataclism, terorizatã de spiritul malefic Georgie (Hugo Weaving) ºi de bandele de rãzboinici canibali, Zachry (Tom Hanks), membru al unui trib din Hawaii, intrã în legãturã cu Meronym (Halle Berry), trimisã a unei civilizaþii avansate pentru îndeplinirea unei misiuni secrete.

Dacã impresia de început este aceea de acþiuni fãrã legãturã între ele, pe mãsurã ce filmul avanseazã, spectatorul începe sã descopere puncte comune între cele 6 povestiri ce par sã se integreaze treptat într-o imagine de ansamblu. Pe lângã “reciclarea" actorilor, care pot sã aparã în roluri diferite de-a lungul celor 6 fire narative, trio-ul regizoral face apel ºi la alte mijloace de sugestie a interconexiunilor. Jurnalul cãlãtoriei în Pacific scris de Adam Ewing este citit de Robert Frobisher aproape 90 de ani mai târziu, scrisorile lui Frobisher cãtre Rufus Sixsmith fac obiectul investigaþiei Luisei Rey în anii '70 iar povestea Luisei despre centrala nuclearã devine un manuscris propus lui Timothy Cavendish spre publicare în 2012. În mod similar, Cavendish apare ca protagonist al unui film urmãrit de Sonmi în 2144, care, la rândul ei, e veneratã ca zeiþã de tribul lui Zachry, în 2321. Exemplele pot continua cu leitmotivul sextetului proiectat în prezent, trecut ºi viitor, ºi alte atâtea detalii ce conferã ansamblului o anumitã fluiditate în timp ºi în spaþiu, în ciuda diversitãþii caracterelor, acþiunilor ºi chiar a genurilor abordate de cei trei regizori: de la aventurã, dramã romanticã, intrigã poliþistã, la film de acþiune, comedie, ºi science-fiction.

Reflecþie asupra teoriei reîncarnãrii, a repetabilitãþii istoriei ºi a reiterãrii aceloraºi erori de-a lungul ei, asupra eternei confruntãri între bine ºi rãu, asupra aceleiaºi poveºti de dragoste, rescrisã iar ºi iar, oriunde ºi oricând, într-un cuvânt, asupra elementor ce par sã transceandã limitele unui timp sau loc anume, ale unei singure vieþi sau ale unui mod unic de expresie artisticã? Rãspunsul îi aparþine doar privitorului, liber sã descopere noi ºi noi motive ºi simetrii în aranjamentul de piese multicolore, ce capãtã formã ºi contur la fiecare rotire a caleidoscopului.


Regia: Tom Tykwer, Andy Wachowski, Lana Wachowski

Scenariul: Lana Wachowski, Tom Tykwer, Andy Wachowski dupã romanul lui David Mitchell, Cloud Atlas.

Distribuþia: Tom Hanks, Halle Berry, Jim Broadbent, Hugo Weaving, Jim Sturgess, Doona Bae, Ben Whishaw, James D'Arcy.

Producþie: Coproducþie Germania, SUA, Hong Kong, Singapore, 2012

Credit foto: http://cloudatlas.warnerbros.com. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey