•  Anton Georgescu
•  Camil Moisa
•  Ioana Claudia Soos


sus

Anton Georgescu


Alpii lui Gheorghe

„Domnu´ Anton, ºtiþi care e visu´ meu dupã ce primesc pensia, în toamnã?” Gheorghe se opreºte brusc ºi îºi bagã în mine faþa nebãrbieritã, acoperitã cu pãr gros, þepos, ca o curte neîngrijitã, nãpãditã de buruieni. Ochii îi joacã în cap, strãlucitori ºi nestatornici, iar respiraþia îi e acrã, o combinaþie de alcool ºi tutun care mã face sã întorc capul, din reflex. Aºteaptã câteva secunde bune, ca un orator care foloseºte cu dexteritate mãsura timpului ca sã dea putere cuvintelor, ºi apoi rosteºte sacadat: „Vreau sã mã duc sã vãd Alpii, domnu’ Anton! Cu pensia pe care o primesc din toamnã, mã duc sã vãd Alpii, sã vãd pe unde a trecut Hannibal cu elefanþii lui, ca sã cucereascã Roma! Cea mai mare realizare a istoriei antice, ce a fãcut el... ªtiþi câtã armatã a avut când a trecut Alpii? 38.000 de infanteriºti, 8.000 cavaleriºti ºi 37 de elefanþi, domnu’ Anton! Aºa de mare a fost armata lui la intrarea în munþi! A ajuns la destinaþie cu 23.000 de infanteriºti, 5.000 de cavaleriºti ºi doar 12 elefanþi, care au rezistat la temperaturile reci ºi la dunele de zãpadã de aproape un metru! I-a decimat frigul, domnule! Elefanþi mergând prin zãpadã, aþi mai pomenit aºa ceva, domnu’ Anton? Douã sute cincizeci de kilometri a acoperit armata lui în 16 zile. Douã sute cincizeci de kilometri de urcat ºi coborît cu arme, cu care, cu ghiulele, cu corturi, cu lectici, vã daþi seama, cu tot harnaºamentul de rãzboi. ªi i-a luat prin surprindere pe romani! Daaa! Mare geniu a avut Hannibal! Mare om de stat. A ocupat peninsula italicã pentru 15 ani încheiaþi, ºi ar mai fi stat dacã romanii nu l-ar fi atacat la el acasã, în Cartagina. Mari strategi ºi romanii, domn’le! Iar eu... Eu vreau sã merg pe urmele lui Hannibal, sã vãd pe unde a trecut el Alpii!” Sunt aproape gata sã mã arunc într-o dezbatere de pahar ºi sã-i spun cã Hannibal a trecut de fapt Pirineii, dar am un moment de dubiu (poate e acelaºi lanþ muntos?) ºi tac. Dar nu tac din cauza Pirineilor. Tac pentru cã realizez absurditatea situaþiei: pensia lui Gheorghe, dacã i se aprobã, va fi în jur de 400 de lei pe lunã, care înseamnã, probabil, vreo sutã de dolari. Cine poate sã cãlãtoreascã în Alpi cu o sutã de dolari venit pe lunã? Dar nu zic nimic, doar dau aprobator din cap, realizez instantaneu cã gestul meu e condescendent ºi mã simt jenat. Gheorghe nu se mai uitã la mine, e preocupat sã mai ia un gât de þuicã ºi, politicos, ridicã paharul ca sã toasteze: „În cinstea domnului Anton ºi a doamnei Dana, canadienii noºtri, ºi a domnului Toader ºi a doamnei Sãftica! Sã vã dea Dumnezeu sãnãtate ºi bucurie! Aþi avut noroc de copii buni, domnu’ Toader!”

*
Satul Cãlieni din judeþul Vrancea are un nume frumos, care sunã precum clinchetul unui cercel de fatã. Dar îl urâþeºte sãrãcia, aºa cum lipsurile îl urâþesc pe om. Aºezat pe malul Siretului, într-un cot al râului care se lãþeºte ca sã ia curba ºi apoi curge la vale în linie dreaptã, pare a fi un exemplu de ce e în stare sã facã omul care se bizuie numai pe braþele lui ºi pe uneltele simple pe care le poate face din rindea ºi nicovalã. Dacã nu þi-ar atrage atenþia acoperiºurile caselor pline de antene de televiziune ºi satelit, ai fi tentat sã crezi cã oamenii de aici trãiesc încã în timpurile de dinaintea revoluþiei industriale. Cãlieneºtenii par a fi blocaþi în perioada timpurie a cãruþei cu coviltir, cu pânza roasã de timp, strãpunsã de insistenþa lui maleficã. O impresie contrazisã de cochiliile strãlucitoare, viu colorate ale unui BMW sau Peugeot care stau cuminþi în faþa vreunei case: proprietarii lor lucreazã în Italia sau Spania ºi s-au întors sã-ºi vadã pãrinþii. Dacã evoluþia economicã este zidul pe care-l construim între noi ºi lumea haoticã a elementelor, Cãlienii sunt un loc în afara zidului. Casele satului sunt ca niºte soldaþi îngropaþi de vii de ghiuleaua timpului, ieºind de sub þarina care le-a bãgat în guri cãluºurile tãcerii ºi le-a transformat uniformele într-un pumn de zdrenþe. Culoarea predominantã în sat e cenuºiul, cu versiuni de ton. Bãtãtura e de culoarea lutului galben murdar, pãmântul e aproape plumburiu, fãrã urmã de cernoziom în el, hainele oamenilor sunt închise la culoare, ponosite ºi de mult expirate. Rugina a mâncat tablele acoperiºurilor ºi a înnegrit gardurile de sârmã care despart curtea din faþa casei de ograda  gãinilor. Uliþa e ca un ºarpe cu pielea crãpatã ºi chealã, fãrã fir de iarbã sau pãlãmidã, cu praf gros în care calci ca în zãpada afânatã, murdãritã de vântul golan al primãverii.

Multe case stau într-o rânã, cu zidurile oblice, pãrând gata sã cadã. Te-ai aºtepta sã fii într-un sat pãrãsit în grabã de oamenii care au fost martorii vreunei grozãvii, dar papucii coloraþi, de plastic, care stau ordonaþi cu grijã în tindã, în toate culorile ºi mãrimile, te duc cu gândul la viaþa normalã de familie care se desfãºoarã în spatele zidurilor de chirpici. Liniºtea satului e adâncã ºi imperturbabilã: nu o tulburã nici mãcar hãmãiturile repezite ºi rele ale câinilor care sunt folosiþi ca detectori de plimbãreþi pe uliþã. Pânã ºi cei mai leneºi dintre ei mã simt când sunt la 50-60 de metri de curtea în care sunt priponiþi ºi latrã amarnic, de parcã aº legãna vreun trident diabolic pe sub poala hainei. În satul Cãlienilor, câinii sunt instrumente inutile de pãzit sãrãcia.

*
Coaja groasã, crãpatã de timp, a satului e puroiatã din loc în loc cu case deºelate sau pur ºi simplu cãzute ca dupã beþie. Pereþii de lut s-au prãbuºit ºi stau îngrãmãdiþi în mormane diforme, lugubre. Zidurile rãmase în picioare ºi-au deschis gurile larg ºi prin gãurile ºtirbe se vãd urme ale vieþii de odinioarã - un petic de zid vãruit în culori încã vii, decorat cu motive florale, un godin deºelat, un scaun rupt. Greu de crezut cã un câine ar putea fi convins sã stea în jumãtãþile astea de camere la vreme rea.
ªi totuºi… Într-una din casele astea stã Gheorghe, ultimul ºi poate unicul gentleman din sat. Singurul vagabond cu stil pe care-l cunosc, un campion al zilei de mâine, niciodatã al zilei de azi. Un artist neterminat, un ratat reuºit, facându-ºi existenþa posibilã prin imposibilul visului.
Gheorghe a fost un bãrbat chipeº la viaþa lui. De fel din Cãlieni, unde s-a nãscut ºi a copilãrit, a plecat ca mai toþi tinerii din sat sã-ºi facã un rost în altã parte. A învãþat carte, a terminat Institutul Pedagogic din Iaºi ºi a fost repartizat ca profesor suplinitor de geografie ºi istorie într-un sat din judeþul Bacãului. Acolo a descoperit-o pe nevastã-sa, cu care a avut un bãiat, ºi acolo a descoperit ºi bãutura. Nevesti-sii nu i-a plãcut ultima lui descoperire ºi a gãsit înþelegere la alt bãrbat, cu care a fãcut o casã mai bunã decât cu Gheorghe ºi ºi-a pus la adãpost copilul. Gheorghe s-a întors în sat, sã stea cu chirie (casa pãrinteascã fusese vândutã de fraþi dupã ce pãrintii s-au prãpãdit), ºi sã suplineascã la ºcoala primarã, unde copiii s-au tot împuþinat, deodatã cu speranþele într-o viaþã mai bunã ale cãlieneºtenilor.

Când vremurile s-au schimbat ºi comunismul s-a transformat peste noapte într-o referinþã seacã în manualele de istorie, Gheorghe s-a pomenit fãrã slujbã ºi fãrã rost în satul  lui. Farã sã realizeze, viaþa lui a devenit un subiect al caritãþii publice, susþinut de banii puþini împrumutaþi de la sãtenii sãraci ºi ei, dar nu lipiþi pamântului, ca el. ªi nici daþi în darul beþiei dupã care ziua de mâine nu existã, iar ziua de azi o bem. Rãmas fãrã nici un mijloc de subzistenþã, s-a mutat cu sorã-sa, o femeie simplã, pãrãsitã de bãrbat pe când era încã tânãrã, care nu mult timp dupã ce l-a luat pe Gheorghe în gazdã, a cãzut la pat, paralizatã pe jumãtate. Dar ºi aºa, cu jumãtatea ei de trup bunã ºi din pensia ei prãpãditã, l-a þinut pe Gheorghe îngrijit, curat îmbrãcat, bine hrãnit, cu un ban de cheltuialã în buzunar, ºi l-a suportat în toate nopþile când a venit acasã beat mort, trântind uºa de la intrare ºi lovind cu bocancul scaunele din bucãtãrie, cu minþile înecate în alcool, nemaiºtiind ce e cu el, comportându-se ca un câine rãu, scãpat din laþ. Dar atunci când a luat-o de pãr ºi a izbit-o cu capul de godin, într-o noapte când ea i-a cerut socotealã pentru farfuriile fãcute þãndãri în dulap, sorã-sa a simþit cã în sfârºit i-a ajuns cuþitul la os. I-a arãtat lui Gheorghe uºa ºi i-a zis du-te învârtindu-te, nu mã mai intereseazã ce faci cu viaþa ta! Dacã vrei sã mori beat la marginea ºanþului, n-ai decât!

Adevãrul este cã Gheorghe nu a avut niciodatã vreun plan clar definit cu viaþa lui. Oamenii din sat, auzind povestea cu sorã-sa ºi cu milã faþã de oloagã, au refuzat sã-i mai dea bani. Rãmas fãrã o para chioarã în buzunar ºi cu buza arzându-i de dorul rachiului, Gheorghe ºi-a adus aminte cã are un fiu în Bacãu, cãsãtorit ºi cu copii. Bãiatul pe care nu-l mai vãzuse de ani de zile, de la nunta pe care scorpia de nevastã-sa vrusese sã o þinã ascunsã de el, ºi la care norã-sa, suflet milos, îl invitase fãrã ºtirea soacrã-sii. Fiu-sãu nu i-a rãspuns. Gheorghe a aºteptat câteva luni bune sã primeascã rãspuns de la bãiat, apoi într-o zi a dat a lehamite din mânã: adresa trebuie sã fie greºitã. Unii de la o organizaþie de caritate s-au oprit în sat într-o zi urâtã de toamnã ºi i-au dat un pachet cu haine, þigãri ºi conserve. Hainele bune toate, deºi de mâna a doua, luate de prin Germania, de pe la blocuri, când locatarii îºi scot din casã ce le prisoseºte: o pereche de pantaloni de lânã groasã, pantofi  moderni, cu vârful ascuþit ºi o geacã portocalie de piele, cu o formã ºic, croitã ca pentru trupul unui om tânãr. Când a venit toamna ºi frunzele copacilor au cãzut, scoþând la ivealã sãrãcia gospodãriilor din Cãlieni, Gheorghe s-a mutat într-o casã dãrâmatã, pãrãsitã, din care rãmãsese în picioare, ca prin minune, o singurã camerã, tronând în mijlocul movilei de chirpici ca un organ sãnãtos într-un trup bolnav, trãgând sã moarã. Camera aia a mobilat-o cu lucruri luate de milã, de la oamenii din sat: un pat cu o masã ºi un scaun, un godin de fier cu trei picioare bune ºi o policioarã cu cãrþi. Pe care a îngrãmãdit cãrþi de cãlãtorie ºi de istorie, împrumutate din biblioteca lui socru-meu, niciodatã returnate. Cãrþi pe care trebuie sã le citeascã ziua, pentru cã seara e mai greu: în lipsa luminii electrice, probabil cã foloseºte lampa cu opaiþ. ªi uleiul lãmpii e scump, mai ales când nu ai un chior in buzunar.

*
Soarele tânãr de aprilie dãdea lumii o prospeþime de piele curatã, finã, ca dupã baie. Lumina lui albã punea un lustru nou pe lucrurile vechi, le umplea încreþiturile cu aburul auriu al razelor vii de primãvarã. Eram adunaþi toþi, familia întregitã cum îmi plãcea sã le spun, la masa lungã, scâlciatã, cu vopseaua jupuitã, din faþa casei. Probabil aceeaºi masã la care stãtuserã meseni, la nunta noastrã, cu douãzeci  ºi cinci de ani în urmã. Masa de lemn durabil ca piatra, pãrând nemuritor, care scãpase din gheara timpului doar cu câteva zgârieturi adânci. Sticla de þuicã era pe jumãtate goalã, iar socru-meu continua sã repete cu glasul muiat de bãuturã o întrebare la care nu mai aºtepta rãspuns: „Mãi bãieþi mãi, care mai e viaþa voastrã prin Canada? Canada, domn’le!”  Nevastã-mea aduna oasele ramase prin farfurii, încurcându-se de câine, care ne lãsase papucii în pace (joaca lui preferatã fiind sã ne mursece în dinþi papucii de cauciuc) ºi dãdea înnebunit din coadã, cu premoniþia festinului.

Mama a fost prima care a reacþionat la glasul dogit al lui Gheorghe, venind dinspre poartã: „Doamna Sãftica!” Cumnatu-meu ºi cu fiu-sãu au încercat s-o opreascã, „Ce mai vrea ºi beþivul ãsta? Nu vede cã suntem la masã? Nu-l lãsaþi în curte, mamã!”, dar ea pornise deja cu mers hotãrît înspre poartã. Tata se ridicase ºi el în întâmpinare. Iar cumnatu-meu nu rãmãsese decât cu o concluzie pe care nu putea s-o þinã numai pentru el: „Uitaþi-vã la dumneavoastrã, oameni serioºi sunteþi?”
Gheorghe venise sã cearã zece lei cu împrumut, sã-ºi ia pâine. „Sã-i bea,” adãugase cumnatu-meu mai târziu, într-o lãmurire inutilã. „Domnu’ Anton ºi doamna Dana, îmi pare aºa de bine sã vã întâlnesc! Domnu’ Toader mi-a povestit de dumnevoastrã ºi de Canada!  Veniþi de tare departe la noi, cum e viaþa în Canada?” Gheorghe avea aerul unui dandy sãtesc, îmbrãcat cu geaca lui de piele portocalie ºi purtând pantofi negri, cu vârf ascuþit. Haine de om cu stare, venind bine pe trupul unui vagabond.

Gheorghe se exprimã îngrijit, cere cãrþi noi sã citeascã. „Domnu’ Toader,” i se adreseazã deferent lui socru-meu, „daþi-mi ºi mie o carte despre deºertul Gobi, dacã aveþi…” ªi apoi adresându-mi-se direct: „Domnu’ Anton, mie mi-ar plãcea foarte mult sã vãd lacul Ontario! Da! Lacul Ontario e al patrusprezecelea lac ca mãrime în lume ºi primul ca adâncime medie între cele cinci lacuri mari din Canada ºi SUA.” Se opreºte ºi se uitã la mine, sã cântãreascã efectul informaþiei livrate, apoi continuã. „Adâncimea maximã e de 250 de metri, domnule!” Socru-meu pare uimit ºi zice: „I-auzi domnule! Mãi Gheorghe, hai sã-þi mai dau o þuicã, vrei?” ªi când rosteºte „vrei” îºi iþeºte glasul de parca ar apãsa pe accelerator. „Da cum, domnu’ Toader,” confirmã Gheorghe ºi înºfacã paharul de rachiu din care trage repede un gât, dupã care continuã: „Dar mie, dacã ajung în Canada, mi-ar plãcea cu adevãrat sã vãd cascada Niagara! Aþi fost sã vedeþi cascada Niagara, domnu’ Anton?” Eu îngaim ceva afirmativ ºi el zice: „Cascada Niagara are o înãlþime de 58 de metri, domnu’ Anton. Cea mai înaltã cascadã din lume!” Gheorghe face o pauzã sã-ºi aprindã o þigarã. Socru-meu îl opreºte ºi-i zice „Aºteaptã, Gheorghe!,” dupã care fuge în casã ºi vine înapoi cu un trabuc cubanez pe care i-l adusesem lui. „Ia încearcã asta,” îl îndeamna socru-meu, spre necazul lui cumnatu-meu care nu mai rezistã ºi se ridicã de pe scaun, fãcându-ºi de lucru prin casã. „Mulþam fain, domnu’ Anton! Ãsta e trabuc de Canada, aºa-i?” Dau din cap aprobator, evitând detaliile legate de þara de fabricaþie, ºi socru-meu intervine hotãrît: „Dar cascada Niagara nu e cea mai înaltã din lume. Sunt alte 500 de cascade mai înalte ca ea, Gheorghe. Cea mai înaltã e cascada Îngerilor din Venezuela, are 979 de metri. Aºa!” Noi cãscãm gura, uluiþi de exactitatea ºi ineditul informaþiei, iar Gheorghe continuã: „Domnu’ Toader, eu nu cred cã aceastã cascadã a Îngerilor e cea mai înaltã. Cea mai înaltã e cascada Victoria din Africa de Sud!” Mie îmi vine sã sar ºi sã zic cã Victoria nu e în Africa de Sud, dar socru-meu mi-o ia înainte ºi apãsã încã o datã pe accelerator: „Nu! Nu e adevãrat! Cascada Îngerilor e cea mai înaltã cascadã din lume, Gheorghe!”

Gheorghe nu pare a avea o fire combativã. Dupã ce trage câteva fumuri adânci din trabuc, îl stinge, ca sã-l salveze pentru mai târziu, ºi îºi aprinde o þigarã localã, cu miros puternic de mahorcã. Mama gãseºte momentul prielnic sã intervinã: „Gheorghe, am fost la câmp ºi am vãzut cã nu ai terminat de legat aracii la vie. Mi-ai spus cã ai terminat!” Gheorghe devine brusc conciliant: „Doamna Sãftica, mã duc ºi-i termin, dacã mi-au scãpat câþiva. Pe cuvânt de onoare!” Mama îºi îmbracã hainele de businessman: „Uite ce, Gheorghe! Îþi dau acum cinci lei, sã-þi iei pâine, ºi restul de cinci lei þi-i dau dupã ce termini de legat aracii.”
Gheorghe acceptã fãrã sã crâcneascã: „Aºa facem, doamna Sãftica!” ºi apoi se întoarce spre mine: „Vreau sã mã duc sã vãd Alpii, domnu’ Anton! Cu pensia pe care o primesc din toamnã, mã duc sã vãd Alpii, sã vãd pe unde a trecut Hannibal cu elefanþii lui, ca sã cucereascã Roma! Cea mai mare realizare a istoriei antice, ce a fãcut el... ªtiþi câtã armatã a avut când a trecut Alpii?”

Comentarii cititori
sus


Camil Moisa


Fragmente dintr-o altã lume

(un fragment)

În durata cuprinsã de somnul domnului Chiara ºi de efortul creativ al soþiei sale, se înfiripa o poveste ce scãpa privirii exterioare. Vecinii, care îl vãzuserã dormind în grãdinã pe nea' Marcel, înregistraserã doar înveliºul ascuns de povestea pe cale de a se naºte. Mai mult: nici soþii Chiara nu erau conºtienþi de istoria din care ar fi putut face parte. Lãsau totul în seama naratorului, care strânge la sfârºit cioburile întâmplãrilor izolate într-un cristal sclipitor. ªi e mulþumit când reuºeºte sã le recupereze astfel. Nu-l mai intereseazã cãile pe care vor apuca aceºti oameni, de acum încolo. E rândul altui narator sã-i adune iar de pe drumuri, închegându-le o a doua existenþã, în care s-ar putea recunoaºte într-o bunã zi.

La drept vorbind,  puþine ºanse sunt în acest sens. Majoritatea celor care se descoperã, mai târziu, ca personaje, au de obicei aceeaºi reacþie: Noi suntem ãºtia? Parcã nu arãtam aºa? ªi atunci aleg sã prefere viaþa, în locul ficþiunii, care ar oferi o oglindã mai fidelã propriilor aºteptãri. Fenomenologia asta pare pretenþioasã ºi greu de crezut, dar lucrurile  chiar aºa stau: misterul poveºtii se poate ascunde foarte bine în firul fãrã nod al întâmplãrilor profane. Oricât s-ar crede azi cã viaþa a ajuns sã egaleze ficþiunea, filmul realitãþii obiective diferã de cel înregistrat de conºtiinþa unui singur narator.
Aºa se face cã, pentru cei vârstnici, obiºnuiþi ca derularea anotimpurilor sã se facã în afara lor, ne aflãm într-un septembrie repetitiv, banal. Pentru cei mai tineri, însã, soarele rãsãrea neconsolat de pierderea puterii avute pe timpul verii. Numai o astfel de zi putea adãposti ignoranþa soþilor Chiara, cu privire la istoria care se nãºtea sub ochii lor. Vecinii  dovedeau o anumitã curiozitate, dar, de fapt, îºi vedea fiecare de treaba lui, care se desfãºura în timpul vizibil. Nea' Marcel dormea fãrã sã se sinchiseascã de privirile acestora, aruncate printr-un gard permisiv. De câte ori nu încercase sã-l repare, mãcar sã fie ºi el în rândul lumii! Iar acum se dãduse de gol: care va sã zicã existenþa lui se petrecea ºi într-o altã lume...

Când îl vãzurã întins în iarbã, copiii vecinilor se oprirã din jocul lor, încântaþi sã descopere ceva care cerea dezlegare. Erau singurii care l-ar fi putut înþelege, fãrã s-o facã în litera acestei lumi. Îi vegheaserã somnul fãrã sã se întrebe nici o clipã ce se întâmplase cu adevãrat.  Spre deosebire de pãrinþii lor, care considerau comportamentul vecinului o sfidare, simþindu-se cumva excluºi, fãrã sã ºtie bine de la ce... Dacã ar fi stat de vorbã cu nea' Marcel peste gard, ca niºte oameni normali, într-o zi de duminicã, sau dacã  l-ar fi întâlnit la capãtul somnului sãu profund, lucrurile s-ar mai fi putut aranja... Aºa, însã, era limpede cã o parte din existenþa domnului Chiara nu se petrecea tocmai la vedere... Vecinãtatea unui spaþiu incaccesibil îi supãra atât de mult, încât pierdeau ºansa de a afla cã nici vecinul nu era, în întregime, locuitorul acelui spaþiu. Visul din care nu se putea smulge era cel mai bun exemplu. Era un vis pe care îl mai trãise în straiele realitãþii nude, dar care acum i se înfãþiºa deghizat.

În ultima vreme, în familia soþilor Chiara plutea ideea construirii unei case, a unei altfel de case, mai frumoase ºi mai moderne decât cea în care locuiau în realitate. Domnul Chiara, însã, amâna mereu punerea în practicã a ideii. Era o trãsãturã definitorie pentru el, care-i afecta viaþa de la înfãptuirile cotidiene ºi pânã la cele mai deosebite. Aºa cum amâna sã se despartã de un prieten, dupã o întâlnire cu acesta, amâna sã-ºi cumpere haine noi, sau doar sã le înlocuiascã pe cele vechi. Sarcinile cele mai banale nu-l gãseau niciodatã pregãtit pentru a le veni de hac. Era ca ºi cum ar fi aºteptat mereu timpul ideal pentru a le rezolva. Indiferent de natura amânãrilor, domnul Chiara dãdea impresia cã tergiverseazã lucrurile în numele unei raþiuni superioare, doar de el ºtiute. ªi care nu avea cum sã corespundã desfãºurãrii obiºnuite a evenimentelor.

De data asta, însã, nu el era autorul ideii de schimbare, ci Rebeca. În viziunea acesteia, casa în care locuiau era anacronicã cu timpurile în care trãiau. Ar fi fost proiectatã ca o singurã încãpere, masivã, ºi doar transformãrile ulterioare ar fi împãrþit-o, superficial, în câteva mai mici. De aici proveneau  inconvenientele esenþiale, la care se puteau adãuga ºi altele, mai mãrunte. Exceptând vara, în niciun anotimp nu era destul de cald. Uºile nu se închideau destul de bine, ºi nici ferestrele. Podelele lipseau, iar pe jos pãmântul bãtãtorit trebuia din când în când lipit. La fel ºi sobele, care, înainte de instalarea frigului cel mare, scoteau mult fum. Ca sã nu mai vorbim de absenþa apei curente din casã, sau de singura toaletã,  pierdutã ºi regãsitã cu bucurie la capãtul grãdinii.

Rebeca avea sentimentul cã trãieºte într-un ev mediu rãtãcit în plin secol douãzeci. Adicã într-o profundã contradicþie cu felul de a gândi al pãrinþilor ei. Pentru aceºtia condiþiile de trai nu se înscriau într-un timp istoric, ci într-o anumitã înþelegere a vieþii. Istorice ºi schimbãtoare erau doar vârstele pe care le parcurgeau, îndepãrtându-i de sâmburele copilãriei, când trãiserã în aceleaºi condiþii. A le pãstra, înseamnã un mod de a opri timpul pe loc, sau mãcar de a trãi cu aceastã iluzie. Doamna Mioara, mai ales, refãcea atmosfera casei pãrinteºti chiar prin felul în care se ocupa de propria-i gospodãrie. Reflexele îi funcþionau neschimbate, instaurând rutina, care þinea timpul pe loc.

Pentru un degustãtor de poezie, ca domnul Chiara, locul în care trãiau era dovada practicã a livrescului din cãrþi. Dacã ar fi schimbat spaþiul acela, poezia cea mai preþuitã de el s-ar fi transformat în niºte vorbe goale. Cum l-ar mai fi atins versul care proslãvea atingerea lutului cu picioarele goale dacã, dincolo de pagina cãrþii, ar fi dat de podeaua obiectivã sau de parchetul distant ºi lustruit?
De când luaserã la cunoºtinþã de ideea schimbarii, soþii Chiara o resimþiserã ca pe o ameninþare la identitatea lor profundã. Sã fi împãcat ancestrala voce a tradiþiei, ai cãror continuatori erau, cu actuala voce a fiicei lor, pãrea o sarcinã insurmontabilã.

Aºa începuserã sã-l munceascã gândurile pe nea' Marcel, mai interesat decat soþia lui sã gãseascã o rezolvare acestei contradicþii. Transformatã în conflict interior, era de aºteptat ca problema  sã prindã contur ºi mai departe, în corpul unui vis. Acolo, domnul Chiara se strãduia, deja, sã ridice casa cu pricina.  Numai cã ceea ce construia ziua, se dãrâma noaptea. În timp ce ochi fugitivi îl iscodeau prin gardul prãpãdit, el visa la soluþia salvatoare pentru ca zidurile sã reziste. O voce-i spunea:  Strânge tot bobul de strugure, la vremea lui, într-un singur vas, la care sã umbli doar când zidurile casei tale vor fi gata sã-l poarte-n mãruntaie. Atunci casa va fi vie ºi va sta în picioare!

Când se trezi din somn, prin golurile lãsate de bolta cu viþã-de-vie, nea' Marcel zãri cerul cu ochii de dincolo. Rãmase nemiºcat, ca ºi cum ar fi continuat sã doarmã. Asta îl ajuta sã-ºi prelungeascã starea avutã acolo, în peisajul de aici. Era surprinzãtor  felul în care cuvintele din vis începeau, încet-încet,  sã se schimbe: deveneau meºteºugite, în timp ce acolo pãruserã fireºti, ca la ele acasã. Mai puteai crede doar în expresivitatea lor, ca într-o poveste, de care te desprinzi pe mãsurã ce te apropii de realitate.
Cum sta întins pe iarbã, domnul Chiara se lãsã pe-o parte, cât sã-ºi poatã aprinde o þigarã. Descoperi, alãturi, o uºoarã ridicaturã de pãmânt, de care îºi rezemã capul. Niºte versuri citite demult, în vremuri tulburi, îi rãsãrirã involuntar în minte. Fãceau parte dintr-o poezie care se numea Doi tractoriºti: ªi douã brazde ei sub cap ºi-au pus, drept pernã,/ ªi-acum discutã, liniºtit, politicã externã.

Poate cã limpezimea lor îi fãcea bine acum, când se simþea neputincios în faþa mesajului de dincolo. La urma urmei, înþelegea el câte ceva, dar nu destul încât sã ajungã departe cu aceastã înþelegere: cã trebuia sã culeagã via la vremea ei, ceea ce ºtia foarte bine ºi singur; cã vinul trebuia pus într-un singur vas, ceea ce nu se potrivea cu realitatea... Întotdeauna fusese nevoie de mãcar doua vase pentru treaba asta. ªi sã nu umble la el... ªi asta înþelegea, dar îi venea greu sã accepte... Toamna, abia aºtepta sã-i observe fierberea, ºi atunci o transfera înãuntrul sãu. Era ca ºi cum ar fi participat la facerea unui nou suflet. Indiferent de motive, i-ar fi fost imposibil sã rateze un asemenea moment. Dupã asta, nimic asemãnãtor nu mai urma... ªi cum sã se fi lipsit domnul Chiara de farmecul unei promisiuni mereu înºelãtoare? El însuºi avea darul de a face promisiuni prietenilor dincolo de limitele realitãþii... Iar aceºtia, la rândul lor, aveau bunul simþ de a-l crede...

Finalul mesajului, care ar fi trebuit sã lãmureascã secretul acestei întreprinderi, rãmânea obscur. Dacã n-ar fi fost la mijloc siguranþa rostirii, poate cã nici nu l-ar mai fi luat în seamã. Tonul acela, însã, impunea... Ar fi jurat cã aparþinea securistului din sat, care-l interogase o datã, dupã ce-i fãcuse  percheziþie la domiciliu. Dacã ar fi crezut în vrãji, nea' Marcel ar fi mers mai departe: lumea de dincolo, pe care Securitatea ar fi pus stãpânire, l-ar fi ispitit, pe calea visului, sã întocmeascã o lucrare, din cauza cãreia el, Marcel Chiara, ar fi fost interogat, bãtut, poate chiar bãgat la închisoare... Fiindcã o casã prin zidurile cãreia vinul ar fi circulat ca sângele prin artere, doar în Occidentul duºman putea sã existe! Numai sã nu-l fi pãcãlit amicul care-i livrase informaþia... Cu voie, sau fãrã voie... Cã multe spune omu' la un pahar de vorbã!

Oricum ar fi arãtat misterioasa realitate, pe domnul Chiara îl ispitea gândul locuirii într-o casã asemãnãtoare unei vietãþi somnolente. Sã fi putut asculta, în tãcerea nopþii, mersul vinului pe drumul arterelor! Pe moment uitase de confortul ºi de instalaþiile sanitare promise  Rebecãi. Nu mai vedea în faþa ochilor decât micro-centrala din beciul casei ºi vinul,  pe care l-ar fi pompat prin conductele complex ramificate.
Simþind cum i se intensificã gândurile, se ridicã din locul unde-l gãsiserã orele amiezei ºi se îndreptã spre casã. 

Comentarii cititori
sus

Ioana Claudia Soos

 

Dincolo de cer
(fragment)


Prefaþã
În urmã cu 24 de ani

- În regulã, drãguþo, e timpul sã te culci!
- Mami… pot sã-þi spun ceva?
- Desigur, iubito!
- Mami, vreau sã mã cãsãtoresc cu tati.
Andreea nu-ºi putu reþine zâmbetul.
- Chiar aºa? Anastasia, tu nu poþi sã te cãsãtoreºti cu tati. El e soþul meu!
- Ei bine, atunci când „veþi termina sã fiþi cãsãtoriþi”, îl pot avea eu?
Râsetele se auzirã din nou.
- Anastasia, noi nu vom „termina sã fim cãsãtoriþi” niciodatã. Va trebui sã-þi gãseºti pe altcineva.
- Voi purta rochie albã ºi pantofi cu toc?
- Dacã asta vrei…
- Vom trãi fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi?
- Dacã te vei cãsãtori cu cineva care te iubeºte cu adevãrat.
- Cineva ca ºi tati?
- Da! Cineva ca ºi tati!

 

*    *    *

Mamã, vreau sã ºtii cã de când ai plecat îmi lipseºti enorm ºi cã dacã aº avea ocazia sã mã întorc în timp, atunci cu siguranþa m-aº întoarce la vârsta de 4 ani.

Da, aºa e! Am 28 de ani ºi încã nu sunt cãsãtoritã.

Scuza?
Mã axez pe carierã!

Adevãrul?
Nu l-am gãsit încã pe Fãt-frumos! 

De fapt, mamã, sunt foarte sigurã cã e pe-aici pe undeva. Probabil cã e prins în trafic sau a rãmas fãrã benzinã. Sau poate i s-a stricat caleaºca… Oricum ar fi, Fãt-frumos, ar fi bine sa te grãbeºti! Aºteptarea e cel mai mare duºman al speranþei…

S-ar putea sã rãmân fãrã resurse!

Capitolul I

- Ai aici toate datele legate de cazul Mariei.
- Maria?
- Da. Mi-am permis sã fac niºte cercetãri…
Daþi-mi voie sã vã spun cine e fiinþa minunatã care stã în faþa mea. O cheamã Diana. Diana e cea mai bunã secretarã din totdeauna. Se documenteazã, cerceteazã si recerceteazã tot ceea ce nu i-am cerut eu.
Dacã stai sã te gândeºti într-un fel e bine. Îmi uºureazã munca, dar uneori poate fi prea bãgãcioasã… mult prea bãgãcioasã!
- Hei, hei! Eºti atentã la ce-þi spun?

- Da, normal! am minþit eu.
- Ei bine, nu te cred! Ai noroc cã mi-am permis…
- Normal cã þi-ai permis!
- Vorbesc serios! Mi-am permis sã-þi fac câteva notiþe. Ai în dosar tot ce ai nevoie sã ºtii.
- Bine. Lasã-le aici ºi am sã mã uit peste ele.
- Nu vreau doar sã te uiþi peste ele, Anastasia. Gãseºte-i fetei o familie bunã, a mai adãugat Diana fãcând niºte ochi de cãþeluº.
- Mmmm… Ce s-a întâmplat cu: „Eu sunt ºefa!”?
- Tu eºti ºefa! Apropo, a sunat tatãl tãu.
- Mã ocup mai târziu de el.
- De douã ori, mi-a spus Diana cântând.
- Bine, bine! Mã ocup acum. Tu du-te ºi… fã… fã tot ce nu þi-am cerut eu sã faci!
- Acum mã duc! La asta cel puþin sunt bunã. ªtii ce ar trebui sã mai aparã? Job-uri care sã te punã sã faci tot ce nu-þi cere ºeful, ºi pe deasupra sã te mai ºi plãteascã. Nu-i aºa cã ar fi foarte tare?
- Da! Ar fi fenomenal! Mai multe persoane ca tine. Nu cred ca aº putea face faþã. Acum du-te!
- ªi ar mai…
- Du-te!
- Da, ºefa!
κi duse mâna la frunte, îmi fãcu semnul pe care-l fac soldaþii superiorilor lor ºi apoi începu sã mãrºãluiascã spre ieºire, zicând :
- Un’, doi, un’, doi!
Tipic!!!

*    *    *

- Alo?

Era aºa de bine sã-i aud în sfârºit vocea.
- Da, sãrut-mâna, tati.
- Oooo, ce face dovlecelul meu?
- Tatã, te rog! Nu-mi mai spune aºa!
Deºi îmi plãcea sã mã alinte nu vroiam ca ºi el sã ºtie asta.
- Am auzit cã m-ai cãutat. Te simþi bine? l-am întrebat îngrijoratã.
- Eu? Da! Mai bine ca oricând. Te-am sunat pentru cã vroiam sã ºtiu dacã vii Crãciunul acesta acasã. Vin toþi ºi mã gândeam cã anul acesta ne vom reuni ca pe vremuri, când…
- Poþi s-o spui, tatã! Când mama era cu noi! Dar nu mai e. A plecat ºi ar trebui sã începi sã te obiºnuieºti cu asta pânã la urmã! Înapoi nu mai ai cum sã o aduci!
Auci!
Clacasem. Din nou! De la celãlalt capãt al firului nu se mai auzea nimic. Mã simþeam vinovatã pentru ceea ce spusesem. Nu era corect nici faþã de el, nici faþã de mine.

- Îmi pare rãu! Nu am vrut sã sune aºa. Promit cã am sã fiu prezentã de Crãciun ºi am sã-þi pregãtesc mâncarea ta preferatã. Bine?
- Bine! ªi dacã ai de gând sã vii cu cineva, sã ºtii cã mai este un loc. Pa! Te pup!
Bãtrânul… se pare cã se þinea încã bine. Spusese ultimele cuvinte aºa de repede ºi trântise receptorul astfel încât sã nu-mi dea timp sã-i rãspund. Mãcar acum ºtiu de la cine am moºtenit abilitatea de a nu lãsa pe nimeni sã vorbeascã.

*    *    *

Mã simt rãscolitã de amintirea ta, mamã. Eºti…  plecatã  de  foarte mult timp ºi eu totuºi vorbesc cu tine ca ºi cum ai fi aici. Nu am puterea sã mã desprind de tine.

Dar sunt optimistã, mamã! Cel puþin asta am învãþat de la tine. În cele mai grele situaþii zâmbeºte. De ce? Pentru cã, spuneai tu, nu ºtii niciodatã cine s-ar putea îndrãgosti de zâmbetul tãu. Moto-ul tãu, nu-i aºa?
Ei bine, nu funcþioneazã!
Nu mã crezi? Hai sã-þi dau un exemplu: îi zâmbeam zilnic poºtaºului. Asta pânã într-o zi când s-a hotãrât, dintr-un motiv pe care eu nu-l ºtiu, sã nu-mi mai batã la uºã. Acum doar îmi lasã scrisorile pe prag, alãturi de un bileþel pe care scrie: „Nu uita sã-þi plãteºti apa!
”. Sau „Plãteºte curentul!”. O fi crezând cã sunt vreo psihopatã… Poate chiar sunt!!!?
Sã-þi mai zic: vânzãtorul de la Cafe, negustorul din piaþã ºi pânã ºi vecinii mei mã evitã, sau atunci când trec pe lângã ei mã aratã cu degetul sau mã ºuºotesc pe la spate.
Habar nu am despre ce vorbesc, dar intuiþia îmi spune cã nici nu ar trebui sã mã stresez sã aflu pentru cã oricum nu e de bine.
Dinþii mei sunt aºa de respingãtori cã nu meritã o a doua sau o a treia privire? Oricum ar fi, sunt sigurã cã resturi nu aveam printre ei. Nu-mi stã în caracter.
Concluzia e cã zâmbetul nu ajutã.
Cel puþin nu în cazul meu.

 

Capitolul II

- Diana, am nevoie de o favoare.

- Uite un lucru ciudat, Anastasia. Un lucru care nu se întâmplã zilnic.

- Care? o întreb eu, dar nu din dorinþa de a afla.
- Faptul cã tu mã suni pe mobil. Asta chiar e o premierã.
- Ei bine, este un început pentru toate. Acum, te-am sunat pentru cã vreau sã te duci pânã la Zara ºi sã-mi închiriezi rochia albastrã pe care am probat-o data trecutã. Apoi treci pe la mine ca  sã o laºi.
- Asta e tot?
- Dacã aºteptai, ajungeam ºi la partea asta. Am sã lipsesc douã sãptãmâni de la serviciu, crezi cã te descurci?
Ce întrebare idioatã! Normal cã se descurcã!
- ªtii bine cã întrebarea nu e asta, ci: Crezi cã tu te descurci? Adicã, cine te-a pus sã te duci acolo pentru douã sãptãmâni?
- Pfuu…?! Ce întrebare mai e ºi asta? Normal cã mã descurc!
Oare?
Ce tot vorbeam? Eram terminatã! Douã sãptãmâni alãturi de cea mai ciudatã familie, fãrã semnal, fãrã internet, fãrã vreo urmã de civilizaþie pe o razã de 100 de kilometri? Nici Steve Irwin[1] nu ar putea face faþã.

Dar cu toate astea capul sus. Tu eºti o Parker ºi restul vine de la sine, blah, blah, blah… Nu are nici un sens. Avea altã semnificaþie când o spunea mama.
- Tu fã ce te-am rugat ºi de restul mã ocup eu, ºi am închis telefonul.

 

*    *    *

- Alo?
- Am o veste bunã ºi una proastã. Pe care vrei sã o auzi prima?
De ce i-am dat oare numãrul meu de telefon?
- Pe cea bunã.

- O, haide, Anastasia! Nu pot sã o spun pe cea bunã prima, pentru cã…
- Ok, ok. Spune-mi vestea rea.
Trebuie neapãrat sã-mi schimb numãrul de telefon.
- Pãi… þi-au cam închiriat rochia.

- Cum adicã? Au închiriat-o sau nu?
- Da, au închiriat-o. Îmi pare rãu. Sincer.
- Dar le-am spus sã mi-o pãstreze!
- ªtiu, ºtiu. Se pare cã au încurcat rochiile.
- Of! ªi care e vestea bunã?
- M-au lãsat sã aleg alta pentru tine. Ca sã arate cât le pare de rãu ºi probabil ca sã nu le faci vreo plângere te-au lãsat sã o pãstrezi. Nu e minunat?
- Ba da, e minunat! Super, ura!
- Ce bine cã te bucuri. Pentru un moment am crezut cã eºti ironicã.
- Mã cunoºti bine, nu?

 

*    *    *

Niciodatã nu am înþeles chestiile astea religioase. Chiar dacã tu mergeai la bisericã ºi mã luai mereu cu tine, se pare cã nu s-au prins de mine… s-au poate cã eu nu m-am prins de ele aºa cum trebuia!
Oricum ar fi, dacã tu ai fi în momentul acesta cu noi, probabil cã te-ai amuza foarte mult de starea jalnicã în care am ajuns. Mi-a mai rãmas decât sã sper cã nu ai nici o legãturã cu lucrurile care se întâmplã în viaþa mea, cu oamenii care mã înconjoarã.
Adicã… stai ºi gândeºte-te la Diana. Numai un temperament ca al ei putea sã lucreze cu un temperament ca al meu. Are replicã la orice, ºtie la ce sã se aºtepte ºi se descurcã în orice situaþie. De  multe ori i-am dat sarcini ciudate, sã nu le poatã îndeplini. Aveam nevoie de o scuzã ca sã o concediez. De fapt, eu cred cã asta fac. De fiecare datã când o secretarã sau un angajat ajunge sã mã cunoascã aºa de bine cum e ºi cazul Dianei, eu încerc sã scap de ea. Dar nu sunt secretarele de vinã… Eu sunt!
ªi ceilalþi angajaþi se descurcã bine la a mã evita. De 8 ani de când conduc firma, nu cred cã am  vorbit de cinci ori cu ei.
Da, mamã. ªtiu toate detaliile despre ei ºi familiile lor, ceea ce înseamnã cã nu sunt criminali în serie, dar niciodatã nu am fost o persoanã a cuvintelor ºi tu ºtii asta. Nu-þi aminteºti în clasa I când am încercat sã-mi fac prieteni la ºcoalã ºi nu am reuºit? De atunci am rãmas ciudata clasei. Nu eram privitã cu ochi buni de ceilalþi, nimeni nu vorbea cu mine ºi nu eram invitatã la nici o  petrecere.
Nu m-a deranjat asta niciodatã. Aveam tot ce îmi doream acasã: o familie… o familie adevãratã.
Dar vremurile se schimbã. Timpurile disperate cer mãsuri disperate, aºa cã mi-a trecut prin cap sã apelez la matrimoniale. Dar doar pentru o clipã, apoi mi-am dat seama cã o relaþie adevãratã nu se bazeazã pe o întâlnire la întâmplare datã, într-un restaurant ieftin, unde servesc niºte chelneriþe plictisite de viaþã. Însã dezamãgirea cea mai mare nu ar fi asta, ci aceea când ai sã vezi cã persoana cu care te întâlneºti e de douã ori mai bãtrânã decât în fotografia din ziar sau de pe internet, cheleºte ºi nu are o danturã aºa de perfectã cum þi-a spus.

M-am hotãrât, mamã. Tu mereu ai spus cã Dumnezeu are un plan pentru fiecare ºi sper cã ºi eu mã încadrez în grupul fiecare, aºa cã de data asta mã voi baza pe Dumnezeu ºi îl voi lãsa pe El sã mã ajute. Nu mai îmi rãmâne decât sã cred !

 

Capitolul III

- Anastasia, cât mã bucur sã te vãd!
Strânsoarea lui mã sufoca.
- Tati, nu pot sã respir!... Vorbesc serios!
- ªtiu, doar cã mi-a fost aºa de dor de tine cã nu þi-aº mai da drumul.
- Pãi ºi a cui e vina? Nu te-am chemat sã te muþi cu mine?
- Ba da, dar… ºtii cã nu pot sã plec pur ºi simplu.
- Ai de gând sã mã þii în uºã?
- Intrã, intrã. Lasã-mã sã te ajut cu bagajele.
Casa se schimbase mult. Tata spãrsese un zid ºi unise cele douã camere într-un living uriaº. Într-adevãr holul era strâmt, dar pentru o persoanã era mai mult decât trebuia. La primul etaj erau patru camere care aveau patru bãi. La al doilea etaj era la fel ca la primul, iar la mansardã (care se putea numi mai degrabã pod) se þineau lucrurile vechi ºi nefolositoare menite sã pãstreze vii niºte amintiri prãfuite de vreme ºi roase de niºte ºoricei nãzdrãvani.
Casa se putea numi mai degrabã vilã sau pensiune pentru cã tata în sezonul vânãtorii oferea camere cu chirie turiºtilor pasionaºi de vânãtoare.
Oricum ar fi, vãd cã bãtrânul se descurcã de minune. Nici grãdina nu aratã prea rãu.

- Tati, pentru grãdinã ai angajat pe cineva?
- Nu. Eu am fãcut totul.
- Chiar aºa? Aratã super.
- Mulþumesc! Curtea ta e plinã de toate prostiile alea artificiale, altfel poate cã m-aº fi ocupat ºi de ea.
- Da, mulþumesc pentru ofertã, dar sunt mulþumitã de grãdina mea. E mica mea oazã de odihnã. Oricum, în caz cã nu ai auzit, acum dominã artificialul. Cu cât eºti mai plasticã ºi mai superficialã, cu atât te vinzi mai bine.
- Cum adicã te vinzi? strigã el alarmat din bucãtãrie.
- Oh, calmeazã-te tatã.  Nu te vinzi în felul acela. E doar un mod de-a spune.
- Da… niciodatã nu v-am înþeles pe voi tinerii.
Normal…  asta era treaba mamei.
- De ce faci aºa de multã mâncare?
- Dacã ai mai fi dat pe acasã din când în când ai fi ºtiut cã ni s-a mãrit familia.
- Ce vrei sã spui?
- Ai sã vezi.
Ultima datã când am verificat nu eram aºa de mulþi. Daniela, cea mai mare, era cãsãtoritã cu ªtefan, ºi îl aveau pe Mihai. Maria era cãsãtoritã cu Flaviu, ºi nu aveau nici un copil. Apoi era Andrei, cãsãtorit cu Roxana. Împreunã o aveau pe Alexa, micuþa rãzboinicã. ªi ultimul, mezinul Claudiu, era cãsãtorit cu Alina ºi nu aveau nici un copil. Între Daniela ºi Maria eram eu… doar eu…singurã.
- Deci, a venit cineva cu tine? m-a întrerupt tata din visare.
ªi începem!
- Nu!

- Nu înþeleg. Cum se face cã eºti a doua nãscutã, dar eºti singura care nu are familie? Tu ce mai aºtepþi?
- O minune, tatã! O minune!

 

*    *    *

Tata are dreptate, mamã. Nu am nici o scuzã. Mã axez pe carierã? Patetic!?!! Nu sunt în stare de nimic. Asta este, am spus-o: nu sunt în stare de nimic. Oare aºa de rea am fost, Doamne, încât merit sã îmbãtrânesc singurã?
Cred cã înnebunesc. Nu voi rãmâne singurã pentru totdeauna, nu?!!
Oare pe cine încerc sã conving? Pe mine sau pe tine, Doamne? Poate pe mama, dar nu cred cã ea s-ar lãsa pãcãlitã aºa de uºor, doar mã cunoaºte.
Trebuie sã mã gândesc bine înainte sã iau o hotãrâre. Nu o sã arãt totdeauna aºa de bine ºi sunt sigurã cã nu o sã mã ia nimeni pentru simþul dezvoltat al umorului de care dispun  ºi nici pentru faptul cã „ºtiu sã port o conversaþie” .
Dar, dacã nu mi-am gãsit un soþ pânã acum, ce mã face sã cred cã mi se va întâmpla la 28 de ani?
Credinþa care mi-a rãmas se cam zdruncinã, Doamne, ºi dacã nu se întâmplã ceva repede nu ºtiu ce mã aºteaptã. ªi nici nu vreau sã ºtiu…

(Ioana Claudia Soos este elevã a Grupului ªcolar "Brãtianu" Drãgãºani ºi a câºtigat premiul al II-lea la secþiunea prozã, în cadrul primei ediþii - 2012 - a Concursului Velivolantis organizat de Asociaþia Taberna. Aflã mai multe despre concurs ºi lista completã a câºtigãtorilor aici)


Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey