•  Constantin Arcu
•  Emil Belu
•  Luminiþa Corneanu
•  Cosmin Dragoste
•  Horia Dulvac
•  Mircea Gheorghe
•  Rãzvan Penescu
•  Rãzvan Petrescu
•  Roxana ªtiubei
•  Lucian Vasiliu
•  Tudor Cãlin Zarojanu


sus

Despre literaturã ºi scriitori

1. Este literatura românã una provincialã? Dacã da, de ce? Dacã nu, de ce?

2. Care este, dupã dumneavoastrã, portretul scriitorului profesionist?

3. Ce vi se pare mai important într-o carierã literarã? Prestigiul social ce decurge din statutul de scriitor? Succesul financiar? Preþuirea criticii? Dragostea ºi interesul cititorilor? Sentimentul horaþian de „exegi monumentum aere pereniuns”, aºadar posteritatea? Altceva?

(Mircea Gheorghe) 

Comentarii cititori
sus


Constantin Arcu

 

Tonul care se dã în literatura românã este fals

 

1. Nu pot spune dintr-un foc dacã literatura românã este sau nu provincialã. ªi la ce repere s-o raportãm? De altfel, nu ºtiu de ce ar trebui sã ne facem o problemã din asta. Provincialã sau nu, numai valoroasã sã fie. Nu vreau sã supãr pe nimeni, însã mi se pare cã literatura românã (contemporanã) nu-i competitivã ºi rãmîne de cãruþã în raport cu alte literaturi europene. Luatã la bani mãrunþi, nu prea existã. Nimeni nu o ia în serios, sã nu ne amãgim. Cîteva traduceri lipsite de impact ºi cîteva recenzii ocazionale ori plãtite nu înseamnã mare lucru. Nu sînt scriitori români de talia albanezului Kadare sau a cehului Kundera, de exemplu. ªi cred cã starea de fapt se datoreazã în bunã mãsurã criticii literare. Criticii buni într-adevãr se învîrt în jurul unor reviste ce fac lobby marilor edituri ºi au ca obligaþie de serviciu sã descopere aripa genialitãþiii în fiecare apariþie de acolo. Orice dobitocie bãgatã în paginã este învîrtitã pe toate pãrþile pentru a i se descoperi nu ºtiu ce relevanþe estetice. Iatã, recent, la un tîrg de carte, doi onorabili critici literari s-au învîrtit vreo jumãtate de orã în jurul cozii, minunîndu-se de o imagine ce li se pãrea genialã. Era o bazaconie stupidã din opera unui poet manierist! Însã în opinia lor Shakespeare, Dante sau Goethe n-au atins asemenea profunzimi! Dacã va exista vreo judecatã de apoi în literaturã, cu siguranþã criticii literari vor da seama de calitatea mediocrã a literaturii române. Nu exagerez cu nimic susþinînd cã tonul care se dã în literatura românã este fals. Camertonul criticii este... dezacordat! În aceste condiþii, nu ºtiu de ce sã ne batem capul dacã literatura românã e provincialã sau nu.

2. Portretul scriitorului profesionist? Sintagma „scriitor profesionist” mã poartã cu gîndul, nu ºtiu de ce, la Hemingway, la Steinbeck sau la Fitzgerald. Apoi îmi vine în minte rusul Makine care a pornit de la zero ºi a ajuns sã-ºi publice cãrþile în Franþa ºi sã trãiascã din scris. Profesionistul, în opinia mea, ar fi scriitorul care îºi cîºtigã existenþa prin scrisul sãu, pe care îl urmãresc editorii ºi ale cãrui opere sînt plãtite generos de edituri. Cei care ronþãie bani publici din spatele unor sinecuri obscure sau lîncezesc prin biblioteci ºi publicã volume peste volume, mediocre ºi inutile, luînd pîinea de la gura copiilor, nu au nimic de-a face cu profesionismul. Chiar dacã nu fac nimic altceva decît sã scrie. Înainte de ‘89 au existat scriitori care trãiau, se pare, din scris: Arghezi, Marin Preda, dar ºi alþii mai mãrunþei. Am citit undeva cã Preda, pentru romanul Cel mai iubit dintre pãmînteni, ar fi ridicat de la casieria editurii (?) o geantã diplomat ticsitã cu bancnote de 100 lei! Vã daþi seama cîþi bani a scos?!

3. Ce m-a fascinat la viaþa literarã? Boema, sã zicem. Mi-ar plãcea sã duc o viaþã libertinã, în beþii interminabile cu prietenii ºi sã scriu sub narcozã. N-a fost sã fie. Cînd beau, nu-mi iese nimic. Am încercat, scriu numai bazaconii. Nu-i vorbã, mi se întîmplã uneori ºi cînd sînt treaz! Aºa cã m-am vãzut nevoit sã renunþ la alcool. Se spune cã Nichita Stãnescu scria poeme remarcabile în stare de beþie, pe ºerveþele de masã. Fascinant! Ce-ar mai fi? Preþuirea cititorilor, de ce nu? Iatã, nu demult am primit un e-mail de la un apreciat poet bucovinean: „Felicitãri pentru fragmentul de roman din revista Vatra, pe care l-am citit cu atenþie ºi bucurie.” Pe bune, mesajul mi-a pricinuit multã bucurie. Sigur cã mi-ar plãcea sã tot primesc astfel de aprecieri din partea cititorilor. Sînt o fire slabã ºi, spre deosebire de alþi confraþi, nici preþuirea criticii adevãrate nu m-ar lãsa indiferent. Iar dacã aº cîºtiga bani din scris, precis nu le-aº da cu piciorul. Uf, constat cã am toate pãcatele înºiruite de Dvs.! Cu ruºine mãrturisesc cã nici posteritatea nu-mi este indiferentã. Pentru cã existã ceva încã ºi mai ruºinos. Condamnabil, chiar. Mã fascineazã gîndul cã aº reuºi cîndva sã scriu o CARTE comparabilã cu Don Quijote, Crimã ºi pedeapsã sau cu Ulise, care sã se citeascã secole de-a rîndul. Vã daþi seama ce... mãlai viseazã unii?!


Comentarii cititori
sus


Emil Belu


Existã în România câþiva scriitori buni,
lipseºte doar piscul semeþ, sclipitor în soare

 

1. Literatura românã este, în ciuda bãtutului cu cãrãmida în piept, una „profund” provincialã. Eu, cititor înrãit, trãitor de aproape douãzeci ºi cinci de ani în afara graniþelor româneºti (Germania ºi Canada) am decepþiile mele literare, ultrasubiective, desigur!
Sã mã explic.
În puþinele zile libere pe care le am, bântui neobosit bibliotecile, librãriile ºi anticariatele oraºului - cititor nãrãvit pe veci la „ieslea” literaturii.
În arondismentul montrealez unde locuiesc, existã o imensã librãrie (Renaud-Bray), cu o suprafaþã de expunere de mãrimea unui teren de fotbal. Nu am gãsit nicio scriere a unui autor român contemporan. Am vãzut o singurã carte, autor Norman Manea, am uitat titlul, dar el, care trãieºte la New York, nu intrã în aceastã discuþie. Am vãzut, în schimb, rafturi pline de autori ruºi, mulþi polonezi, japonezi, iar autori spanioli cu nemiluita! Vorbesc de contemporani. Ai noºtri, nicãieri!
Sã o luãm matematic.
Condiþia necesarã, numai necesarã! dar nu ºi suficientã pentru ieºirea din provincialism, zic eu, ar fi sã vãd în aceastã librãrie ºi cãrþile câtorva scriitori români ai momentului. Desigur, nici volumele lor sã nu zacã cu anii în rafturi, prãfuite, îngãlbenite, acoperite de valul uitãrii. Sã vezi cititori rãsfoindu-le la raft, sã auzi comentarii elogioase, ba chiar din difuzoarele rãspândite peste tot, sã  auzi îndemnul de a cumpãra extraordinara carte a scriitorului X, nãscut la gurile Dunãrii. Ideal, ar trebui sã aibã o bunã vânzare, sã fie  citite, sã stârneascã controverse, patimi, de ce nu? Cronicile elogioase sã nu lipseascã din revistele de specialitate, ba chiar un cititor strãin sã þi-o recomande cu entuziasm, þie cititor român.
Am un coleg de muncã la o companie montrealezã. Inginer mecanic, columbian de origine, studii de specialitate în vechiul Leningrad, nu excesiv pasionat de literaturã, dar cu puþinele lecturi, care par de gust, în special autori sud-americani ºi câþiva clasici ruºi, avem ce discuta în pauzele de masã. Jorge Castellanos, acesta e numele lui, este  originar din Aracataca, oraºul de baºtinã al lui Gabriel Garcia Marquez. ªtie o mulþime de lucruri despre laureatul Premiului Nobel, iar eu, un pasionat cititor al columbianului, îl bombardez cu o mulþime de întrebãri. Într-o zi îi mãrturisesc o uimire:  mai rar autor la care prezenþa florilor în scrierile sale sã fie atât de pregnantã ca la Gabriel Garcia Marquez. Impresionat de aceastã prezenþã ineditã, mai ales dupã ce am citit Dragoste în vremea holerei, am încercat sã notez într-un caiet numele tuturor florilor ce colorau aceste pagini. Îl întreb despre mulþimea de flori cu nume necunoscute mie: bougainvillia, passiflora, geraminos, pitosporus... ºi mi le aratã bucuros pe computer (lipsesc mirosurile!). Nu îl întreb despre cocainã sau despre Pablo Escobar, fostul rege al drogurilor, cum deobicei îl chestioneazã ceilalþi colegi, ci despre ce fluviu e vorba în Dragoste în vremea holerei? Magdalena, desigur, îmi rãspunde bucuros de interesul meu pentru Marquez. Într-o zi, vãzându-l îmbufnat, îl întreb dacã a vãzut îngerul înaripat cãzut în curtea unui þãran ºi închis, apoi, în coteþul gãinilor, ba chiar dacã a vãzut o luptã de cocoºi în Macondo. Râde cu gura pânã la urechi! Îl chestionez ºi pe teme extraliterare: despre Mercedes Barcha, soþia lui Marquez, despre cei doi copii care nu am prea înþeles ce au devenit, iar când îl întreb de boala celebrului sãu compatriot, trãitor acum în Mexic, vocea modulatã îi trãdeazã emoþia.
Când Jorge Castellanos, colegul meu de muncã, originar din Columbia (Colombia, mã corecteazã duios), mã va întreba pe mine, românul Emil Belu, despre poetul Emil Brumaru, sã zicem, voi fi la fel de mândru, cum este el de Gabriel Garcia Marquez. Aºtept sã-mi punã, la rându-i, tot felul de întrebãri: dacã am fost la Dolhasca, locul începuturilor literare ale poetului; dacã am fost la Iaºi, ce „fluviu” este Bahluiul? ce este acest funambulesc  amestec de îngeri, crini, melci ºi fluturi, dulceþuri ºi arome cu iz patriarhal din poeziile moldoveanului; dacã am citit Submarinul erotic; ce ºtiu despre Tamara, marea iubire a poetului, rãtãcitã pe alt continent.
Dacã asemenea  întrebãri îmi vor fi adresate, e clar cã a doua condiþie, cea a suficienþei, a fost îndeplinitã. Acum, eu, improvizat inginer „hotarnic” al literaturii române, pot afirma cu mândrie cã suntem „megieºi” cu marile culturi ale lumii!

2. Fiecare scriitor ar trebui sã se întrebe, când ia „pana” în mânã, asemeni Mariei Zambrano: „Mais pourquoi écrire si la parole existe?”. Întrebarea, probabil, i-a fost adresatã ºi lui Cioran de cãtre discipola lui Ortega y Gasset, pierduþi, amândoi, în nesfârºite taclale, la Café de Flore, în Cartierul Latin. Nu cunosc rãspunsul moralistului, dar sclavi ai aceloraºi obsesii: „universul nopþii ºi teroarea originarã”, parcã l-aº bãnui: „o carte este o sinucidere amânatã”. Terapie sau chilipir, aventurã sau glorie, acesta ar fi þarcul pe unde scriitorul îºi plimbã Pegasul.

Definiþia scriitorului gãsitã într-un dicþionar, mi s-a pãrut laconicã: „autor de opere literare (prozator, poet, dramaturg)”. Întorc paginile dicþionarului la „operã literarã” ºi confuzia se adânceºte. Definiþiilor lacunare le prefer pe cele parabolice: „poetul - un  animal marin care se târãºte pe pãmânt ºi care viseazã sã zboare (Caldwel)”.
Într-o definiþie a ziaristului profesionist, plinã de stângãcii, se spune, printre altele, cã trebuie sã aibã ca ocupaþie principalã ºi retribuitã, presa. O inserþie a unui asemenea deziderat într-o definiþie a scriitorului, ne-ar  pãgubi de mulþi mânuitori ai condeiului. „Se numeºte profesie aceea care te hrãneºte”, ne aminteºte Seneca. Câþi scriitori s-au hrãnit din aceastã profesie?
Sintagma „scriitor profesionist” mi se pare o aburealã. Eºti scriitor, sau nu eºti!
Nu am auzit de medic profesionist, de arhitect profesionist, de inginer profesionist. ªi ºoferii profesioniºti tot ºoferi sunt! Contabilii, mai cu moþ între celelalte îndeletniciri umane, sunt „experþi contabili”! Haida, de!
E drept cã nu existã o ºcoalã specializatã în literaturã, (a fost una, cu iz proletcultist, de tristã amintire) dar validarea scriitorului este atestatã de primirea în USR. Nu discutãm acum criteriile de admitere în aceastã breaslã.
Nu am vãzut în carne ºi oase un scriitor profesionist, doar pe cei care, mai în glumã, mai în serios, îºi spun între ei „Maestre”, o ironicã adresare rostitã din vârful buzelor, pe un ton ce se vrea admirativ. Puþini sunt scriitorii români care au câºtigat sume considerabile din vânzarea cãrþilor, dar ºi aceºtia mai au ºi alte îndeletniciri: profesorat, editori, redactori pe la diverse publicaþii, avocaturã, medicinã etc.  Deoarece, mai toþi scriitorii trãiesc din alte ocupaþii, de ce nu ar fi scrisul o „dambla”, mai mult decât o profesie?
Apoi, nu neapãrat scriitorul profesionist (poate fi agronom sau felcer comunal) este autorul ideal, criteriile de apreciere diferã de la cititor, la cititor. Idealul scriiturii, pentru I. D. Sîrbu, era „O carte pe care sã o citeascã ºi tata, ºi Blaga”. Pentru alþii, idealul scrierii þine de alte coordonate. Pentru mine, scriitor profesionist, ca sã pãstrez sintagma chestionarului, este cel care a scris cãrþile cu care dorm sub pernã, aºa cum doarme credinciosul cu Biblia la cãpãtâi.

3. Orice scriitor viseazã, dacã nu la mai mult, cel puþin ca numele lui sã fie vehiculat în târg (provincie). Este micul lui secret, nemãrturisit. Cât despre critica literarã, am o zicere a unui junalist canadian, o citez din memorie: „A întreba un scriitor ce crede despre criticã, este ca ºi cum ai întreba un lampadar ce crede despre câini”. A ajunge la „Exegi monumentum aere perenius”, cum este formulatã întrebarea dumneavoastrã, urcuºul e abrupt, dificil, chiar ºi pentru scriitorii reprezentativi ai þãrii. Cum, la ora actualã existã în România câþiva scriitori  buni, unii chiar foarte buni, cred cã ne lipseºte doar piscul semeþ, sclipitor în soare. Masivul Himalaya are paisprezece vârfuri peste 8.000 de metri, dar numai unul, unul singur! este Everestul (8.848 metri).
Sentimentul horaþian, dincolo de o autoflatare, presupune o urgenþã: sã faci „oul de aur” în timpul vieþii, sã nu îþi mai dea insomnii verdictul posteritãþii. Altfel zis, o „mântuire literarã” în imanent. Dar, pentru asta, parafrazându-l pe Noica, ai nevoie de  o iluminare, o revelaþie, un drum al Damascului, ºi atunci nu te mai numeºti Popescu, Sorescu sau Stãnescu, ci Dante Alighieri, Shakespeare sau Dostoievski.


(Montréal, Canada)


Comentarii cititori
sus


Luminiþa Corneanu

 

Cred în scriitorii români

 

1. Cred cã literatura românã de azi nu este cu nimic mai prejos decât oricare dintre literaturile europene contemporane. Cred cã literatura românã, reformulând, face parte din literatura europeanã, cã scriitorii români pot sta cu fruntea sus alãturi de colegii lor, oricât de celebri, din alte þãri, ºi o spun (ºi) ca om care a avut ocazia sã vadã pe viu dezbateri literare cu participare româneascã în cadrul unor importante târguri internaþionale de carte. Vã asigur, ne putem mândri cu ai noºtri.
Cred în scriitorii români, pe care-i citesc cu drag ºi-i recenzez, zic eu, cu onestitate ºi pe care îi recomand, când am ocazia, traducãtorilor ºi editorilor strãini. Dacã n-aº crede, dacã n-aº fi crezut, nu mi-aº fi petrecut zilele ºi mai ales nopþile din ultimii zece ani scriind despre literatura românã contemporanã.

2. Nu ºtiu ce e scriitorul profesionist, eu sunt un scriitor cu douã joburi. Bãnuiesc cã este vorba de scriitorul care trãieºte doar din scris. Dacã aºa e, nu ºtiu decât unul, pe Filip Florian. Mai ºtiu pe alþii care au încercat, dar s-au lãsat pãgubaºi ºi ºi-au luat slujbe cu program ºi condicã de prezenþã. Prozaic, dar te ajutã sã plãteºti facturile. Mircea Cãrtãrescu e profesor, Nicolae Manolescu a fost profesor. Într-o þarã în care tirajele cãrþilor de poezie au în medie trei cifre, iar ale cãrþilor de prozã, patru, e cam greu sã speri realist la a trãi din scris. Vã rog sã notaþi cã am vorbit în fraza anterioarã de autorii de beletristicã. De criticã nici nu mai aduc vorba.

3. Dragi prãvãliaºi, nu mã-ntrebaþi de „cariera literarã”, cu atât mai puþin de „statutul de scriitor”, cã mã faceþi sã râd. Care statut de scriitor, în România de azi? Oricum, criticul literar stã aºa, mai cuminþel, alãturi de scriitor, ºi-l aratã pe el, îl recomandã pe el cititorilor. Critica literarã nu e despre tine, e despre ceilalþi.
ªi ca sã nu mã suspectaþi cã fac pe Maica Tereza, mãrturisesc abrupt cã am început sã scriu nu tocmai ca sã-mi fac monument „aere perennius”, dar ca sã estompez puþin sentimentul cã viaþa e scurtã ºi se scurge pe lângã noi repede. Mi se pãrea cã textul scris e acel ceva care poate rãmâne, nu musai din noi, „opera” adicã, ci dupã noi, adicã durabil, solid, mai puþin supus capriciilor timpului decât fiinþa umanã. (Da, uite, pânã la urmã poate cã Horaþiu avea dreptate...)
Am descoperit ulterior cã scrisul îmi e apreciat, cã mi se spune cã mã pricep, cã uite, domnule, chiar mã pricep, cãrþile care mã entuziasmeazã iau premii (scuzaþi lipsa de modestie!), cã oamenii, unii profesioniºti de marcã ai scrisului, îmi zic: „m-ai convins sã cumpãr cartea cu recenzia aia”, cã pot sprijini un debutant pe care poate altfel nu l-ar vedea nimeni. ªi mi-am zis cã da, meritã sã continuu. E o mare bucurie sã contribui la soarta fericitã a unei cãrþi bune.
Existã însã în mintea mea, când scriu, în primul rând cititorul - da, cititorul de cronicã literarã, rara avis, cel cãruia îi adresez textele mele din periodice. Mai ales pentru el scriu, ca sã-l orientez într-o piaþã literarã adesea haoticã ºi ca sã-i arãt ce cred eu c-ar merita sã citeascã din ce e recent publicat, ca sã-i arãt cã literatura românã contemporanã existã ºi-o duce bine. Alteori, scriu recenzii ca sã pun lucrurile la locul lor, când mi se pare cã împãratul e gol ºi nu îndrãzneºte nimeni s-o spunã.
În rest, când nu e vorba de scris recenzii, ci cãrþi, sper ca prin viitoarea mea carte despre Leonid Dimov (care în momentul când scriu acest text e încheiatã ºi-ºi cautã o editurã prietenã) sã contribui la o mai dreaptã cinstire a acestui minunat poet.

 

Comentarii cititori
sus


Cosmin Dragoste

 

Provinciali mi se par toþi aceia care umblã abulic
dupã recunoaºterea 
cu orice preþ de cãtre centru

 

1. Acum depinde în ce termeni discutãm despre provincialitate. Dacã ne raportãm la teoriile lui Deleuze ºi Guattari ºi la cele ale lui Gobard, devenim prea… „ºtiinþifici” în a demonstra cã literatura românã nu este una provincialã. Mie mi se pare provincialã aceastã literaturã a noastrã nu prin prisma subiectelor abordate, ori a  decalajelor încã vizibile faþã de eforturile novatoare occidentale, sau prin preluarea mimeticã, de maimuþe cu grade reduse de inteligenþã, a unor modele ºi implementarea haoticã, inadecvatã, a acestora pe cadre improprii. Nu. Provinciali mi se par toþi aceia care umblã abulic dupã recunoaºterea cu orice preþ de cãtre centru, având stupida credinþã cã un premiu mare literar (de ce nu, Nobelul) poate fi considerat ca act de validare în faþa lumii. Aceastã obsesie literar-naþionalã mi se pare cu adevãrat provincialã, o mentalitate marginalã, reminiscenþe convulsive încã nerezolvate din copilãrie, atunci când premiul cu coroniþã te propulsa în vedetã în faþa vecinilor ºi a tovarãºilor de joacã de la bloc. Pânã nu vom scãpa de aceastã marotã de prost gust, nu vãd cum vom fi capabili sã depãºim un stadiu înapoiat de provincialitate ºi vom putea sã ne vedem de treburile imanente ale literaturii, care sã producã plusvaloare.

2, Scriitor profesionist. Sintagmã ambiguã. E cel care are drept profesie sã scrie? Sau cel care nu e diletant? Personal, nu cred în scriitorul profesionist, care scrie pe bazã de contracte, care are angajamente semnate cu edituri pe ani de zile înainte ºi care trebuie sã predea, la termene bine precizate, diferite forme de literaturã. Literaturã la comandã. Scriitorul promovat. Marketing. Cred, însã, în scriitorul autentic. Nu e nevoie ca acesta sã fi scris mãcar un rând ca sã fie scriitor. Nu e nevoie sã fi publicat vreodatã ceva, sã se fi scris despre el, sã se fi integrat în maºinãria imundã a traseismului cultural, sã se fi degradat uman. Este cel care scrie continuu, cu fiecare respiraþie. Lumea se scrie ºi se rescrie continuu prin ochii lui, prin fiecare por al lui, atunci când merge pe stradã, când bea cafea, când priveºte fãrã þintã. Realitatea se creeazã permanent prin intermediul lui, se metamorfozeazã, devine act de iubire ºi de cunoaºtere, devine transcendere.

3. Cariera literarã depinde enorm ºi de mediul în care se petrece. Altele sunt coordonatele-cadru în România, altele în Zimbabwe, cu totul diferite în Canada sau Germania. Într-o þarã ca România nu cred cã se poate vorbi de un prestigiu social al scriitorului (nici mãcar de cei impuºi „cu forþa” în centrul atenþiei, aºa-zisa „elitã culturalã”, în fapt o adunãturã de interese, care, oricãrui om cu câþiva neuroni în plus, îi declanºeazã instantaneu reflexul vomitiv). Exact pe dos stau lucrurile în þãri echilibrate ºi emancipate cultural ca Austria, Anglia, Italia. Îndoielnic este ºi succesul financiar în România, din postura de scriitor. Este relativizat la maxim. Dar el existã în Franþa, în Spania, în Japonia etc. ªi astfel de diferenþieri se pot face la fiecare criteriu expus în întrebare. Aºadar, trãind în cadrul prestabilit România, cu consecinþele de rigoare, ce îmi pot dori eu, ca scriitor? Sã mã pot exprima. Sã gãsesc calea prin care cele simþite, trãite ºi gândite de mine sã aibã acces la alteritate. Atât. Restul nu este decât efemeritate.


Comentarii cititori
sus


Horia Dulvac

 

Meserii, vocaþii, identitãþi



Nu aº avea nimic special împotriva  provincialismului, ci eventual împotriva primitivitãþii ºi barbariei cu care se însoþeºte.
Complexul provincial are un potenþial resentimentar uriaº - i-am simþit uneori atingerea veninoasã ºi ura gratuitã, înainte sã am prudenþa sã mã feresc…
Aºadar da, literatura românã se zbate încã în mizele mãrunte ale unui simptom pe care acceptãm sã îl numim provincialism (unul care din pãcate se asociazã cu reacþii clinice mai  grave).
Nu voi argumenta prea sistematic aceastã încadrare - e suficient totuºi sã facem câteva observaþii simple. Întâi, simptomul provincialismului este dat de incapacitatea de a furniza o masã criticã a numãrului (pur ºi simplu!) scriitorilor cu circulaþie universalã (nu geofâgraficã, ci valoridã). O universalitate ea însãºi avidã de pitorescul ºi capacitatea de reflexie a particularului ºi provincialului.
Apoi, o anume inadecvare  a discursului - unul cu miros puternic de autopastiºã, grandoare localã ºi cenaclu „Cântarea României”. Cine poate fi cu adevãrat interesat de un discurs tarat de prefãcãtorie (nimic mai ridicol decât sã te minþi în faþa foii de hârtie, ca sã parafrazãm pe Ezra Pound!), de mimetism primitiv sau lipsã de gust (în afara artizanilor negustoreºtilor cronici ce ascund în cele mai multe cazuri un barter binevoitor?)
Oricât de frivole ar pãrea - în debutul lor schimbãrile - viitorul se construieºte din aceste precedenþe ce îºi conþin propriile frivolitãþi . Aºa cã nu e de mirare totuºi dacã generaþia de care pomeneam (ºi din care fac ºi eu parte) se va fi trezind inadecvatã, buimacã într-un context schimbat.
Dar nu am vrut sã fiu prea critic cu noi înºine. Sunt însã exigenþe continue ce fac din fiecare rând scris un miniatural debut.
Vorbind de actualitatea discursului, trebuie totuºi spuse, ca sã rãmânã, douã lucruri: unul, prin propria sa naturã, actul scrierii este unul exploratoriu, un fel de soluþie a descoperirii ºi regãsirii în expresie ºi limbã, ºi deci nicio anterioritate stilisticã nu mai conteazã.
Aºadar, mulþi optezciºti trebuie sã îºi rescrie textele, sã îºi reconsidere felul de a scrie, pur ºi simplu ca o reevaluare a practicilor de creative writing, ºi dupã aceea lucrurile se vor schimba.
Apoi, trebuie sã fac o criticã ºi generaþiei nou venite, post - douãmiistã sã îi spunem aºa. Pomeneam de felul în care lumea/ prezentul  sunt construite pe precedenþe; orice investigaþie proprie, oricât de îndepãrtatã sau intens experimentatã, toate acestea nu au valoare în artã decât dacã sunt susþinute plastic. Altminteri, totul s-a experimentat - ºi vai, descumpãnitor de bine. Noua generaþie are ceea ce optzeciºtilor le lipsea - adicã posibilitatea unei recunoaºteri imediate, dar succesul este poate cel mai greu de gestionat.
În fine, omiþând alte câteva zeci de argumente care ar putea fi scoase la luminã, literatura românã este provincialã ºi pentru cã s-a enclavizat  în jurul propriilor cercuri de simpatii ºi interese, dar ºi dupã (de neînþeles) criterii regionale. Este provincialã în interiorul propriei circumscrieri, adicã este pur ºi simplu structuratã pe provincii - la rândul lor dupã regiuni istorice -  dialogul dintre acestea este distant ºi protocolar. Iar acest „provincialism intern”, ca sã îi spunem aºa, este mult mai aproape de natura proprie a literaturii noastre decât inadecvarea sa culturalã, care poate fi ºi conjuncturalã, ºi determinatã de feluriþi factori (chiar dacã pentru unii scriitori, o carte tradusã sunã mai bine decât în limba românã, în varianta sa originalã, ca sã fim rãutãcioºi)

Portretul scriitorului profesionist: întâi de toate, deºi mi-am dorit toatã viaþa sã trãiesc din scris, adicã sã fiu un „scriitor profesionist”, lucru care nu s-a întâmplat, am ajuns sã descopãr acum cã nu prea mai înþeleg ce înseamnã asta.
Am vãzut cã nu e nevoie sã fii scriitor profesionist ca sã scrii bine, aºa cum nu e absolut necesar sã te cãlugãreºti ca sã te apropii de Dumnezeu – evident, al doilea statut te poate disciplina, dar nu garanteazã nimic.
Apoi am vãzut cã te poþi face de râs ºi dacã eºti „angajat” scriitor cu normã întreagã: poþi sã scrii tomuri voluminos- inutile (aici mã revoltã puternic afirmaþia obtuzã cã prozatorul trebuie sã aibã ºezut - ºezut sã aibã cei care fac o asemenea afirmaþie!) în timp ce o lume micã te aclamã ca scriitor profesionist..
Trebuie sã recunoaºtem (deºi nu ne face plãcere) cã miza profesionalismului  se joacã în postumitate (încerc sã o spun fãrã patetism ºi trãgând cu ochiul la exemplarul de pe bibliotecã al lui Mateiu Caragiale - Craii de curte veche,  care s-a întâmplat sã îmi fie în raza vizualã).

Dar nu sunt naiv - ºtiu ce înseamnã practica ºi exerciþiul scrierii ºi culturii zilnice - fãrã a  fi profesionist, nu am încetat nicio zi exerciþiul gândirii ºi reflecþiei, atât filosofice cât ºi stilistice. ªi nu pentru cã m-ar fi obligat vreo profesie, ci pentru cã asta îmi era ºi este natura - de care nu mã pot îndepãrta fãrã ca asta sã-mi fie fatal. Nu ºtiu dacã asta înseamnã profesionalism ºi nu ºtiu dacã el are o obligaþie de parteneriat oficial cu vocaþia.
Mai ºtiu cã fiecare moment de scriere l-am simþit ca pe un timp recuperat al vieþii mele, trãitã într-o anume îngãduinþã ºi cã asta nu avea absolut nicio legãturã cu exerciþiul vreunei eventuale profesii. Ce treabã mai are iubirea de pildã cu statutul oficial de soþie sau amantã, atunci când sunt declanºate energiile ei? Sintagma meserie de scriitor are ceva monstruos, în cele din urmã, aºa cum ai vorbi despre meseria de cãlugãr cu care îþi asiguri acoperiºul ºi traiul.
În fine, mai trebuie spus cã o asemenea atitudine nu cauþioneazã desigur amatorismul (ci tocmai îl concediazã) - un amatorism pe care l-am depistat prezent cu aplomb (uneori academic) la profesioniºti cu patalama. Între cele douã agresivitãþi - a diletantului ºi profesionistului cu patalama - nici nu ºtiu pe care sã aleg. Cred cã ºtiu: le abandonez pe amândouã cu aceeaºi grabã ºi mã alãturi anonimilor fertili ºi tãcuþi care fac sarea pãmântului, un soi de plancton bogat format din rataþii geniali care nu înceteazã sã mã surprindã ºi ale cãror prospeþime ºi abilitãþi de supravieþuire m-au complexat de când mã ºtiu.

Sã rãspund totuºi la întrebare: un model de echilibru între comanda profesionistã ºi relaxare ar putea fi Ernest Hemingway. Dai cezarului profesionist ce e al cezarului ºi apoi te retragi la pescuit, între oameni vii. Sau iatã altul ºi mai bun, aproape genial, în toate detaliile: Constantin Brâncuºi - strãbaþi pe jos un continent ºi înfrângi o biografie adversivã, pentru ca la capãt sã îþi regãseºti simplitatea (una arhetipalã), sã gãteºti porþii duble la cinã pentru strãini, sã ai prospeþimea sã o  pe domniºoara Peggy Guggenheim. Sau ºi mai neconvenþional: scriitor profesionist poate fi oricare dintre cei care – în afara oricãrui angajament oficial sau public – îºi câºtigã în cele mai diverse ºi incredibile moduri existenþa, aproape ducând o viaþã dublã, adevãrata lor obsesie fiind vocaþia cãreia în final trebuie sã îi dea socotealã. Profesionalism - e un cuvânt prea soft, deja depãºit de angajãrile disperate ale supravieþuirii ºi destinului.

Nu am vrut sã fiu patetic, dar mãcar prin asta am reuºit sã sugerez cam ce aº rãspunde la a treia întrebare, fãrã sã o fac . Iatã rãspunsurile care s-ar deduce:
Ce vi se pare mai important intr-o cariera literara? Prestigiul social ce decurge din statutul de scriitor? – Da! M-ar lãuda familia.
Succesul financiar? – Da, ar fi consacrarea oficialã (mãsurabilã chiar în monezile sfintelor numere).
 Pretuirea criticii?  - Da, mi-ar alimenta orgoliul ºi m-aº simþi într-o relaþie favorizatã cu Dumnezeu.
Dragostea si interesul cititorilor? – Da, m-aº simþi bun universal.
Sentimentul horatian de ”exegi monumentum aere pereniuns”, asadar posteritatea? – Da, aº deveni cumva asemeni zeilor, complice cu timpul.
Altceva? – Da, ceva ce þine de viaþa mea cãlãtorind pe un vehicul al identitãþii. O identitate atât de strâns legatã de noi, încât e capabilã sã declanºeze cele mai cumplite coºmaruri atunci când suntem dezlipiþi de ea, ca o etichetã nefolositoare. O identitate pe care o pierdem, cu împotriviri agonice probabil,  atunci când murim.


Comentarii cititori
sus


Mircea Gheorghe

 

Literatura nu poate suplini deficitul istoric de prestigiu
al culturii române în ansamblu

 

1. Mai întâi ar trebui sã stabilim la ce ne gîndim cînd spunem provincial. Dacã e vorba de un sens depreciativ, rãspunsul este categoric nu. Literatura românã nu este cu nimic inferioarã altor literaturi prestigioase. Mi se întîmplã sã citesc autori contemporani din topul naþional ºi din afara lui ale cãror texte fac parte din aceeaºi ordine valoricã (prin pertinenþã, viziune, rafinamente, expresivitate etc.) cu cele ale altor autori strãini premiaþi ºi traduºi cu panaº ºi în româneºte. 

Dacã prin provincial înþelegem o vocaþie strict localã, în opoziþie cu vocaþia universalã a literaturii neprovinciale, de la centru, ar trebui sã ne gîndim unde se aflã centrul acesta, similar, la nivel naþional, cu o capitalã. E limpede cã nu mai existã demult un asemenea centru ºi rãspunsul este din nou nu.

Totuºi o nuanþã se impune. Literatura românã nu are o vocaþie strict localã însã, din pãcate nu poate suplini deficitul istoric de prestigiu al culturii române în ansamblu. Nu e provincialã, dar e relativ izolatã. În orice caz, mult mai izolatã decît ar merita. Faptul acesta nu aduce în discuþie valoarea ei, ci doar recunoaºterea acestei valori. Milan Kundera discutã în acest sens, într-unul din eseurile lui, cazul lui Kafka. Deºi Kafka a scris în germanã ºi el însuºi se considera scriitor german, faptul cã era catalogat în strãinãtate drept scriitor ceh l-a obligat pe prietenul ºi admiratorul lui, Max Brod, sã facã eforturi extraordinare, timp de douãzeci de ani ºi cu sprijinul unor mari scriitori germani spre a-i impune opera atenþiei generale. Dacã ar fi scris în cehã eforturile acestea nici nu ar fi existat: „Chiar dacã un editor din Praga ar fi reuºit sã publice cãrþile unui ipotetic Kafka ceh, niciunul dintre compatrioþii sãi (adicã niciun ceh) nu ar fi avut autoritatea necesarã pentru a face cunoscute în lume aceste texte extravagante scrise în limba unei þãri îndepãrtate despre care nu ºtim mare lucru / of which we know little - Chamberlain în legãturã cu acordul de la Munchen din 1938.

Cauzele unei asemenea ignorãri cînd e vorba de culturi (Cehia, Polonia, România) aflate în afara clublui european pe care-l schiþeazã, de exemplu, Paul Hazard în Criza conºtiinþei europene sunt ºi interne ºi externe. Rezultatul pentru noi este cã scriitorii români chiar ºi atunci când sunt traduºi în limbi de circulaþie internaþionalã nu se impun, ca autori de best sellers-uri internaþionale, precum mai recent sau mai demult Ivo Andrici, Orhan Pamuk sau Ismail Kadaré - ca sã ne oprim doar la trei nume mai aproape de noi, care nu fac parte din aria clasicã a literaturilor occidentale ºi care nici nu pot invoca avantajul lingvistic al unei limbi de mare circulaþie.
Pe de altã parte însã, este greu de susþinut despre cultura albanezã cã ar fi mai prestigioasã decît cultura românã ºi mai ferm conectatã la marea culturã europeanã. Kadaré este o excepþie care nu face din literatura þãrii lui o mare literaturã europeanã. Dar oricum am întoarce lucrurile, abia momentul în care vom avea doi, trei sau mai mulþi  autori români cu zeci de mii, cu sute de mii sau chiar cu milioane de cititori în mai multe limbi, abia momentul acela va marca într-adevãr intrarea literaturii române în circuitul universal.

Bineînþeles, un asemenea succes în afara þãrii trebuie sã fie precedat de unul înlãuntrul ei, cãci de ce s-ar oferi un editor strãin sã publice un autor obscur, puþin citit în propria-i þarã?
Recentul Salon de carte de la Paris, unde standul românesc a avut un mare succes de librãrie poate semnifica un pas sau mai mulþi în direcþia bunã.

2. Evident, talentul, vocaþia ºi continuitatea sunt condiþii necesare fãcînd parte, de fapt, din conceptul de scriitor. Dar în ceea ce priveºte statutul sãu de profesionist, scriitorul, simplu spus, ar trebui sã trãiascã din cãrþile sale, precum doctorul, avocatul, inginerul, instalatorul sau notarul trãiesc din serviciile pe care le oferã. Pentru asta el trebuie, printre lucrurile care depind de el, sã respecte o eticã a profesiei, sã fie angajat permanent într-un proiect, sã promoveze despre sine o imagine care sã nu-i deserveascã opera ºi sã fie capabil sã dezvolte relaþii de lungã duratã cu editorul sãu. Aºa de pildã, cînd contacteazã un editor ca sã-i propunã un manuscris, el trebuie sã aibã în rezervã ºi altele în diferite faze de lucru. Cãci o colaborare fructuoasã nu se rezumã la publicarea unei singure cãrþi. Editorul trebuie sã ºtie cã poate conta pe un colaborator fidel care-i poate oferi într-un interval rezonabil, un alt manuscris sau alte manuscrise de valoare. E un motiv în plus pentru el sã facã o promovare insistentã a primului manuscris devenit carte. Într-o viaþã literarã normalã, relaþia editor - scriitor se întemeiazã pe respect reciproc. Cînd  competenþa, flerul ºi deschiderea unuia se întîlnesc cu talentul, flexibilitatea ºi profesionalismul celuilalt, ºi editorul ºi autorul se simt privilegiaþi sã lucreze împreunã.
Evident cã lucrurile ar fi mult mai simple dacã scriitorul român ar avea la dispoziþie serviciile unor agenþi literari, ca în alte pãrþi. El s-ar concentra în mai mare mãsurã pe componenta fundamentalã a profesiei sale - scrisul.

3. Cred cã într-o carierã literarã menþionabilã, toate aceste elemente sînt importante dar esenþial este cititorul. Receptivitatea ºi reacþia lui determinã, sau cel puþin le influenþeazã în bine sau în rãu, ºi pe celelalte. ªi de fapt, un scriitor fãrã cititori este un non sens. Dacã cititor nu e, nimic nu e ar fi putut spune sfîntul Pavel în caz cã ºi-ar fi dat cu pãrerea despre literaturã.

 

Comentarii cititori
sus


Rãzvan Penescu

 

Nu facem lucruri pentru milioane de oameni,
dar nici nu ºtiu dacã ar trebui sã ne dorim asta

 

1. În epoca asta a globalizãrii, nici nu mai ºtiu definiþia "provincialului"... Probabil cã sîntem "provinciali", dar vãd asta ca pe o normalitate asumatã, nu ca pe o formã de înapoiere. Pentru cã definiþia din capul meu are conotaþii pozitive.
Dacã e vorba de teme, da, sîntem "provinciali", în sensul cã temele despre care scriu cei mai mulþi scriitori români au culoare localã, dar e bine ºi normal sã fie aºa. Scriitorii trebuie sã scrie despre ceea ce ºtiu mai bine, adicã despre ceea ce le e în jur. Aºa fac toþi scriitorii buni, chiar ºi cei care scriu SF.
Dacã e vorba de difuzarea textelor româneºti, da, sîntem o literaturã micã, cu succese punctuale în þarã ºi peste hotare, unele dintre succese, prestigioase, dar nu de masã. Ca ºi la film, dar la o scarã infinit mai micã, nu facem lucruri pentru milioane de oameni, dar nici nu ºtiu dacã ar trebui sã ne dorim asta.

2. Din ceea ce am citit cã înþeleg alþii, un scriitor profesionist e un om care scrie de la ora X la ora Y ºi nu mai face altceva pentru a-ºi cîºtiga existenþa. Mie personal mi se pare dificil de trãit o astfel de viaþã. Eu nu mã descurc sã fac lucruri creative dupã program. Dar probabil cã aºa cum eu sînt bun sã lucrez cu numere dupã un program, alþii pot sã potriveascã cuvinte dupã un program.

În România nu cred cã existã mai mult de cinci astfel de oameni care sã trãiascã exclusiv din scris. S-ar putea chiar sã exagerez. Aºa cã, probabil, trebuie sã restrîngem portretul la prima parte, ca sã strîngem totuºi niºte scriitori.

3. Mie mi se pare cã trebuie sã scrie doar cei care nu pot altfel. Cei care nu îºi pun problema avantajelor unei cariere literare, ci fac aºa pentru cã nu pot sau nu vor ca viaþa lor sã fie lipsitã de scris. Mi se pare cã important e sã fii satisfãcut interior ºtiind cã ai fãcut ceea ce trebuia sã faci.

Restul cred cã e iluzie.
Cel puþin în România, prestigiul ºi succesul financiar sînt aproape inexistente. Preþuirea criticii nu înseamnã prea mult, cel mult poþi decupa niºte articole ºi sã le pui într-un album (desigur însã cã ai deveni rapid ridicol dacã ai încerca sã arãþi cuiva acel album). Oricum existã doar o mînã de critici ºi din ei doar cîþiva sînt respectabili...
Dragostea cititorilor nu prea se poate manifesta cînd tirajele sînt de cîteva mii sau chiar dacã sînt de cîteva zeci de mii. Nu ºtiu nici un scriitor român care sã aibã fan club. ªi nu ºtiu nici un scriitor dupã care sã alerge fetele aºa cum alergau dupã The Beatles.
Iar în ceea ce priveºte posteritatea, cred cã e tare improbabilã în avalanºa de cãrþi care se revarsã în librãrii în fiecare zi. Vorbesc frumos de cîþiva, recomand cãrþile lor prietenilor, dar habar nu am dacã peste 30 de ani o sã mai ºtie cineva de ei. ªi sînt convins cã nici ei nu au siguranþa asta ºi nu mizeazã prea tare pe urmaºii urmaºilor noºtri.


Comentarii cititori
sus


Rãzvan Petrescu

 

Sîntem mult peste 20 de milioane,
deja cît o þarã întreagã numai de scriitori

 

1. Aproape toatã literatura actualã a lumii este provincialã. Nici mãcar stîngace sau naivã, ci umbros cretinã. S-a strecurat pînã-n lista premiilor Nobel, vezi J.M. Coetzee, Elfriede Jelinek, de Herta Muller nu zic nimic, cã-s naþionalist german. Nici de Imre Kertész, îi îndrãgesc pe unguri în mod înaripat. Faci o întoarcere de 180 de grade-n librãrie ºi dai peste Amélie Nothomb ºi alþi 369 de scriitori belgieni. Multe femei. În loc sã facã tunuri ºi elice de elicopter, s-au apucat de scris cu o desfãtare ieºitã din comun, au mult talent. ªi-o puzderie de bãrbaþi s-au luat dupã ele, lãsînd andrelele pe podea, lîngã pisicuþã. Dupã unele statistici trãiesc pe glob cam 20 de milioane de scriitori de ficþiune, ºi deocamdatã nu s-au apucat chinezii serios de treabã, încã mai sînt înnebuniþi de ping-pong. ªi au descoperit brusc ºi plãcerea Jocurilor Olimpice. E drept cã ultimul Nobel l-a luat Mo Yan, dar omul e atît de piratat, încît nu-i sigur cã e el. Indienii au mari probleme cu apa potabilã, iar celor care totuºi scriu le mãnîncã ºobolanii hîrtia, sînt niºte ºobolani grãsuþi ce iubesc romanele de dragoste ºi eclerurile. Musulmanii sînt preocupaþi cu învãþarea detonãrii în stil ikebana, deci n-au timp. A avut doar Naghib Maftuz, pentru cã se plictisea. Prin urmare, a simþit nevoia sã plictiseascã în stil egiptean o grãmadã de oameni, motiv pentru care i-au dat un premiu Nobel foarte mare. Douãzeci de milioane de scriitori publicaþi. ªi toþi îºi descriu eu-l, tradus apoi în 24 de limbi moarte. Prin literaturã provincialã se înþelegea, la noi, una foarte greu de tradus pentru cã era prea cantonatã în societatea româneascã de neînþeles pentru mapamond ºi plinã de regionalisme imposibil de echivalat în limba-boului de  mare circulaþie. Se dãdea ºi se mai dã exemplul lui Creangã, stranie eroare, cãci ce poate fi mai universal decît Povestea pulei, cu un efort concentrat se poate traduce „bîrzoete” drept în japonezã. ªi este o short story extrem de emoþionantã despre singurãtate.
Repet, nu are rost sã vorbim dacã este sau nu provincialã literatura românã sau oricare alta atîta vreme cît se va scrie ºi citi Harry Potter, model seismic de provincialism mental. ªi simt nevoia sã precizez cã Stãpînul inelelor e însuºi Suleyman Magnificul, dar cu elfi.

2. E înalt, atletic, de preferat cu ochelari fumurii ºi lentile groase (poate fi ºi orb, în urma unui accident de tramvai). Stã aplecat într-un unghi de 14 grade deasupra tastaturii roz, cu spatele uºor curbat, dar ºi-l îndreaptã dimineaþa la ora 6, cînd face jogging împreunã cu o vecinã foarte frumoasã, în pãrculeþ. Dacã vecina îi propune jogging pe toboganul copiilor, nu refuzã niciodatã ºi se întoarce acasã plin de nisip. Se scuturã în camera de lucru, covorul capãtã o tentã melancolicã. Cînd se uitã la monitor, pe ecran i se disting trãsãturile puternice, pentru cã ecranul e stins. Nas acvilin, buze groase, urechi virile (dacã scriitorul profesionist este o femeie, urechile au un pufuºor auriu ieºind senzual din conductul auditiv). ªanþul nazogenian e proeminent, are pomeþii daþi cu cremã hidratantã sau rinofug. Umeri laþi, pe stîngul ºi-a fãcut cuibuºor o pasãre micã, din familia cuculidae, ce cîntã din orã-n orã cu un pronunþat accent irlandez. Are mîini mari, degete prelungi, acoperite de pãr negru, cîrlionþat, la nivelul falangelor doi ºi trei. Dacã are ºi artritã, pãrul e smuls cu penseta în aºa fel încît agilitatea digitalã sã devinã extremã, fenomen ce-l împinge uneori pe scriitor sã cînte la pianul altei vecine, de la parter, cu care a fost coleg de grãdiniþã. κi aduc aminte de orele minunate petrecute împreunã cînd se jucau cu cubuleþele, cînd erau niºte prichindei încîntãtori, cu nas mic, se mîngîie, îºi ºoptesc cuvinte fierbinþi din Kierkegaard, ºi la pian rãsunã deodatã Eroica. Pentru un scriitor profesionist programul de lucru este sfînt în ciuda faptului cã nu-l poate respecta niciodatã, aºa cã scrie cînd poate, de dimineaþa (dupã jogging ºi dupã ce i-a dat de mîncare cuculeþului), pînã seara, la opt. Apoi se duce la concert, deoarece este foarte cult, vine acasã, ascultã din nou concertul pe care l-a cumpãrat la ieºirea din Ateneu de la un grec, un CD ambalat într-o þiplã pe care niciodatã nu o poate desface într-o manierã civilizatã, aºa cã o smulge cu brutalitate, o aruncã pe jos, calcã pe ea din greºealã ºi nerãbdare, þipla pîrîie, el se sperie, se aºazã cu inima bãtînd tare în faþa computerului ºi scrie scena din pãdure. La CD-player se aude concertul pentru pian, din pãcate un anumit pasaj se repetã ca atunci cînd se bloca acul pick-upului într-un anumit loc al LP-ului Glasul roþilor de tren pentru orchestrã, vasãzicã grecul îi vînduse alt CD, ca de obicei. Pe la miezul nopþii, scriitorul profesionist adoarme cu capul pe fotoliu.

Este fatalmente islamist fiindcã numai aºa poate avea oficial mai multe neveste tinere, dar, fiind rezonabil, se limiteazã la trei, plus cele douã vecine. Are grijã de ele citindu-le duminica, cînd le strînge roatã-n sufragerie, absolut tot ce-a scris în timpul sãptãmînii, ar pãrea ceva barbar, dar nu este avînd în vedere cã n-a elaborat decît 150 de pagini pe care se repetã, oarecum ca în Shining, un singur cuvînt. Dupã lecturã, urmeazã seminar. Deºi nevestele ar prefera sã exemplifice cu pasaje din Kamasutra, nu o pot face decît atunci cînd hotãrãºte el - adicã rar, pentru cã un scriitor profesionist are întotdeauna peste 50 de ani (pãrul negru care lipseºte la începutul descrierii este vopsit). Nevestele îi fac de mîncare, îl alintã, îl dau cu soluþie hidrosalinã, îi taie unghiile, duc gunoiul, îi cumpãrã produse de patiserie - deºi lui îi place cel mai mult limba cu mãsline, cele trei plus douã se dau peste cap sã i-o gãseascã la supermarket, uneori o gãsesc, dar e ruseascã -, îl piaptãnã, îl îmbrãcã, îl duc la circ (adorã circul, dresura, clovnii, se roagã de fiecare datã sã nu cadã trapezistul, rîde cînd vede cãluþi ºi ãla cade etc.), stau cu el cînd se uitã la filme europene de artã, numai din anii ’60, cînd ascultã muzicã clasicã, în special marºuri funebre, apoi îl îmbracã cu pijamaua de mãtase pe care e cusut, pe spate, numele sãu, cu litere enorme, îi cîntã ca sã-l adoarmã, fac triluri, dacã nu adoarme îi fac diferite alte lucruri indescriptibile pentru cã ele-s trei ºi tinere, iar cuvintele bãtrîne ºi solitare, ºi din nou vine dimineaþa ºi bate pendula (cãci are o pendulã în baie).

Din cele de mai sus se poate lesne înþelege cã scriitorul profesionist nu are serviciu sau, dacã totuºi are, trebuie sã fie unul solicitant, enervîndu-l în aºa hal încît atunci cînd ajunge acasã va scrie cu o furie devastatoare despre locul de muncã, mijloacele de transport, clãdire, colegi, ºefi, ºi cu deosebire despre paznicul care uitã mereu sã-l salute. Ideea este cã acest artist trebuie sã trãiascã din vînzarea cãrþilor sale, pe care le scriu nevestele iar el le semneazã, ar fi inuman sã meargã zilnic la un job ca orice ratat. ªi trãieºte bine, are automobil cu pompã de aer ºi-o uriaºã oglindã retrovizoare în care-ºi poate aranja bretonul tailandez ce-i cade peste ochii verzi - am uitat sã menþionez, scriitorul profesionist are ochii verzi. Sau, dacã nu este posibil, sînt la fel de fermecãtori ºi cei cãprui, umezi, catifelaþi ºi neapãrat miopi, altfel ce rost ar avea ochelarii fumurii, mai ales cã acum ºi-a cumpãrat unii negri?

Din punct de vedere politic este de stînga, dar în fundul sufletului e de dreapta. ªi invers. Cum are o clipã liberã, militeazã pentru handicapaþi. Participã la strînsul recoltei, culege mure. La începutul fiecãrei luni face un marº de protest, iar dupã marº merge la un restaurant muncitoresc unde bea cot la cot cu hamalii ºi lampagiii (o breaslã care se încãpãþîneazã sã dãinuie, pentru binele comunitãþii). Bea moderat, cel puþin la început, în tinereþe. Apoi bea din ce în ce mai mult, face crize de epilepsie ca Dostoievski pe care-l admirã din toatã inima ºi-l reciteºte miercurea, uneori cade într-un somn adînc pe care detractorii îl numesc comã alcoolicã, dar vin la fix cele trei plus douã femei ºi-l ridicã de pe podeaua murdarã, îl duc la spital, ºi acolo o asistentã îi face perfuzii, pe urmã îi face niºte lucruri indescriptibile pentru cã e tînãrã ºi aºa mai departe. Iese din spital revigorat. Participã la ºedinþe de cartier ºi, în general, la toate întrunirile, are un dezvoltat simþ al datoriei. Prin urmare este un neadaptat, dar premiile literare (sau lipsa lor) îl adapteazã: se duce sã bea la acelaºi restaurant muncitoresc. Dupã cîþiva ani, clinchetul cirozei devine alarmant ºi nu mai bea decît suc de portocale pe care le descojesc femeile care aºteaptã acum cîte un copil. Cojile parfumeazã biroul scriitorului, îl inspirã. Marcat de traume din copilãrie ºi educat într-o manierã militarã, este un om profund moral, aºadar îl apasã vechea dilemã dacã un scriitor moral este obligat sã ducã o viaþã moralã, ºi hotãrãºte cã nu.

κi întemeiazã relaþii cu oameni de culturã ºi nu numai, merge la spectacole de binefacere, apare la sindrofii însoþit de o singurã soþie, cea mai mare, care, în loc de vãl poartã un basc tras pe ochi, îºi face cont pe Facebook, poartã discuþii interminabile cu oameni necunoscuþi, îºi construieºte un site web, albastru, intrã pe Twitter, intrã pe YouTube, vorbeºte ºi acolo, mãrturiseºte unor fani heavy metal cã-i scriitor, le-o destãinuieºte tuturor, scrie cugetãri, sfaturi, fragmente de roman, reþete, compune scrisori de mînã, se duce la televiziune, îºi face cont pe toate serviciile de e-mail, pe Messenger, pe Skype ºi, ca sã fie sigur, îºi fãureºte-un blog. Posteazã cît mai multe poze de-ale lui, zeci de portrete splendide, le preferã pe cele unde priveºte-n sus.

Nu este prea deºtept, cu toate c-ar putea fi, la rigoare. Nu este nici prea talentat. În schimb are o danturã perfectã. Sînt lucruri ce par minore, dar garanteazã succesul. O datã pe an merge la o moschee din Carpaþi ºi se roagã înverºunat sã cîºtige Marele Premiu Literar sau mãcar la loto. Þine post. κi cumpãrã Coranul în dublu exemplar, Biblii are deja trei, dacã nu cumva le confundã cu soþiile. Pînã la urmã coboarã cu forþa din turnul moscheii, trãgînd aer în piept cu nesaþ. Aerul e proaspãt, prin jur aleargã veveriþe roºcate, strîngînd alune la piept, cele mai multe fãrã ochiul drept, pentru cã ºi l-au pierdut în luptele cu credincioºii cãrora le plac alunele. Cînd ajunge în camera de lucru, nu prea mare, însã cu tavanul scund, se apucã sã tasteze scrîºnind din dinþi în timp ce cucu-i cîntã staccato pe umãr.
În fundalul portretului, în vreme ce el scrie, se vede oceanul, ºi, deasupra lui, o fotografie de pe vremea cînd împlinise paisprezece ani ºi mergea cu tricicleta roºie pe-o cãrare misterioasã, lungã ºi dreaptã, Cãrarea Vieþii. Tot din fundal se aude, fãrã contenire, sonata lunii.

3. La 25 de ani mi s-a pãrut importantã aura. Care coboarã peste un scriitor adevãrat anunþîndu-i o strãlucitã carierã, dacã nu literarã, atunci de contabil sau pãdurar. Acesta din urmã se bucurã de un imens prestigiu social îndeosebi acum, cînd urºii descind în marile oraºe de la poalele munþilor ºi mãnîncã tot ce întîlnesc în cale, inclusiv copii care se duc cuminþi la ºcoalã. Statutul de scriitor a ajuns jalnic, celebritatea e obscurã, sau discutabilã, apare cu deosebire ºi violenþã atunci cînd sîntem confundaþi cu fotbaliºti spanioli ori reuºim sã ne debarasãm de eticã, sã ne fabricãm o imagine fãcînd porcãrii, eu cred cã sîntem mult peste 20 de milioane, deja cît o þarã întreagã numai de scriitori. ªi numãrul pare sã fie într-o continuã creºtere, despre ce prestigiu social s-ar mai putea discuta?

Succesul financiar e o glumã, în România nu cred cã existã mai mult de zece scriitori cu aºa ceva. Dacã întrebarea e una genericã, primul rãspuns rãmîne neschimbat, în schimb aici, la capitolul bani, unii oameni care ºi-au fãcut o profesie din scris, ºi trãiesc în alte þãri, au ºi reuºite pecuniare, dar nu sînt de regulã mari scriitori. Nici acolo. Îmi vine-n minte John Grisham, care dãdea un interviu acum vreo 20 de ani de pe proprietatea sa despre care spunea cã are multe hectare, nu se vedeau cîte, se vedeau niºte pãduri, erau ale lui, aºa a spus arãtîndu-le duios cu mîna, avea o mînã cu inel de aur, plus o herghelie de cai de rasã, plus vila impresionantã în stil baroc american în care s-a lãsat filmat aºa cum stãtea el pe-un mic balansoar, cu modestie, despre femeia care-a scris sau ce i-a fãcut lui Harry Potter ºtie toatã lumea cît a ajuns de bogatã, în sfîrºit, sã reþinem cã scriitorii buni trãiesc dacã nu fabulos, cel puþin normal pe alte meridiane, ºi presupun cã nu ºi-au fãcut vreodatã iluzia cã-ºi vor cumpãra palate din cãrþi. Gumã de mestecat, da, geamantane-ntregi. Orbit. Banderas.

Preþuirea criticii mi s-a pãrut întotdeauna notabilã. Mi se pare ºi acum. Chiar dacã ºtiu cã o recenzie, fie ºi una foarte bunã, te justificã, te împlineºte, te delecteazã pentru prea puþinã vreme, pentru cã la scurt timp dupã ce o citeºti eºti obligat sã te întorci la ce fãceai înainte de-a o lectura, de regulã bezele, ºi vraja dispare. Mai ales cã nu merge cuptorul. ªi existã întotdeauna teama de o cronicã nefavorabilã, teamã care depinde de cît de sigur eºti pe tine, de cît de sigur eºti cã scrii bine, eu sînt încã nelãmurit, am îndoieli, poate voi reuºi sã ajung zen post-mortem.

Ei bine, da, am ajuns sã cred cã admiraþia (dragoste e cam mult spus) cititorilor are o importanþã specialã. Îþi dã un sentiment dificil de descris, eºti satisfãcut, plenar, fermecat, simþi nevoia sã-i mulþumeºti acelui anume om cãruia i-ai plãcut, dupã aceea fiecãruia, apoi tuturor, în aºa fel încît poþi ajunge cu uºurinþã la forme sexuale de rãsplatã, multe în tren, în tufiºuri, pe burlane etc. Totuºi existã o problemã, ºi nu e cea de mai sus care se rezolvã cu voinþã de fier ºi încredere în miraculos. Sã zicem cã ai o mie de cititori fideli. Nu poþi sã-i cunoºti pe toþi, aºa cã mereu te va pîndi teama cã unii dintre ei (nu ºtii cîþi) sînt uºor idioþi. Ceea ce înseamnã cã ºi ce ai scris tu e idiot. Dacã tragi însã linie, ajungi la concluzia cã nu te mai intereseazã cît de inteligenþi sînt cititorii, pentru cã-i mai semnificativ faptul cã le place cum scrii.

Am mai discutat, ºi fãrã sã fiu întrebat, despre posteritate. De fapt numai la asta mã gîndeam cînd eram tînãr, mã durea exact în cot de faimã, bani, cititori. Eram tîmpit. Aveam dreptate. Acum, cînd posteritatea îmi bate-n geam, cu totul indecisã, parcã nu mai sînt atît de sigur cã mã intereseazã. Poate ºi pentru cã mi-am dat seama de la o vreme cît de mulþi sîntem, ãºtia care murim dupã posteritate. Or, nu-i deloc atît de generoasã, atît de mare, nu încap în ea toate sufletele scriitoriceºti, care sînt, cum ziceam (mã obsedeazã), cu milioanele. Trãim o veselã epocã a efemerului, ca fluturii, ºi nici mãcar nu sîntem atît de frumoºi, mã sperie orice lepidopter care-mi intrã noaptea-n camerã ºi dã din aripi ºi mã priveºte cu ochi negri ºi rotunzi, parcã-s niºte bucãþele de moarte zburînd dezordonat, nu ºtii cînd te atinge vreuna. Ca sã nu mai spun cã uneori sînt lãcuste, aºa cã n-ai cum sã afli dacã ai intrat în posteritate, pentru cã acolo unde vei fi, sau cum i s-o fi spunînd verbului în zonã, se pare cã toate astea ori nu mai conteazã pentru cã nu mai dai doi bani pe ele, ori nu mai conteazã pentru cã nu mai existã nimic dupã viaþã, înclin spre aceastã variantã, cu tot islamismul meu radical, aproape budist.

Doar toate la un loc ar avea ceva relevanþã. Adicã ºi prestigiu social, ºi bani, cu nemiluita, ºi exaltarea criticilor, ºi dragostea cititoarelor, ºi o posteritate frumoasã, cu fundã.

Funda este un nod în forma aripilor unui fluture, fãcut dintr-o fîºie de mãtase ºi servind ca podoabã. În caz de urgenþã, poate fi înlocuitã cu o panglicã.


Comentarii cititori
sus


Roxana ªtiubei

 

Scriitorul profesionist?
Neapãrat sã fie înalt ºi sã-i placã dungile

 

1. Nu, literatura românã nu este provincialã, literatura românã este un cerc.

Nimic altceva decât un raþionament logic (din acelea cu care sunt maltrataþi elevii în primul an de liceu!): literatura este fãcutã de oameni ca Filip Florian, Peter Sragher, Florin Lãzãrescu, Vasile Baghiu ºi alþi câþiva - puþini. Oamenii enumeraþi nu sunt provinciali. Rezultã cã literatura românã nu e provincialã. Restul e... mâzgãliturã.


2. „Scriitor profesionist“ - sunã atât de conformist, de limitat!
Scriitorul e ºi el om, deci sã poatã fi emoþionat, enervat/enervant, obsedat, tandru, voluptuos.
ªi apoi trebuie sã aibã mereu pantofi curaþi ºi ceasuri pe care sã le spargã. Neapãrat sã fie înalt ºi sã-i placã dungile.
În alt peisaj, el sã fie mereu acolo când am nevoie.

3. De fapt, sunt în perioada în care cred cã cel mai important este, înainte de toate, sã scrii pentru tine, sã fii tu bine fãcând asta. Din plãcere sau pentru cã nu poþi altfel sau pur ºi simplu. Trãiascã egoismul! Restul sunt, ceea ce enumeraþi dumneavoastrã în întrebare, niºte recurenþe. Ramurile unui copac - cel de la sfârºitul lumii.


Comentarii cititori
sus


Lucian Vasiliu

 

 Nu vãd nimic peiorativ în ideea de provincie culturalã

 

1. Precum Portugalia, Danemarca ºi alte þinuturi, suntem provincie (regiune) europeanã, dupã ce am fost provincie romanã, otomanã, sovieticã... Nu vãd nimic peiorativ în ideea de provincie culturalã, cu specificul ei, cu demnitatea ei spiritualã! Discutabil este... provincialismul unora, altora, multora...

2. Eminescu, „portretizat” de Florina Ilis în romanul recent Vieþile paralele...

3. Toate cele enumerate, în proporþie armonioasã. Un plus pentru capitolul CITITORI!


Comentarii cititori
sus


Tudor C
ãlin Zarojanu

 

Cu rare excepþii, scriitorii români par interesaþi
de un singur subiect: eul


1. Da, literatura românã este categoric una provincialã. Ceea ce nu implicã neapãrat un sens peiorativ, necum acuzator. Este provincialã faþã de literatura vest-europeanã ºi cea americanã exact în acelaºi fel în care Buzãul, sã zicem, e provincial faþã de Bucureºti. Evident, poþi prefera sã trãieºti în Buzãu.

Provincialismul literaturii române contemporane poate fi constatat în primele zece minute în care treci prin faþa rafturilor unei librãrii. Metropola literaturii occidentale este orientatã spre câteva genuri foarte bine conturate ºi extrem de bogat reprezentate, corespunzãtoare tendinþelor generale ale publicului-þintã: romanele fantasy pentru copii ºi adolescenþi, respectiv thrillerul religios ºi istoria recentã (WWII, Vietnam, Afganistan, Irak, universuri concentraþionare) - pentru adulþi. Aproape nimic din acestea pe plaiurile noastre. Noi nu suntem în stare, dupã mai bine de jumãtate de secol, sã oferim un nou Cireºarii, cu atât mai puþin un Harry Potter autohton sau un Stãpânul inelelor. Zero. Cât despre cãrþile pentru adulþi, cum excelent îmi rezuma cineva de curând, dacã un scriitor “greu” - inclusiv dintre cei români, pânã nu de mult - îºi încununa, eventual, opera, cu o lucrare despre însãºi viaþa lui, aºa, mai spre senectute, la vârsta înþelepciunii ºi a concluziilor, o mare parte dintre autorii zilelor noastre ÎNCEP prin a-ºi povesti extraordinarele întâmplãri care le-au populat cei peste 25 de ani de trecere prin lume… Viaþa mea e un roman pare a fi titlul-etalon, generic, al cel puþin o jumãtate din literatura românã contemporanã. Ce Sanctus, ce Tânãrã în comã, ce Spionul lui Stalin - astea-s subiecte!? Pãi, când þi-oi povesti eu ce-mi fãcea mama când chiuleam de la ºcoalã, cazi pe spate! Religia nu existã ca subiect - în general, d-apãi sub formã de thriller. Nu existã ca subiect nici vieþile unor oameni spectaculoºi, fie ei exploratori sau foºti disidenþi. Despre Radu Filipescu a scris o nemþoiacã - subiectul n-a fost interesant pentru niciun român. În general, scriitorilor nu li se pare interesantã nici perioada comunistã, nici cea post-comunistã. Un roman despre “Epoca de aur”, despre revoluþie, despre 13-15 iunie! Spre deosebire de film. Tinerii regizori români sunt morþi dupã subiectele astea, drept care lumea e moartã dupã filmele lor. Drept care cinematografia româneascã, spre deosebire de literaturã, nu e provincialã, ci metropolitanã. Cu rare excepþii, scriitorii români par interesaþi de un singur subiect: eul. Cu cât mai profund, cu cât mai greu mãrturisibil, cu cât mai torsionat ºi mai pervers - cu atât mai bine.

2. Într-o þarã normalã, cu o piaþã normalã de carte, scriitorul profesionist trãieºte (în special) din ceea ce vinde. În plus, este parte a unui sistem care funcþioneazã (agent literar, PR, turnee de lansãri, lecturi publice, marketing, promovare, prezenþe în media etc.) ºi în cadrul cãruia nu are decât douã ocupaþii: sã scrie - respectiv sã facã acele lucruri pe care profesioniºtii i le cer sã le facã pentru buna vânzare a cãrþilor. Nu bate - decât ca debutant, uneori nici atunci - la uºile editurilor, nu cautã “intrãri”, relaþii etc., nu se roagã de prieteni din presã sã scrie despre cãrþile lui. Am stat de vorbã cu Simon Toyne, om de televiziune cu greutate (interviuri cu alde Omar Sharif, Michael Caine, Peter Fonda ºi Steven Spielberg, producãtor, realizator, premii, tot tacâmul) care mi-a explicat cã s-a lãsat de TV ºi s-a apucat de scris - acordându-ºi un an pentru un best-seller - pentru cã… având copii mici, voia sã petreacã mai mult timp cu ei ºi pentru asta avea nevoie de o mai mare independenþã financiarã!! Hello! S-a lãsat de televiziune ºi s-a apucat de scris - de la zero - ca sã se umple de bani! ªi s-a umplut.
În România, dupã ºtirea mea, nu existã scriitori profesioniºti.

3. Cãrþile. Sã scrii ceea ce crezi, ceea ce simþi cã trebuie sã scrii, sã faci tot ceea ce poþi ca sã se publice, ca sã se rãspândeascã ºi apoi ca sã obþii feed-back de la ele. Pornesc de la premisa cã omul care scrie o face întrucât considerã cã are ceva interesant de spus - de aceea, nu poate sã-i fie indiferent dacã, într-adevãr, s-a dovedit interesant pentru mãcar o mie de oameni, mãcar o sutã, mãcar zece. Dacã se confirmã asta, orice altceva (bani, premii, celebritate, posteritate) e secundar. Nu lipsit de importanþã, dar secundar.


Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey