•  Pierre Rãdulescu-Banu
•  Györfi-Deák György
•  Dan Nãstasie
•  Adriana Mihaela Macsut
•  Oana ªerban
•  ªtefan Grosu


sus

Pierre Rãdulescu-Banu

 

O poveste cu Dulapi ºi Dulapuri

 

Totul a început de la o picturã a lui Ludwig Deutsch, înfãþiºând trei cãrturari arabi aflaþi în faþa unei biblioteci zidite în perete. O picturã din anul 1901, intitulatã Cãrturarii. Mi-a plãcut mult (amintindu-mi chiar de celebrii Trei Filosofi ai lui Giorgione, i-am vãzut cu vreo ºaptesprezece ani în urmã la Kunsthistorisches Museum, la Viena, dupã ce îmi dorisem ani la rând sã ajung sã-i vãd - în tinereþe citisem o carte pasionantã despre Giorgione, scrisã de Salvatore Settis).
Sã mã întorc însã la Cãrturarii lui Deutsch. Am cãutat informaþii pe web ºi am gãsit un extras dintr-un catalog Sotheby, cuprinzând o descriere amãnunþitã, fãcutã de Dr. Emily M. Weeks, expertã în orientalism ºi în artele plastice din epoca victorianã. Fiecare parte a îmbrãcãminþii celor trei personaje ºi fiecare piesã de mobilier erau amintite, de fiecare datã, dându-se ºi denumirea lor arabã (în notaþie foneticã, altfel puþini ar fi fost cei care sã o înþeleagã).
Pentru bibliotecã (built-in wooden bookcase, biblioteca din lemn încastratã în perete) denumirea arabã era dulab. Cuvântul acesta semãna extrem de mult cu românescul dulap ºi însemna acelaºi lucru. M-am decis sã fac o cercetare mai amãnunþitã.

Bãnuiam cã românescul dulap vine din limba turcã: în copilãrie citisem o carte de Victor Eftimiu, din care aflasem cã turcii au introdus meºteºugul zidãriei în Þãrile Române, în felul ãsta intrând în limba noastrã ºi multe cuvinte din domeniu. Nu chiar toate cuvintele: zid, de exemplu, vine din slavonã (zidŭ), cãrãmida ne vine din neogreacã (keremidi), însã cuvântul tavan este în turceºte tot tavan, cuvântul geam vine tot din turcã (unde este cam), cât despre duºumea, în limba turcã este döºeme. Mai e apoi chirpici (în turcã este kerpiç), ºi mai sunt multe.
Aºa cã, pentru a-i lua urma dulapului, m-am dus pe Google Translator ºi l-am cãutat în turcã: dolap. Era ceea ce gândeam.
Încurajat, am încercat o traducere din turcã în arabã, cu acelaºi Google Translator. Rezultatul a fost خزانة. Ei, aici aveam niþicã treabã sã-l dibuiesc. Pe web existã nu numai site-uri de socializare, ci ºi site-uri de românizare, numai sã ºtii sã le cauþi. Site-uri care îþi oferã transcrierea foneticã a unui cuvânt scris folosind alfabetul arab, de exemplu. Aºa cã m-am dus la site-ul de românizare pentru arabã ºi aici am obþinut transcrierea foneticã a dulapului în arãbeºte: khzanh. Nu noteazã arabii vocalele din interiorul cuvântului (doar pe a, în vreo trei feluri, dupã cum e vocala închisã, deschisã, lungã, scurtã, mã rog), dar oricum, kzanh nu prea se potriveºte cu dulab de nicio culoare.
Mi-am zis cã existã ºi în arabã sinonime, ca în orice altã limbã, iar Google Translator îþi dã, în general, o singurã formã. Probabil, mi-am zis, ar trebui sã mai încerc cu un sinonim din românã al cuvântului dulap. Aici mi-a sãrit soþia în ajutor: nu era vorba de sinonime, ci de omonime! Sã mã explic. Dulap nu înseamnã numai piesa de mobilier, verticalã, în care se pun rufe, sau vase, sau scule, sau cãrþi, sau orice altceva. Dulap înseamnã ºi o scândurã de o anumitã grosime, lãþime ºi lungime. În primul caz, dulap devine la plural dulapuri, în al doilea caz, dulapi.

Deci povestea mea devenea o poveste cu dulapuri ºi dulapi. ªi, de fapt, dulap mai înseamnã ºi altceva - iatã ce ne dau dicþionarele româneºti:
DULÁP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobilã de lemn sau de metal prevãzutã cu rafturi, în care se pãstreazã rufe, haine, vase, cãrþi etc. 2. S. m. Scândurã latã și groasã. 3. S. n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.
Sursa: DEX '98 (1998)
DULÁP s. v. scândurã.
Sursa: Sinonime (2002)
DULÁP s. 1. v. șifonier. 2. v. scrânciob.
Sursa: Sinonime (2002)
DULÁP ~uri n. Mobilã din lemn în care se pãstreazã diferite obiecte (haine, rufe, cãrți, vase etc.). /<turc. dolap
Sursa: NODEX (2002)
duláp, dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roatã pentru trasul borangicului.
Sursa: DAR (2002)
duláp (-puri), s. n. – 1. Scîndurã. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulãpaș, s. n. (scrin); dulãpar, s. m. (persoanã care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.
Sursa: DER (1958-1966)
duláp (scândurã) s. m., pl. dulápi
Sursa: Ortografic (2002)
duláp (mobilã) s. n., pl. dulápuri
Sursa: Ortografic (2002)
duláp n., pl. urĭ (turc. dolab, roatã de apã, învîrtitor, d. pers. dolab, d. dul, cĭuturã, și ab, apã; ngr. ntulápi, alb. duláp, sîrb. dulap. V. chez-ap). O mobilã care are o pozițiune verticalã, cu o ușã saŭ doŭã, și care servește la pãstrat rufe, haĭne, vase, mîncare ș.a. Vest. Scrîncĭov. A trage cuĭva un dulap (Munt. est.) a-l înșela, a-l pãcãli. S.m. Scîndurã foarte mare, latã și groasã. V. rãzlog.

Pânã la urmã, ceea ce aveau în comun toate aceste omonime era faptul cã desemnau obiecte fãcute din lemn, mai bine zis, era vorba fie de scânduri, fie de lucrãri din scânduri (fie ele roþi, scrâncioburi, vârtelniþe, ciuturi sau ºifoniere). Am încercat cu toate aceste variante, dar nimic nu îmi dãdea în arabã dulab.
M-am întors atunci la textul descrierii picturii Cãrturarii ºi mi-am zis sã plec din englezã spre arabã. Am încercat built-in wooden bookcase ºi nu mi-a dat ce aºteptam. Am încercat atunci wall cupboard ºi am obþinut الجدار دولاب - fonetic aljdar dwlab! Eram foarte aproape de succes pentru cã w se pronunþã u ca în wooden, aºadar dwlab ºi dulab sunt acelaºi cuvânt. Ce era ciudat însã, mergând acum invers, din دولاب   (dwlab) am obþinut în româneºte roatã, iar în englezã wheel, trundle, gear. Cu alte cuvinte, Google Translator se mai încurcã ºi el între sinonime ºi omonime, ceea ce nu e de mirare; pentru distincþii atât de fine trebuie mers la dicþionare academice ºi care sã nu fie online.

Ce e interesant, dacã traduci din arabã în persanã, rezultatul pentru dwlab este چرخ . Mergând apoi la site-ul de românizare pentru limba persanã, cuvântul în notaþie foneticã este cherkh, ceea ce seamãnã izbitor cu cuvântul românesc cerc, care în fond este sinonim cu roatã!
Totuºi dulapul e dulap ºi roata e roatã, oricât de înrudite ar fi prin lemnul din care sunt fãcute, aºa încât am încercat altceva: sã caut pe web chiar cuvântul dulab. ªi l-am gãsit în primul rând într-o carte tipãritã în 1916 la Londra. Cartea se numea Peeps at Many Lands: Egypt (Priviri furiºe la multe þãri: Egipt) ºi era scrisã de Robert Talbot Kelly, un artist englez care ºi-a petrecut câþiva ani de viaþã în Africa de Nord ºi apoi în Birmania. Acum cartea este ºi pe web (http://www.gutenberg.org/files/18647/18647-h/18647-h.htm) ºi iatã contextul în care este cuvântul dulab:
The walls are usually plain, and are only broken by the "dulab," or wall cupboard, in which pipes and other articles are kept  (este vorba de descrierea caselor egiptene).
Am dedus cã în araba egipteanã, cuvântul dulab are sensul de dulap zidit.
Presupunerea mi-a fost confirmatã de o altã lucrare gãsitã pe web, de data asta o carte apãrutã la Wiesbaden în 1990 - Arabic Loanwords in Ethiopian Semitic (Împrumuturi arabe în etiopiana semitã), de  Wolf Lenslau, un specialist de mare autoritate în limbile semite vorbite în Etiopia:
dulab (D.T) wardrobe', Ar. (Egypt) dulab 'cupboard', Yemenite dawlab, from Persian dulab

Aºadar în românã din turcã, în turcã din arabã, în arabã din persanã. ªi probabil cã putem merge pe urmele dulapului ºi mai departe, spre munþii Hindu Kush, sã trecem ºi de ei, cine ºtie. M-am oprit însã la persani, îmi era de acum de ajuns.
Voiam sã verific ºi cuvântul persan. Trebuia sã fac drumul invers: sã iau fiecare literã din transcrierea foneticã, sã-i gãsesc corespondentul din alfabetul persan, sã recompun astfel cuvântul (având grijã sã aºez literele de la dreapta la stânga): mi-a ieºit دولآب (dacã veþi compara cu دولاب din arabã, veþi vedea cã sunt aceleaºi litere, ceea ce nu e de mirare, pentru cã iranienii folosesc alfabetul arab). Tradus în englezã dã waterwheel. Traducerea în românã dã un sens mai larg, roatã, dar dacã luãm separat fiecare silabã a cuvântului persan, ajungem ºi în românã la obiect din lemn folosit în apã. Poate fi roatã (de moarã), ciuturã, sau multe altele
Cred cã e destul. ªi în românã ºi în arabã ºi în persanã, dulab înseamnã foarte multe lucruri, foarte diferite.

Comentarii cititori
sus

Györfi-Deák György

 

La cotul Carmageddonului

 

Îi întâlnesc în fiecare dimineaþã de luni, semn cã pacea duminicii s-a terminat, iar lumea s-a repus în miºcare pe vechile fãgaºe. Ascunºi în coloana de vehicule parcate lângã parcul central, stau la pândã într-o maºinã albã, cu o traversã lucitoare montatã pe capotã. Acolo, între luminile stinse ale girofarului, în pântece, se ascunde dispozitivul radar optic de ultimã generaþie, imposibil de detectat sau de bruiat cu electronica de la bord. Camera foto automatã conectatã la sistem costã o avere, dar are niºte caracteristici optice deosebite. Este din neamul ochilor de satelit, în stare sã redea cu acurateþe ºi un fir de pãr blond lipit de unul dintre umerii vitezomanului. Pietoni, circulaþi fãrã grijã, Carmageddonul este doar un joc video tip raliu violent produs de Stainless Games, poliþia rutierã e la serviciu ºi vã protejeazã. Chiar dacã armata chinezã i-a pus gând rãu.

Isaac Asimov vorbea cândva despre schimbãrile produse de progresul tehnic. Inventarea automobilului a dus la dispariþia hergheliilor ºi potcovarilor, dar a produs asfaltarea drumurilor ºi apariþia staþiilor de alimentare cu benzinã. Primul Ford T, o cãruþã fãrã cai, cu coviltir din tablã, era un fel de coºciug pe patru roþi. Se pornea cu manivela, avea faruri cu acetilenã ºi îi fãcea ciuciulete pe pasageri în vreme de ploaie, dar s-a vândut în cinºpe milioane de bucãþi. Producãtorul nu oferea o gamã prea variatã, nici mãcar ca variaþiune coloristicã. A intrat în istorie fraza: „Orice client poate avea o maºinã în culoarea preferatã dacã aceasta este negrul.” Nemþii au prins repede ideea ºi au fãurit propriul Volkswagen. Dupã rãzboi ºi insurecþia budapestanã din 1956, Kádár János a socotit cã visul socialismului unguresc poate fi rezumat într-o serie uniform crescãtoare: o familie, doi copii, trei camere ºi patru roþi (cele ale maºinii parcate în faþa blocului). Automobilul a schimbat faþa planetei, din Þara de Foc pânã în China.

Nu sunt un împãtimit al ºofatului. La noi, vehiculele proprietate personalã reprezintã un caz malign de spoliere a cetãþeanului prin diferite tipuri neaoºe de „fumãrit” (pentru cei tineri ºi cei opriþi sã acceseze Wikipedia: demult, un Vodã dornic sã se îmbogãþeascã peste noapte a introdus un bir proporþional cu numãrul de coºuri ale caselor, va sã zicã un impozit pe fum). Azi, ºoferii noºtri trebuie sã plãteascã taxa de drum, asigurarea obligatorie, accizele la benzinã, taxa ecologicã, sã aibã douã serii de anvelope, una pentru varã ºi una pentru iarnã. Din când în când, unii ziariºti le reproºeazã profesorilor cã dau meditaþii particulare cu zece lei ora, dar tot ei bagã adânc, mult mai adânc, mâna în buzunar când trebuie sã recurgã la ajutorul unei ºcoli de conducãtori auto. Pentru cã ºi instructorii respectivi se strãduiesc sã tragã un folos de pe urma automobiliºtilor. Însã chinezii nu-i vor ierta nici pe ei.

Firme celebre, precum Volvo sau Audi, ba chiar ºi Google, au investit masiv în crearea primului vehicul capabil sã se conducã singur. Echipat cu camere inteligente ºi miniradare, ghidat de unul dintre sistemele de poziþionare globalã ºi cãlãuzit pe o hartã electronicã de mare acurateþe, automobilul robot a devenit o realitate. Dar pionierii vor trebui sã înfrunte o concurenþã neaºteptatã. Ediþia online a cotidianului german Die Welt a anunþat cã armata chinezã a pus la punct un model botezat Leul Sãlbatic 3, capabil sã se descurce de unul singur în jungla traficului din marile oraºe. Programat sã circule între douã puncte date, noul sistem poate atinge o vitezã de 105 km/h când se hotãreºte sã se înscrie într-o depãºire. Dacã riscurile sunt prea mari, robotul preferã sã evolueze la o distanþã regulamentarã în coloanã, cu o vitezã medie de 60 km/h. În funcþie de aglomeraþie, pilotul automat poate opta pentru selectarea unui traseu alternativ.

De când Den Xiao Ping a declarat cã: „Nu conteazã ce culoare are pisica, important este sã prindã ºoareci!”, China a devenit o putere economicã mondialã. Harnici ºi neobosiþi, chinezii produc la preþuri din ce în ce mai mici calculatoare, componente electronice, telefoane, sisteme de recepþie TV prin satelit. Au dezvoltat propriul program spaþial, au lansat „taikonauþi” ºi sateliþi în spaþiu. În concluzie, posedã toate elementele necesare pentru fabricarea, comercializarea pe scalã largã ºi dirijarea primelor automobile cu pilot automat. Pânã acum, statul la volan n-a fost o îndeletnicire prea voioasã, mai ales în cazul drumurilor lungi, de mii de kilometri, de la o coastã continentalã la alta. Îndeobºte, ºoferii s-au distrat doar stând la poveºti cu coechipierul sau ascultând radioul ori casetofonul, eventual niºte cãrþi audio. Odatã cu introducerea sistemelor automate de conducere auto, vor vorbi în voie la telefonul mobil, se vor distra pe calculator, vor admira peisajul, vor urmãri o emisiune TV sau vor flirta cu autostopistele, vor bea un pahar de vin fãrã grija alcoolmetrului ori, pur ºi simplu, vor trage un pui de somn ca sã se trezeascã odihniþi la destinaþie.

În ziua când creierul electronic chinezesc ne va conduce maºina de acasã pânã la destinaþie, s-ar pãrea cã instructorii auto ºi poliþia rutierã vor fi trimiºi în ºomaj. Oare jocul „de-a birjarul ºi vardiºtii”, pânda la „cotul Carmageddonului” (de la cotul Donului citire) pentru amendarea cât mai multor contravenienþi îºi va pierde actualitatea? O lege fundamentalã a naturii, cea de conservare, zice cã nimic nu se pierde, totul se transformã. Pentru ca organul nefolosit sã nu se atrofieze, el va primi o nouã funcþie. Ca ºi pânã acum, victimele vor rãmâne tot pietonii. Ei vor fi urmãriþi îndeaproape sã nu coboare de pe trotuar cât timp culoarea semaforului e încã roºie, sã nu traverseze prin locuri nepermise, sã nu se înghesuie la uºa mijloacelor de transport în comun, sã nu arunce bilete pe jos. ªi, pentru cã roboþii auto sunt cuminþi ºi fac numai ce zice programatorul, pentru ca veniturile poliþiei sã nu scadã, sancþiunile pentru contravenþiile „per pedes” vor atinge niºte valori... hai sã le zicem: neconstituþionale.

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

1985

 

Titlul aminteºte de 1984, romanul lui Orwell, ºi nicio asemãnare nu e întâmplãtoare. Vremuri grele ºi cenuºii într-o Românie în care nu se gãseau mâncare, cãldurã sau medicamente. Electricitatea era întreruptã adesea ºi petreceam multe ore pe întuneric, la propriu ºi la figurat. Era iarnã ºi zilele erau tot mai scurte ºi mai posace. Ce se gãsea din plin erau doar propaganda goalã, comunistã, suspiciunea dintre oameni, neîncrederea, tristeþea. Abundentã era lipsa de speranþã iar teama de a te întreba „ce va fi mâine“, copleºitoare. Grijile zilnice erau în toate gândurile cotidiene, dirijându-ne viaþa. Mergeam la serviciu îngrijoraþi cã rafturile din frigider sunt goale; tratam cu resemnare întreruperile frecvente de curent; lucram cu ochii la ceas ºi gândul la rezerva de apã pãstratã în cadã; nu aºteptam ziua de mâine ci doar speram ca ziua de azi sã treacã mai repede.

1985 e anul în care am început sã lucrez ca profesor într-un liceu industrial. Ajunsesem acolo din întâmplare, fãrã sã mi-o doresc. Exact ca în reciproca legii lui Murphy: „cartea pe care o cauþi e ultima din vraf“, primul job serios oferit a fost cel pe care mi l-am dorit cel mai puþin, alunecând, parcã, printr-o crãpãturã a sistemului. Nu a fost greu, sistemul comunist era bazat pe crãpãturi. Crãpãturile erau excepþiile, anulãrile, negãrile, regulile definite doar pentru a fi încãlcate, legile complet ignorate, etica fiind o formã de slãbiciune. Propaganda comunistã umfla ºi exagera totul ca pe un balon de sãpun, gol de conþinut, care privit din interior pãrea o gaurã neagrã care absorbea vise ºi vieþi.

Singura mea calificare pedagogicã era experienþa de fost elev, eram ca o mioriþã transformatã în câine de pazã. Deosebirea majorã era doar poziþia de la catedrã ºi un catalog de carton. De-a lungul anilor am avut norocul unor profesori remarcabili cãrora le voi fi veºnic recunoscãtor, dar lista celor incapabili, dictatoriali, indiferenþi, dar mai ales corupþi, este mult mai lungã. Amintirea lor, mai proaspãtã, impactul lor încã dureros.

M-am trezit brusc în faþa unor adolescenþi care mã priveau doar pentru cã bãncile erau orientate spre catedrã. Eram un actor într-o piesã absurdã numitã „hai sã ne jucãm de-a ºcoala“. Materiile tehnice pe care le predam erau inutile ºi plictisitoare, fãrã aplicaþie practicã.Un fel de curs de ecvestricã avansatã dar fãrã ºei, pinteni ºi hãþuri ºi, mai ales, fãrã cai. Sau poate doar cu cai verzi de pe pereþi. Tehnologia mea nu mirosea a ulei, metal sau vopsea, ci doar a praf de cretã. Figurativ mirosea ºi mai urât, prostie în stare de putrefacþie...

Dupã mai puþin de câteva sãptãmâni o veste bombã a explodat în cancelarie, câteva minute înainte de începerea orelor la seral: brigada de la Inspectorat. Fiecare profesor, nenorocos doar pentru cã se afla acolo, avea un inspector alocat. Tovarãºa Constantin era inspectoarea mea. O þinutã asceticã, o privire foarte serioasã, amplificatã de ochelari cu dioprii mari.  Dincolo de armura de inspector,  pãrea o fiinþã umanã, dar gândul era riscant ºi periculos ca atunci când cumpãrai conserve în cutii metalice fãrã etichetã ºi credeai cã poþi ghici conþinutul.

Cancelaria  fremãta de emoþie, nervi ºi îngrijorare. O brigadã nu avea cum sã aducã ceva bun. Profesorii erau obiºnuiþi sã dea, nu sã primeascã note… Inspectorii erau obiºnuiþi sã critice, nu sã laude. Afarã începuse sã ningã cu fulgi mari ºi pufoºi dar nimeni nu avea timp de poezia iernii. Fiecare inspector urma sã asiste la douã lecþii, aºa cã piesa mea de teatru, cu un critic în salã, urma sã aibã douã acte.
Am urcat cele douã etaje, pânã la clasa mea, în tãcere. În clasã erau doar trei elevi care m-au privit cu oarecare simpatie. Am simþit cã erau de partea mea. Tovarãºa inspectoare s-a aºezat în ultima bancã, a deschis marele registru de procese verbale ºi a început sã scrie fãrã sã-ºi ridice privirea, dupã ce ºi-a potrivit ochelarii.

N-am strigat catalogul pentru cã mi-aº fi auzit ecoul vocii într-o clasã goalã. Lecþia era despre niºte tehnologii descrise alb pe negru pe tablã ºi negru pe alb în caietele elevilor. E curios cum imaginea în oglindã a lecþiei mele, reflectatã în caietele elevilor, era de fapt negativul a ceea ce predam. Nimeni nu pãrea sã fie preocupat de asta în afarã de mine.
Vedeam pe fereastrã fulgii mari de zãpadã zburdând zglobiu ºi mi-aº fi dorit sã fiu unul dintre ei. Un pedagog de ºcoalã nouã se metamorfozase într-un demagog de seral, formulam întrebãri lungi la care mi se rãspundea aproape monosilabic.

Era doar ora patru ºi jumãtate dupã amiaza ºi lumina palidã a iernii a început treptat sã se diminueze. Era acel moment ciudat al trecerii de la zi la noapte, când dacã aprindeai lumina electricã, pãrea cã se face ºi mai întuneric. O liniºte totalã se lãsase peste întreaga clãdire. Îmi puteam imagina,  privind prin perete, în clasa alãturatã, un alt profesor, alt inspector, câþiva elevi, apoi la fel în clasa urmãtoare, imaginea repetându-se ca un motiv de zugrãvit, o floare, o pasãre, câþiva noriºori…

Din când în când uºa clasei era deschisã de câte un întârziat care încerca sã-ºi  ia locul în bancã în tãcere. Bãncile însã produceau inevitabil acel zgomot metalic brutal, ascuþit ºi prelung, ca frânele unui tren, care atrãgea toate privirile. O diversiune bine venitã în atmosfera foarte tensionatã, aº putea spune. În sfârºit am trecut la lecþia nouã. O temã bazatã mai ales pe desene. Faptul cã m-am putut întoarce cu spatele la clasã, ca sã desenez pe tablã, a fost o mare uºurare. Era aproape confortabil. Deºi serios decoloratã, culoarea neagrã a tablei avea un efect calmant. Praful de cretã mi-a reamintit cã afarã ninge.

Cum începuse sã se facã întuneric, am apãsat întrerupãtorul electric. Lumina galbenã s-a amestecat în desenele mele dându-le o uºoarã tentã anticã de sepia. Clasa era pe jumãtate plinã ºi am simþit cã lecþia nu a fost chiar un dezastru. Zãpada acoperea treptat pãmântul îngheþat cu strat alb ºi pufos, care era mai strãlucitor decât lumina becurilor. Toate gunoaiele, chiºtoacele de þigarã ºi resturile de ambalaj dispãruserã ca printr-un miracol, acoperite de stratul de culoarea cretei.

În pauzã, în cancelarie, singurul comentariu al inspectoarei despre ora precedentã a fost cã am uitat sã subliniez titlul lecþiei pe tablã. ªi acum îmi e ruºine cã am putut face o asemenea greºealã pedagogicã. Oricine ºtie cã o lecþie cu titlul subliniat e mai bunã decât una cu titlul nesubliniat… A doua observaþie a fost despre materialul didactic, care ar fi fost de dorit sã aparã din senin, în ora urmãtoare. Materialul didactic era un continuu subiect de conversaþie al profesorilor, dar niciodatã mai  mult decât atât. Un ideal de care urma sã ne ocupãm altã datã. Soneria ne-a anunþat cu un sunet strident începutul celei de-a doua lecþii. Clasa mea era din nou la al doilea etaj. Scãrile murdare erau prost luminate pentru cã multe becuri lipseau.

Noua lecþie era o temã descriptivã pur teoreticã. Un monolog compus din enumerãri, clasificãri, proprietãþi. Am scris titlul pe tablã ºi l-am subliniat. Sprijinit de catedrã, mã adresam calm ºi monoton clasei, dar majoritatea privirilor erau în caiete, chiar dacã nimeni nu scria nimic. Doar Inspectoarea scria de zor de parcã ar fi luat notiþe dupã dictare. Exact când mã gândeam cã m-aº fi simþit mai confortabil dacã vorbeam cu spatele la clasã sau poate legat la ochi, ca o reacþie la dorinþa mea, s-a stins lumina. Întreaga clãdire s-a scufundat în întuneric ºi tãcere. Încãperea a devenit ºi mai rece, de parcã aerul îngheþase.

Mi-au trebuit câteva secunde bune ca sã pot reacþiona. Nu mai distingeam feþele elevilor mei, deºi puteam ghici cam pe unde erau. Afarã se întuneca rapid. Eram obiºnuiþi cu întreruperile de electricitate, pe care le sãrbãtoream plecând acasã, dar acum aveam o brigadã de la inspectorat, aºteptând sã vadã ce facem pe întuneric. Pe culoare a început sã se audã zgomotul uºilor trântite, al paºilor grãbiþi ai celor care pãrãseau clãdirea, ºi entuziasmul din vocile lor era evident. Clasa mea era liniºtitã ºi cufundatã în întuneric. Elevii aºteptau o decizie de la mine, n-aveam idee ce aºtepta inspectoarea pentru cã nici nu o mai vedeam în colþul ei întunecat. Mi s-a pãrut nepotrivit sã iau iniþiativa ºi sã închei lecþia doar pentru cã nu ne mai vedeam unii pe alþii. În fond, eu puteam vorbi ºi elevii puteau asculta foarte bine ºi pe întuneric. Din moment ce tovãraºa Constantin rãmânea pe baricadã cu hotãrîre ºi curaj, înseamnã cã nu s-a întâmplat nimic major care sã întrerupã rutina zilnicã. Zgomotul celor ce plecau se îndepãrta rapid ºi a dispãrut cu desãvârºire. Ecoul ultimilor paºi s-a stins treptat. Întunericul ºi liniºtea au devenit profunde. Am continuat sã vorbesc în direcþia clasei, practic nici nu-i mai vedeam pe elevi ºi am evitat sã mã miºc, de teamã de coliziune. Afarã, albul zãpezii reflecta o luminã slabã. Dar dupã câteva minute m-am simþit ridicol adresându-mã întunericului din faþa mea. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot, totul era încremenit. Mã întrebam dacã nu cumva elevii plecaserã unul câte unul ºi mã adresam bãncilor goale. Bine cel puþin cã am subliniat titlul pe tablã când era luminã.

Când ceasul meu cu ace fosforescente a indicat exact zece minute pânã la pauzã, m-am îndreptat cu precauþie cãtre banca inspectoarei ºi am anunþat-o cã pot încheia lecþia. Arãtându-mi ceasul, tovarãºa Constantin mi-a amintit cã mai am zece minute de predat.
A fost unul din acele momente de neuitat ale unei cariere în care teatrul absurd depãºeºte limitele absurdului pentru cã se joacã pe întuneric. La fel de bine ar fi putut sã lege ochii spectatorilor sau, ºi mai sigur, sã-i execute înainte de premierã. Culmea e cã la sfârºitul acestor cumplite reprezentaþii, aplauzele erau aºteptate; cronicile erau super pozitive; viitorul optimist ºi luminos… cel puþin pânã la viitoarea panã de curent.

M-am întors la catedrã ºi am reînceput sã vorbesc clasei mele; le ceream scuze  pentru situaþia în care au ajuns doar pentru cã s-au înscris la seral, pentru lipsa mea de motivaþie ca profesor;  pentru lipsa optimismului, pentru mascarada care era o inspecþie ºcolarã ºi pentru cã s-a stins lumina…
Nu e adevãrat, nu le-am spus nimic din ceea ce gândeam, din ceea ce simþeam. Nu atunci, nu acolo. Întunericul mi-a mascat expresia dezamagitã ºi am folosit alte cuvinte, ca ºi cum lecþia în întuneric ar fi fost normalã. Soneria electricã nu a marcat sfârºitul lecþiei.

Dacã în clasã era puþinã luminã reflectatã de afarã, coridoarele erau întunecate ca niºte galerii de grotã. La ieºirea din clasã, eu ºi tovarãºa Constantin pãºeam ca pe un câmp de mine fãrã sã ºtim unde încep scãrile, pipãind pereþii ca în Parabola Orbilor de Bruegel. Eram complet dezorientaþi ºi ridicoli pânã când un elev ºi-a aprins bricheta ca sã ne lumineze calea. Am coborît încet, treaptã cu treaptã, pipãind balustrada cu mâna, ca niºte invalizi. E greu de imaginat ceva mai ridicol ºi mai umilitor decât un inspector coborînd scãrile la lumina brichetei unui elev. Poate doar cã bricheta a fost confiscatã la sfârºitul cãlãtoriei. Cancelaria era întunecatã ºi pustie. Secretara de la seral ne aºtepta cu cheia clãdirii în mânã. Toatã lumea plecase de mult, pânã ºi zãpada le acoperise urmele paºilor.

Am pãºit afarã în lumina palidã a zãpezii, care ne-a dat un sentiment de siguranþã. Un nou strat virgin imaculat acoperise trotuarul. Fiecare pas lãsa o nouã urmã, crea un nou motiv efemer. Respiram aerul rece cu poftã, încercând sã-mi amintesc dacã am subliniat sfârºitul lecþiei… 

Comentarii cititori
sus

Adriana Mihaela Macsut

 

Aspecte practice ale eticii aplicate

 

La început de an am promis cititorilor revistei Prãvãlia Culturalã faptul cã vom discuta despre etica aplicatã. Dupã ce în numãrul trecut s-au prezentat aspecte teoretice, în acest numãr vor fi expuse câteva studii practice.

Aºadar etica aplicatã este un domeniu multidisciplinar recent care se referã la cercetarea filosoficã din punct de vedere moral a problematicilor din domeniul vieþii private ºi publice care sunt supuse judecãþii morale. În  cadrul aspectelor practice ale eticii aplicate, voi menþiona câteva proiecte în PowerPoint prezentate la diferite workshop-uri.

O temã fierbinte ºi la modã în etica mediului ºi etica afecerilor este Problematica Roºia Montanã (referatul este încã în lucru ºi urmeazã sã fie dezvoltat împreunã cu ªtefan Grosu ºi Oana  Camelia ªerban).  Studiul va cuprinde nouã capitole :

I Poziþia Academiei Române;

II Poziþia Gold Corporation;

III Aspecte ecologice ale exploatãrii; 

IV Impactul asupra patrimoniului;

V Aspecte sociale, economice, politice ºi culturale;

VI Problematica legislativã;

VII Limitele referendumului;

VIII Raportul dintre guvern, Gold Corporation ºi societatea civilã. Cât de secret este contractul?;

IX Cum se face lobby? Politizarea societãþii civile.

Fiecare dintre noi se confruntã la ora actualã cu probleme legate de voluntariat ºi internship.   Puþini ºtiu însã cã existã o lege prin care internship-ul poate fi socotit vechime în muncã ºi cã, în mod etic, voluntarii ºi cei care fac practicã în regim de voluntariat, ar trebui sã aibã parte de un curs de formare. Începînd din  2011,  anul internaþional al voluntariatului, am þinut cursuri de eticã, voluntariat. Anul acesta (împreunã cu ªtefan Grosu ºi Oana ªerban) voi publica un curs despre eticã, voluntariat ºi internship de unde cititorii vor afla cã voluntarii nu sunt mânã de lucru ieftinã. Iatã capitolele dezvoltate în acest curs, destul de complex:

1) Definiþie voluntariat. Coduri  de eticã ºi voluntariat;

2) Caracteristicile voluntariatului;

3) Beneficiile voluntariatului;

4) Drepturile ºi obligaþile voluntarilor;

5) Coordonarea voluntariatului;

6) Managementul voluntarilor;

7) Voluntariat pentru persoane cu nevoi speciale;

8) Voluntariat pentru persoane vârstnice;

9) Voluntariat pentru copiii din centrele de plasament;

10) Voluntariat ecologic;

11) Voluntariat cultural;

12) Voluntariatul ca vechime în muncã;

13) Diseminare în mediul virtual (reþele de socializare, blogguri etc).

Etica aplicatã se aplicã ºi în studiul violenþei ºi protestelor. În acest sens se încadreazã douã proiecte de studiu Guvernarea ºi violenþa în perioada statului naþional legionar(de ªtefan Grosu) care cuprinde:

I Nevoia de adevãr;

II Contextul istoric al venirii legionarilor la putere;

III România, Stat Naþional Legionar.  

Tot aici se înscrie ºi studiul Piata Universitãþii 1990 ºi Piaþa Universitãþii 2012, miºcãri de protest esenþiale pentru democratizarea societãþii româneºti (de Adriana Mihaela Macsut). Aici sunt dezvoltate capitolele:

I Piaþa Universitãþii 1990 ºi 2012 - Istorie ºi scop;

II Piaþa Universitãþii 1990 - Sloganuri Radicale ;

III Piaþa Universitãþii 1990 - Sloganuri diverse - Poezia popularã din stradã;

IV Piaþa Universitãþii 2012 - Sloganuri diverse - Poezia popularã din stradã;

V Cântece de protest;

VI Apartenenþa demonstranþilor. De la golani la ciumpalaci;

VII Atitudinea autoritãþilor;

VIII Oamenii trebuie ascultaþi! Avem dreptul la exprimare liberã!;

IX Regele Mihai – un adevãrat reper etic în Piaþa Universitãþii 1990 ºi 2012;

X Balconul din Piaþa Universitãþii.

În cursul lunii februarie vor fi dezvoltate workshopuri legate de Eticã, Etichetã ºi protocol precum ºi organizare de evenimente. Cursul de eticã, etichetã ºi protocol este un adevãrat manual de formare pentru cei care vor sã ºtie ce înseamnã eticheta. Cuprinde capitolele:

I Construirea Cunoaºterii de sine (self-knowledge);

II Recunoaºterea valorilor ºi a eticii în viaþa ta;

III Excelenþa profesionalã;

IV Sã fii autoritar în mod frumos;

V Sã fii un discipol;

VI  Îmbunãtãþirea memoriei prin managementul timpului;

VII  A menþine balanþa succesului;

Un eveniment memorabil se întãmplã, iar atunci este nevoie de un adevãrat coaching despre organizare de evenimente care cuprinde:

I Evenimente de piaþã;

II  Protocol ºi comunicare;

III Garderoba;

IV Creionarea unor evenimente culturale ºi educaþionale;

V Creionarea unor evenimente sportive;

VI Organizarea unui eveniment la nivel instituþional (local, naþional, internaþional, diplomatic, regal);

VII Logisticã ºi organizare: aspecte operaþionale ale evenimentului;

VIII Strategia planificãrii evenimentelor de afaceri;

IX Sponsorizarea ºi evenimentele umanitare;

X  Convergenþa digitalã  ºi computaþionalã a evenimentelor; 

XI De la om la computer – aspecte ale singularitãþii 

(formatori Adriana Macsut, ªtefan Grosu, Casa Bak de Sighiºoara, Oana ªerban ºi  Alexandru Olah).

În cadrul evenimentelor culturale computaþionale se înscrie proiectul Prãvãlia Culturalã. Este un eveniment cultural care nu se întâmplã pur ºi simplu, ci este pregãtit de o echipã meritorie de oameni inimoºi, îndrãgostiþi de fenomenul cultural.

 

Comentarii cititori
sus

Oana ªerban

 

Culturã ºi civilizaþie între personalitate ºi vocaþie, ca factor hotãrâtor în conºtiinþa popoarelor.
„Prãvãlia Culturalã” europeanã de pe vremea lui Constantin Rãdulescu Motru: portretul omului de vocaþie

 

Moto: „Vocaþia, vocea unei existenþe în care intrã cu ceva acela care este chemat. Chiar când este vocea lui Dumnezeu care cheamã ºi atunci, poate mai ales atunci, acel chemat este presupus cã nu este strãin aceluia care cheamã.”
(Constantin Rãdulescu Motru, Vocaþia, factor hotãrâtor în cultura popoarelor )

Postulând logic identitatea structuralã a omului cu lumea ºi tematizând social fiinþa, gânditorul român valorificã personalismul energetic sub aspectul unuia dintre conceptele cu adevãrat vitruviene ale culturii româneºti interbelice, reordonatã astfel printr-o perspectivã a formelor noi.

Despiritualizând raþional o sociologie a fiinþei trunchiatã pânã la statutul gregar al personalitãþii, Constantin Rãdulescu Motru dezvoltã în lucrarea „personalismului energetic” o mentalitate a „ºtiinþei obiective”, al cãrei corespondent, personalitatea, se întemeiazã în evoluþia naturii ºi, totodatã, se defineºte în structura psihosferei, ca dublã determinare: naturalã ºi socialã.

Trinitatea compoziþionalã (Elemente de metafizicã, 1912, Personalismul energetic, 1927, Vocaþia, factor hotãrâtor în cultura popoarelor, 1932) ce asigurã holomorfismul lucrãrii de referinþã a filosofului român expune personalitatea ca o formã de energie, conceptul ei fiind însã subordonat  scenariului determinismului prin finalitate, potrivit cãreia ordinea universalã conduce cãtre corelaþiile de personalitate. Atribuind teoriei o interpretare menitã a depãºi idiosincraziile ºi prosopografiile unor idealuri mai mult sau mai puþin conturate, ne adâncim involuntar în patologia unei substanþe metafizice a operei lui Motru, care va naºte aparenta retoricã: cum poate voinþa, în calitate de esenþã a unui personalism energetic, sã influenþeze cultura ºi societatea?.

Insinuant obsedant al problematicii destinului societãþii româneºti, formula junimistã a evoluþiei organice, fireºti, va constitui parametrii sub care vor gravita teoriile lui Motru privind necesitatea modernizãrii societãþii româneºti printr-o renaºtere sufleteascã, fãurirea personalismului energetic ºi afirmarea vocaþiilor individuale constituindu-se sub aspectul cuantificatorilor de marcaj al doctrinei din lucrarea Voinþa, factor hotãrâtor în cultura popoarelor.

Pledând pentru ontologia ºi conºtiinþa noosicã a personalitãþii perceputã ca raport dintre omul luat ca individ, ca fiinþã ºi mai apoi ca „animal social”, Motru realizeazã în Voinþa, factor hotãrâtor în cultura popoarelor cea mai profundã dezbatere la nivelul reflecþiei speculative, a cãrei concluzie este încorporatã în egalitatea simplistã a recunoaºterii omului dincolo de esenþa lui: „corespondenþa dintre eu, impulsul primar emotiv al persoanei ºi personalitate este vocaþia”1.

Definirea vocaþiei, ca o fazã incipientã de abordare a lucrãrii lui Motru, poate ridica bariera neconceptualizãrii fixe. Scrutatã ca proces ontic, determinarea ei nu poate fi realizatã decât sub itemii conºtientizãrii sale ca bazã a evoluþionismului societãþii, prin prisma consubstanþialitãþii ei cu potenþialul uman.

„Mijlocind între naturã ºi culturã, fiind expresia sinteticã a vieþii omeneºti autentice”2, vocaþia alãturi de conceptul de „ideal” determinã un rost specificator în ordinea umanului. Pentru ca noþiunea vocaþiei sã dobândeascã în intensiune proprietatea de a influenþa starea culturala a unui popor, ea trebuie sã fie cel puþin rãsfrântã, dacã nu intrinsecã elementelor componente ale acestuia, adicã fiecãrui om în parte.

Esenþa vocaþiei se gãseºte tocmai în evidenþierea interdependenþei a doi termeni accesibili din punct de vedere cognitiv: omul, care finalizeazã ca personalitate evoluþia universului, ºi personalitatea însãºi ca unitate bio-psiho-socialã. Între aceºti dipoli s–a concretizat ascensiunea interogaþiei asupra problematicii în cauzã: „Ce  este vocaþia? Dupã etimologie ea este îndreptarea omului spre o voce care îl cheamã. Dar vocea este aici într-un sens figurat. În nici un caz nu este vorba despre vocea unei persoane strãine de cel chemat; este vocea sângelui, a conºtiinþei, a onoarei, a pãmântului din care te-ai nãscut…Vocaþia aduce întregirea muncii individului într-o operã de valoare socialã. Munca produsã prin vocaþie este deasupra intereselor egoiste. Vocaþia duce întotdeauna la înfãptuirea unui bine social.”3.

Sã dezbatem subiectivismul unui „bine” rãmâne un scop al speculaþiei, exploatând conþinutul acestui definitor însã, dobândim esenþa pe care Motru o presupune pentru analizã: cum ajunge vocaþia sã determine constant un bine social?

Personalitatea, filtratã prin fluxul conºtiinþei lui Motru, se clasificã trinitar, corelativ dar nu concentric, în: formã arhaicã (misticã); „tipul”, determinat de un eu parþial raþionalizat, care conservã spontaneitatea afectivã care l-a detaºat de naturã ºi personalitatea energeticã, aceasta din urmã având drept specii profesionistul ºi omul de vocaþie.

Atribuind muncii un rol hotãrâtor în cristalizarea personalitãþii întemeiate pe aptitudini statornice într-un gen de muncã hotãrâtor pentru viaþa individului, Motru ajunge sã proclame identitatea dintre „tipologia personalã ºi tipologia profesiunilor”4. Astfel, acþionând în societate sub zodia vocaþiei, profesionistul va manifesta o structurã sufleteascã în care selecþia dispoziþiilor este în sensul specializãrii stricte, al fixãrii într-un gen de muncã. Aici, „vocaþia opereazã selecþia energiilor aflate înlãuntrul omului ca dispoziþii, pentru configurarea unui nou gen de muncã.”5

Ea aduce un acord mai profund al omului cu mediul natural, dar întãreºte, totodatã, hotarele socialului; ea desãvârºeºte în lume ordinea de finalitate; în structura ei, condiþionatul natural (dispoziþiile din zestrea sufleteascã a individului) ºi necondiþionatul (absolutul ca ideal) coexistã.

De aici derivã calitatea vocaþiei de a apãrea printr-o determinare socialã, fiind conexã unui mediu uman. Contextualizând posibilitatea ei, deducem faptul cã ea este determinabilã acolo unde poporul are un ideal înscris într-un mesianism (înþeles ca misiune culturalã specificã unui popor), acolo unde existã concordanþã perfectã între dispoziþiile individuale ºi cele ale poporului. În acest sens, apare conceptul omului de vocaþie, ca instrument prin care sunt îndeplinite exigenþele supreme ale societãþii, cãci „oamenii cu vocaþie prezintã o admirabilã potrivire a firilor la munca pe care societatea o cere de la individ.” Din aceastã admirabilã potrivire rezultã, pe de o parte, mulþumirea internã a celui cu vocaþie, pe de altã parte, avantaje excepþionale pentru societate.

În fapt, weltanschauung-ul propus de Motru asupra societãþii implicã o lume în care esenþa este datã de acest om de vocaþie, dezinteresat ºi instinctiv, în convieþuire cu profesionistul modern, „muncitorul calificat”, prin aceste douã temeiuri suficiente realizându-se raportarea la ideea activistã a fiinþei care stãpâneºte ºi transformã natura pe baza cunoaºterii ei. Cãci idealul personalitãþii energetice exprimate prin vocaþie, cu intenþionalitate vãdit socialã stã tocmai în divulgarea: „Este persoana energeticã acela care reuºeºte sã aprindã în sufletele semenilor sãi dorinþa pentru o muncã mai nobilã.”6. Astfel, nevoia de tot acest cumul energetic este aspiraþia fundamentului socio-politic al unei lumi ideale, întocmai precum conceptul pe care îl exprimã. De aceea, în lucrarea  Voinþa, factor hotãrâtor în cultura popoarelor, Motru va afirma cã „personalitatea poporului”, „care se numeºte ºi culturã” este determinatã de un întreg „atavism adunat în materia organicã a populaþiei”, de aceastã datã natura prezentându-se nu ca un spaþiu determinant al energiei atât de mult necesarã pentru un regim social perfect, ci în nume propriu. Natura se opune în Vocaþia…, în mod formal, culturii, omului, dar substanþial, se prelungeºte în individ, sub forma mutaþiei fatice, a evoluþionismului: „Vocaþia, în lumea sufleteascã, corespunde la faptul mutaþiei în lumea biologicã.Ea este inovaþia de care se serveºte totalitatea – grupul social, poporul, rasa- pentru a se adapta evoluþiei.”7

Funcþional, vocaþia mijloceºte devenirea socialã prin diferenþierea muncii, adâncind dimensiunile personalitãþii poporului în care apare ºi personalitatea individului, în mod implicit. Vocaþia devine astfel ipostaza unei conjuncþii între instinct ºi muncã: izvorâtã din primul, fructificã în al doilea, pentru ca fiind în folosul naturii, sã îºi înþeleagã rostul prin personalitate. De fapt, vocaþia mijloceºte astfel, între naturã ºi culturã, faptele omului de vocaþie fiind revendicãri ale naturii în spaþiul culturii. Realizând punctul tangenþial al culturii- ca umanizare – cu societatea, prin muncã ºi creaþie, Motru genereazã mai mult sau mai puþin conºtient obiectul unei sociologii derivatã din filosofia culturii. Dupã cum atestã gândirea ultimelor patru secole, de la Discursul asupra metodeial lui R. Descartes, la concepþiile empirismului englez, cultura înþeleasã ca „experienþã privilegiatã”8 a omului cu sine însuºi nu a mai putut coincide cu formele instituþionale ale civilizaþiei europene. S-a dezvoltat astfel o serie de cercetãri orientate înspre evidenþierea originii sociologice a condiþiei culturale a omului, într-un orizont larg. Întocmai sub o astfel de mascã decurge ºi teoria sociologicã a  lui Motru. Corespunzãtor cu poziþia sa teoreticã generalã, el revizuieºte relaþia dintre cultura autohtonã cu cele  europene. Deºi Motru dãdea dreptate junimiºtilor care s-au opus „europenizãrii” prin imitarea ieftinã, desfãcutã de orice funcþie socialã emancipatã, a formelor strãine, acelaºi autor al Vocaþiei... afirmã cultura româneascã a trecutului ca „o creaþie anonimã, colectivã, în vreme ce cultura apuseanã modernã ar fi ieºit din creaþii virtuale”9, în manierã combatantã intrinsec cu teoriile lui Valade din Sociologia ºi cultura în cotidian: „Astãzi, toatã lumea este de acord cã civilizaþia apuseanã a considerat civilizaþia sa drept însãºi civilizaþia”10. Acesta este considerentul solid al gondonului dintre imposibilitatea evoluþiei culturii româneºti ºi vocaþiile individuale: „Aceea ce se  numeºte progresul culturii în Apus este format din izvoarele bine diferenþiate ale geniilor individuale. Avem credinþa cã vocaþiile individuale sunt pârghia necesarã progresului omenesc. Popoarele lipsite de vocaþii individuale sunt popoare condamnate sã stagneze.”11. Catharticul culturii româneºti ar fi fost posibil însã prin investirea conceptului de muncã cu sensuri care trimit cãtre acþiune ºi creþie, fundamentând cultura.

Ex nihilo nihil!-creaþia înþeleasã în sens metafizic, „ca activitatea de realizare care urmeazã vocaþiei” este o legãturã între om ºi lume ºi, totodatã, formã de actualizare a unitãþii lor, ce desemneazã de fapt, într-un ansamblu, însãºi cultura. Pentru o culturã ca efect al creaþiei absolute, este nevoie de o masã a populaþiei formatã din acei oameni de vocaþie care sã posede o „paideia” personalã ºi necesarã totodatã, întocmai cum afirma Bernard Valade12.

„Paideia”, acea însuºire a unor elemente intelectuale ºi spirituale în cadrul formãrii omului, asociazã strâns cele douã semnificaþii pe care Marrou le discerne în accepþiile moderne: „Cultura pregãtitoare”13, „activitate ce cautã sã facã inteligenþa capabilã de a da roade” ºi cultura în sens generalizat „tip de viaþã intelectualã ºi ideal spiritual”. Tocmai aceastã unitate, realizatã deunãzi în cadrul culturii greceºti în care cultura, aºa cum scrie Pierre Kaufmann (1974) nu se deosebeºte de naturã decât pentru a o prelua: s-a destrãmat, ca ºi în accepþiunea lui Motru, disocierea trimiþând la chirurgia dintre culturã ºi civilizaþie. Dacã autorul francez afirmã: „domeniul propriu conceptului de culturã nu a fost istoric determinat decât în momentul în care s-a pus în discuþie universalitatea criteriilor de sens ºi de valoare care þin de ordinea civilizaþiei”14, Motru realizeazã dezbaterea nu dintre termenii de „culturã” – înþeleasã ca ºi culturã spiritualã- ºi „civilizaþie”-ca ºtiinþã ºi totodatã ca marcã a evoluþiei unei societãþi- ci dintre termenii de „interior” ºi exterior”, dintre dispoziþiile sufleteºti ºi manifestãrile lor exterioare. El accentueazã astfel ideea cã unde avem numai semnele exterioare ale culturii, fãrã izvorul lor lãuntric, avem numai civilizaþie, nu culturã, în concordanþã cu accepþiunile lui Claude Levi- Strauss: „realitatea ºi autonomia conceptului de culturã ar putea fi validate dacã, operaþional, cultura ar fi tratatã precum trateazã geneticianul ºi demograful conceptul de „izolat”, ce introduce ruperea”15 bruscã de civilizaþie din punct de vedere al omogenitãþii esenþei celor douã.

Cultura este, în viziunea lui Constantin Rãdulescu Motru, un soi ales de „proces simbolic de interacþiune socialã”16 (Pitinim A Sorokin), în dialectica inerentã a deosebirii consacrate dintre „oamenii reprezentativi” ºi „oamenii de vocaþie”(ca exponenþi expliciþi ai modulelor lui Marrou), replicã a distincþiei dintre „tip” ºi „personalitate” din Personalismul energetic. La Motru, oamenii reprezentativi corespund unei imagini, imagine pe care societatea ºi-o face la un moment dat despre o anumitã categorie socialã ºi care constituie o „iluzie a idealului” ca expresie a adaptãrii pasive la plãsmuirile vieþii sociale. Omul de vocaþie se ghideazã însã dupã un ideal care nu poate fi reprezentat printr-o imagine, ci doar presimþit, la nivelul unei germinaþii „creatoare a viitorului”.17 Totuºi, convieþuirea omului de vocaþie cu cel reprezentativ creeazã armonia lumii gânditã de Motru. Observatã din perspectiva principiului „le culture au pluriel” (cultura la plural), expresie a deconectãrii: „care cuprinde ansamblul de practici ºi reprezentãri legate de identitãþi diverse: culturile meseriilor, etniilor, locale”18, definiþie simptomaticã pentru un cumul de identitãþi precum cele ale celor douã tipologii umane menþionate anterior.

La Motru, cultura, expresie a conjuncþiei „societate - viaþã socialã”, nu este un ideal, nici un aspect normativ, ci o totalitate, amintind de teoriile culturaliste ale lui Ralph Linton: „cultura este o sumã a conºtiinþelor, atitudinilor ºi modelelor obiºnuite de comportamente pe care le au în comun ºi pe care le transmit membrii unei societãþi comune”19. Expunând teoria vocaþiei ca factor hotãrâtor în cultura popoarelor, sub incidenþa empirismului, redat de existenþa vocaþiilor, a oamenilor de vocaþie ºi a caracterelor, pe care le prezintã personalitatea acestora, Motru alocã concepþiei sale un caracter frapant prin „uitarea de sine”, faptul cã omul de vocaþie nu este orientat de „interesele eului sãu egoist” gãsindu-ºi explicaþia într-un raþionament simplu. Acesta este conferit de demonstraþia riguroasã a determinãrii omului de vocaþie prin finalitatea „totalitãþii”, raportat la  poporul din care face parte (finalitate transcendentã în raport cu el ºi pe care el nu o cunoaºte ca atare, fiind  instrumentul de care se serveºte totalitatea spre a se adapta evoluþiei).

Practic, simbioza dintre individ ºi culturã este semnalatã de „interdependenþã recunoscutã”20 (întocmai ca la Ruth Benedict) pe care Motru o presupune intuibilã, speculativã, reflexivã ºi mai mult decât atât, continuã, prin prisma unui culturalism care aprofundeazã relaþia strânsã existentã între personalitatea unui individ – definit ca ansamblu organic – ºi cultura societãþii de care aparþine. „Cultura este ieºitã din reacþiunea omului în contra influenþei directe a mediului”.

Care este însã viziunea de viitor asupra culturii poporului român ºi a societãþii sale? Modernitatea problematicã este fireascã la un popor care începe sã se occidentalizeze relativ târziu ºi care resimte dizlocãrile acestei evoluþii. În acest sens, critica lui Motru se îndreaptã printr-o autopolemicã nemãrturisitã cãtre necesitatea, în sens cultural, a realizãrii vocaþionale a românilor pe fundamentul cerinþelor vieþii colective din spaþiul autohton ºi a participãrii la noua spiritualitate europeanã. Categoric, societatea sa trebuie trecutã prin filtrul resurecþiei: „Etnicul este acumulare, vocaþia este creare. Dreptul de a participa la viaþa istoricã a omenirii îl dã numai conºtiinþa vocaþiei de român”21.

Se voieºte o chirurgie aplicabilã societãþii româneºti, care are în componenþã omul de vocaþie, personalismul ºi culturalismul ca temeiuri necesare ºi suficiente unei configuraþii simple ale acesteia corespunzãtor tocmai idealului stabilit de Robert Garric: „Culturã ºi societate înseamnã antrenarea fiinþei în a se servi de toate cunoºtinþele sale concrete ºi intelectuale, pentru a se autocompune ºi pentru a-ºi defini personalitatea”22.

Toatã aceastã prosopografie a societãþii induse de Motru prin teoriile sale, încrusteazã,la nivelul organic al discuþiilor sale despre creaþie ºi culturã, caracteristicile creaþiei cunoscute „prin observarea ºi generalizarea faptelor culturale”. Acestea dau însã seama ºi de schema energetistã a continuitãþii fãrã limite între naturã ºi culturã, dar ºi de cea personalistã, potrivit cãreia omul, ca personalitate, instituie o nouã ordine în existenþã ºi implicit, în societatea pe care o reprezintã.” Pentru Motru, cultura este „un aspect colectiv al personalitãþii”23, o personalitate modalã însã, întemeiatã pe vocaþie, care poate crea prin propriile efecte asupra societãþii, „un ansamblu de moduri de a gândi ºi a simþi, simbolic rãsfrânte într-o sociologie a culturii”24. Vocaþia devine justificarea idealului de culturã din sociologia unei lumi dinamice, creatoare.

 

Note:

1 Petru Vaida, Istoria Filosofiei Româneºti, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1980, p.403

2 Viorel Cernica, Filosofie româneascã interbelicã –Perspectiva fenomenologicã, Ed Institutul European, Bucureºti, 2006, p.106

3 Constantin Rãdulescu-Motru, Vocaþia, factor hotãrâtor în cultura popoarelor, Ed Nemira, Bucureºti, 1998, p.121 

4 Petru Vaida,  op.cit., p.404

5 Viorel Cernica, op.cit., p.93

6 Constantin Rãdulescu Motru, op.cit., p.158

Ibidem, p.187

8 „Culturã ºi societate”, Enciclopedia de filozofie ºi ºtiinþe umane, Traducere de Luminiþa Cosma, Anca Dumitriu, Sabin Totu, Ed All Educaþional, Bucureºti, 2004,p. 1009

9 Petru Vaida, op.cit., p.423

10 Bernard Valade , Sociologia ºi cultura în cotidian”, Tratat de sociologie, Humanitas, Bucureºti, 2001, p.566

11 Constantin Rãdulescu  Motru, op.cit,  p. 219

12 Bernard Valade, op.cit., p.598

13 H, I. Marrou, Culture, civilisation et decadence, tr fr, Cultura, civilizaþie ºi decadenþã, Humanitas, Bucureºti, 1997, p.230

14 P. Kaufmann, „Concept de culture et sciences de culture”, Encyclopedia Universalis, reluat în Psychanalyse et theorie de la culture, Paris, Gallimard, 1969, p.621

15 Claude Levi – Strauss, Anthropologie structurale, Paris, Plon; trad. rom. Antropologia structuralã, Editura Politicã, Bucureºti, 1978, p.218

16 P, A, Sarokin, Social and cultural dynamics, apud Tratat de sociologie, Humanitas, Bucureºti, p.652

17 Viorel Cernica, op.cit.,p.126

18 Raymond, Boudon , Tratat de sociologie ,Humanitas, Bucureºti, p.571

19 R. Linton,  L`homme!, Paris, Editura De Minuit, 1968, p. 356

20 R. Benedict, (1935), Patterns of Culture (Modele de culturã), Londra, Routledge ; tr.fr.Echantillons de civilisation, Paris, Galimard, 1950

21 Constantin Rãdulescu Motru, op.cit., p.301

22 R. Garric, Tratat de sociologie, Humanitas, Bucureºti, p.567

23 Horton ºi Hunt, apud Mihailescu, Ioan, Sociologie generalã, Concepte fundamentale ºi studii de caz, Polirom, Bucureºti, 2003, p.80

24 G. Rocher, Introduction a la sociologie generale, vol I, L`Action sociale, Paris, Seuil, 1968, p.111

 

Bibliografie:

Benedict, R., (1935), Patterns of Culture (Modele de culturã), Londra, Routledge ; tr.fr.Echantillons de civilisation, Paris, Galimard, 1950

Boudon, R., Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureºti

Cernica, Viorel,  Filosofie româneascã interbelicã–Perspectiva fenomenologicã, Ed Institutul European, Bucureºti, 2006

Enciclopedia de filozofie ºi ºtiinþe umane, Traducere de Luminiþa Cosma, Anca Dumitriu, Sabin Totu, Ed All Educaþional, Bucureºti, 2004

Garric, R.,  Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureºti

Horton ºi Hunt, apud Mihailescu, Ioan, Sociologie generalã, Concepte fundamentale ºi studii de caz, Polirom, Bucureºti, 2003

Kaufmann, P., Concept de culture et sciences de culture, Encyclopedia Universalis, reluat în Psychanalyse et theorie de la culture, Paris, Gallimard, 1969

Levi – Strauss, Claude,  Anthropologie structurale, Paris, Plon; trad.rom.Antropologia structuralã, Editura Politicã, Bucureºti, 1978

Linton, R.,   L`homme!, Paris, Editura De Minuit, 1968

Marrou, H.I., Culture, civilisation et decadence tr.fr. Cultura, civilizaþie ºi decadenþã, Humanitas, Bucureºti, 1997

Rãdulescu-Motru, Constantin, Vocaþia, factor hotãrâtor în cultura popoarelor, Ed Nemira, Bucureºti, 1998

Rocher, G., Introduction a la sociologie generale, vol I, L`Action sociale, Paris, Seuil, 1968

Sarokin, P.A.,  Social and cultural dynamics, apud Tratat de sociologie, Humanitas, Bucureºti

Vaida, Petru, Istoria Filosofiei Româneºti,  volumul II, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1980

 

Comentarii cititori
sus

ªtefan Grosu

 

Portretul lui Mircea Florian

 

Nãscut pe 1 aprilie 1888, filosoful Mircea Florian se încadreazã din punct de vedere ºtiinþific în curentul reprezentanþilor „ªcolii lui Titu Maiorescu“, opusã „ªcolii lui Nae Ionescu“. Aceste douã ºcoli se situeazã într-o permanentã rivalitate în sens filosofic fiind cãlãuzite de paradigme filosofice concurente plecând de la înþelesul diferit al conceptului de experienþã. În acest sens, este opinia unuia dintre studenþii lui Mircea Florian numit Mircea Eliade care aratã cã dacã nu l-ar fi cunoscut pe Nae Ionescu ar fi fost cu certitudine prieten cu Mircea Florian.

În anul 1907 absolvã Colegiul Sfânta Ana, iar patru ani mai târziu Facultatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti, unde îi are ca profesori pe Titu Maiorescu (pânã la pensionarea sa în 1909), Constantin Dimitrescu-Iaºi, Constantin Rãdulescu Motru ºi P. P. Negulescu.

Reuºeºte cu succes în anul 1911 sã susþinã douã licenþe:
-principalã cu Critica antionomiilor kantiene sub coordonarea lui P. P. Negulescu;
-secundarã cu Intuþiunea spaþiului sub coordonarea lui Constantin Rãdulescu Motru.

Pleacã în 1912 în Germania pentru a urma studii doctorale. Mai întâi, urmeazã cursurile Facultãþii Regale din Berlin, avându-i ca profesori pe Karl Stumf ºi Alios Riehl, plecând apoi la Greifswald unde îl întâlneºte pe Johannes Rehmke, gãsind în ideile acestuia concordanþã cu concepþiile sale aflate în stadiul statu nascendi. Obþine titlul de doctor în filosofie în 1914 cu teza Concepþia de timp la Henri Bergson, o cercetare criticã. De precizat cã încã din perioada anterioarã plecãrii sale în Germania, se aratã preocupat de filosofia lui Henri Bergson, publicând în perioda studenþiei o cercetare având titlul Arta în filosofia astãzi (în revista Viaþa Nouã condusã de Ovid Densuºianu).

Odatã revenit în þarã (1914) trece prin experienþa traumatizantã a primului rãzboi mondial ºi este luat prizonier într-un lagãr din Germania timp de un an de zile. Dar experienþa germanã din perioada studiilor cât ºi buna cunoaºtere a limbii, culturii ºi civilizaþiei, îl fac sã treacã drept filogerman, fãcându-i viaþa cât de cât uºoarã, dar îi afecteazã ulterior cariera universitarã. Rodul acestei experienþe din lagãrul german se concretizeazã în lucrarea Arta de a suferi, apãrutã în 1920, care constituie debutul sãu în filosofia româneascã. Contrar aºteptãrilor din titlu, autorul nu face metafizica suferinþei, ci mai degrabã contureazã un îndrumar pentru decantarea ºi dominarea acesteia prin iubire ºi sinceritate. Prin subtitlul lucrãrii, Treptenic Sufletesc,aratã cã are scopul de a decripta ºi interpreta „vibraþiile ascunse“ ale sufletului omenesc. Acestei prime lucrãri îi urmeazã parcã într-o succesiune fireascã ºi rapidã, lucrãri care scot în evidenþã spiritul analitico-raþionalist al autorului:

- Îndrumare în Filosofie, 1922;

- Rostul ºi utilitatea filosofiei, 1923;

- ªtiinþã ºi raþionalism, 1926;

- Cosmologia elenã, 1929;

- Kant ºi criticismul pânã la Fichte, 1937;

- Cunoaºtere ºi existenþã, 1939;

- Reconstrucþie filosoficã, 1943;

- Metafizicã ºi artã, 1945;

- Misticism ºi credinþã, 1945;

- Dialecticã ºi metodã de la Platon la Lenin, 1947.

În urma apariþiei acestei ultime lucrãri, detractorii îl acuzã de un aºa zis colaboraþionism cu noua putere instauratã din 1946. Dincolo de aceste lucrãri ºtiinþifice, Mircea Florian lasã posteritãþii o sumedenie de studii printre care ar fi de amintit: Realism ºi idealism; Dualismul cartezian; Antiintelectualismul; Vasile Conta ºi metafizica.

În ciuda acestor contribuþii remarcabile, cariera didacticã a lui Mircea Florian se împlineºte de abia la 52 de ani (în 1940), când devine profesor universitar titular la Cernãuþi unde face naveta. Opt luni mai târziu, P. P. Negulescu este pensionat forþat de guvernul legionar ºi are posibilitatea de a putea preda ºi la Bucureºti. Cariera universitarã este destul de scurtã, fiind întreruptã de prigoana instauratã de regimul comunist proaspãt instalat. Astfel, la 1 decembrie 1948 sunt înlãturaþi din Universitatea Bucureºti sub acuzaþia de a fi burghezi ºi idealiºti profesori remarcabili precum Constantin Rãdulescu Motru, Ion Zamfireacu ºi Mircea Florian. Dupã calvarul excluderii din învãþãmântul universitar superior, Mircea Florian, la fel ca ºi mulþi intelectuli de marcã ºi oameni politici antebelici ºi interbelici, trece printr-un un alt calvar. Este permanent urmãrit de securitate ºi i se reproºeazã adeziunea ideologicã la partidul condus de Titel Petrescu. Toate aceste au un final previzibil: este arestat într-o noapte ºi încarcerat fãrã a avea parte de un proces ºi act de acuzare, timp de opt luni la închisoarea de la Fortul Ghencea.

La întoarcerea din detenþie aratã ca o umbrã. Soþia nu îl mai recunoaºte, în pragul casei îl întreabã cine este. Este marcat fizic ºi moral de perioada încarcerãrii. Dupã câtva timp, destinat evaluarii „muncii de reeducare“, este angajat cercetãtor la Institutul de Filosofie unde lucreazã pânã la finalul vieþii.

Marcat de urmãrile perioadei petrecute în penitenciar, de boalã ºi nu în ultimul rând de faptul cã el, omul pregãtit pentru munca la catedrã, este nevoit sã lucreze în niºte condiþii precare, suferã o degradare permanentã pânã cînd se stinge pe 31 octombrie 1960. Cei care l-au cunoscut spun cã nu mai rãmãsese aproape nimic din savantul mândru Mircea Florian.

În ultimii cinci ani de viaþã scrie la îndemnul familiei Recesivitatea ca structurã a lumii, pe care o lasã în manuscris ºi în acelaºi timp traduce Organonul lui Aristotel. Traducerea o face în condiþii vitrege: lucra într-o camerã de doar câþiva metri pãtraþi, undeva la subsol, la un birou, suportând o dactilografã care bãtea opt ore pe zi la maºina de scris. Post mortem, familia publicã lucrarea Recesivitatea ca structurã a lumii.

Mircea Florian ca ºi alþi filosofi cu intenþii sistematice se raporteazã critic la istoria filosofiei, deoarece considerã cã nicio ºtiinþã nu poate fiinþa în afara istoriei ei. Dacã la început se încadreazã în filosofia occidentalã, se desprinde apoi de acest prag ºi configureazã o concepþie originalã despre lume al cãrei principiu este recesivitatea.

Un dialog cu Mircea Florian ºi cu opera sa ar mai atenua câte ceva din nedreptatea unui destin. De bunã seamã cã filosoful nu se bucurã de aprecierea meritatã. Scuza cã oamenii de geniu au parte de o soartã nedreaptã nu este nicidecum binevenitã aºa cã datoria exegeþilor filosofi români de astãzi este sã valorizeze opera lui Mircea Florian.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey