•  Cornel Mihai Ungureanu


sus


Cornel Mihai Ungureanu


Focus on feeling

Dimineþile în Toronto începeau cu acordurile clasice de pe CBS Music. Radioul se declanºa automat, la 7.20, aºa cum îl programase Dan, ca sã aibã timp pentru  exerciþiile de gimnasticã. Eu conversam puþin, pe internet, cu prietenii din þarã, pânã când el termina, iar pe la 9 mâncam împreunã. La 10, el pleca la serviciu, de unde se întorcea tocmai seara, aºa cã îmi alegeam dacã merg mai întâi la cumpãrãturi sau în hoinãreala de vacanþã pe strãzile în general paralele sau perpendiculare ale oraºului.

TorontoCumpãrãturile le fãceam, de obicei, în cartier, fie la un supermarket, fie în magazinele mici ale chinezilor, iar pentru hoinãrit alegeam sudul. Nu neapãrat malul lacului Ontario sau Downtown-ul cu clãdiri vechi ºi biserici anglicane pierdute printre zgârâie-nori. Preferam sã mã plimb prin Kensington Market, bãtrâna ºi exotica piaþã, cu muzicã jamaicanã, oameni sãraci ºi turiºti adolescenþi, decât sã urc în CN Tower.

Pe Spadina mã simþeam mai bine decât în muzee, iar drumurile de la est la vest, pe jos sau cu tramvaiul, pe King Street, îmi spuneau totul despre polarizarea socialã. Citeam, desigur, despre canuck, dar ºi despre locurile pe care îmi propuneam sã le vizitez, ºtiam, înainte de a ajunge acolo, cã, de exemplu, lucrãrile de construcþie la Union Station au început în 1913, gara (e un cuvânt sãrac pentru a o defini) respectivã fiind inauguratã pe 6 august 1927 de Edward, Prinþ de Wales.

TorontoFuriºam câte o privire cãtre Distillery Historic District sau cãtre St. Lawrence Market, admiram vechea ºi noua primãrie, sediul guvernului ºi pe cel al parlamentului regional, dar privirea mi se oprea mai apãsat pe The Esplanade, pe strãzile liniºtite, cu case asemãnãtoare ºi care îmi lãsau impresia cã „aici tot omu’ are Toyota lui”, pe stolurile de pescãruºi din Alan Gardens, pe chipurile studenþilor din faþa Colegiului de Artã Ontario, când ea îi spunea: “You should focus on feeling”, iar el rãspundea plictisit: “Yeeeeaaa”, pe veveriþa care traversa grãbitã strada cãtre femeia care coborâse din maºinã ºi, vãzând-o, a rãsturnat în iarbã o pungã cu alune. Observam costumele tinerilor care luau un cappuccino în vreun Starbucks, Second Cup sau Tim Hurton’s, dar ºi scuipatul lung al filipinezului, pe Dundas Street, sau sãracii ce îºi fãceau cumpãrãturile (în general, produse chinezeºti) la Wallmart. Remarcam ºi bicicleta ºoferului legatã de autobuz, în faþã, ºi plimbatã astfel pânã la ieºirea din turã, dar ºi cum se aºteaptã la medicul de familie, în ciuda strictei programãri, ºi cã, de la vânzãtor, pânã la directorul de companie, nimeni nu s-ar fi dat înapoi sã îþi ia banii.

(Vezi ºi o Vedere din Toronto)


M-am obiºnuit repede cu simplitatea liniei de metrou ºi cu varietatea de chipuri ºi de limbi vorbite, cu vocea liniºtitã anunþând “The next station is Bloor. Bloor station”, apoi „Ariving at Bloor. Bloor station”, cu oamenii citind „Spaþiul dintre noi”, de Thrity Umrigar, „Cãlãtorie la capãtul nopþii”, a lui Céline sau orwelliana „1984”, dar ºi cu bãtrânii chinezi lecturându-ºi volumele în limba lor, pe verticalã ºi de la dreapta la stânga.

Dan ducea la biblioteca de cartier „Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriagge”, de Alice Munro, eu însã am mers la altele, pentru serile de lecturi publice ºi întâlniri cu scriitorii. Public matur ºi participativ, muzicã de jazz, bibliotecare amabile, prozatori care se strãduiau sã fie amuzanþi. Oameni adaptaþi cerinþelor.

Sâmbãta ºi duminica intram la spectacole americane sau filipineze ale unor companii private de teatru sau de teatru-dans, þinute în sãli mici, cu bilete destul de scumpe. La filmele din cinematografele obiºnuite, mult mai populate decât în România, sau la IMAX, în Ontario Science Centre. La vreun miting pentru legalizarea marijuanei, când în distinsul Queen’s Park nãvãleau puhoaiele barbare de tineri care îºi întindeau peste tot corturile ºi fumul de cannabis.

(Cine are rãgaz, cãci filmul este cam lung, poate vedea imagini din Toronto aici.)

Seara, acasã, priveam un film închiriat sau fãceam un tur prin programele de la televizor, cu seriale, telenovele, reclame ºi ºtiri asemãnãtoare cu ale noastre. Informaþiile internaþionale erau în general americane, moderatorii, parcã mai bãtrâni, iar meciurile mai mult de baseball ºi de hochei, decât de fotbal. Nu aveau OTV, dar aveau TVO (TV Ontario), Steve Paikin însã nu semãna deloc, în discursul lui, cu Dan Diaconescu. Parcã ºi feþele consilierilor lor de la nivel local, îmi pãreau de privit, fie cã era una cu a aparentei inocenþe, ca a lui Adam Giambrone, sau una experimentatã precum cea a lui Joe Pantalone. Primarul David Miller se afla în vizitã în China, iar în Mississauga, oraº lipit de Toronto, condus de legendara octogenarã Hazel McCallion ºi de un consiliu alcãtuit din 8 femei ºi trei bãrbaþi, nu am ajuns.
(Câte ceva în plus despre bãtrâna primãriþã aici)

MontrealAm mers, în schimb, pentru câteva zile la Montréal, în ciuda zâmbetelor ironice adresate de unii amici din Toronto, pe tema „Je me souviens”. Cu întrebãri din ciclul „Pe cine iubeºti mai mult, pe mama sau pe tata? Toronto sau Montréal?” am fost întâmpinat ºi în oraºul de pe fluviul Saint Laurent, dupã un drum cu trenul într-o þarã care nu duce lipsã de benzinã. Companionii de cãlãtorie vorbeau mai mult în francezã, afarã se vedeau cirezi de vaci pãºunând pe malul lacului Ontario, iar mai târziu, hectare întregi de  teren nefolosit. „Ceva de mâncare sau de bãut?”, ne zâmbea profesionist Melissa (mã întrebam cum zâmbeºte în particular), în timp ce ºeful trenului îºi cerea scuze pentru întârziere ºi ne explica, detaliat, motivul. Cel puþin ni se adresa cu „Ladies and gentlemen”! Un tânãr asiatic citea „Simple Genius”, de David Baldacci, iar o bãtrânã chicotea la fiecare treizeci de secunde, lecturând „Ophelia O and the Antenatal Mysteries”.

Ghid în oraºul fondat în 1642 de Paul de Chomedey de Maisonneuve mi-a fost prozatorul Florin Oncescu. El m-a condus pe Podul Jacques Cartier ºi pe Ile Sainte-Hélène, pe Mount Royal, prin librãrii ºi anticariate, dar ºi prin lumea scriitorilor de limba românã.

Vezi ºi O cartolinã din Montreal

MontrealAm intrat în catedrale impunãtoare, ne-am plimbat prin port ºi pe strãduþe cu aspect medieval (prilej sã aflu cã multe clãdiri care par vechi sunt fake), am observat cât de scumpe sunt parcãrile, am colindat prin cartierul chinezesc ºi l-am zãrit pe cel al homosexualilor. Autostrãzile au dispãrut, fiind înlocuite de autorute, metroul lor („Prochaine station Guy-Concordia”) mi s-a pãrut cã aratã mai rãu decât cel din Toronto, femeile, de asemenea, iar atmosfera europeanã, nu lãsa sã se simtã cã graniþa cu Statele Unite este la doar 70 de kilometri.

Pe scara rulantã, oamenii stãteau ºi pe stânga, spre deosebire de Toronto, gropile din asfalt erau demne de Bucureºtiul de acum câþiva ani, iar poetul proprietar de bloc care îmi dãdea o carte cu dedicaþie, citindu-mi câteva poeme de-ale sale ºi mirându-se: „Ce adâncime! E scrisã adânc!” îmi amintea de lumea româneascã.

La Montréal, unii compatrioþi de-ai noºtri intrã în competiþie, îºi dau copiii la McGill ºi îºi petrec vacanþele în Cuba, alþii se mulþumesc sã trãiascã din ajutoarele de la stat, obþinute fãrã sã facã nimic.

În ultima mea zi acolo, a plouat tot timpul. În oraºul subteran oamenii mãnâncau ºi se uitau la maºinile expuse.

M-am întors în familiarul Toronto, de unde am mai lipsit vreo zece ore, petrecute pe drumul spre Niagara ºi în locul respectiv. O excursie organizatã, o cãlãtorie de douã ore, cu microbuzul, pe lângã fabrica Ford din Oakville, furnalele din Hamilton, dar, mai ales, printre vii, livezi ºi solare.

Niagara on the Lake„Veniþi aici în fiecare zi?”, l-a întrebat, în liniºtea orãºelului Niagara on the Lake, un turist german pe Bernad, ºoferul-ghid nãscut în Sri Lanka. „De luni pânã vineri”, a rãspuns. Cascadele – americanã ºi canadianã -, erau impresionante, mai ales de jos, de pe vaporaº. „Enjoy the shower!”, ne uraserã zâmbind liftierele, nu mã aºteptam însã ca emoþia cea mai puternicã din periplul meu canadian sã o trãiesc într-un loc eminamente turistic, nãpãdit de cazinouri, de parcul de distracþii ºi de temple budiste. Nevoia de a o împãrtãºi explicã poate numãrul mare de cãsãtorii care se oficiazã în zonã sau alegerea locului, de cãtre multe cupluri, ca destinaþie pentru luna de miere. Spre deosebire de emoþia cealaltã, a singurãtãþii împãcate, trãitã în avionul care mã aducea înapoi, noaptea, pe deasupra Atlanticului. Zburam cu 1.000 de kilometri pe orã, la 11.000 de metri altitudine, afarã erau minus 60 de grade Celsius, Islanda încã departe, în cãºti îl ascultam pe Johnny Cash.

ªi îmi era cât se poate de clar cã, dacã avionul s-ar fi prãbuºit atunci, nu mi-ar fi pãrut rãu.




 

 

 

 

 

 

 

 

 

            
 
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey