•  Cum sã vorbeºti despre artã
•  Lumea unei perle - Vermeer ºi Tracy Chevalier
•  Renoir - film
•  Cabina artistelor - teatru
•  Valsul câinilor - teatru
•  O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal - teatru


sus


Valentin Boiangiu

 

Cum sã vorbeºti despre artã

 

Art is everywhere

Oare lumea din afara artei vorbeºte despre artã? Mi-e cam greu sã ºtiu exact, deorece nu prea am tangenþã cu lumea din afara artei, nu cã aº fi vreun înfumurat (cu toate cã asta-mi place câteodatã) sau mai bine sã zicem 'elitist', dar în afara situaþiilor practice, vrând, nevrând, conversaþiile mele ajung tot la artã. Chiar când vorbesc despre fotbal sau chefuri sau cãlãtorii. De ce? Simplu. Pentru cã arta e peste tot. ªi de cele mai multe ori arta se gãseºte în non-artã. Poate cã oamenii din afara artei sunt puþin speriaþi de artã, cred cã le poate deranja confortul sau îi face sã gândeascã la neadevãrurile societãþii, la greºeli personale, la situaþii neaºteptate. ªi arta serioasã a fãcut asta mereu. De fapt asta-i menirea principalã: sã arate ne-obiºnuitul, ne–mondenul, sã punã întrebãri. De aceea arta serioasã e rarã. Dar e bine cã sunt destui oameni pe planetã care mãcar încearcã sã facã artã serioasã. Cel puþin aºa cred eu, ºi cunosc destui. Din pãcate, încã avem de-a face cu vechiul cliºeu romantic, care ne spune cã artistul e un outsider, un neînteles ºi implicit un nesuferit. Eu aº zice din contrã: artiºtii sunt oameni foarte conectaþi la societate. Cel puþin cam asta se întâmplã de la Modernism încoace. Cã de aia am avut Modernism ºi Modernitate, care e o condiþie mai democratã din cauzã cã se referã la întreaga societate - la frigidere, automobile, zboruri cãtre destinaþii îndepãrtate, comunicaþii, etc. Toatã lumea trãieºte (încã) foarte mult într-o condiþie modernã. Cei mai mulþi dintre noi gândim postmodern, bineînþeles, dar încã ne rãsãfãþãm, în traiul de zi cu zi, în Modernitate.

Deci arta e peste tot ºi toþi o atingem într-un fel sau altul. Chiar ºi cei care refuzã sã pronunþe cuvântul (marea masã în Yorkshire) au tangenþã cu arta fãrã sã-ºi dea seama.
În Anglia existã o dimensiune care mã face sã stau ºi acum aici: s-au fãcut ºi încã se fac multe eforturi de a apropia arta de mase. Existã artã de foarte bunã calitate la o aruncãturã de bãþ de oriunde. Chiar ºi pe lângã cele mai 'ne-artistice' teritorii. Totdeauna m-am bucurat de proximitatea galeriei Henry Moore Institute în Leeds, care are un program inteligent de curare ºi organizare a unor show-uri cu tematici interesante. Tocmai am vãzut o expoziþie micã, dar riguroasã, numitã 1913. Se referea la importanþa anului respectiv în gândirea artisticã europeanã. Puþin înaintea rãzboiului, condiþii socio-politice tumultoase, Modernismul încã se zbatea sa fie auzit, Cubism, Futurism, Fauvism, Vorticism, etc. Abia începeau sã înveþe sã meargã. Aesthetica era luatã la întrebãri, cu rezultate destul de urâte la început, dar foarte curajoase. O expoziþie bine realizatã. Lângã Institute este galeria oraºului Leeds, unde am avut ºi eu onoarea sã expun alãturi de sora mea, Gabriela, cu proiectul HomeAcasa. Chiar ºi pentru o perioadã temporarã, am avut lucrãri expuse în vecinãtatea obiecteleor realizate de Epstein, Bacon, Caulfield, Sickert, Auerbach, etc.Galeria face eforturi mari sã-ºi îmbogãþeascã, tot timpul, colecþia cu lucruri noi. Au douã sãli numite 'Artists’ Rooms', unde se organizeazã expoziþii contemporane. Destui artiºti faimoºi ºi-au prezentat selecþii în aceste douã sãli: Damien Hirst, Gary Hume, Fiona Rae, Tomma Abts etc.
Mã mai duc ºi la galeria Hepworth din Wakefield (un city în cãdere economicã liberã de vreo 30 de ani). Galeria e un triumf arhitectonic, cu progarme interesante, unde oricine poate vedea ºi face ceva creativ, începând de la sãli educaþionale pentru copii, pânã la magazinul de cãrþi ºi obiecte de artã ºi la cafeneaua apetisantã din foaier. Colecþia permanentã e construitã cu Barbara Hepworth ca figurã centralã ºi cu timpurile ei. Artiºti britanici nu îndeajuns de cunoscuþi în România, din cauza, poate, a aestheticii 'non-latine' care, bineînþeles, e un cliºeu tembel. Lucrãri de Patrick Heron, Jacob Epstein ºi, mai ales, Ben Nicholson, dovedesc cã moderniºtii britanici au avut ceva greu de spus în spectrumul analitic al artei europene. ªi Hepworth Gallery are douã sãli dedicate expoziþiilor contemporane, care se schimbã periodic ºi totdeauna sunt foarte îndrãzneþe. Galeria e încã tânãrã ºi cei ce au aflat primii despre ea au fost oameni de artã din afara Wakefield-ului. Localnicii încã au rezistenþa proverbial Yorkshirezã (sau, culmea, olteneascã) sã nu interacþioneze cu neobiºnuitul. Dar se încearcã.

Marþi plec la Londra. Abia aºtept. De ani de zile, de când am fost student, o excursie la Londra a fost o ocazie foarte specialã. Londra oferã o imensitate de inspiraþii. Acolo, dupã pãrerea mea, e cea mai mare densitate de artã din Europa. Începând de la cele mai vechi timpuri (larg reprezentate în British Museum), pânã la lucrãri calde, executate ieri, ºi de un curaj molipsitor, din Tate, Serpentine, Barbican, ICA ºi în mii de galerii private, de o enormã putere, afluenþã artisticã ºi financiarã, ca Saatchi, Gagosian, Hauser & Wirth, Haunch of Venison (care îl reprezintã, printre alþii, si pe Adrian Ghenie- poate cel mai cunoscut pictor român în Vest).
De câte ori mã duc la Londra, indiferent ce expoziþii vãd, sau câte voi putea sã comprim în timpul destul de scurt (viaþa acolo poate fi extrem de scumpã), încerc ºi reuºesc în mare parte sã-mi rezerv timp pentru National Gallery din Trafalgar Square. Acolo sunt cele mai apreciate sãli de expoziþie pe care le-am vãzut eu. De fiecare datã trec prin camera 24, sã vãd Rembrandt-urile ºi mai ales Portretul artistului la 63 de ani. Este un tablou de o prospeþime magicã. Mai trec ºi prin sala Holbein, sã vãd Ambasadorii, care are o claritate incredibilã. ªi mai vãd ºi Leonardo -The Virgin of the Rocks- prima versiune (a doua este în Louvre ºi nu are aceeasi intimitate- prea flamboiantã). Vãd ºi picturã ºi desen. Astea-s lucrãri care-þi fac spinarea sã tremure de câte ori le vezi.
ªi cel mai important amãnunt, pentru orice turist, e faptul cã toate aceste instituþii oferã orice vizitã gratis. Gratis. De câte ori vrei. Gratis. Incredibil.
Deci arta-i peste tot ºi ….mãcar s-o vezi, e foarte ieftinã.
Mondrian zicea odatã cã societatea se îndreaptã, mãcar în gândire, cãtre o echitate ºi armonie desãvârºitã. În acel moment arta va înceta sã existe pentru cã n-ar mai avea de ce.
Nu suntem acolo deloc. Deci hai sã (mai) vorbim ºi despre artã.

Comentarii cititori
sus


Raluca Bãdoi

 

Lumea unei perle sau geneza unui picto-roman

 

Imaginaþi-vã cã o aveþi pe Fata cu cercel de perlã a lui Vermeer în faþa voastrã. Ce vã comunicã pictura? Aþi reuºi sã îi ghiciþi umbletul gândurilor? Fãrã doar ºi poate, Fata cu cercel de perlã este una dintre cele mai misterioase capodopere ale picturii. Ce a determinat-o sã îl priveascã în felul acesta pe pictor? Ea pare sã se întoarcã, încercând sã prindã din urmã o chemare. Uneori mi se pare cã este în aºteptare. În aºteptarea a ceea ce nu o sã se întâmple niciodatã. Încã de când aveam 19 ani, pe peretele dormitorului meu a atârnat un poster ce reproducea Fata cu cercel de perlã. Stãteam adesea întinsã în pat, îl priveam ºi îmi puneam tot soiul de întrebãri în legãturã cu lucrarea. E o picturã atât de complexã! Nu ºtiu niciodatã ce gândeºte fata ºi nici nu desluºesc expresia chipului sãu. Uneori îmi pare tristã, alteori e plinã de seducþie. Într-o dimineaþã, acum câþiva ani, stãteam întinsã în pat gândindu-mã la ce aveam sã scriu.M-am uitat la picturã ºi m-am întrebat ce i-o fi fãcut sau ce i-o fi spus Vermeer fetei, s-o facã sã se uite la el în felul acela. ªi-atunci, pe loc am construit întreaga poveste, ne spune Tracy Chevalier într-un interviu.

Despre pictura olandezului Vermeer se cunoaºte prea puþin, iar despre personajul care a fost fata nu se ºtie absolut nimic. Unii critici de artã au emis ipoteza cã ar fi fiica cea mare a pictorului, Moertge. Puþin probabil, din moment ce, la acea vreme, Moertge nu avea decât 11 ani. Alþii susþin cã este  soþia sa, pe care Vermeer o mai pictase în Dantelãreasa. Din nou, puþin probabil, dacã personajul tãcut al picturii este o adolescentã. Nu se cunosc avatarurile picturii din momentul închirierii sale pânã în secolul XIX. Se presupune cã ar fi rãmas în posesia pictorului pânã în momentul morþii sale, dupã care ar fi fost înstrãinatã împreunã cu alte bunuri. În 1882 tabloul a fost vândut în cadrul unei licitaþii pentru suma de 2 guldeni ºi jumãtate, preþul unei reproduceri ºi nu al unei picturi autentice. Aceasta îi este istoria.

Între un pictor despre care nu se ºtie aproape nimic ºi o picturã ce înfãþiºeazã chipul fascinant, deschizãtor de ne-loc, ezitând între inocenþã ºi senzualitate debordantã, între mirare ºi aºteptare, se întinde textul lui Tracy Chevalier. Fata cu cercel de perlã, romanul scris de Chevalier, este un supra-roman, fiind concomitent un roman istoric, un roman prishologic ºi un roman de dragoste. Scrierea lui Tracy are o construcþie supra-etajatã, pluritextualã: geneza imaginarã a unei picturi, o ciudatã ºi emoþionantã poveste de dragoste ºi o monografie a Olandei secolului XVIII. Viaþa cotidianã, lucrurile mãrunte de zi cu zi, tehnica picturii, strãzile, canalele, bisericile, pieþele... toate acestea nu sunt decât modalitãþi de a intra în universul ermetic al unui pictor olandez. Interesant este cã, la Tracy Chevalier, niciodatã un plan al naraþiunii nu se confruntã cu un altul. Dimpotrivã, ele coexistã, fiecare plan fiind parte al celorlalte planuri. Romanul însuºi se etaleazã în faþa ochilor cititorului asemenea unei picturi într-o continuã facere ºi des-facere. Pânã la urmã, între scriiturã ºi picturã, între literã ºi culoare, între toc ºi pensulã nu existã decât o diferenþã de nuanþã.

Picturalul dominã în povestea lui Tracy Chevalier. Scrisul se înºiruie asemenea culorilor pe pânzã, creând nuanþe, sugestii, posibili, imagini, toate îmbinându-se în text, supra-text ºi sub-text, întocmai ca într-un tablou în spatele cãruia se ascunde povestea. Naraþiunea este alcãtuitã dintr-o culoare misterioasã în care se joacã sugestii, aparenþe, lumini, umbre, imagini-informaþii, texte-imagini. Uneori ai senzaþia cã realitatea vizibilã este suspendatã pentru a lãsa loc realitãþii interioare, imaginare... cititorul poate face doar speculaþii, supoziþii, pentru ca apoi sã se întrebe în secunda urmãtoare dacã nu cumva a greºit cu supoziþia, dacã nu a dat prea mult înþeles unei umbre când, de fapt, ea este luminã ºi refuzã sã prindã contur... întocmai unei nuanþe delicate, inefabile, pe care pictorul o obþine prin combinaþii calculate sau aleatorii... sau pur ºi simplu cu ajutorul ideilor care coboarã pe vârful pensulei pentru a fi materializate. Am ales creaþia lui Vermeer pentru cã e atât de frumoasã ºi de misterioasã. În picturile lui, femeile singure, care îºi vãd de treburile domestice- de la turnatul laptelui la cititul scrisorilor, cântãrirea aurului sau punerea unui colier- locuiesc într-o lume asupra cãreia aruncãm, în secret, o privire. Din acest motiv, femeile nu par sã observe cã le privim. Pare, de asemenea, cã dincolo de ceea ce vedem se mai întîmplã ceva, ceva misterios, ce nu putem vedea, mãrturiseºte scritoarea.

Existã în arta lui Vermeer o melancolie atipicã, mult mai apropiatã de un mister cald, feminin, cotidian, decât de melancolia masculinã, creatoare. Personajele lui Vermeer îºi duc o viaþã proprie. Pentru un moment, ele par sã fi fost scoase din propria viaþã... pentru o clipã, o fracþiune de secundã în care temporalitatea se desface lãsând loc imemorialului. O clipã, între marginile cãreia, personajele îºi îngãduie sã pluteascã între o visare ºi o alta: propria lor visare, visarea aºternutã în lucrurile mãrunte, nesemnificative ºi visarea din retina clarvãzãtoare a unui pictor care le priveºte. Confruntare între douã visãri. Sau sãrut. Ceva din ochii acestor personaje par sã spunã incomunicabilul, fiind cumva suspendate între un aici ºi un acolo, între un loc ne-loc. Ceva din expresia lor spune cã pictorul nu a dorit sã le scoatã din lumea lor, sã le rupã pentru a le plasa pe pânzã. Pictorul pare mai degrabã sã doreascã sã se apropie de ele. Toate converg spre un punct ce introduce atemporalul în sânul temporalului, creaþia în cotidianitate, spaþiu misterios spre care toate acestea se îndreaptã asemenea unor ape. Gândiþi-vã la Dantelãreasa, la Lãptãreasa, la Geograf, la Tânãra în albastru sau Ulicioara. Misterul tablourilor lui Vermeer nu se datoreazã varietãþii culorilor, nuanþelor care cântã... fiecare picturã a lui Vermeer este asemenea unei muzici discrete, asemenea unui nud de femeie, pe care, înainte de a-l auzi, înainte de a-l vedea, trebuie sã þi-l imaginezi. Aceastã suspendare, acest mister, aceastã dorinþã reprimatã sunt transmise personajelor. Nimic excesiv, nimic tulburãtor în atitudine. Lipsa cutremurãtorului nu este însã lipsã a dramei interioare. Drama lor este ascunsã într-un ermetism cotidian.

Tracy Chevalier dã glas poveºtii lui Griet, o adolescentã de 16 ani, fiicã a unui faianþar orb care, pentru a-ºi ajuta familia devine slujnicã în casa unui pictor. Existã o laturã secretã a ei, o laturã pe care doar anumite împrejurãri o scot la ivealã, întocmai asemenea unei uitãri readuse la suprafaþã, devenitã astfel memorie. Scena în care Vermeer o descoperã în bucãtãrie tãind legume este revelatoare: -Ce fãceai tu aici Griet? A întrebat el. M-a surprins întrebarea dar am ºtiut sã-mi ascund destul de bine uimirea.
-Tocam legume, domnule... pentru supã. Aºezam întotdeauna legumele în cerc, fiecare cu secþiunea lui, asemenea unei felii de plãcintã. Erau cinci felii: varzã roºie, ceapã, praz, morcovi ºi napi. Formasem fiecare felie cu muchia cuþitului ºi pusesem o rondea de morcov în centru.
Bãrbatul a bãtut cu degetul în masã.
-Le-ai aºesat în ordinea în care le pui în supã? A sugerat el, studiind cercul.
-Nu domnule. ªovãiam. Nu puteam spune de ce aranjasem în acest fel legumele. Le pusesem în cerc fiindcã simþisem cã aºa trebuie sã fie puse, dar eram prea speriatã sã îi spun una ca asta unui gentilom.
-Vãd cã le-ai separat pe cele albe, spuse el arãtând napii ºi ceapa. ªi portocaliul ºi purpuriul, nici ele nu stau împreunã. De ce? A luat o zdreanþã de varzã ºi o fãrâmã de morcov ºi le-a agitat în palmã ca pe niºte zaruri.
M-am uitat la mama care a dat din cap.
-Culorile se înfruntã când stau una lângã alta domnule.

Este evident cã între cei doi se înnoadã o relaþie extra-senzorialã. Deja, putem ghici cã amândoi fac parte din lumea culorilor, cã ambii vãd cu o altã pereche de ochi. Putem ghici atracþia ºi începutul unei iubiri niciodatã mãrturisite. Pe mãsurã ce înaintezi în lectura-picturã aºtepþi, imaginezi, speri, doreºti o apropiere rostitã între cei doi. Însã, autoarea se joacã dureros cu personajele sale, menþinând naraþiunea între limitele ne-spusului, ale simulacrului, ale dorinþei neîmplinite, fãrã a depãºi enigma metaforei ºi a unei intrigi sentimentale semi-imaginare. De multe ori m-am oprit din lecturã, imaginând-o pe Griet, imaginându-l pe Vermeer, imaginându-mi pictura, imaginându-mi neîmpreunarea mâinilor lor.... Dar, culorile se înfruntã când stau una lângã alta, simultan o promisiune ºi o anulare a promisiunii, o deschidere ºi o închidere - Mircea Mihãieº.

Fata cu cercel de perlã este o poveste despre îngemãnarea culorilor, despre magia pânzei ºi despre fascinaþia pe care un chip, prezenþã-absenþã, o poate rãsfira asupra unui alt chip. O poveste care ne învaþã sã privim. În atmosfera unui modest oraº renascentist olandez, dominat de lupta surdã pentru supravieþuire, dar ºi de confruntarea dintre protestanþi ºi catolici, între spãlatul rufelor ºi promisiunile unui fiu de mãcelar ºi privirea enigmaticã a unui pictor se naºte Fata cu cercel de perlã. O altã temã a romanului este cea a prezenþei ºi a absenþei. Prezenþa ºi absenþa, golul ºi plinul se împletesc cu tema feminitãþii ºi a masculinitãþii care se cautã, respingându-se. Vermeer este o prezenþã aproape absentã. Indescifrabil, el este o persoanã secretã prin simplul fapt cã este prizonierul propriului sãu atelier. Rareori Vermeer este prezent în preajma soþiei ºi a copiilor sãi. Izolat în spaþiul sãu protector, el îºi dezvãluie vulnerabilitatea ºi cruzimea deopotrivã doar în atelierul pe care Griet trebuie sã îl cureþe ºi sã-l îngrijeascã fãrã a deranja detaliile, fãrã a miºca un obiect chiar ºi cu un milimetru, fãrã a atinge ºevaletul sau culorile. Pictorul nu rãmâne impasibil la sensibilitatea ºi la inocenþa slujnicei, aºa cum Griet îl poate simþi chiar ºi atunci când el nu este în preajmã: am vãzut uºa închisã.  În spatele uºii era liniºte ºi am ºtiut cã acolo se afla el.

În nici un moment însã firul narativ nu împinge povestea de iubire dincolo de posibil, concretizând-o. În nici un moment ochii tãcuþi ºi cenuºii ai lui Vermeer nu vor rosti mai mult decât este permis, la fel cum Griet nu va ceda nici un moment tentaþiei. Iubirea nu împrumutã cuvinte. Într-un univers al culorilor, cuvintele nu-ºi au rostul. În ciuda intimitãþii ºi a îngemãnãrii lor spirituale, Vermeer se dovedeºte a fi fãrã scrupule atunci când îi provoacã suferinþã fizicã ºi moralã adolescentei. Griet pãtrunde în lumea criptatã a pictorului devenind un complice, un ucenic în prepararea culorilor, apoi muzã ºi model. Cu toate acestea, Vermeer nu are nici o remuºcare atunci când o supune la ordalia perforãrii urechii. Aceasta pentru cã, un artist va pune întotdeauna arta mai presus de viaþã; pentru cã iubirea este trecãtoare, iar arta triumfãtoare. Durerea lui Griet nu este decât un sacrificiu întâmplãtor pentru ca un portret sã se nascã dincolo de veacuri. A venit lângã scaunul meu. Mi s-au încleºtat fãlcile , dar am reuºit sã îmi þin capul drept. A întins mâna ºi mi-a atins uºor lobul urechii. A frecat lobul umflat între degetul mare ºi arãtãtor, apoi l-a întins bine. Cu mâna cealaltã a pus toarta în gaurã ºi a împins-o. M-a fulgerat o durere cumplitã ºi mi-a adus lacrimi în ochi... Mã privea, dar nu începea sã picteze. Aº fi vrut sã ºtiu la ce se gândeºte.
- Trebuie sã-l pui ºi pe celãlalt, mi-a zis  luând al doilea cercel ºi întinzându-mi-l.
Câteva clipe n-am fost în stare sã vorbesc. Voiam ca el sã se gândeascã la mine, nu la picturã.
- Dar... urechea cealaltã nu e gãuritã, am îngãimat eu.
- Atunci trebuie sã o gãureºti acum.
Am fãcut-o pentru el. Mi-am scos acul ºi esenþa de cuiºoare ºi mi-am strãpuns ºi urechea cealaltã. N-am plâns, n-am leºinat, n-am scos nici un sunet. Am stat ºi am pozat toatã dimineaþa ºi el a pictat cercelul pe care-l vedea, iar eu simþeam cum perla pe care el n-o vedea mã ardea ca focul în urechea cealaltã.
Am început sã plâng în tãcere. M-am ridicat fãrã sã-l privesc ºi m-am dus în magazie, unde mi-am scos fâºia albastrã ºi pe cea galbenã de pe cap. Am aºteptat câteva clipe cu pãrul revãrsat peste umeri, dar el n-a venit. Acum cã pictura era terminatã nu mai avea nevoie de mine.

În tumultul unei lecturi arzãtoare, cititorul este prins, pe fundalul genezei picturii, între treburi casnice, faianþari, mãcelari, canalele portului Rotterdam, culori, nori, pânze, mâini, priviri, nespus. Personajele evolueazã, ca ºi cum ar avea liberate ºi voinþã proprie ºi nu ar depinde de imaginarul unei scriitoare. Inocenþã, lipsã de maturitate, delicateþe, emotivitate, feminitate, abis, capcane, magnetism... prinºi între marginile acestei poveºti, este limpede cã Griet îl iubeºte pe Vermeer, aºa cum Vermeer este îndrãgostit de ea. Pictorul ºi modelul, chipul ºi ochiul, imaginea ºi culoarea se supun ermetismului ºi acceptã nerostit înfrângerea. Într-una din cele mai emoþionante scene ale romanului, tensiunea dureroasã, insuportabilã dintre cei doi se stinge în actul creator. Din nou, arta primeazã. Într-un melanj al senzaþiilor ºi sentimentelor dintre cele mai felurite, într-un cadru senzual ºi sever totodatã, îndrãgostiþii comunicã prin necuvinte:
- Uitã-te pe fereastrã, a spus el. M-am uitat, era o zi cenuºie de iarnã. Mi-am amintit de momentul în care am pozat în locul fetei brutarului ºi am încercat sã nu vãd nimic, sã nu mã gândesc la nimic. Îmi venea greu, fiindcã mã gândeam la el, mã gândeam cã stau în faþa lui.
-Acum întoarce încet capul cãtre mine. Doar capul, nu ºi umerii. Încet, încet. Stai.
Am stat nemiºcatã. La început, n-am putut sã-l privesc drept în ochi. Apoi, când am reuºit, a fost ca ºi cum aº fi stat lângã o vâlvãtaie care a izbucnit dintr-o datã. În schimb, i-am studiat bãrbia voluntarã, buzele subþiri.
-Griet, nu te uiþi la mine.
Mi-am forþat privirea sã se înalþe spre ochii lui. Din nou, am avut senzaþia cã ard, mã mistui, dar am suportat fiindcã aºa voia el. Mã privea, dar parcã nu mã vedea pe mine, ci avea în faþã altã persoanã sau alt lucru - se uita la mine ca ºi cum aº fi fost o picturã. Nu se uitã la faþa mea, se uitã la lumina care cade pe ea, m-am gândit eu. Asta-i deosebirea. Ca ºi cum n-aº fi fost acolo. Cum el nu mã vedea, nici eu nu l-am mai vãzut. Mintea mea a început sã hoinãreascã - m-am gândit la tocana de iepure pe care o mâncasem la prânz, la gulerul de dantelã primit de la Lisbeth, la istorioara povestitã de Pieter cu o zi înainte. Apoi, nu m-am mai gândit la nimic. L-am privit - acum ochii lui mã vedeau pe mine. În timp ce ne priveam, o undã fierbinte mi-a strãbãtut trupul. Totuºi, am continuat sã-l privesc în ochi pânã când, în cele din urmã, el s-a uitat în altã parte ºi  a tuºit.

Mai puternicã decât iubirea este ceea ce arta poate face din iubire - Mircea Mihãieº. Deºi, în societate se aflã în poziþii de subordonare, în intimitatea atelierului poziþiile se rãstoarnã, ea devenind sfãtuitor al artistului, pãtrunzând în universul acestuia, dând vãlul la o parte. Ucenic ºi apostol deopotrivã, mesagerul artei. Asemenea picturii, romanul  care îi poartã numele, vorbeºte despre fragilitate ºi nespus, despre sacrificiu, despre misterul artei.
Acum priviþi-o! Credeþi cã aceastã poveste i se potriveºte? Oare a rãspuns unei chemãri? Oare a cãutat rãspunsuri în ochii celui care a pictat-o? Ce a determinat-o sã îl priveascã astfel?

Comentarii cititori
sus


Florentina Armãºelu

 

Renoir
Între picturã ºi cinema

 

Renoir1915. Coasta de Azur. În amurgul vieþii ºi al carierei, Pierre-Auguste Renoir (Michel Bouquet) îºi urmeazã, în ciuda vârstei ºi a suferinþei, menirea lui de artist în cãutarea frumuseþii. Fie cã e vorba de cea a împrejurimilor casei sale de la Collettes, sau de cea umanã, în special femininã, „patronul”, cum este numit de personalul domestic - ºi el cu deosebire feminin, este oricând în mãsurã sã o transpunã în artã. Inspirat de cartea lui Jacques Renoir, Tabloul iubirii (Le Tableau amoureux), filmul are ca pretext sosirea la Collettes a unui nou model, o adolescentã cu numele Andrée Heuschling (Christa Theret), care viseazã sã devinã actriþã. Farmecul lui Andrée nu îl lasã indiferent nici pe bãtrânul pictor, nici pe fiul sãu mijlociu, Jean (Vincent Rottiers), întors acasã rãnit de pe front. Sub influenþa ei, Jean, pe atunci un tânãr încã nedecis asupra drumului de urmat în viaþã, avea sã aleagã cariera de regizor, o alegere ce îi va aduce mai târziu celebritatea. Nu întâmplãtor, primele sale filme o vor avea ca protagonistã pe Andrée, cunoscutã ca actriþã sub numele de Catherine Hessling.


Ecranizarea lui Gilles Bourdos surprinde începutul acestei relaþii, fãrã a pãrea sã-i confere statutul de temã principalã a filmului. Epilogul menþioneazã însã în câteva rânduri evoluþia ulterioarã a celor doi. Bourdos adoptã mai degrabã o abordare contemplativã, fãrã a insista prea mult asupra unui personaj sau asupra unei acþiuni anume, ceea ce poate crea impresia de naraþiune diluatã, fãrã un fir conductor, dacã e sã facem abstracþie de epilog. Ca ºi în Fata cu cercel de perlã (2003) a lui Peter Webber, acþiunea este minimalã, lãsând loc sugestiei prin imagine, pe muzica lui Alexandre Desplat. Camera îl urmãreºte în repetate rânduri pe Auguste pictând-o pe Andrée, singurã sau în compania fostelor modele ce fac parte acum din personalul casei, în decorul natural de la Cagnes-sur-Mer. Unul din procedeele favorite ale regizorului pare sã fie efectul de lumini ºi umbre produs de lumina naturalã ºi miºcarea lateralã a camerei, de la tablou la model sau la decorul real, uneori însoþitã de o întrepãtrundere a formelor ºi fundalului, o posibilã aluzie la maniera impresionistã de prezentare a subiectului.

Personajele sunt conturate ºi ele cu o tuºã lejerã, cu excepþia lui Auguste care ne apare într-o ipostazã mai complexã, aceea de artist ºi de om supus suferinþei. Michel Bouquet reuºeºte sã redea cu credibilitate pendularea între tragic ºi reflecþia ironico-filozoficã de genul „durerea trece, frumuseþea rãmâne”. Caracterele lui Andrée ºi Jean sunt mai puþin elaborate în plan individual, atenþia fiind mai degrabã focalizatã pe relaþia dintre cei doi sau relaþia lor cu pictorul. Alte personaje apar doar ca simple prezenþe - ceilalþi doi fii, Pierre ºi Claude (interpretat de un foarte expresiv Thomas Doret), fosta guvernantã Gabrielle, personalul domestic. Impresia este aceea de siluete, mai mult sau mai puþin conturate pe fundalul unei contopiri de teme: omul ºi artistul, relaþia artist - modele, tatã - fiu, natura de la Cagnes-sur-Mer, iubirea, rãzboiul. Ca ºi titlul, ce face referinþã deopotrivã la pictor ºi la cineast, filmul lui Bourdos se situeazã undeva între picturã ºi cinema.

Regia: Gilles Bourdos
Scenariul: Gilles Bourdos, Michel Spinosa, Jérôme Tonnerre, dupã cartea "Le Tableau amoureux" de Jacques Renoir
Distribuþia: Michel Bouquet, Christa Theret, Vincent Rottiers, Thomas Doret
Producþie: Franþa (2012)
Credit foto: http://www.impawards.com/intl/france/2012/renoir.html

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

Simplitatea teatrului-poveste


Am intrat fãrã aºteptãri mari la spectacolul Cabina artistelor, dupã textul cehului Arnost Goldflam, care a avut premiera în ianuarie 2013 la Teatrul Naþional „Marin Sorescu”, fiind realizat în coproducþie cu o altã companie craioveanã, Teatrulescu. Incursiunea în culise, în banalitatea cotidianã din spatele cortinei m-a prins însã, meritul fiind ºi al actriþelor chemate, iatã, sã-ºi joace, într-un fel, propriul rol. Se simte sinceritatea în replicile care radiografiazã viscerele profesiei, relaþiile cu directorul teatrului, regizorii, cronicarii, colegii, dar ºi contextul în care ºi-o practicã: neajunsurile - salariul de mizerie, dacã nu ai filmãri, rutina, spectatorii care vorbesc la telefonul mobil în timpul reprezentaþiilor („Se duce dracu’ teatrul!”). Poveºtile personale imaginate de Goldflam completeazã veridic caracterele, el fiind de-a lungul vremii nu doar dramaturg, dar ºi actor ºi regizor, un bun cunoscãtor al vieþii din jurul scenei, aºadar.


Cabina artistelorAstfel, Liza (Tamara Popescu) este ironicã ºi autoironicã, prietenoasã ºi acidã, egoistã („Eu, eu, eu!”), dar ºi gata sã le împãrtãºeascã mai tinerelor colege „o veche înþelepciune”. Le ºi înþeapã: „Teatrul nu e cârciumã, ca sã vii când vrei”, „Rolul ãsta, al tãu, mi s-ar fi potrivit mie”, „Voi aveþi masterate, doctorate” ºi, având „gurã mare”, nu-i iartã nici pe director: „Utilizaþi-mã! Aicea sunt!”, pe regizorul de pe val: „Dã-l în mã-sa, dezbrãca-v-ar pe toate!”, ceea ce face ca, uneori, sã fie sãritã din distribuþie. De la înãlþimea - ºi cu adâncimea - experienþei pe scândurã, Tamara Popescu îºi joacã pe degete personajul, trecându-l prin toate filtrele, tragedia pornitã de la achiziþionarea unei fuste care se dovedeºte micã, de exemplu, o duce în glumã („Poate mã încape pe-un picior”), alterneazã cu nonºalanþã registrele: de la blazare la entuziasm, de la invidie la empatie, de la o tristeþe ca-n Kafka („Am pãþit... nimic”) la umor („Alcool în teatru? Niciodatã!”), de la aluzie („Copiii cresc, bãrbaþii te lasã”) la generozitate (fusta prea micã ajunge la Vicky, cabiniera). Pânã ºi schimbarea de anotimp o înveleºte într-o interpretare ce pare dominatã de plãcere.

Truda (Corina Druc) vede în oglinda imaginarã o femeie de 38 de ani, frumoasã, obositã, cerebralã, ce-ºi poartã ºi prin cãsnicie singurãtatea („Sunt mãritatã, în felul meu”), o singurãtate pe care o ºi cautã, retrãgându-se în unele clipe din viaþa de cuplu pentru a se închide în budã, dar o ºi respinge, când soþul îi dã papucii, la telefon, în pauza dintre acte („El merge mai departe ºi eu ce mã fac?”). Corina Druc creioneazã pânã la ultimul detaliu o feminitate maturã ºi atrãgãtoare, chiar dacã este morocãnoasã uneori, copleºitã de problemele personale („Vacã aº fi dacã l-aº primi înapoi”) ºi profesionale - colegele gãlãgioase nu te lasã sã repeþi, uiþi replicile, noroc cã regizorul celebru te descoperã plesnind din degete, cã altfel, dupã 12 ani de muncã în teatru rãmâneai nedescoperitã. Lucidã ºi ponderatã, Corina Druc aduce în scenã forþa nostalgiei („Dar asta când eram tineri ºi ne iubeam”), dar ºi pe aceea a unei relaþii sororale cu mai tânãra, credula ºi aparent frivola Maria (Simona Cãlin). Împreunã realizeazã poate momentul cel mai încãrcat de emoþie al piesei, acela al mãrturisirii junei zburdalnice cã aºteaptã un copil, pe care tatãl refuzã sã ºi-l asume.

Cabina artistelorSimona Cãlin, interpreta Mariei, este exuberantã ºi sexy, naivã ºi totuºi gravã în joaca ei ingenuã, dar ºi uºuraticã deopotrivã, de-a îndrãgostirea de un bãrbat pe care l-a cunoscut în acea zi ºi pe care nu ºtie nici cum îl cheamã. Tinereþea o împinge înainte, nu o preocupã trecerea timpului, nici consecinþele faptelor sale, se aruncã în aceastã relaþie cu ochii închiºi, convinsã cã va fi bine, o sfãtuieºte ºi pe Klara sã fie mai deschisã „ºi-o sã fii fericitã, ca mine”. Simona Cãlin realizeazã cu talent un personaj credibil, care îºi poartã bunãtatea ºi îºi exhibã inocenþa, fie cã e vorba despre pãrelnica distracþie sau de gândul sinuciderii dupã risipirea iluziilor, calea la îndemânã de rezolvare a problemei pentru o fatã de treabã, dar superficialã.

Monica Ardeleanu duce ºi ea cu succes la capãt un rol plin de nuanþe, cel al Klarei „cea vivace, din Coceni”. Este, la prima vedere, mai ales o tânãrã maliþioasã („Uitasem cã tu nu joci nici în piesa asta”, „Baborniþele de la Operetã. Du-te la Liric!”, „Ce, þi-a venit testamentul?”), supãratã pe regizorii care te tot freacã: „Ia încearcã ºi altfel”, de-þi vine sã-i gâtui, ºi pe cronicarii care o expediazã în trei cuvinte: „vivace” ºi „din Coceni” în articolul decupat din ziar. Monica Ardeleanu ºtie sã fie „þepoasã ca un cactus”, dar ºi sã lase garda jos în cerc restrâns, alterneazã momentele de aroganþã cu acelea în care, nesigurã, cere o confirmare, un feedback, cântã bine ºi îºi doreºte cu ardoare un rol important, „o alcolicã, o drogatã, sã mã scoatã în evidenþã”, ne duce pe teritoriul emoþiilor atunci când cere „un semn de la Dumnezeu”, realizând singura clipã în care timpul se opreºte în acest spectacol cu destule invidii, frustrãri ºi roþi ale gloriei care se învârtesc dupã legi neºtiute sau cel mult bãnuite, cu personaje care se iau peste picior, dar þin unele la altele, legate, dincolo de asperitãþile vanitãþii de la suprafaþã, de firele unei solidaritãþi latente.

Nu putem trece cu vederea prezenþa Ramonei Drãgulescu, o cabinierã care deschide o altã lume, tãcutã (am preferat varianta în care replica de final, „Dar mâine spectacolul continuã”, vine din off), dar la fel de expresivã, cu momente sugestive, realizate doar prin miºcare.

Decorul ºi ilustraþia muzicalã completeazã varianta minimalistã a regizoarei Raluca Pãun, care a aºezat bine personajele ºi, fãrã stridenþe sau mari viziuni, a dus la bun sfârºit o reprezentaþie din care lipseºte marele conflict, care nu strãluceºte prin magie, catharsis ºi efecte, ci doar prin naturaleþe, farmecul poveºtii ºi al personajelor. O privire întoarsã nostalgic cãtre spectacolele simple ºi agreabile din anii ’80.

(Fotografii de Florin Chirea)


Comentarii cititori
sus


Marius Dobrin

 

Avantajele ºi dezavantajele vârstei înaintate

 

bruno noferiCând aduni mulþi ani de viaþã, ai avantajul cã poþi vedea evoluþii, de a recunoaºte repetãri sau similitudini, de a gãsi corelaþii. De a avea referinþe mai multe. Certe.

Aºezându-mã undeva, în primele rânduri ale cochetei sãli Buia, a Departamentului de Arte din cadrul Universitãþii din Craiova, mi s-a pãrut a desluºi, dincolo de lambriurile moderne, contururi ori tuºe din aula de acum 30 de ani, unde, studenþii fiind, pe scenã ne jucam. ªi mi-a mai mers gândul la spectacolul de licenþã a promoþiei 1984 a Institutului de Artã Teatralã, IATC, musicalul Bunã seara, domnule Wilde, jucat cu vervã la Naþionalul craiovean ºi cu o cuceritoare evoluþie de grup. Adrian Pãduraru, Claudiu Istodor, Carmen Trocan, Cristian Rotaru ºi Oana Pellea, care a lãcrimat la final, când nu trecuse nici un an de la stingerea celui al cãrui nume îl poartã acea scenã.

Apoi, ca într-o derulare fast forward, am revãzut secvenþe din Militarul fanfaron, când profesorul Ilie Gheorghe a jucat ºi s-a jucat alãturi de studenþii sãi. O altã promoþie remarcabilã: Ramona Drãgulescu, Mihai Arsene, Raluca Pãun, Gina Cãlinoiu, Adela Minae, Laurenþiu Stratan, Sorin Ionescu. Care promoþie, înainte de licenþa cu Jocul de-a vacanþa, a evoluat ºi ea în spectacolul pe care l-au pregãtit viitorii absolvenþi din acest an: Valsul câinilor, de Leonid Andreev.

Alexandru Boureanu, profesorul de acum, a pus în scenã piesa în aºa fel încât fiecare absolvent sãbucalae poatã arãta ceea ce ºtie, în condiþii nu tocmai facile. Într-un decor funcþional ºi rostuit spre a îngãdui eliberarea fanteziei, potenþând vizibilitatea. Adecvat genului de piesã, secvenþele cu miºcãri mecanice, tãcute, ale unui personaj fantomatic, sunt ca niºte tãieturi într-un calup uriaº din care se desprinde balastul. În seara aceea a fost în interpretarea lui Claudiu Mihail, cel pe care l-am remarcat în producþia Companiei Teatrulescu, Legãturi primejdioase, un spectacol creat de Romaniþa Ionescu ºi Raluca Pãun, pe scena Naþionalului. În acest rol mut, Claudiu Mihail se miºcã lin, pe un traseu cu linii rectangulare, într-o bunã sincronizare cu jocul luminilor, oferind la fiecare flash un alt chip.

Distribuþia presupune alternativ o altã interpretare. Aºa cã, în acea searã, rolul principal a revenit lui Bruno Noferi. Am vãzut un Henrik jucat cu toatã greutatea datã de maturitatea actorului. Pe lângã experienþa de viaþã a contat, ºi în cazul lui, prezenþa pe scena teatrului mare, fie ºi în posturi episodice, dar care permite viitorilor actori o calibrare a resurselor în funcþie de dimensiunea ºi funcþionalitatea unui spaþiu performant. Aceastã ºansã a avut-o ºi Andrei Dunaev, în Apocalipsa dupã Shakespeare. Cu toþii au a mulþumi directorului Mircea Corniºteanu pentru asemenea gest.

claudiu mihailBruno Noferi se bazeazã pe expresivitatea chipului, mai ales între replici. Intrarea în pielea personajului a fost o grea încercare pentru fiecare dintre ei. S-a simþit cã uneori au intrat în rol sau au ieºit, ca atunci când îmbraci o hainã dar o mai lepezi de pe tine sau, incidental, îþi scapã. Ceea ce, uneori, poate fi de un nebãnuit succes la public. Bruno Noferi are un tur de forþã, e mereu atent ca rostirea sã-i fie corectã, se vede cã depune un efort pentru a expune drama personajului sãu dar ºi sã armonizeze jocul celorlalþi. ªi spectatorii rãmân cu licãrul din priviri când rosteºte: „Când Elizaveta îmi va cânta prima datã“ sau „La mine n-o sã fie praf niciodatã“.

Radu Bucãlae, în Feckluºa, este captivant, are o creºtere gradualã pe durata spectacolului ºi asta se simte, devine tot mai vizibil ºi transmite foarte bine diferitele trãiri. Are ºi el întreruperi de conexiune cu personajul dar o mai mare dezinvolturã în joc. O rostire bunã, o miºcare eficientã, cu date fizice de succes, se anunþã un foarte bun actor.

„Ceasul fericirii nu-l remarcã nimeni.“geacar

Apariþia Jeniei reprezintã un interludiu comic la care sala reacþioneazã, semn cã îl aºtepta. Apare un
râs firesc iar actorii câºtigã în naturaleþe. Suita de gaguri le este mai la îndemânã. A fost seara Anastasiei Nasko, care a început cu îngroºãri, dar pe parcurs ºi-a rafinat gesturile, simþind probabil cã nu are nevoie de aºa ceva. E de-ajuns ca sã urmeze propunerile regizorale ºi un dram de inventivitate în joc. Scena dansului celor trei personaje, Henrik, Fekluºa ºi Jenia, aminteºte de celebra secvenþã din Bande à part.

George Adrian a fost Karl ºi s-a dovedit un personaj straniu. Rigid la început, are avantajul unui chip care intrigã ºi atrage atenþia spectatorului. În partea a doua a piesei intrã în personaj, chipul se armonizeazã cu trupul ºi devine mai plastic.

Interesant cum Elizaveta (Liza), apare la început aproape iluzorie, devenind tot mai pãmânteanã pe mãsurã ce se încarcã de sentimente. Elena Geacãr e transparentã bunã parte din timp, pentru ca acele câteva lacrimi de pe buza scenei sã îi creioneze un chip care îmbinã o fire visãtoare cu simplitatea unei supuneri cuminþi, fãrã sfâºieri. Doar o întrebare uimitã la final.

frateleAm vãzut prima variantã de distribuþie. Au fost ºi roluri mici, strict funcþionale.

Este un spectacol greu, prin complexitatea poveºtii ºi a personajelor, cu adevãrat un examen, cum l-a gândit Alexandru Boureanu. De la sine apare speranþa de a vedea ºi cealaltã distribuþie ºi imediat apare gândul la dezavantajul unei vârstei înaintate. Nu voi putea sã-mi amintesc despre ei, aºa cum am început acest articol, amintind de Oana Pellea.

 

Valsul câinilor, de Leonid Andreev

(Traducerea: Adriana Uliu ºi Alexandru Boureanu

Henrik Tile - Claudiu Mihail, Bruno Noferi
Feckluºa - Radu Bucãlae
Karl Tille, Ermolaev- Andrei Dunaev, George Adrian
Elizaveta - Ana usu, Elena Geacãr
Jenia – Carmen Sîrbu, Anastasia Nasko
ºi
Andrei Tisenhausen – Petre Diamantu

Asistent regie ºi pregãtire actori: Asist, univ.dr. Haricleea Nicolau
Scenografie ºi machiaj: Minela Popa
Miºcare scenicã: Ruxandra Chelaru
Coloana sonorã: Ramona Cismaru

Un spectacol de Conf. univ. dr. Alexandru Boureanu

 

Comentarii cititori
sus


Gheorghe Truþã

 

O zi din viaþa unui jurnalist fãrã jurnal
- piesã în cinci tablouri -

Dupã Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, de I.D. Sîrbu


 (Continuare din numerele trecute. Citeºte Tabloul I aici ºi Tabloul II aici)
 

Pasajele marcate cu bold sunt citate din Jurnal.

 

TABLOUL III

Curtea unui ospiciu, dinspre stradã: cât jumãtate din scenã. Grilaj de fier, stinghii groase de-un deget, paralele, înalte de douã staturi de om. Senzaþie de cuºcã de fier. Gary, Moºu, Candid, Bãtrânul Actor ºi Profesorul Mefisto se apropie de gard: mâinile prinse de grilaj.
CANDID (fruntea printre zãbrele): Toaºu’ fost activist Caftangiuuuu!
BÃTRÂNUL ACTOR: Nu fi rãu: omu’ ºi-a ispãºit prin boalã pãcatele!
CANDID: Nu pot sã uit c-a fost cu biciu-n mânã. De ce n-aud cã unul e dus la balamuc când e cu deºtele-n miere... ºi numai dupã ce ia un ºut în cur ?! (De dincolo de grilaj se apropie, cu paºi mici, ezitanþi, un tip bine „curentat”.) Diavolul este maimuþa bunului Dumnezeu!
GARY (ºoaptã): Ai citit prea mulþi ruºi sau ai bãut prea multã vodcã ?
CANDID: Dracii s-au nãscut din plictisealã.
„Figura” ajunge lângã grilaj: prinde zãbrelele cu ambele mâini.
MOªU: Suntem noi, prietenii tãi, Caftangiu! Eu, Moºu, Gary, Candid, Actorul ºi profesorul Mefisto.

CAFTANGIU (spre Candid) Tu... Gary! (Spre Actor.) Tu... Candid! ( E clar... „varzã”)
PROFESORUL MEFISTO: Caftangiu, am venit sã te vedem!
CAFTANGIU: Sã mã vedeþi? Ce sã vedeþi?! (Þipãt.) Vi s-a spus cã sunt nebun, aºa-i? (ªoaptã.) Sã vã spun un secret: nu sunt nebun! Doar mã prefac!
GARY: ªtim asta, Caftangiu. Am venit sã vedem cum te simþi.
CAFTANGIU: Mã simt bine. Perfect! Minunat! Dar  Poporul meu se simte ca un cãcat. Totul s-a nãruit. Totul trebe salvat. De-asta m-am ascuns aici: sã am liniºte, sã fac un Plan. Planul de Salvare Naþionalã! (Din nou, ºoaptã.) Am deja un Decalog al Salvãrii Publice în trei mii de puncte. Unu... (ªoaptã mai fierbinte, conspirativã.) Notaþi... cuvînt cu cuvânt sã notaþi! Unu: Sã nu minþim, sã nu ne mai minþim. Aþi scris? Doi: Sã nu mai lãudãm, sã nu ne mai lãudãm. Trei: Sã nu mai furãm, sã nu ne mai furãm. Patru (Þipãt.): Sã nu mai aplaudãm! (Spre Profesorul Mefisto.) Toaºu’ acela cu bascã nu scrie! (Tragedie: îºi muºcã mâinile.)
PROFESORUL MEFISTO: Ba scriu... cuvânt cu cuvânt!
CAFTANGIU: Nu, nu... toaºu’ acela nu scrie! (Crizã de isterie.) E singurul Plan care mai poate scoate cãruþa din rahat... ºi toaºu’ acela nu scrie!
PROFESORUL MEFISTO (e nebun... da’ le vede!): N-am nici pix, nici foaie...
GARY: E-n regulã, Caftangiu: uite, îi dau eu hârtie ºi pix!
Caftangiu aºteaptã pânã se încredinþeazã cã profesorul e „dotat”cu cele necesare scrisului.
CAFTANGIU (acum... da!): Cinci: Sã nu ne mai închinãm la niciun portret. ªase: Sã curãþãm de rele apele, pãmântul, cuvintele. ªapte...
BÃTRÂNUL ACTOR ( care, ca ºi ceilalþi, în afarã de Gary, singurul care noteazã conºtiincios, doar se preface cã scrie): Mai încet, Caftangiule, cã rãmãsei în urmã!
CAFTANGIU (þipãt): Sã iubim copacii ºi animalele ca pe noi înºine! Scrieþi, scrieþi... cuvânt cu cuvânt... totul e important!
BÃTRÂNUL ACTOR : Am rãmas în urmã de tot! (Aruncã pixul. Spre ceilalþi.) Bã, ºi noi ne punem mintea cu un nebun...
CAFTANGIU (stã bine cu urechea): Ba nebun eºti tu... nebunule!
GARY (împãciuitor): Caftangiu, mai sari peste vreo câteva puncte ..
MOªU: ... sã zicem... trei mii!
CAFTANGIU (nesperat de conciliant): Bine: Trei mii trei sute treizeci ºi trei (Rãcnet): Sã nu ne mai fie ruºine cã suntem! În clipa morþii sã avem dreptul sã spunem: Am fost atât cât m-ai lãsat Tu sã fiu!
GARY: E-n regulã... am notat, te asigurãm cã totul va ajunge negreºit la urechile Umanitãþii.

CAFTANGIU (rãcnet): Ce... Umanitate?! Mã piº pe Umanitate! Tot ce fac e pentru Poporul meu... belit, de la Burebista-ncoace, de toþi cãcãnarii. Vã ordon sã mai notaþi: Într-o dictaturã totalitarã...
BÃTRÂNUL ACTOR (e gata s-o ia la fugã): Mai încet, drace, cã ne leagã pe toþi!
CAFTANGIU (mai tare): Nicio grijã: eu sunt nebun... cine se pune cu un nebun?! Un nebun poate sã spunã ºi sã facã o r i c e ! (ªoaptã.) Sã vã mai spun un secret...
CANDID: Ni l-ai mai spus: nu eºti nebun!
CAFTANGIUL: A...ºa! Vezi cã ºtii?! Dar... deloc, deloc! Sunt omul cel mai lucid! Numai cã, nebun fiind, legal... am o apãrare. Cea mai miºto apãrare! (Râde. Brusc, ºoaptã.) Dacã nu-mi rãcnesc Adevãrul, înnebunesc. Ca sã nu înnebunesc... mã declar nebun. Perpetuum mobile! (Þipãt.) Cãtre întreg mapamondul: Sunt nebun! (ªoaptã.) Faceþi ºi voi la fel: declaraþi-vã nebuni... altfel ajungeþi la ospiciu, pe bune! (Revenind.) Aºadar:Într-o dictaturã totalitarã... nu e un pleonasm, nu e prost Caftangiu! ...existã o diferenþã cumplit-modernã între o simplã dictaturã militarã  ºi alta totalitarã, care îþi vrea ºi sufletul ºi nevasta ºi copii... Într-o dictaturã totalitarã nu e grav cã unul dicteazã ºi ceilalþi se supun orbeºte...
BÃTRÂNUL  ACTOR (mimã...maximã): ... o-r-b-e-º-t-e.

CAFTANGIU (George Cãlinescu, parol!): ... ci fiindcã, între cei care se supun, pânã la nivelul celei mai mici cooperative sau primãrie de margine, fiecare ºefuleþ devine un dictator total... (Bruscã iluminare.) Da, asta e calea: fiecare om din popor, în afarã de satrapi ºi slugile lor... va merge la Primãrie ºi se va declara nebun! Douãzeci de milioane de nebuni dintr-o datã... ce loviturã! Din douãzeci de milioane de piepturi se va putea striga, fãrã fricã, Adevãrul!  (Rãcnet.) Jos toaºu’ Portret ºi dictatura lui de cãcat!
Doi gardieni se reped ºi-l imobilizezã, sub privirile împietrite al amicilor.Dinspre stradã, un „civil” se apropie.
„CIVILUL”: Toaºii pensionari au probleme... sau vor sã aibã?!
CANDID (se dezmeticeºte primul): A, nu... noi tocmai plecam!
Se îndepãrteazã în grabã. Când ajung într-o zonã „neutrã”, într-un mic parc, se opresc.
MOªU (îºi trage sufletul): Sã mã trãzneascã... m-am piºat pe mine! Mã mir cã nu ne-a sãltat.
PROFESORUL  MEFISTO: Nu ne-a sãltat pentru cã eram cu Gary, ºi el e scriitor.
GARY: Mira-m-aº. De mine nu i-a fost fricã nimãnui, niciodatã.
BÃTRÂNUL ACTOR: Nebunu’ de Caftangiu a sãrit rãu calu’!
CANDID: În þara asta doar nebunii mai au curaj.
GARY: Noi nu suntem nici mãcar nebuni...
MOªU: Suntem un popor de castraþi. Castraþi de dumnezeire ºi ni se transplanteazã cutia neagrã a „F” ului: Frica, Foamea, Forþa. Ne mutãm de pe ancestrala fricã de Dumnezeu, pe frica de vecin, prieten, miliþian. De ce?
PROFESORUL  MEFISTO: Omul nu mai e ceea ce face, ci ceea ce a refuzat sã facã în viaþã.
MOªUL: Deocamdatã nu vãd decât o imensã ºi confuzã masã intermediarã, în care miºelia se sfiinþeºte ºi sfinþenia se miºeleºte.
PROFESORUL MEFISTO: Din ziua în care a apãrut sintagma asta pleonasticã „comunist de omenie” a trebuit sã înºeleg cã substantivele pot fi ucise de adjectivele care le împodobesc.
MOªU: Þãranul s-a latrinizat, intelectualul e preacurvit, dãscãlimea ºi clerul au ajuns simpli proletari-cerºetori ai cuvintelor.
GARY: Suntem un popr sceptic: la noi minunile þin mai mult de trei zile, în schimb, sãrbãtoririle Prostiei dureazã cât un secol. ªi spectrul Fricii, cel puþin douã milenii... Or, memoria ºterge cu ºmirghel orele, zilele, anii în care am trãit cu teamã, cu fricã, spre groazã.
BÃTRÂNUL ACTOR: Totuºi... am trãit!

GARY: Acest „totuºi” e mai nociv decât frica însãºi! Pentru cã ne asigurã cã se poate trãi ºi aºa... or, nu poþi simþi, trãi, iubi, mânca... cât timp simþi ghearele fricii. Libertatea mea nu este decât absenþa fricii, ignorarea sau uitarea ei. Dar oricât o ºterg sau o ard din memorie, frica îmi revine în vise, mai groaznicã decât jupuirea de viu sau ghilotinarea publicã.  
CANDID:  Adineauri... ºi tu ai fugit, Gary...
GARY:  Fac parte dintr-un popor  de iepuri-cârtitori,  autori de pãreri, practicanþi ai mersului în gol...
CANDID: Suntem un popor teribil de nefericit: verbul a  m e r g e vine din latinescule m e r g e r e  care înseamnã a  t e  p i e r d e ,  a  t e  s c u f u n d a ,  ad i s p ã r e ad i n  v e d e r e.  Avem p ã r e r i  ºi nu c o n v i n g e r i. Pãrere: opinion, meinez. Meinung nach. Pãrerea e opinia ºi credinþa unui sclav prudent. Numai un sclav are o pãrere  pe care, la nevoie, o poate retrage sau renega.  „Pãrerea mea  cã... ” sau ”Aº opta pentru pãrerea antevorbitorulu meu” cu care sunt pline ºedinþele de partid azi... a ajuns o formulã ºmechereascã de a pãrea cã ai idei , fãrã sã pari cã le ºi ai ºi le susþii pânã în pânzele albe.
GARY: Numai în minã mai gãseºti caractere. ªi nici acolo. Îmi aduc aminte de fusul orar al tatãlui meu...
UMBRA TATÃL: Opt ore sub pãmânt, opt ore pe pãmânt, opt ore în ceruri: somn.  Drac-proletar-om, miner-cetãþean-înger.
CANDID: În curând va trebui sã ne mulþumim cu caractere-fosilã sau, mai rãu, cu suplinitori de caractere, confecþionate ad-hoc din materiale plastice, ieftine ºi uºor de întreþinut.
PROFESORUL  MEFISTO: Suntem foarte singuri în acest Cosmos: un fel de þigãnie moralã a Materiei. Dumnezeu ºi-a luat mâna de pe noi, nu ne mai crede, nu îi mai e milã de noi.
BÃTRÂNUL ACTOR: Jucãm, de o viaþã- de fapt doar repetãm- într-o piesã absurdã, numai actul întâi: naufragiul.  Actul doi ar trebui sã fie ajungerea la insulã, actul trei finalul paradiziac pe ideala insulã... dar noi n-am fãcut decât sã repetãm mereu doar actul întâi: naufragiul, naufragiul, numai naufragiul.Trei regizorine-au murit, textul se schimbã tot mai des, azi-mâine murim ºi noi, vã rugãm doar atât, mare Director al Teatrului Lumii: sã ne spuneþi dacã existã insula aceea, existã textul sãu, existã un final la naufragiul nostru?
CANDID:  Dieu peut se passer de tout la monde.
GARY: Nu se poate: Dumnezeu are un plan cu noi, altfel nu ne fãcea aºa cum suntem.
MOªU: S-ar putea ca pentru Dumnezeu muºtele sã fie mai importante decât omul...
PROFESORUL  MEFISTO: Poate cã Universul infinit al materiei nu a luat la cunoºtinþã cã, undeva, pe o planetã, existã oameni, viaþã, spirit.
MOªU: Omul bizantin are acest defect sau aceastã calitate: de a putea trãi ºi fãrã speranþã. Speranþa e o erezie evreiascã tradusã prost. Iisus e primul deþinut politic din Istorie. Nu murim: pierim cu de-amãnuntul. E uºor sã mori martir, pe-o cruce sau sub o spânzurãtoare, dar sã mori încet, de ruºine, timp de un secol, e cumplit. (Se ridicã): Haideþi la mine, sã bem un ºpriþ.

GARY: De ani buni nu mai beau.
BÃTRÂNUL ACTOR: Nici noi. Doar ne prefacem. Candid, spune-i lui Gary reþeta pentru ºpriþul pensionarului!
CANDID: Se ia un litru de apã de la chiuvetã- apa de la ora trei e mai limpede- se varsã cincizeci de grame ºi se înlocuieºte cu vin de regiune, provenit prin fermentare de rumeguº, procurat de la Alimentara lui Titi, de pe Lipscani, pe sub mânã... Se amestecã bine ºi se bea la temperatura camerei.
MOªU: Florile au pierdut jumãtate din aromã, culoare, miros. Albinele cad moarte când trec pe lîngã un tranzistor deschis. Nici vinul nu mai e vin. Pofta de viaþã cunoaºte pierderi uriaºe la toþi indicii.
PROFESORUL  MEFISTO: Hai, Gary... sã te uiþi la noi cum nu bem!

GARY: Nu, mã duc sã stau pe banca pensionarilor, în Enghish-Parc.
MOªU: Acum... nu e nici dracu’ acolo! E toamnã, e frig... O sã fii singur!
GARY: Asta ºi vreau: sã fim doar eu ºi cu mine.

TABLOUL IV  

English-Parc”. O zi mohorâtã, de toamnã rece. Alei pustii,  frunze care cad... Frunze care ard. Pe o bancã, singur, Gary. Alãturi, alte douã bãnci goale.
GARY: Prietenii-duºmani sau duºmanii care îmi sunt prieteni mã întreabã la ce lucrez. „La o Rienologie, le rãspund eu, zâmbind ambiguu. Nimeni nu mã întreabã ce este aceasã Rienologie.  Dar, în momentul în care umbrele devin grele, când ninge afarã ºi ziua se întunecã spre o noapte ºi o iarnã fãrã sfârºit, încep sã cred cã Rienologia mea nu e o glumã transilvanã: e un diagnostic, o formã clarã a destinului generaþiei mele. Norocul meu e cã nu m-am specializat: în jurul meu foiesc nimicologii cu titluri ºi decoraþii. Între atâþia colonei ºi docenþi îmi stã bine sã rãmân ca simplu sergent, termen redus, dezertor recidivist, ºi din istorie, ºi din politicã...  Am citit cã un vulcan din Columbia a îngropat sub noroi un întreg oraº ce dormea. E groaznic sã fii îngropat sub noroi, dar e ºi mai groaznic sã fii nevoit sã trãieºti îngropat în noroi. Am ars toate punþile spre înapoi. Nu mai sunt nici profesor, nici gazetar... nu mai am nicio specialitate. Ar spune Limpi...
UMBRA OLIMPIA: Te pricepi la toate câte nimic! (Dispare.)

GARY: Lumea e sãtulã de idei, de idealuri ºi de genii. Sunt un simplu braconier în grãdina bunului Dumnezeu ºi încerc, fãrã arme ºi curse în laþ, sã prind cuvinte ºi idei. Cel mai frumos cuvânt balcanic, pentru mine, de acum va fi: lehamite.
UMBRA BLAGA:  „Ecrire, c’est tuer la mort.” Scrie, Gary... Orice carte este o boalã învinsã. (Rãmâne în picioare, lîngã Gary.)

GARY: O carte este o boalã învinsã doar dacã ajunge cu bine la cititorii sãi. Dacã aceºti cititori au ajuns între timp bolnavi ºi niþel cretini, atunci cariera de succes a cãrþii se transformã din victorie în Calvarie. „Nu mai poþi scrie, zicea Flaubert, când nu mai ai nicio stimã pentru tine însuþi.” Iar eu adaug: „Când pierzi stima Limbii în care scrii.” Apoi... nu pot scrie despre bãtãturi când pe mine mã doare inima. (Spre Umbra Blaga.) Ia loc, preanefericitule Blaga! (Umbra Blaga se aºazã în stânga lui Gary.) Etapele conºtiinþei tale filozofice sunt: scuturarea, luminarea, dezmeticirea ºi trezirea. Etapele luciditãþii mele sunt: îndoialã (fiindcã vãd), suferinþã (fiindcã sunt neputincios), amorþealã ( din cauza muririi) ºi viziunea analgezicã (onticã). Caut  în  scrierile tale cuvântul L i b e r t a t e : nu-l gãsesc.
UMBRA BLAGA:Nici n-ai cum sã-l afli. Libertatea e doar o fantomã a Limbii: nicicând, nicãieri în Istorie nu vei întâlni Libertate adevãratã, ci doar niºte surogate de Libertate. Nici ieri, nici azi, nici mâine când, trâmbiþaºii Libertãþii, americanii, vor deveni (având un preºedinte negru) un simplu vecin înfricoºat al agresivei Uniuni Sovietice Mexicane.
Apare Umbra popa Agârbiceanu. Se aºazã în dreapta lui Gary.
UMBRA POPA AGÂRBICEANU: Singura noastrã legãturã cu Istoria a fost sentimentul foarte latin al Justiþiei. F i a t  J u s t i þ i a  p e r a t  m u n d u s . De îndatã ce încrederea în Justiþie a pierit, poporul a început sã se retragã, ca ºi melcul, din Istorie. S i n e  J u s t i þ i a  p e r a t  m u n d u s!
GARY: Obsesia tuturor rãscoalelor þãrãneºti ºi minereºti: pâine ºi dreptate.
UMBRA BLAGA: Eu cred cã e mai degrabã un boicot al Istoriei.
GARY: Am slãbiciune pentru tot ce e rusesc, dar trebuie recunoscut cã singura revoluþie reuºitã e cea americanã.
Apare Umbra Sommer.Se aºazã pe prima bancã din faþã.
UMBRA SOMMER: Fiindcã nu a fost fãcutã de revoluþionari de profesie, ci de cetãþeni cinstiþi ºi cumsecade. Când bãtãlia pentru independenþã s-a terminat, toatã lumea a plecat acasã ºi ºi-a vãzut de treabã. Pe când, în alte revoluþii, autorii loviturii de stat rãmân sã reorganizeze dãrâmãturile: exact cu aceleaºi mijloace ºi metode cu care tot ei le-au provocat.
Apare Umbra Gorbaciov.Se aºazã lângã Umbra Sommer.

UMBRA BLAGA (ºoaptã, lui Gary): El... cine e?
GARY: Nu-l ºtii. E „zefirul Gorbaciov”.
UMBRA GORBACIOV: Aud, de un secol, cã noi, ruºii, am fi adus comunismul asupra Europei. În esenþã, comunismul nu e un rãu, din contrã, dar devine un rãu doar atunci când e aplicat abuziv. Trebuie însã sã respectãm adevãrul ºi sã spunem cã, de data asta, noi, ruºii, nu ne putem lãuda cu aducerea comunismului: responsabili sunt alþii!

UMBRA SOMMER: Am priceput aluzia. Dar degeaba sunt acuzaþi evreii mei cã au „adus” comunismul. Da, au talent pentru comerþ, finanþe, muzicã, filozofie, pentru gazetãrie ºi literaturã. Teatru sau film. Dar nu pentru comunism. În general, nu ºtiu sã umble cu puterea politicã, exagereazã, sar peste cal în toate. Ca la chef: evreii sunt cei dintâi care se îmbatã. ªi fac urât. Dar ºi primii care se trezesc devenind, peste noapte, antialcoolici convinºi...
UMBRA GORBACIOV:Totuºi... contribuþia „poporului ales” la revoluþia bolºevicã e esenþialã.

UMBRA SOMMER: Da, dar deºi contribuþia neamului meu la revoluþia bolºevicã a fost enormã, cum bine aþi spus, iar la cea americanã minimã, Istoria ne-a oferit cultura americanã drept recompensã pentru toate suferinþele ºi rãtãcirile.
UMBRA GORBACIOV: Am mai auzit vorbindu-se aici despre Libertate ºi Comunism. Ei bine, eu voi dovedi cã am sã le împac pe amândouã!

UMBRA AGÂRBICEANU: Mira-m-aº!
GARY: Sunt convins... deºi nu cred!
UMBRA BLAGA:Eu le-am împãcat... prin absenþã!

GARY: Din jale se întrupeazã Elec...tricitatea! Din jale se va întrupa ºi mântuirea. Prin anii 45-50, la Cluj, într-o ºedinþã m-am ridicat ºi am cerut drepturi egale cu colegii mei unguri. Am zburat din Universitate, din Cluj ºi din Ardeal. În 1956, la Bucureºti, m-am ridicat ºi am cerut drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat din redacþie ºi din libertate... În Craiova asta de care fuge toatã lumea, dar din care eu singur nu pot pleca nicãieri... credeþi cã mai fac prostia sã mã ridic ºi sã cer drepturi egale cu colegii mei olteni? Doamne fereºte, stau în banca mea ºi citesc Hegel!  ...Asta spuneam acum cinci ani. Azi, dupã Glasnost, profitând ºi de prezenþa tovuluiGorbaciov aici, m-aº ridica ºi aº spune: „Tovarãºi, cer drepturi egale cu colegii mei sovietici!”
UMBRA OLIMPIA: Tai mãrul acesta, atât de frumos pe dinafarã, gãsesc viermele, îl scot. Se zbate, este alb, ia repede culoarea muºamalei de pe masã. E revoltat: mãrul e dreptul lui, sensul existenþei sale. Cu ce drept îl lipseºti de patria lui?! (Dispare.)

UMBRA MAMA: Toate relele vin de la soþalism. ªi „soþ” tot de acolo vine... Cînd ta-tu se îmbatã sau iese cu vreo fufã: e soþalism. ªedinþe, greve, certuri cu „domnii de la Werk”: soþalism.
Apare unchiul Dezso. Se aºazã lângã Mama.

UMBRA UNCHIULUI  DESZO: Ce inseamna socialism pe ungureºte? Szo-csal-lista. „Lista cuvintelor care înºealã” sau „Leneºii care înºealã prin cuvinte”.
GARY:Unchiule, spune dumneata ce e lenea!

UMBRA DESZO:  Lenea în minã e sãnãtate: îmi curãþ cât pot plãmânii ºi inima, vreau sã le mãnânc ãstora pensia cel puþin douãzeci de ani! (Evident, îºi „toarce” mustaþa... bozgoreºte!)
UMBRA MAMA: Soþalismu’ e o prostie: nu sã ezistã egalitate între oameni. Nu e cum! Chiar dacã ar fi sã veniþi voi, soþaliºtii,  la putere, cineva de jos va trebui sã mãture strãzile, sã pliveascã grãdina, sã vã spele izmenele ºi sã scoatã cãrbunii din minã.
Apare Umbra Tatãl. Se aºazã lângã Mama ºi unchiul.
UMBRA TATÃL: Se spune cã suntem un popor de þãrani. Þãranii se bat pentru þarinã ºi avere. Minerii nu au nimic în afarã de copii, obraz ºi ortaci. Eu sunt miner aici, dar ºi în Paradis.
UMBRA DESZO: Eu ºi mama la tine ºtiam cinci limbi ºi ungureºte. Dar la ce folosam?!

GARY: Dumnezeu, el însuºi, a avut, pe rând, mai multe limbi „materne”: ebraica, greaca veche, latina medievalã, slavona... a încercat spaniola ºi germana: nu a reuºit sã le sfinþeascã.
UMBRA PROFESOR MEFISTO:  Mai nou, învaþã rusa ºi engleza fãrã profesor. ªi o limbã nouã, vorbitã mai ales în Carpaþi: Desperanto. (Se aºazã pe a treia bancã.)

UMBRA TATÃL: Dumnezeu doarme, pãmântul tace, cerul e supãrat. Limba durã, dar nu-ndurã.
Apare un Cerºetor. Vrea sã se aºeze în stânga lui Gary.

GARY: E ocupat. Acolo stã amicul meu Blaga.
Omul îl priveºte câteva clipe, mirat. Apoi, vrea sã se aºeze în dreapta lui Gary.
GARY: I te aºezi în poalã popei Agârbiceanu.
Cerºetorul „trece” la banca a doua: dã din nou sã se aºeze. O piedicã fizic-psihologicã îi opreºte! În tot acest timp, umbrele stau nemiºcate Omul încearcã acelaºi lucru ºi cu a treia bancã... cu acelaºi rezultat. Înspãimîntat, aruncã oprivire  pieziºã spre Gary, singurul pe care îl vede, se închinã  ºi dispare, în fugã.
UMBRA BLAGA: Singurãtatea, neputinþa, introvertirea, prin subistorie catabazicã, a dus la forma reflexivã a unor verbe îndeobºte conjugate activ.
UMBRA AGÂRBICEANU:A râde?

UMBRA BLAGA: „Ce te râzi, bã?!” 
UMBRA AGÂRBICEANU:A plânge.

UMBRA BLAGA: Eu mã plâng.
UMBRA AGÂRBICEANU:A gândi.

UMBRA BLAGA: Mã gândesc. De pildã, „a te uita”, în sensul de a privi ºi „a uita” , în sensul de „a-þi ieºi din memorie” nu sunt simple omonime. ”A te uita” este contrariul la „a uita”. Uit când nu „mã” uit.
UMBRA AGÃRBICEANU: Gândesc numai când „mã” gândesc.
UMBRA BLAGA: Plâng numai când „mã” plâng.
UMBRA SOMMER: Dupã ce am trecut peste Marea Roºie, majoritatea ne-am zis: „Ce bine trãiam noi în robia aceea egipteanã!”  Dar nu ne-am mai putut întoarce. Nu existã întoarcere din rãtãcire.
GARY: Doamne, cît de frumos se poate scrie despre Frumos, cât de artistic se poate scrie despre Artã ºi cât de poetic se poate scrie despre Poezie! Nu mai pot scrie despre mineri ºi minã. Dacã scriu o piesã despre contabili, curve sau birocraþi, ea poate trece de cenzurã. Dacã scriu una adevãratã despre mineri, nu. În Petrila dorm nu numai pãrinþii, moºii ºi strãmoºii mei, dorm toate temele, dramele, eroii din romanele ºi piesele pe care am fost obligat sã le uit...
UMBRA GORBACIOV (se ridicã): Prietenia româno-sovieticã e veºnicã... mi-a fãcut plãcere sã ne cunoaºtem,  dar nu mai am timp de ºedinþe ºi sindrofii. Poporul zice: „Ne-ai scos pumnul din gurã, acum  dã-ne de mâncare!” Producþia! Dup-aia stãm de vorbã! (Dispare.)

GARY: Dasfidania! Aºa e: orice poate avea mai multe începuturi, dar un singur sfârºit. E timpul sã pãrãsesc acest Teatro mundi. Sã nu aplaude nimeni: piesa nu a fost nici bunã, nici proastã. Doar  a  f o s t. (Spre Umbre.) Vã mulþumesc tuturor: voi toþi sunteþi Eu. ªi eu, Nimicul. Mergeþi cu bine... alãturi de mine, spre Neant. (Umbrele se ridicã, se aliniazã într-un ºir aproximativ care, încet, iese. Gary, singur.) Gata, e liniºte. (Spre cer.) Pot sã mai spun ceva?
VOCEA: Poþi. Dar repede. Ziua e pe sfârºite.
GARY: Mã înfioarã simbolica singurãtate a cailor dupã bãtãlie: pasc liniºtiþi, sublimi, indiferenþi faþã de cine a  învins sau a fost învins în bãtãlia la care, neîntrebaþi, au luat totuºi parte. Atât! Ba nu: mai am o nedumerire. Pot s-o rostesc?
VOCEA: Gary, e aproape searã...
GARY: ...deja se aude gongul de la premiera piesei mele, pe care nu o pot vedea. Ca ºi revoluþia poporului meu, cãreia aproape îi ating pragul... De ce mi s-a dat o felie atât de groasã de Absurd ? 
VOCEA: Absurdul trebuie presãrat peste tot în Lume: ºi pe creºtetele goale, ºi pe frunþile cu lauri.

GARY: Am înþeles. Dar mai am o nedumerire: promit...ultima!
VOCEA: Ultima sã fie, Gary!
GARY: E mai mult o rugãminte: Mai am vreme sã trec pe acasã, s-o sãrut pe draga de Limpi ºi sã mã întind în patul meu? (Niciun rãspuns.) Am înþeles... repede! Nu e timp de zbateri. Nici de lamentaþii... Toatã viaþa am fost un om de treabã. Tocmai eu sã isc dezordine în Paradis?!

TABLOUL V 

Un hol de apartament, lung cât toatã scena, în penumbrã. Într-o parte, uºa de la intrare, încã închisã. În cealaltã parte, uºa de la odaia unde va dispãrea Gary, acoperitã cu  o draperie: Cortina. Acum intrã Gary.
OLIMPIA: Unde ai stat atâta, Gary?!
GARY (îºi agaþã haina în cuier): A fost o zi lungã cât o viaþã, Limpi.
OLIMPIA: Hai sã mãnânci.
GARY: Nu mi-e foame, Limpi! (O sãrutã.)
OLIMPIA (Uimitã: îºi pipãie faþa):  Ce-i cu sãrutul ãsta, Gary?!
GARY: Un simplu sãrut, Limpi.
OLIMPIA: Nu, Gary... sãrutul tãu e geamãn cu cel din ziua când ne-am cunoscut! Ce s-a întîmplat, Gary? (Panicã.) Dragul meu, te simþi bine?
GARY (mai înainteazã un pas spre Cortinã): Bine.
OLIMPIA: Te-au tot sunat de la Teatru. Ziceau  cã nu se poate sã lipseºti de la premiera piesei tale. Dar acum e târziu... trebuie sã fi sunat gongul.
GARY: Încã nu a sunat, Limpi. Dar va suna curând.
OLIMPIA: Va fi prima ta premierã de la care lipseºti...  De ce trebuie sã lipseºti, Gary?
GARY: Pentru cã aºa vrea Dumnezeu. (Mai înainteazã un pas.)
OLIMPIA: Gary, dar... sã mã ierte Dumnezeu, uneori El nu poate fi contrazis?!
GARY: Dumnezeu a fost mereu bun cu mine: ca tânãr student, fost ilegalist, fiu de miner, eram singurul candidat la carierã ºi aventurã. Dar morala Tatãlui meu ºi duhul lui Blaga m-au ferit de ispitã. Mai târziu, bunul Dumnezeu, vãzând cum mã plimb de idiot ºi donquijote pe marginea vulcanului, luptând de unul singur împotriva stalinismului, trãdat de fosta soþie ºi de cei mai buni prieteni ai mei, ca sã mã scape de mai rãu, m-a luat de guler ºi m-a trimis la puºcãrie. Doamne, cât de liberi ºi de cinstiþi eram în puºcãrie! Astfel m-am mântuit de silã, pierzând totul, dar primind în schimb acest suflet cu care, în pace ºi onor, îi aºtept la judecata de apoi pe toþi cei care, din fricã ºi laºitate, mi-au fãcut rãu... Nu, Limpi, Dumnezeu nu poate fi contrazis. Cum vrea El, aºa e mai bine!
OLIMPIA: Am veºti, Gary. În Oraº m-am întâlnit cu Tinel. (ªoaptã.) Zice cã... e sigur: în decembrie, maxim ianuarie, va fi prãpãd. Va fi Revoluþie!
GARY: ªtiu, Limpi. Omenirea e în crizã, fiindcã e gravidã. Se va naºte ceva nou. Ce?
OLIMPIA: Vai, Gary, mi-e deja fricã...

GARY: De ce sã-þi fie fricã, Limpi?
OLIMPIA (se închinã): Pentru Lumea asta... ºi mai ales pentru tine!
GARY: Nu trebuie sã te temi, Limpi. Cancerul Lumii noastre e puternic ºi nemuritor. Celulele canceroase nu cunosc moartea ºi nu suferã de nicio boalã. Nu au duºmani, sunt cele mai sãnatoase celule cunoscute pânã acum. Mai mult, niciun bolnav de cancer nu moare într-un accident de maºinã sau avion. Eu mereu am cãlãtorit fãrã fricã.
OLIMPIA:Ce va fi... cum va fi?!
GARY (aproape de uºa-cortinã): Totul va fi... fãrã mine.

OLIMPIA (între nedumerire ºi uimire): De ce... Gary?!
GARY: Pentru cã aºa vrea Dumnezeu, Limpi. Stingerea, plecarea sau trecerea nu e decât taina prin care esenþa mea, împrumutatã cu grea dobândã, se reîntoarce la matcã, în oceanul iniþial.
OLIMPIA: Cum vor trece de acum înainte zilele pe lângã mine, Gary?! Cum vor fi, fãrã tine, sãracele noastre sãrbãtori... Crãciunul, Paºtile?!

GARY: Paºtile... O magnolie, ca o mireasã din secolul trecut, e toatã în floare sub geamul meu. M-am trezit cu o cumplitã durere sufleteascã pentru soarta þãrii ºi a poporului, pentru tunelul acesta fãrã sfârºit, pentru rãul care se întinde ºi pentru care, oricât aº cãuta în lada de gunoi a speranþelor sau utopiilor, nu mai gãsesc nimic, nimic, nimic...  (Trezire din reverie.) Doamne, e atât de târziu! (Cu o mânã pe Cortinã.) Fiecare om e centrul unui Cerc care e destinul sãu. Eu sunt centrul unui cerc care e Cartea mea. Sã ai grijã de Jurnalul meu, Limpi. Ne întîlnim în Cer... ºi-n Cartea mea, peste o sutã de ani!
Trage draperia.

C O R T I N A

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey