•  D'Autore: Pizzica clandestina - fotografie
•  The Devil’s Interval - muzicã
•  Scufiþa cu poveºti - teatru
•  Gala Premiilor Gopo - cinematografie


sus

Attilio Mina

 

Pizzica clandestina

 

Cu siguranþã cã în Italia au existat ºi existã ºi astãzi mari fotografi, în multe cazuri se poate vorbi de fondatori de ºcoalã ºi de autentici maeºtri de faimã internaþionalã, pe care toatã lumea îi cunoaºte ºi îi invidiazã. Din aceastã mulþime, ale cãror imagini ºi portofolii de largã circulaþie pot fi uºor gãsite în internet, aº putea menþiona pe: Nino Migliori, Franco Fontana, Gabriele Basilico, Paolo Gioli ºi amintesc doar numele acelora care îmi sunt în special prieteni dragi sau pe care i-am întâlnit de curând, sau care mi-au telefonat sau mi-au transmis mesaje recent. Aceºtia sunt toþi mari în moduri diferite: pentru felul în care fotografiazã, pentru felul în care au ºtiut sã îºi construiascã un stil personal, pentru creaþia prin care au ºtiut sã o iniþieze dintr-o realã ºi concretã ºcoalã de artã la nivel internaþional.

Sunt mari toþi dar, prin legea contrariilor, dincolo de prietenia personalã ºi aprecierea care mã leagã de fiecare din ei, sfârºesc invariabil prin a iubi, a mã ataºa ºi a mã pasiona în mod sincer de cei 'mici', de aparent dezmoºteniþii civilizaþiei imaginii, de tinerii sau mai puþin tinerii care cautã o interpretare absolut personalã a meseriei ºi a artei, dincolo de luminile rampei notorietãþii ºi convenþionalismului. ªi chiar despre aceºtia aº vrea sã vorbesc din când în cand, în acest spaþiu limitat, aducând în luminã de fiecare datã, ca niºte paiete de aur, noi imagini ºi genuri, noi interpretãri ºi noi tendinþe sociale de expresie ºi de comunicare.

Este vorba de tineri de talent, bãrbaþi ºi femei cufundaþi într-o lume, a noastrã, îndreptatã cãtre maxima transformare a globalizãrii: cercetãtori solitari, reporteri pasionali, artiºti etern nesatisfãcuþi, care trag  o privire furiºã cãtre devenirea noilor fenomene, clamând ºi anunþând noi tendinþe sociale, chiar înaintea esteticii ºi a noilor forme de expresie reprezentative ale deja consumatului limbaj fotografic.

Sunt reprezentanþii avangardei ºi a nesfârºitelor periferii subterane ale metropolei; talente solitare, mai mereu sau foarte des negate, a cãror notorietate ºi a cãror celebritate sau faimã este de o sutã de ori ºi de mii de ori sub meritele lor. Numele acestora? Mario Biancardi, reporter, Gianluca Miano, artista ºi cercetãtoarea Laura Loi, Claudia Ceolin, experimentator, cãlãtorul ºi fotograful Max Franceschini, numai pentru a cita primele nume ale celor care îmi sunt în special prieteni dragi sau pe care i-am întâlnit de curând, sau care mi-au telefonat sau mi-au transmis mesaje recent. Dintre aceºtia, Gianluca Miano este exemplul cel mai semnificativ, fiind, astãzi, datoritã sorþii, un fotograf non-fotograf. Din motive de supravieþuire, este un apreciat informatician ºi administrator de reþea într-o societate de inginerie, care proiecteazã cãi ferate, poduri ºi autostrãzi. Seara, odatã serviciul terminat, fotografiazã 'nopþile', fãrã þintã ºi fãrã un þel anume, urmãrind propriul instinct ºi propria sensibilitate, arãtându-ne ºi nouã ºi puþinilor sãi apropiaþi, opusul zilelor metropolei, viaþa minimalizatã, marginalii, momentele neprevãzute de solidaritate ºi comunitate. Câteodatã bucuria ºi dragostea.

Într-un trecut nici mãcar prea îndepãrtat, Miano era însã un serios ºi metodic lucrãtor al fotografiei: la început ca reporter liber, apoi ca fotojurnalist pentru agenþii foarte importante ºi de prestigiu la nivel naþional ºi internaþional, punând capãt propriei cariere ca fotograf oficial la Trienala de la Milano, vechi templu al artei ºi designului internaþional. Lucruri cu siguranþã nu fãrã importanþã, care þinetesc mai sus, dar nu suficiente de a-i satisface dorinþa  de  explorare, de liberã exprimare. Constatarea cã reputaþia sa ca fotograf ºi interesul publicului nu sunt nici pe departe proporþionale cu meritele dobândite, cu volumul ºi calitatea lucrãrilor, a renunþat definitiv la profesie, abordând în anii urmãtori, în neantul noii ocupaþii, lucrurile mici ale vieþii de zi cu zi : familia, câinele, verile la mare, cu invariabila tematicã fotograficã a unei banale iconografii domestice. În cele din urmã, ºi e poveste recentã, nenumãratele nopþi ale urbei, ritualurile, rãtãcirile, întâlnirile cu subversiunea dansurilor clandestine. Crearea ºi promovarea de imagini goale de valoare comercialã,  oficial acomerciale, de nepromovat, izolate sau extrapolate de-a lungul monologului estetic al autorului, în mod invariabil asociate (lucru aproape unic) cu o disertaþie scrisã ºi explicarea fenomenului, ca un ghid la lecturã sau, dacã vreþi, ca o balustradã de protecþie pentru oameni, lucruri ºi imagini, care atrage asupra autorului toatã simpatia ºi recunoºtinþa noastrã Ei bine, la pizzica clandestina, care dã numele reportajului fotografic despre care vorbim, este ºi mai bine cunoscutã în forma sa tradiþionalã ca la pizzica pizzica (un fel de 'sãltata sãltãreaþã') ºi este un dans popular solitar, cu tamburinã, tipic pentru regiunile meridionale ale Italiei ºi care face parte din marea familie a tarantellei, dansuri ale cãror miºcãri îºi au originea în efectele dureroase ale muºcãturii tarantulei, o specie de pãianjen mare ºi veninos.

(Notã: paºii de dans din 'sãltata' din Italia meridionalã)

Dar nu numai depre  dansul pizzica ºi despre tarantella se vorbeºte în imaginile lui Miano, ci ºi de tango ºi de mazurcã, toate dansuri populare, clandestine ºi subversive dacã sunt practicate în nopþile urbei. Tineri ºi mai puþin tineri se adunã noaptea în locurile simbol ale marilor oraºe, în pieþele centrale, pe strãzile comerciale, sub copertinele marilor bãnci, în palatele de bursã sau ale multinaþionalelor, ale monumentelor istorice, aliindu-se în mod paºnic. Într-un cuvânt, redând locurilor umanitatea ºi sociabilitatea care le este negatã ziua. Un adevãrat act rebel, dacã nu revoluþionar, desigur subversiv pentru cã este clandestin, necatalogat ºi interzis de legile de siguranþã, de liniºte ºi ale decorului urban.

Participanþii sunt în general tineri, dar nu foarte tineri: ecologiºti, activiºti pentru drepturile animalelor, vegetarieni ºi vegani, radicaliºti, poeþi ºi muziciºti cu aspect oarecum boem. Mulþi dintre ei nici mãcar nu se cunosc, pentru cã modul de convocare se difuzeazã rapid în reþea în stilul rave party, rãmânând în urma acestora la distanþã de ani luminã. Nu existã o persoanã care face convocarea, dar existã cineva care lanseazã ideea de a se întâlni într-un loc ºi atunci începe tam-tam-ul, „dã mai departe”, trimiterea de sms-uri, mesaje sociale în network ºi aºa se porneºte fãrã a ºti cine va fi prezent. Chiar ºi surpriza face parte din farmecul acestor serate ºi în fiecare searã existã cineva nou, care soseºte de departe, mereu de mai departe. De fiecare datã zeci ºi apoi mai sute. Totul fãrã frenezie, aproape fãrã a face zgomot.

Nu se consumã droguri, nu se vorbeºte tare, nu alcool. Numai muzicã difuzã în eter, miros de clãtite de casã, de sãrbãtoare câmpeneascã. Unul aduce niºte rãcoritoare, altul ceaiuri, altcineva dulciuri ecologice, un altul prãjiturile bunicii, ºi careva douã sticle de vin bun, natural, de la o rudã de la þarã. Toate lucruri fãcute în casã, din producþie proprie, lucruri adevãrate. Unii cântã, alþii danseazã ºi de fiecare datã se mai adaugã încã un instrument popular: un acordeon, o vioarã, niºte castaniete, o tamburinã. Se danseazã mazurca, pizzica, tarantela ºi, pentru îndrãgostiþi, tangoul, în încheierea serii. Nu existã autorizaþii oficiale. Existã numai dorinþa, scãpând de controalele poliþiei orãºeneºti, intrând cu discreþie în spaþiile publice ºi atrãgând, fãrã a deranja în mod obsesiv, alþi cetãþeni ºi locuitorii stupefiaþi ai cartierelor

Se curãþã pardoseala sau asfaltul, se împrãºtie talc pe jos, apoi se danseazã, cel mai adesea în picioarele goale, pentru o orã sau douã. Se iubeºte discret, unindu-se cu sãrutãri furiºe în paºi de tango, se creeazã noi prietenii, apoi se strânge totul, se face curãþenie pentru cã nu trebuie sã rãmânã nimic din aceastã trecere, pentru cã nimic nu trebuie sã murdãreascã sau sã polueze un ambient public ºi toþi se întorc acasã aºteptând un alt loc - simbol al dezumanizãrii vieþii, în care sã se întâlneascã, sã se simtã bine împreunã ºi sã iubeascã oraºul, în care sã danseze o altã pizzica, un ultim tango, o mazurcã. În mod clandestin.

 

Traducere din limba italianã: Camelia Cãprariu

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

The Devil’s Interval

 

devil's intervalThey say, you are what you eat but I can surely add that you are what you are listening to, as well.

Music has been my permanent hobby, regardless of age or state of mind. By the way, there is some music for any state of mind, cheaper and more effective than any medicines.

I like to post music every day I can, on my Face Book page. It is a very simple and fast way to share my favourite bands or musical ideas with my friends or anyone interested. There is so much music on the Internet that literally you do not need to own a player anymore, but a computer and a connection. There is lot of good music but a lot of rubbish, too, but who is to decide? Well…us!

Listening for many decades, I fancy identifying trends, ideas, connections and in most of my days I tackle a certain topic more or less complicated. I do not necessary like everything I post but I am trying to post mainly good or significant music, from some point of view, not always mine.

I share what I like or what I find interesting or intriguing. Most of the times, it is not the same thing. For instance, one of my posts was about the most disgusting groups of all the time, idea inspired by Mr Kilmister from Motorhead who wanted to create it, in late ‘70s. The precedent of The Doors (provocative) and Sex Pistols (they don’t caaaaarrrrre) was there, how do you beat that? In my top, he came only on a third place because the winners were Machine Gun Fellatio. Don’t take me wrong, the music is good but the attitude… well, we are all different.

Another topic that created some confusion and controversy was the devil’s interval. I do not have any interest in satanic music, as such, despite the fact that occasionally I can listen to Machine Head, but that was the impression I created. Polite, some people declined to follow my topic. It is a fascinating topic, for me and it has to do more with religion, history and basic music theory. 

When I realised the problem, I added some explanatory links from Utube; there are plenty, but it is important to be selective:

None of the songs you recognised in this video clip were satanic, in a cult sense. So, the devil’s interval, the devil’s chord, the flatted fifth or the tritone are different names of the same alteration of the fifth note in a scale, lowered with a semitone to create a tritone – a six semi-tones interval. It might sound complicated but if you sit at a piano or pick up a guitar and try, you’ll find out that is pretty basic. The effect of the alteration gives a dramatic effect to the music, using that scale. This sad or dramatic effect was not acceptable for religious music. The idea that the earth revolves around the sun, was not acceptable, either, at the time… For consistency, the church nicknamed anything they did not like devil and this is how the devil’s interval was created not by musicians but by the clergy. devil's interval

The tritone is a restless interval, classed as a dissonance in Western music from the early Middle Ages through to the end of the common practice period. This interval was frequently avoided in medieval ecclesiastical singing because of its dissonant quality.

The first explicit prohibition of it seems to occur with the development of Guido of Arezzo's hexachordal system, which made B a diatonic note, namely as the fourth degree of the hexachord on F. From then until the end of the Renaissance the tritone, nicknamed the diabolus in musica, was regarded as an unstable interval and rejected as a consonance by most theorists.[19]” – Wikipedia

devil's intervalJohan Sebastian Bach was not allowed to use it but he was talented enough to create religious hits, without, however, Wagner did not care and used it a lot.

Rock producer Bob Ezrin explained: It apparently was the sound used to call up the beast. There is something very sexual about the tritone. In the Middle Ages when people were ignorant and scared, when they heard something like that and felt that reaction in their body they thought 'uh oh, here come the Devil'.“

Centuries later when jazz music was invented, the devil’s interval was widely used in compositions because it created a special mood, between sadness and happiness, and the fifth „trouble note“ was called the blue note. Jazz was denigrated and called devil’s music altogether, but that was a different evil (not devil’s interval) despite the fact that the accusations were coming mainly from the same directions. It is not by chance, that one of the most prestigious Jazz labels is called, today, Blue Note.

Tomy Iommi, the Black Sabbath guitar player, composed great guitar riffs well before he learnt any music theory and instinctively used the tritone in many Sabbath songs. The reading of a biography of that band made me curios about this particular topic. Deep Purple or Jimi Hendrix are some other big names that used the devil’s interval in their well known songs…  Not to mention West Side Story and the theme tune to the Simpsons.

In conclusion there is nothing sinister or satanic about devil’s interval. Today it is widely used in rock, pop, jazz and I would not be surprised to find it in religious music, too. There is even a band with that name, go on Utube. Without prejudices there is always more and better music. So much stuff to listen to, selected and shared with friends on FB.

Working as a radio broadcaster for a couple of years, I had a close look to satanic music and I did not find anything sinister but a lot of bad taste. Maybe I did not look close enough but I have no intention to go back there, except for Machine Head.

If you were patient enough to get to the end of this short essay, you deserve the comprehensive approach of Bill Bailey on the topic: 2:20. In our days the interval is widely used and nobody cares, considering the devil does not ask for copyright.

 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Scufiþa cu poveºti

  

scufitaTeatrul "Jean Bart" din Tulcea, în colaborare cu Departamentul de Artã Teatralã al Universitãþii din Craiova, a lansat spectacolul pentru copii, Scufiþa cu poveºti, pe un text scris de Alina Magra ºi în regia lui Remus Vlãsceanu.
Distribuþia: Alina Mangra, Haricleea Nicolau, Remus Bogdan Vlãsceanu, Radu Bucãlae.

Fiind o echipã tânãrã, cu poftã de joc, care nu s-a dat în lãturi de a construi decorul ºi de a migãli la fiecare detaliu ce þine de reuºita spectacolului, a fost inevitabilã ºi curiozitatea de a afla câte ceva despre acest proiect. Iatã ce rãspunsuri am aflat.

 

Radu Bucãlae

 

Cum este acest proiect?

Eu susþin cã este unul foarte reuºit din toate punctele de vedere, mai ales cã am format o echipã care a pus foarte mult suflet pentru finalizarea lui. În primul rând, este un text scris de Remus ºi Alina, atipic spectacolelor de copii, ºi când spun asta mã refer la faptul cã este o poveste cu un subiect ºi detalii contemporane care se axeazã pe rezolvarea conflictelor cu un final pozitiv (iezii nu mai sunt mâncaþi, porcuºorilor nu li se mai distrug cãsuþele deoarece Scufiþa se aliazã cu copiii ºi astfel reuºesc sã-l pãcãleascã pe lup prin tactici amuzante). Legat de scenografie, ecleraj ºi muzicã, am reuºit sã creãm, prin combinarea lor, un ambient ce te încântã ºi te trimite într-o poveste foarte accesibilã ºi moralizatoare pentru copilul din ziua de azi. Nu spun toate acestea doar de dragul de a scrie de bine, dar este rezultatul unei echipe unite ºi dornice de a oferi ceva nou

Cum este sã mânuieºti unelte mai mult sau mai puþin sofisticate?

Nu e foarte dificil, atâta timp cât în trecut ai mai avut contact cu ele, totul decurge ok. Trebuie sã mai adaugi un singur lucru ºi anume: atenþia, dacã acest element esenþial lipseºte, poþi greºi foarte uºor ºi riºti sã distrugi materiale costisitoare.

Cum te-ai simþit alãturi de actori cu experienþã, vedete chiar, folosind cuvântul în sensul sãu frumos? Mai ales când e vorba de profesori de-ai tãi.

Spre marele meu noroc, am ocazia sã joc alãturi nu de unul, nu de doi, ci de trei profesori de-ai mei, Alina Mangra, Haricleea Nicolau ºi Remus Vlãsceanu. Pe lângã faptul cã am învãþat de la toþi trei diferite abordãri actoriceºti, pot spune cã, datoritã acestui proiect, am mai adãugat o 'cãrãmidã' la mica mea experienþã profesionalã. Petrecând mult timp împreunã, am învãþat de la ei nu numai ca actori, ci ºi ca oameni. Le mulþumesc pentru tot ajutorul oferit ºi sunt nerãbdãtor sã colaborãm ºi în alte proiecte.

 

Haricleea Nicolau

 

Vã dedicaþi în bunã parte posturii didactice. Cum vedeþi evoluþia celor care pornesc pe drumul acestei profesiuni?

Din 2006, de când am devenit cadru didactic al Departamentului de Artã Teatralã al Universitãþii din Craiova, m-am bucurat sã urmãresc evoluþia foºtilor mei studenþi, admir tenacitatea cu care au trecut prin momente dificile, continuând sã joace, uneori, doar de dragul artei. Cred cã cei care sunt dãruiþi cu acest har, vor încerca sã reziste sã fie actori ºi numai cine este cu adevãrat pasionat poate sã creeze fãrã a se gândi la dificultãþile de ordin pecuniar. Într-un moment în care mulþi artiºti se zbat sã supravieþuiascã decent, nu pot sã nu fiu îngrijoratã de viitorul celor care aleg sã devinã actori, însã nimic nu se comparã cu emoþia ºi bucuria pe care o simt când studenþii facultãþii noastre ne dau motive de mândrie. În ultimii ani, studenþii Departamentului de Artã Teatralã au avut ocazia sã joace pe scena Teatrului Naþional "Marin Sorescu" din Craiova, ºi nu doar roluri episodice, ci chiar roluri importante, amintind aici evoluþia lui Vlad Popescu (în rolul Scipio din spectacolul Caligula, regia Laszlo Bocsardi), Claudiu Mihail (în rolurile Barnette Loyd - Legãturi de sânge ºi Cavalerul Danceny - Legãturi primejdioase, regia Romaniþa Ionescu, Raluca Pãun). Clipele în care am bucuria sã-i aplaud ca spectator sunt confirmarea tuturor anilor de studiu dedicat lor. 

Cum este sã jucaþi alãturi de un student?

Am avut aceastã experienþã în repetate rânduri, fie cã am devenit colegi într-un teatru, fie cã am colaborat pentru diferite proiecte independente, ºi mãrturisesc cã am emoþii când joc alãturi de ei, îmi temperez simþul didactic ºi mã comport ca un partener de scenã, uitând circumstanþele în care ne-am cunoscut. Când joc alãturi de un student sau alãturi de un actor cãruia i-am îndrumat ºi eu paºii spre scenã, simt cã am o responsabilitate imensã. Mã simt datoare sã fiu la înãlþimea aºteptãrilor lor, chiar dacã pentru fiecare dintre noi este un rol nou. Chiar în momentul de faþã lucrez la un nou spectacol, La limitã, producþia Companiei Teatrulescu, alãturi de trei actori, dintre care unul este Claudiu Mihail, încã student, în anul III. Ultima experienþã alãturi de un student-actor a fost spectacolul Scufiþa cu poveºti, regia Remus Vlãsceanu, unde am bucuria sã joc ºi sã mã joc alãturi de Radu Bucãlae.

Cum a fost colaborarea cu teatrul-gazdã?

Teatrul "Jean Bart" din Tulcea chiar se poate mândri cu adevãraþi profesioniºti, de la managerul general Alexandru Boureanu pânã la toþi cei din staff-ul tehnic, o echipã într-adevãr pasionatã de artã. Am avut douã perioade de lucru cu acest colectiv, prima experienþã fiind de naturã didacticã, prilejuitã de premiera cu spectacolul promoþiei 2013 a Departamentului de Artã Teatralã, Valsul câinilor, de Leonid Andreev, regia Conf. Univ. Dr. Alexandru Boureanu, în cadrul cursurilor de Practicã Artisticã pe care studenþii-actori din anii terminali trebuie sã le efectueze în cadru specializat, pe scena unui teatru, iar cea de-a doua experienþã m-a situat în ipostaza plãcutã de actor într-un spectacol destinat celor mici. Aº reveni oricând, cu mare plãcere, la Tulcea, unde este un public însetat de teatru ºi un colectiv dedicat zi ºi noapte, vorbind chiar la propriu, fiind destule momente în care s-a repetat pânã la ore târzii din noapte.  

Cum aþi ales costumele ºi muzica?

Fiind o muncã de echipã, cunoscându-ne foarte bine unii pe ceilalþi, lucrul la spectacolul Scufiþa cu poveºti a fost special, fiecare contribuia cu idei la naºterea unui spectacol "altfel" pentru cei mici. Muzica este o creaþie originalã a muzicianului AkCaroll (Adrian Carol) ºi fãrã exagerare, mãrturisesc cã muzica face minuni în acest spectacol, bucurându-i atât pe cei mici, dar în egalã mãsurã ºi pe noi, actorii.

Cum aþi perceput receptarea de cãtre spectatori (mici ºi mari)?

Premiera a fost un real succes, biletele vândute pentru câteva spectacole, cu mult timp înainte, iar spectatorii maturi au fost în numãr dublu, pãrinþii sau bunicii însoþindu-i pe copiii dornici sã vadã un spectacol plin de culoare, bucurie ºi muzicã antrenantã. Mãrturisesc cã am debutat jucând într-un spectacol pentru copii, am petrecut mai mult timp pe drumuri între diferite locaþii, jucând prin grãdiniþe, sau prin sate, pe scene din cãmine culturale neîncãlzite, chiar ºi la bâlciuri, încercând sã facem o bucurie celor mici, ºi aceste experienþe, nu foarte plãcute uneori, m-au marcat ºi m-au îndepãrtat o perioadã de zona spectacolelor pentru copii. Însã, cred cã este datoria noastrã sã-i pregãtim pe viitorii spectatori de teatru ºi totul poate începe cu o simplã poveste, sau cu mai multe, exact aºa ca ºi Scufiþa cu poveºti. 

Comentarii cititori
sus

***

 

Gala Premiilor Gopo

 

Pe 25 martie 2013, la Opera Naþionalã din Bucureºti, s-a desfãºurat cea de-a ºaptea ediþie a Galei Premiilor Gopo, în prezenþa a peste 800 de invitaþi ºi jurnaliºti acreditaþi.

Iatã cine a primit trofeele (dupã parcurgerea unor etape de votare). 

Cel mai bun film: Toatã lumea din familia noastrã, regia Radu Jude, Producãtor: Ada Solomon (HiFilm Productions, Circle Films, Abis Studio)

Cel mai bun regizor: Radu Jude (Toatã lumea din familia noastrã)

Cel mai bun scenariu: Radu Jude ºi Corina Sabãu (Toatã lumea din familia noastrã

 

Cel mai bun actor în rol principal:  ªerban Pavlu (Toatã lumea din familia noastrã)

Cel mai bun actor în rol secundar: Gabriel Spahiu (Toatã lumea din familia noastrã) 

 

Cea mai bunã actriþã în rol secundar:  Mihaela Sîrbu (Toatã lumea din familia noastrã)

Premiul Pro Cinema: Adrian Titieni 

 

 

Cea mai bunã imagine: Adrian Siliºteanu (Undeva la Palilula)

Cel mai bun montaj: Cãtãlin Cristuþiu (Undeva la Palilula)

Cel mai bun sunet (lungmetraj): Tudor Petre, Cristinel ªirli, Cristian Tarnoveþchi, Florin Tãbãcaru (Undeva la Palilula)

Cea mai bunã muzicã originalã: Vasile ªirli (Undeva la Palilula)

Cele mai bune costume: Lia Manþoc (Undeva la Palilula)

Cele mai bune decoruri: Helmuth Sturmer, Dragoº Buhagiar (Undeva la Palilula)

Cel mai bun machiaj ºi cea mai bunã coafurã: Dana Roºeanu, Minela Popa, Ionel Popa, Doina Popa (Undeva la Palilula)

 

 

 

Cel mai bun film de debut: Visul lui Adalbert, Regia: Gabriel Achim

 

 

Cel mai bun film documentar: Turn Off the Lights, Regia Ivana Mladenovic

 

 

Cel mai bun film de scurt-metraj: Chefu', Regia: Adrian Sitaru, Producãtor: Monica Lazurean-Gorgan (4Proof Film)

 

Premiul Tânãra Speranþã: Nicolae Constantin Tãnase, pentru filmul Blu

 

BLU - Trailer from deFilm on Vimeo.

Premiul pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la public:

Cei mai mulþi spectatori (63.778): Despre oameni ºi melci, Regia: Tudor Giurgiu, Producãtor: Libra Film, Agat Films, Distribuitor: Transilvania Film

 

Cele mai mari încasãri: Minte-mã frumos, Regia: Iura Luncaºu, Producãtor: MediaPro Pictures, Distribuitor: MediaPro Distribution

 

Premiul RSC (Romanian Society of Cinematographers): Adrian Siliºteanu

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey