•  Doina Ruºti


sus


Doina Ruºti

 

miezul neatins de atrocitãþile vieþii

 

Doina RustiCe relaþie ai cu Bucureºtii?
Dragoste fulgerãtoare. Din copilãrie am avut sentimentul de déjà vu. De altfel, în toate locurile prin care s-a perindat multã lume, mã simt ca acasã.


Când priveºti, de la etaj, spre intersecþia vechilor strãzi ale Bucureºtilor, vezi mai mult decât blocuri ºi maºini?
Întotdeauna. Mai precis, rareori vãd lucrurile care nu mã intereseazã. Pe Popa Soare, mai ales primãvara, e o tihnã care îmi aduce imediat în creier niºte case albe, vãruite subþirel, ca oul proaspãt. Ele nu existã în geografia actualã, dar cu siguranþã au fost cândva acolo. Ca sã nu mai vorbim despre oamenii care trec prin intersecþie, uneori doar sâmburi virgini ai adevãraþilor oameni încruntaþi, aroganþi ºi imposibil de abordat în mod normal. Pentru cã trebuie sã vã spun cã în fiecare dintre noi existã o fiinþã nealteratã ºi duioasã, de care mulþi se dezic, sau pe care au uitat-o. Nu ºtiu cum se întâmplã cã sunt întotdeauna magnetizatã de acest miez neatins de atrocitãþile vieþii, cu toatã împotrivirea  celor care îl adãpostesc. Sunt un om empatic ºi mã lipesc imediat de oamenii cei mai crunþi, atrasã de dublul lor inocent, care, uneori, cãlãtoreºte prin intersecþiile Bucureºtiului.


Blocurile mai sunt un semn al prezentului, acel prezent care ºterge urmele trecutului? Au devenit, deja, blocurile parte din istorie?
Toate formele în exces construiesc la un moment dat prezentul unei istorii.


Cum s-a nãscut dragostea pentru cãrþi? E un fetiº?
Casa pãrinteascã, plinã de cãrþi, nu constituie un motiv. În faza aia a începutului, carþile au fost doar un instrument de a-mi lãrgi spaþiul vieþii. Pentru mine n-a fost hotãrâtor cã toatã lumea din casa noastrã citea. Eram un fel de explorator. Mã aºteptam sã descopãr ceva capital ºi, mai ales, diferit de ceea ce descoperiserã ai mei în cãrþile pe care le tot târau dupã ei. Tata era iubitor de poezie. Bunicã-mea citea romane contemporane, adeseori româneºti. Mama citea chestii lacrimogene. Iar bunicul alegea cãrþi foarte diverse. De altfel, el era singurul din familie care citea chiar ºi ziarul. În contextul ãsta, eu m-am apucat sã citesc Balzac la 14 ani, fãrã ºtirea lor. Dar nu un roman, ci la rând, un raft de bibliotecã. Fraza amplã ºi zidãria solidã a romanelor lui îmi dãdeau un asemenea confort, încât eram convinsã cã n-o sã mai citesc nimic tot restul vieþii. El a fost prima mea iubire, adicã acel parfum, care se topeºte ori de câte ori vrei sã te-ntorci la el.


Oamenii din jurul tãu, cei care ºtiu cã scrii prozã, þi se confeseazã cu asupra de mãsurã, din dorinþa secretã de a-þi oferi povestea lor? Sau, dimptrivã, se feresc? Se recunosc vreodatã, chiar dacã nu e vorba de ei?
ªi-aºa ºi-aºa. Sunt oameni care mã cautã ºi-mi propun sã le scriu viaþa contra cost. Sunt oameni care pretind cã se recunosc în romanele mele, deºi eu abia atunci aflu de existenþa lor. Alþii se tem cã voi scrie despre ei. ªi, bineînþeles, am o sumã de prietene care îmi furnizeazã în mod constant teme pentru un posibil roman.


Istoria se hrãneºte ºi cu literatura post-factum? Epoca veche din þãrile române este mai limpede, mai coloratã, dupã un roman, de exemplu, precum Zogru?
Habar n-am. Pentru mine, Zogru nu este un roman istoric, ci unul despre moartea mamei mele.


O poveste care se sfârºeºte cu bine, în care personajele îºi împlinesc dorinþele, este de folos oamenilor? Oamenii (mulþi sau doar unii) cauta instinctiv acest happy end sau asta e doar efectul uneui anumite formãri culturale?
Categoric, literatura n-are legãturã cu folosul. Însã happy end-ul e greu de scris.

Cel mai simplu e sã laºi finalul deschis. Apoi, e relativ uºor sã faci un final dramatic. Greu este sã faci un happy end care sã nu trânteascã romanul în derizoriu. Instinctiv, oamenii sperã în acest efort al scriitorului.

Când citeºti literatura altcuiva, în special contemporan, cum reactionezi?
Cititul mã afecteazã emoþional mai întâi. Abia dupã ce mã eliberez de apãsarea asta, mã gândesc la construcþie, trec în revistã noutãþile de stil, refac portretul scriitorului, dacã îl cunosc, în funcþie de noua informaþie…  Iar uneori îi scriu douã rânduri autorului.


Citeºti în metrou?
Nu. Metroul e pentru holbat.


Îþi place sã ºofezi, sã cãlãtoreºti?
Îmi place sã cãlãtoresc. Chiar ºi drumul pânã la Piaþa Obor se transformã pentru mine într-o cãlãtorie absolut nouã în fiecare sãptãmânã. Nu ºofez - cere prea multã atenþie.


Ce mai face Aurelius?
Este deja a toate stãpânitor, n-ai vãzut?


Internetul mai este magic? Mai poate deveni poveste?
La întrebarea asta - tu ar trebui sã rãspunzi, ca deschizãtor de temã!


Cinematografia este o ispitã? Te tenteazã sã scrii scenarii?
Da.


Ai un agent literar?
Nu.


Te temi de cum au ieºit traducerile carþilor tale?
Nu-mi fac griji niciodatã. E o chestiune greu de controlat, iar fiecare carte îºi are norocul ei.


Îþi place sã-þi  faci un autoportret, precum fac unii pictori?
Pãi, n-ar fi greu: mereu am fost o fatã cu nasul mare.


Cât de efemere sunt Lolitele?
Vai, ce întrebare! Lolitele sunt eterne, mon cher!


Fumezi?
Nu mai fumez. A fost o perioadã lungã de Carpaþi 'fãrã'. Pe vremea aia nici nu stãteam de vorbã cu nefumãtorii pe care îi consideram greþoºi, constipaþi, incapabili sã riºte. Din '99 sunt nefumãtoare ºi-mi sunt în continuare foarte simpatici fumãtorii.


Cum þi se pare noul roman care stã sã aparã (Mãmica la douã albãstrele)? Ai mai schimba vreo virgulã? Au rãmas pagini de manuscris pe dinafarã?
Acum sunt foarte mulþumitã de el. Abia dupã ce apare îmi vine sã schimb tot. De-aia nici nu-l mai citesc. Ori de câte ori deschid un roman de-al meu îmi vine sã-l rescriu.  Cât priveºte 'resturile', am un fiºier, întitulat Gunoi, în care arunc tot ce mi se pare prost scris, uneori capitole, povestiri încheiate, sau chiar texte mai lungi. Este adevãrat, nu le arunc de tot, dar nici nu le recitesc.


Ai un lector de încredere, cãruia sã-i ceri sfatul sau doar sã-i urmãreºti reacþiile?
Cel mai iubit cititor este Bel (soþul meu). Am mare încredere în pãrerea lui. De câte ori spune doar: „e bine, e drãguþã povestirea“, e clar cã am scris o porcãrie. Când el se entuziasmeazã, nu mã mai intereseazã nicio altã opinie.



Interviu de Marius Dobrin


Despre scriitoarea Doina Ruºti, despre cãrþile ºi povestirile sale, puteþi citi la adresa:
http://doinarusti.ro/

Despre cea mai recentã carte, Mãmica la douã albãstrele, puteþi afla de aici :

sau chiar în acest numãr al Prãvãliei Culturale, dintr-un text scris a doua zi dupã apariþia cãrþii, aici.

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey