•  Xenia Karo


sus


Xenia Karo

 

În mijlocul grãdinii, gândirea

(Livius Ciocârlie, La foc mãrunt, Editura Cartea Româneascã,
Bucureºti, 2012, 192 pp.)

 

LIvius CiocarlieFiecare dintre noi, care ºtim cã drumul la bibliotecã este drumul vieþii noastre, ne confruntãm în fiecare zi cu ideea „modernã” cã drumul vieþii lor nu trece prin bibliotecã. Suntem mulþi, foarte mulþi oameni în România care sunt conºtienþi cã deþin acest secret, care nu intereseazã pe nimeni altcineva.

În ceea ce mã priveºte, de când Dan C. Mihãilescu a publicat culegerea de mãrturii Cãrþile care ne-au fãcut oameni, discursul meu didactic s-a schimbat. Am primit zeci de argumente nesperate pentru pledoaria mea pentru carte. De atunci, ori de câte ori simt cã trebuie sã „dezvãlui secretul” recurg ºi la aceastã carte.
De acum, mai am un aliat.

Pun azi pe raft un nou mesaj de la maestrul discursului fragmentat, adicã esenþializat, Livius Ciocârlie. Mesajul de faþã, intitulat La foc mãrunt, este una dintre cele mai fireºti explicaþii (din câte ºtiu eu) a ceea ce înseamnã, preþios numit, lecturã. Cartea îmi pare o descriere, sã-i zicem convenþional, hiperrealistã a ceea ce se se întâmplã atunci când citim. Este, printr-un oximoron, un manual de lecturã, construit riguros, în fragmentarismul lui, principiile ºcolãreºti ale textului argumentativ.

Din capul locului, atenþia ne este captatã de retorismul puternic al unei interogaþii fundamentale: „Aºadar, chiar s-a terminat?” (p. 7). Nu ºtiu dumneavoastrã, dar eu mai arunc câte un ochi la Xenia de peste 20, vai!, 30 de ani! Nu vãd nimic, de teamã. Cel mai greu îmi e sã mã gândesc la fapte. Livius Ciocârlie ne oferã acest lucru. Ne spune cum crede el cã poate fi în ceea ce-l priveºte, ne spune cum faptele pot deveni de la un moment încolo obuze (p. 9). ªi eu, una, vãd, de-a stânga cãrþi, de-a dreapta scrisul, în mijlocul grãdinii, gândirea.

În fapt, tabloul acesta edenic este chiar fiecare zi din viaþa noastrã. Mã rog, poate fi. În fapt, dupã aceastã cochetãrie, ni se ridicã vãlul de pe fiecare zi ºi în fiecare zi ne descoperim edenici în faþa morþii, gândind adicã, vorbind cu ºi prin cãrþi, adicã. Ne vedem aplecaþi asupra cãrþii prin paginile cãreia se uitã la veºnicie. Este o lecþie pe care ne-o oferã profesorul Livius Ciocârlie, fãrã sã fie în sistemul ministerelor educaþiei, fãrã sã se întrebe câþi studenþi are la taxã.

Fragment cu fragment, profesorul ne aratã cum se citeºte o carte, cum se ia la întrebãri, cum i se face loc în viaþa personalã. Nimic nu este lãsat la o parte: nici marii scriitori, nici marile teme, ale vieþii, ca ºi ale cãrþii (prietenie, dragoste, sinceritate, trãdare etc.), cã nu-i aºa?: „Sinceritatea nimãnui nu e agreabilã când nu e travestitã în operã” (p. 11).

În fapt, citirea unei cãrþi, a Martei Petreu, de pildã, are acelaºi statut existenþial, real cu rãtãcirea în cãutarea unei strãduþe sau cu cãutarea unui obiect oarecare (capac de stilou, telefon etc.). 

Carte înseamnã viaþã, adicã mãrturisire, curaj, scepticism, luciditate: „lecturile mã fãcuserã sã devin lucid” (p. 15). Scrisul înseamnã existenþã sigurã, manifestã, substanþialã: „Iar când nu scriu ºi sunt singur, negociez cu mine însumi, ca Bulã în bancul în care zice, privindu-se în oglindã: «Sã mã ia dracu‘, Bulã, dacã-þi mai zic eu vreodatã ceva!»” (p. 26).

Numai o inteligenþã care dialogheazã cu celãlalt, care asimileazã nu anuleazã, are forþa de se mãrturisi brutal, de a se supune propriei dominaþii, de a-ºi spune limpede cã, uneori sau mereu, contemplaþia (ca formã superioarã de cunoaºtere ºi înþelegere a realitãþii) este/devine zgâit (p. 27). Numai o formã de (auto)ironie superioarã poate sã(-ºi) recunoascã: „a fi sceptic înseamnã a avea dreptate” (p. 15). Altfel spus, din focul mãrunt al cuvintelor adunate în sensuri creºte Grãdina Raiului.

Nu doar acestea sunt mãrturisiri brutale, ci ºi adevãruri personale care cu greu ies la lumina celorlalþi: „De aceea, când se vorbeºte de anormalitatea actualã, ar trebui þinut seama de faptul cã noi, aºa cum deveniserãm (sic!) (eu, de exemplu, de la bãiatul care, trecând printr-un pericol real, devasta colþul Stalin al clasei, la maturul care nu semna o scrisoare de protest pentru a nu trece printr-un pericol aproape fictiv, cum s-a dovedit), noi, cu excepþii, câte vor fi fost, nu mai eram destul de normali ca sã putem construi o societate normalã. Iar generaþiile se reproduc” (pp. 19-20).
O carte de care, cred, generaþiile actuale de profesori (nu doar de românã) aveau nevoie!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey