•  Jurnal de Salon - Prima zi
•  Jurnal de Salon - A doua zi
•  Jurnal de Salon - A treia zi
•  Jurnal de Salon - A patra zi
•  Jurnal de Salon - A cincea zi
•  Searã pentru minte, inima ºi literaturã la Vladu Nica din Osica
•  Gala Premiilor Radio România Cultural


sus

Iulia Badea Guéritée


Întâlnirea ratatã… dar nu chiar de tot

 

Aº fi putut la fel de bine sã o numesc ...seara pierdutã, parafrazând un roman al Gabrielei Adameºteanu. Oricum ar fi fost, am petrecut o searã memorabilã în deschiderea oficialã a Salonului de Carte de la Paris, în acest 21 martie. ªi pentru cã acum, în acest moment de graþie ºi de noapte care poate aduce sfaturi bune, cine ºtie, o sã vã rog sã închideþi ochii, sã vã aºezaþi calm ºi comod într-un fotoliu, ºi sã mã ascultaþi. Oops, nu merge. Nu suntem la radio, din pãcate, dar povestea mea ar fi de genul celor ascultate la radio, pe vremuri.
Generaþia mea îºi mai aduce probabil aminte de serile în care la radio erau difuzate, pe vremea lui Ceauºescu, concertele de la Flacãra, cu cântece folk ºi cu versuri recitate de Adrian Pãunescu. Într-o altã gamã, dar cam în acelaºi simbol, mi-aduc aminte cã unul din momentele mele preferate era acela în care începea melodia „Puºtoaico, tu ai sânge de viperã, puºtoaico, îþi zic adio ºi te las...“.
salon du livre 1Seara de la Paris cam aºa a fost. Închipuiþi-vã un stand românesc stilizat în mod contemporan, alb aproape în întregime, în care intri pe o Poartã a Sãrutului, la care te aºezi la Masa Tãcerii ºi te gândeºti cã scaunele aduc suspect cu Coloana fãrã Sfârºit. Punerea în scenã, oareºcum dramaticã, este vizibilã de departe ºi contrasteazã cu restul standurilor, întunecate, cu mobilier sau foarte colorat sau negru.
Standul românesc lumineazã ºi, culmea, chiar nu are nimic kitsch. Cãrþile lui Mircea Cãrtãrescu ºi Andrei Pleºu sunt acolo, la loc de onoare, ºi stau cuminþi aºteptându-ºi stãpânii. Lumea bunã începe sã aparã, de la orele 17 încolo, uitându-se, cu jenã parcã, spre un Andrei Marga care parcã nu cadreazã cu decorul. Va vorbi? Va avea curajul? Se vorbesc, în jurul lui, toate limbile: englezi, francezi, japonezi, români, spanioli, toþi curioºi sã fotografieze, mai ceva ca turnul Eiffel, minunãþia de stand de 600 000 de euro. Se zice.
Apar ambasadori, camere de televiziune, scriitori, lumea se cunoaºte, se recunoaºte ºi se bucurã: oh, ce bine cã te cunosc ºi altfel decât pe Facebook. Într-adevãr, lumea este micã, iar Facebook are totuºi un merit. Întâlneºte spirite înalte. Pleonasm? Licenþã poeticã? Nu, ea vine acum.
Deodatã, drepþi. Toatã lumea se îmbulzeºte spre intrarea Porþii Sãrutului, se ridicã pe vârful picioarelor, doamnele îºi întind gâturile parfumate cu Narcisso Rodriguez sau Chanel ºi bãrbaþii îºi aranjeazã rapid cravatele. Vine, vine...Dar cine vine? întreabã o doamnã mai în vârstã ºi extrem de înþepatã. Oh, dragã, calmeazã-te, nu sunt decât niºte fanfaroni. Facem poze?, se îngrijoreazã tainic madama care îl þine pe Bubico în braþe. Pardon, nu Bubico, o carte cu Dracula. Ce conteazã...what ever, tot acolo suntem din moment ce toatã floarea româneascã se dezice ca de diavol de standul creat ºi îmbogãþit minunat cu produse derivate Dracula (benzi desenate, poveºti, studii, etc) de cãtre FNAC. Ce sã-i faci, francezii ãºtia sunt nebuni ! Bon, oricât de nebuni ar fi, se zice cã ar fi venit preºedintele François Hollande în persoanã. Carne ºi oase, un eveniment nemaivãzut de pe timpul lui Mitterand... Cãci prin Franþa preºedinþii nu merg la saloane de carte, ce sacrilegiu, merg la salonul Agriculturii, mai mângâie o vacã, douã, un cal, din greºealã, dar aici ce sã mângâie? Mais non, ioc, nu vine încã Hollande. Nu, ci doar câþiva artiºti contemporani, conduºi de George Bodocan, care s-au aºezat în ºir þinând în faþa chipului lor fotocopii cu chipurile celor absenþi: Cãrtãrescu, Pleºu... Lumea aplaudã. Vag.
salon du livre 2Francezii îºi dau coate: c'est raté. Zbirii îi evacueazã din standul românesc pe anonimi. Dar ce, nu sunt ºi banii noºtri? Nu, nu prea, ci ai moºtenitorilor moºtenitorilor noºtri, care poate îºi vor aminti cândva, târziu, de pãþania de la Paris. Hollande n-a mai venit, când trebuia. Ci doar o eternitate de jumãtate de ora mai târziu. Dupã ce jandarmii au evacuat musafirii cu mãºti. Anonymous.
Întâlnirea a fost ratatã…parþial. Aºa cum ºopteau francezii. ªi toate cucoanele scandalizate de felul în care politicul a dat foc culturii. A fãcut-o sã sfârâie. De ruºine, de mândrie, nu se ºtie. Continuarea, mâine. Ce este sigur este cã treaba este gri. N-aº putea sã vã spun cine a fost mai jenat. Noi, ei, absenþii... Bucureºtiul... Onoarea a fost salvatã, în fine, de venirea preºedintelui francez, care inaugureazã cu România o premierã în acest secol 21: este singurul preºedinte francez care viziteazã un salon de carte, dupã François Mitterand. A fãcut-o pentru noi ? Cert este cã a fãcut-o în anul nostru. Un bun semnal de imagine. Oricum, am fãcut-o latã, ceva ce n-a mai vãzut Parisul.

 

Comentarii cititori
sus

Iulia Badea Guéritée

 

Dumnezeu nu citeºte cãrþi...

Diplomaþia francezã, ca ºi doza de eleganþã, inerentã unui om de litere, sau unor oameni de litere, a fãcut ca incidentul... literar de la Salon sã nu intereseze de fapt pe nimeni în Franþa. Presa zilei de vineri, 23 martie, a doua zi de salon, nu a comentat în niciun fel, ºi poate cã este mai bine aºa. Românii, tipic, au umflat întâmplarea, cei câþiva oameni de ordine care i-au luat cu binele pe artiºtii care purtau chipurile copiate la xerox ale absenþilor, s-au transformat peste noapte (la propriu!) în „jandarmi care au acþionat cu brutalitate”! Am fost surprinsã... a fost, cred, pentru prima datã când mi se întâmplã sã fiu prezentã la un eveniment pe care nu-l mai recunosc dupã cum este descris în presã. În fine, ca sã închei acest capitol, comunitatea Facebook a apreciat cã vizita preºedintelui francez la standul românesc (prima, a unui preºedinte francez, la un salon de carte, de la François Mitterand încoace...) reprezintã „un puternic semnal de imagine”. Cu toþii am fost de acord cã depinde ºi cum îl va folosi guvernul de la Bucureºti (se pare cã nicicum). Mi-am permis totuºi sã-l întreb, prieteneºte, pe directorul publicaþiei literare Lire, între altele ºi cunoscut animator al emisiunii literare televizate La Grande librairie (France 5), François Busnel, de ce presa francezã nu a scris despre boicotul lui Mircea Cãrtãrescu, Andrei Pleºu, Gabriel Liiceanu... Mi-a zâmbit ºi mi-a rãspuns: „Ei au pierdut, nu noi. ªi, de fapt, cred cã au uitat cã invitaþiile nu au fost fãcute de Institutul Cultural Român, ci de noi, de francezi... Pe cine au boicotat atunci, de fapt?”. Cred cã acest gest de boicot ar trebui analizat, deci, mai amãnunþit.
Altfel, zi pentru connaisseurs, la salon. Fiind vineri, majoritatea lumii lucreazã, deci salonul a fost o ocazie 'calmã' de a asista doar la acele dezbateri pe care le doreºti, ºi a întâlni doar anumite persoane. Pentru mine, a fost ocazia de a asista la douã dezbateri: Pif în imaginarul românesc, la salon du livre 3standul Institutului Cultural Francez din România, ºi cea despre identitãþi: româneºti, europene, literare...imaginare, la standul Centrului Naþional al Cãrþii din Franþa. Pe drum, aceeaºi plãcere secretã ºi nemãrturisitã de a vedea cã, tot peste noapte, gusturile harnicilor cititori din metrou (deh, meteahnã franþuzeascã) se schimbaserã: de la Louis-Ferdinand Céline trecuserã la Mircea Cãrtãrescu ºi Panait Istrati. Sau Virgil Gheorghiu, un scriitor aproape necunoscut în România dar foarte citit în Franþa. Mi se pare cã a existat ºi un film realizat dupã cartea sa, La 25ème heure, cu Antony Quinn. Foarte rar, Eliade...
Dezbaterea a început bine: Pif a fost pentru români un mijloc de a ieºi din cotidianul ceauºist, ca ºi o excelentã metodã de învãþare a limbii franceze. Pentru unii. Nu ºi pentru pãrintele Savatie Baºtovoi, autorul romanului Iepurii nu mor, publicat în Franþa de Actes Sud. „Toatã lumea mã întreabã cum mã simt la Paris”, a afirmat pãrintele. „Ei bine, mã simt ca în Rai. Vãd persoane de tot felul, aud toate limbile, iar faptul cã eu, eu nu vorbesc franceza dar reuºesc sã mã fac înþeles doar prin gesturi ºi zâmbete mã trimite la originea lumii!”
ªi dacã ar avea dreptate? Pânã la urmã o mulþime, de fapt toate imperiile s-au stins, dar cãrþile, ele, au rãmas.
ªi el, în memoria salonului. A fost o figurã „anormalã” la salon, cum avea sã declare tot el... Astfel, el „se bucurã cã are ocazia sã se dezbrace aici de orice hainã politicã. Reprezint o þarã, România, al cãui cetãþean nu sunt dar a cãrei limbã o vorbesc. Vin din Moldova, care nu m-a recunoscut niciodatã ca scriitor, sau Transnistria, la marginile cãreia locuiesc, într-o mãnãstire ruptã de lume? Care este adevãrata mea þarã: Uniunea Europeanã, pentru ai cãrei cititori am scris romanul meu (Les lapins ne meurent pas, în francezã)?”
Poate cã da, ºi dacã este ceva de remarcat, dincolo de aceste dezbateri asupra identitãþilor, (chiar ºi Varujan Vosganian, scriitorul-ministru, a trebuit sã explice, în dezbatere, ce cautã poezia în politicã: „Astãzi politica româneascã are nevoie de culturã. Cred cã este o ºansã cã poeþi care cunosc matematica sã fie miniºtri ai Bugetului, cãci poezia nu este o evaziune ci o revelaþie a realitãþii...”, a declarat ministrul Economiei), este cã în viaþa de toate zilele politica bate cultura ºi cã da, scriitorii români la salon nu au reprezentat þãrile lor, ci Europa. ªi mã explic. Pentru prima afirmaþie dovada este cã de îndatã ce l-a vãzut pe primarul de stânga al Parisului, Bertrand Delanoë, dl Varujan a uitat de poezie ºi a plecat spre el, ca ºi atunci când a avut întâlniri cu Arnaud Monteburg, ministrul francez al Redresãrii productive. Pentru a doua afirmaþie, ºi mai relevant.
Timp de cinci zile, cele cinci ale ediþiei cu numãrul 33, discuþiile literare s-au animat în jurul unei singure teme, ca într-un vals fantastic, captivând în acelaºi timp un public francez dornic de a asculta ºi jurnaliºti veniþi din toatã lumea dornici sã înþeleagã ce este aceastã identitate. „Suntem oare europeni sau nu, acum cã aproape toate cãrþile noastre sunt traduse pe tot continentul, cã acest continent recupereazã scriitorii români uitaþi dupã Zid?”, s-au întrebat autorii români. „Care este locul limbilor regionale, cum ar fi catalana? Putem oare scrie în catalanã ºi sã fim înþeleºi de toþi?”, se întreba ºi Carlos Luis Zafon, cel mai important scriitor spaniol contemporan, ambasador al oraºului sãu natal, Barcelona, altã invitatã de onoare a salonului.
În inima acestei imense librãrii europene, dialogurile interculturale au þâºnit de peste tot. Putem deci afirma cã acest salon a fost cel al unei identitãþi europene...francofone! Limba comunã a dezbaterilor a fost franceza, chiar vorbitã prost. Dar meritul este mai ales al celor care, asemeni lui Eugen Uricariu, recunosc cã nu au învãþat-o niciodatã, ci au asimilat-o dupã ureche. Aceste dezbateri, aceste întâlniri sau dedicaþii au amintit astfel, dacã mai era nevoie, cã singura modalitate de a nu cauþiona moartea unei limbi este de a o vorbi. Atât pentru a înþelege cã Europa este patria tuturor minoritãþilor lingvistice, fie ele armene, maghiare, catalane, ca ºi pentru a se mira din nou ºi din nou cã, în ciuda cenzurii sau exilului, literatura continuã sã pãtrundã în suflete. Sã recreeze astfel Paradisul original? De ce nu! Parisul a putut fi astfel un paradis european. Imperfect, cert, dar este cu atât mai frumos.
„Dumnezeu nu citeºte cãrþi, dar oamenii da”, asigurã Savatie Baºtovoi. „Scriind pentru oameni estesalon du livre 4 ca ºi cum am scrie pentru el”. Are dreptate, dar din pãcate viaþa literarã în general nu seamãnã deloc cu un paradis. Se aude, via Facebook, cã lumea literarã moldoveneascã nu l-a primit cu braþele deschise pe pãrinte. Cã nimeni nu a scris din Moldova despre salon (eroare, am citit despre salon ºi despre prezenþele moldoveneºti în revista de bord, noua revistã de bord a Air Moldova! felicitãri...) ºi cã preotul ar fi „un poet blestemat”. Ei bine, am sã închei prin a spune cã am toatã stima pentru scriitorii moldoveni, cei care nu au fost la salon, dar trebuie sã spun cã hazardul face des lucrurile altfel decât probabil am crede. Necunoscute sunt cãile Domnului, ar spune pãrintele Baºtovoi. Întâmplarea face ca eu sã fi citit cartea lui Baºtovoi, Iepurii nu mor, în francezã, ºi chiar sã o propun pe lista scurtã a premiului literar de la Courrier International (fac parte din juriu). ªi credeþi-mã, dincolo de faptul cã este singurul, în acest moment, roman tradus în Franþa, din Moldova, este un roman superb. O traducere divinã pentru o carte asemeni autorului: simplã, directã, echilibratã ºi fermecãtoare... Iar cu invidia asta, ce sã vã zic, eu zic cã este minunat cã Moldova a fost deja reprezentatã la Paris, acolo unde românii, prin egoismul uman tipic, ar fi putut sã facã o listã exclusiv cu autori din România geograficã, nu cea sentimentalã.
„Scriitorii invitaþi la Salon trebuie sã aibã o carte publicatã în francezã la o editurã recunoscutã, cartea sã fie bunã ºi scriitorul sã trezeascã interes. ªi ca sã crape detractorul meu de ciudã destãinui cã mã întorc de la Paris cu propunerea de editare pentru o nouã carte dupã un prînz cu editorul francez, fãrã sã fie prin preajmã nici zare de icerist. Aºadar, nu e suficient sã-þi traduci singur cãrþile ºi sã le tipãreºti la risograful lui Ion Mînãscurtã sau la vreo altã unealtã tipograficã disponibilã în Chiºinãu, trebuie sã te vrea editorul francez, altfel nu te ajutã nici ICR-ul ºi nici chiar Alianþa pentru Integrare Europeanã! În speranþa cã autorul denigratorului ºi denaturatului articol de la Europa Liberã se va schimba în bine pe viitor, cã va deveni mai european, adicã va lupta cu propriile prejudecãþi ºi oftici atunci cînd ele i se urcã în gît ºi nu le va îngãdui ca de acolo sã coboare spre degete, iar din degete pe tastele calculatorului, urez o primãvarã frumoasã ascultãtorilor ºi cititorilor Europei Libere. E uimitor, dar Europa are preferinþele sale chiar ºi atunci cînd îºi alege scriitorii din Moldova. Este un alt ºoc existenþial pe care va trebui sã-l depãºeascã mulþi de pe la noi ºi de pe aiurea”. (Savatie Baºtovoi)

 

Comentarii cititori
sus

Iulia Badea Guéritée

 

Salonul de Carte pe înþelesul copiiilor...



salon du livre 5Ce se întâmplã oare cu acest salon de carte de la Paris, de reuºeºte sã tulbure în asemenea hal minþile celor care au auzit de el? Cum se face cã în sâmbãta consecutivã deschiderii, de fiecare datã, ramele de metrou de pe linia 12 sunt pline, cu bunici, cu copii, cu pisici, cu cãrucioare cu sugari, care toþi se îndreaptã, ca zombii din Walking Dead, spre Porte de Versailles? Cum are loc minunea? De ce oare se vând bilete la negru (8 euro în loc de 10), de ce se stã la coadã pentru a intra, asemeni intrãrilor de pe stadioane, când totul nu este un meci, un derby, ci de fapt doar o mai mare librãrie (de care Parisul oricum nu duce lipsã), ºi când îmbulzeala este maximã? Mâncarea, la restaurantele din incintã, scumpã, toaletele nu prea foarte curate, dar în fine...ªi, nu în ultimul rând, nu acesta este salonul cel mai faimos, de gen, din Europa, ci cel din Frankfurt? Ingredientele sunt simple, dar cu atât mai surprinzãtoare.

Salonul de carte de la Paris, spre deosebire de cel din Frankfurt, este cu public ºi cu vânzare de carte. Deci, atunci când îl citiþi pe „obsedantul Cãrtãrescu“, cum avea sã-l numeascã Didier Dutour, directorul Institutului Cultural Francez din Bucureºti, pe marele scriitor român, care scrie cã „boicoteazã Parisul pentru cã Frakfurt este de fapt cel mai important“, citiþi vã rog fraza la gradul II. O fi Frankfurt fruntea, dar inima este Parisul. La salon se vine deci în familie, cu clasa de la ºcoalã, la plimbarea de sfârºit de sãptãmânã, sau pentru a scrie...a face întâlniri memorabile. Pe alei, vedete, celebritãþi, preºedinþi, scriitori, dar ºi prieteni pe care nu i-ai vãzut de mult timp sau pe care i-ai cunoscut doar pe Facebook. Fiind anul României, anul acesta pe alei i-am vãzut pe Dorel Viºan, pe Gigi Becali, pe Andrei Marga (ei da, pânã ºi cãrþile lui erau în standul românesc...). Copii, puzderie. Mai greu cu ei sã le vorbeºti despre literatura românã, mai ales atunci când traducerile de literaturã pentru copii nu sunt foarte numeroase. O carte de Petre Ispirescu, câteva despre Dracula, poveºti din Transilvania, ºi cam atât. Niciun Caragiale, sau Ion Creangã. Nici mãcar abecedarul, pe care mulþi români uitaþi prin strãinãtate îl cãutau ºi l-ar fi vrut. Singura dezbatere care i-a privit, oareºcum, a fost cea a Institutului Cultural Francez, despre Pif. Pif a fost deci la Paris, venind din România, ºi i-am întâlnit creatorii. Nu ºi Radu Arapu, din pãcate...salon du livre 6
La standul românesc era panicã: Gabriela Adameºteanu, în traducere francezã, era în rupturã de stoc. La fel ºi Lucian Boia. Directorul Institutului Francez de Relaþii Internaþionale, Thierry de Montbrial, semna Jurnalul românesc ºi vorbea despre identitãþi europene, româneºti... Organizatorii, echipa ICR Paris, printre altele, nu mai pridideau: vizitatorii erau peste tot, stãteau la coadã pentru a cumpãra cãrþi, a pune întrebãri (nu putem avea niºte cãrþi pentru câþiva deþinuþi români care ar vrea sã citeascã în limba lor?), Laure Hinckel, consultanta Centrului Naþional al Cãrþii din Franþa se bucura: cea mai vândutã carte a zilei fusese traducerea romanului lui Eugen Barbu, Groapa... Nostalgii, simboluri?
Dar cu copiii? Ce faci cu ei la salon? „E foarte bine cã nu ai ce citi la vârsta aceasta, aici, îi spune Marius Daniel Popescu, fiului meu. La vârsta ta trebuie sã citeºti cãrþi pentru copii, ai timp de altele, dupã“.
Sufãr de sete. De dor ºi de poftã de a fi gustat ceva tipic românesc. Unul dintre leitmotivele acestui salon, pe lângã România ºiBarcelona, pe lângã fotbalul ca ºi culturã (la standul barcelonez a avut loc o debatere cu Liliam Thuram, fostul internaþional francez, l-aº fi vrut ºi pe Hagi laParis, cultura noastrã fotbalisticã este de invidiat !), a fost gastronomia, cultura culinarã. Am cãutat îndelung produse culinare româneºti sau tematici...nu am gãsit. Altãdatã fuseserã, pe când România nu era invitatã de onoare. Regret. Cred cã aveam cu ce sã le lãsãm gura apã. Cozonaci, cornuleþe...vin cald. Mucenici. Data viitoare.

 

Comentarii cititori
sus

Iulia Badea Guéritée

Nu-i mai spuneþi Dracula...


Duminica salonului de carte, 24 martie, a fost o duminicã pe care am aºteptat-o foarte mult. Aproape un an...Povestea este ºi ea lungã, dar cred cã meritã povestitã.
Este vorba, de fapt, despre Dracula. Despre de ce autorii români, artiºtii români, intelectualii sau guvernanþii români refuzã sã-i fie asociaþi. ªtiu, evident, cã în pledoaria mea nu o sã am adepþi, ci dimpotrivã, dar cred cã ar merita mãcar sã ne oprim o clipã ºi sã ne punem întrebarea: de ce?
salon du livre 4Duminicã deci, dupã-amiazã, a avut loc o dezbatere pe care eu am organizat-o, de la A la Z: Dracula, între mit ºi identitate. O dezbatere cu o poveste încâlcitã dar care a avut un final fericit, cãci a adunat 300 de persoane pe Marea Scenã a Salonului, ºi a fost de altfel singura manifestare româneascã din program care a beneficiat de scena principalã a manifestãrii! O manifestare, culmea, pe care nimeni nu o vroia la început. Ideea mi-a venit când am aflat cã România este þarã invitatã. Primul meu gând a fost: dar oare cu ce o sã atragem francezii obiºnuiþi, copiii, cei care nu cunosc literatura înaltã a unui Norman Manea sau a unui Mircea Cãrtãrescu la salon? România nu are manga, ca japonezii anului trecut, nu avem benzi desenate, nu avem un roman poliþist care sã se compare cu noua generaþie a suedezilor... îl avem pe Dracula. Cel care are o mulþime de fani în Occident: spectacole muzicale îi poartã titlul, sãlile sunt arhipline, magazinele de specialitate vând tot ceea ce are legãturã cu vampiri, chiar dacã este vorba de cãrþi, obiecte, filme (Twilight) sau jocuri video (Assasin's Creed 3). Reportajele efectuate în România, pe urmele lui Dracula, se citesc ca pâinea caldã...
Problema a intervenit acolo unde, peste tot ºi pe lângã toþi cei care îmi ascultau ideea, nu am gãsit mãcar înþelegere, ce sã mai vorbesc de entuziasm. Se uitau la mine ca la felul trei ºi mã întrebau dacã chiar vorbesc serios. Sau îmi spuneau cã nu mai vor sã audã de aºa ceva. ICR nu a aplecat urechea la început, ca pânã la urmã, printr-o fericitã întãmplare datoratã unei prietene, dezbaterea sã aibã loc. La Courrier International, unde lucrez, a fost singura modalitate de a obþine trei pagini. ªi a mers. Confraþii români tot nu s-au dumirit cã aici este un filon, nici mãcar când alte reviste literare, gen Lire sau Magazine Littéraire, au pus pe primele lor pagini, vorbind despre participarea României, vampiri... A fost, cum ar spune Didier Dutour, directorul Institutului Cultural Francez din Bucureºti, nevoie „sã obligãm, aproape, românii“ ca sã priceapã ce e bine pentru ei...
Dezbaterea a avut loc, cu participarea lui Lucian Boia ºi a lui Matei Cazacu, persoanele au venit din abundenþã, iar organizatorii francezi ai salonului ºi-au însuºit dezbaterea, pentru Marea Scenã. Surprinzãtor, nu-i aºa, în condiþiile în care acolo erau nume grele din literatura românã, nume vii, nu persoane inventate sau prinþi morþi de sute de ani.
Voilà cu Dracula. Face parte din imaginarul european, dar nu din cel românesc, pentru cã noi îl lãsãm sã putrezeascã în Transilvania. Alþii se inspirã ºi vând, noi îl refuzãm ºi ne plângem. „Ce sã facem, regretã Lucian Boia. Ne-am trezit cu el, cu tichia pe frunte, ºi ne-am adaptat...Vinde mai bine România ca etapã turisticã decât orice altceva“.salon du livre 8
Din fericire, FNAC, librãria partener al salonului, a anticipat ºi a pregãtit un mai mare raft cu cãrþi, poveºti sau benzi desenate cu acest personaj. Dracula a servit totuºi intereselor României, deºi autorii români s-au ferit de el, ºi acolo, ca de ...Dracul. Aici ar fi cazul sã pun faimoasa întrebare: de ce? De ce oare mã interesez atâta de el? Doar pentru cã provin dintr-un oraº aflat în apropierea castelului Bran, asociat în principiu cu Vlad Tepeº? Pentru cã bunicii mei erau din Sighiºoara, altã urmã a lui Vlad, inspiratorul lui Dracula? Poate cã, pânã la urmã, singura judecatã de valoare valabilã este cea a draculologului româno-francez Matei Cazacu: „pasiunea ºi interesul pentru vampiri ºi credinþe oculte, în general, se intensificã în perioadele de crizã economicã, cum a fost cazul între 1972 (apariþia cãrþii lui Florescu ºi McNally) ºi sfârºitul secolului XX, graþie cãrþii lui Ann Rice, Entretien avec un vampire, ºi a filmelor de mare calitate de Coppola ºi Branagh. În perioada anterioarã, notez tempoul crescendo al pieselor de teatru ºi al filmelor cu Dracula din vremea marii crize economice 1929-32. Nu numai Dracula beneficiazã de acest interes crescând, ci ºi tot ce þine de supranatural, satanism, ocultism,etc“.
Dacã noi, românii, nu am dezvoltat o pasiune pentru Dracula, este poate pentru cã nu suntem în crizã. Ceea ce, pânã la urmã, nu este chiar aºa de rãu...

 

Comentarii cititori
sus

Iulia Badea Guéritée

 

Steaua fãrã nume

 

maneaToate lucrurile bune, ca ºi cele rele de altfel, au un final. Poate cã de fapt este foarte bine aºa, cu condiþia, totuºi, ca finalurile sã se înscrie într-o continuitate. Despre finalul ultimului salon de carte de la Paris nu se poate spune nimic care sã nascã alte speranþe. Pentru cã, din nefericire, norocul, atunci când se conjugã la modul românesc, are alura unui tren accelerat. Ca într-una din nuvelele lui Ion Luca Caragiale, este foarte aºteptat, cei care îl aºteaptã îºi pun hainele de duminicã ºi se pregãtesc psihic, ºi nu numai, tot anul. Din pãcate însã, atunci când în sfârºit vine, trece prin garã cu viteza ºi nonºalanþa unei stele fãrã nume.
Da, da, nu exagerez, Mihail Sebastian nu a fost prezent fizic la salon, nici mãcar prin vreo traducere uitatã pe vreun raft de editor interbelic. Dar despre el s-a discutat iar prezenþa României la Paris exact astfel am resimþit-o.
M-am îndreptat, deci, spre salon, în ultima zi, luni, 25 martie, cu sufletul de plumb. ªtiam cã merg pentru ultima oarã precum ºtiam cã nu voi mai prinde, probabil, în aceastã viaþã, o altã invitaþie a României... La salon nu era foarte multã lume, fiind prima zi din sãptãmânã, dar a fost foarte bine aºa. A fost ziua de respiro, de vizite din partea elevilor de liceu, a întâlnirilor calme ºi a luãrilor de rãmas bun.
Aceeaºi aglomeraþie la standul românesc, cumpãrãturi pe ici-colo, dar faptul cã deja studioul improvizat temporar de RFI România la Salon, ºi animat, printre alþii, de inima neobositã a lui Luca Niculescu, era gol, însemna cã finalul era deja acolo.
Deci, ce-a mai rãmas, dincolo de cei 70 000 de euro vânduþi de FNAC, librãria francezã, din standulgueritee românesc, de sfertul de camion vândut de librãria Cãrtureºti? Nostalgii, nostalgii... cã s-a terminat prea repede, cã Mircea Cãrtãrescu nu a fost, cã nici Andrei Pleºu nu a fost, sau Neagu Djuvara. Din cauza unui boicot, ºi el prost programat? Dar cum rãmâne cu un Vasile Ernu, un Ovidiu Pecican, un Paul Goma, ei nici mãcar invitaþi? Cu cei pe care nu-i amintesc sau nu-i ºtiu, dar care fac incontestabil valoarea literaturii române? Ei bine, pentru ei am un gând particular... sper cã lipsa de la Paris nu-i va dezamãgi pentru restul carierei. Paris este o escalã esenþialã, dar în niciun caz singura.

So, the Show Must Go On...

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Întâlnire cu poezia la Vladu Nica din Osica

 

Am participat sâmbãtã, 30 martie 2013, la o „Searã pentru minte, inimã ºi literaturã la Vladu Nica din Osica”, organizatã de Asociaþia „Pro Memoria”. Invitatul acestei ediþii a doua a fost „poetul din Modorani” Nicolae Coande, dupã ce la prima, desfãºuratã pe 20 decembrie anul trecut, tot în amfiteatrul Liceului „Ion Roºca” din Osica de Sus, oaspete de onoare a fost „poetul din Vlãduleni” Marian Drãghici, cel care a dat ºi denumirea manifestãrii.

Primarul localitãþii oltene, Ion Ciocan, a rostit un cuvânt de bun venit, profesorul ºi antrenorul Daniel Floricel, de la Caracal, a înmânat diplome edilului, directoarei ºcolii, Sorina Dude, ºi directorului adjunct, Viorel Enuº, pentru implicarea în dezvoltarea artelor marþiale, Osica de Sus fiind prima comunã din România care are un Centru Naþional de Karate-Do - „Te numeºti Ion Ciocan ºi ai primit diplomã pentru shotokan. E felul meu de a-mi mângâia primarul”, a spus Nicolae Coande. Doamna Cristina Botez a prezentat caricaturile expuse în amfiteatru, semnate Gabriel Bratu, invitat ºi el la Osica, pe 11 mai, alãturi de Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artã din Craiova, cu ocazia lansãrii numãrului 3 al revistei Rãdãcini. Apoi, în centrul atenþiei a fost poezia. Elevii au recitat din Marin Sorescu, iar doamna directoare Sorina Dude a rostit versuri de Constantin Nisipeanu. Paul Popescu, preºedintele Asociaþiei „Pro Memoria”, fost senator PNÞCD, a amintit celor prezenþi activitatea literarã a lui Nicolae Coande: cãrþi publicate, burse, premii, apariþii în reviste din alte þãri - aici poetul a fãcut un apel la modestie: „Nici eu n-am de unde sã ºtiu cât de vizibile sunt revistele astea acolo, nu sunt marile publicaþii. Ne placem sã credem multe lucruri despre noi, dar trebuie sã ºtim unde ne aflãm”.

Chiar dacã în preambulul întâlnirii, Eva, nepoþica lui Paul Aretzu, îi ºoptise: „N-am pomenit discuþie mai plictisitoare”, când el ºi Coande vorbeau despre Cioran, atmosfera a fost una familiarã, fãrã formalismele celor de la oraº, cu multã comunicare cu oamenii din salã, printre care se aflau mama poetului, Constanþa, fratele lui, Jeane, „mai faimos decât mine în Osica”, venit cu o micã întârziere, „Jeane nu mai gãseºte liceul, se dusese la cel din vale, noi eram la cel din deal”, Marin Sulger, fost profesor al lui Coande în perioada când a lipsit „doamna” de literaturã, Mariana Enache. Au fost evocaþi ºi alþi dascãli (printre cei care au predat la Osica fiind ºi Paul Aretzu), dar ºi bibliotecara Tina Cioculescu, „profesoara mea de citit din depãrtare”, despre care poetul invitat a povestit cã l-a semnalat, pe când era elev, la gazeta de perete a Primãriei ca fiind cititorul model din Osica, cu câteva sute de cãrþi împrumutate într-un an. „E posibil ca pe unele doar sã le fi rãsfoit, dar cu siguranþã am citit Decameronul lui Bocaccio. Când am luat cartea, am auzit pe cineva ºoptindu-i bibliotecarei: «Dar nu este prea mic?», la care doamna Tina Cioculescu a dat un rãspuns imparabil: «Poate, dar el este cititorul meu model». M-am simþit triumfãtor ºi m-am dus acasã sã citesc scenele acelea erotice din care nu ºtiu ce înþelegeam pe atunci. Pasiunea cititului m-a dus, de altfel, spre literaturã. Oare nu aº putea sã scriu ºi eu aºa cum scriu oamenii ãºtia strãlucitori?, îmi ziceam, dar întrebarea asta era mult mai vagã, mai nefãcutã. Primele încercãri au fost doar însãilãri de cuvinte care voiau sã realizeze niºte portrete. Nu am fost un poet precoce, nu am fost un ales, sunt mai degrabã un tip de anduranþã, un maratonist ce-ºi propune sã ducã pânã la capãt cursa ºi crede ºi în cei care, venind încet, îºi gãsesc o voce a lor pe parcurs, chiar la capãtul unei vieþi. Poeþii au o ºansã enormã, ei nu ies niciodatã la pensie, îºi pot rafina versul”, a mai spus Nicolae Coande, amintind în context filmul Noaptea iguanei, „cu neuitaþii Ava Gardner ºi Richard Burton, în care o tânãrã ºi un bãtrân poet, ea pictând, el fãcând niºte versuri, ºi fiind plãtiþi pentru asta, vin la vila unde stãteau cei doi protagoniºti. Bãtrânul de 90 de ani lucra de foarte mult timp la un poem ºi îi ºopteºte nepoatei sale, cu ultimele puteri, finalul. Mi-a plãcut acel poem de Tenessee Williams, mi-a atras atenþia. Cu ºansã terestrã ºi cu ºansã celestã, poetul poate lucra pânã la 90 de ani la desãvârºirea vocii sale”.

Ne-a prezentat ºi pe noi, cei veniþi sã-l prezentãm, eu ºi Marius Dobrin (ne-a completat Paul Aretzu) : „Nouã, poeþilor, ne place sã þinem criticii la distanþã, dupã cum cred cã ºi criticii respectã distanþa de proximitate. Ei trebuie sã ºtie cãrþile, nu omul, aºa cã nu am venit cu oameni care sã mã gardeze ºi sã þinã un discurs de escortã, ci cu prieteni care sã spunã despre mine lucruri care ies din sfera criticii. M-am gândit la ce voi spune, ziua sau pe întuneric, înainte de a adormi, ºi-mi amintesc foarte puþin din discursul strãlucitor pe care îl þineam în faþa dumneavoastrã. Sunt bucuros cã sunt aici, pentru prima datã în faþa unui public din osiceni de-ai mei, pentru a citit ºi a discuta despre poezie cu oameni ai locului”.

Am citit aºadar câteva scene cu Nicolae Coande (le puteþi lectura aici), a vorbit despre poet ºi Marius Dobrin, douã fetiþe au cântat la vioarã - am reþinut doar un nume, ªtefania Raicea, o alta, Puºcoci Mihaela Daniela, din clasa a V-a, a interpretat cu voce ºi atitudine remarcabile Oltenii din Romanaþi, domnul Duicã, „ginerele lui nea Bebe Cizmaru” (sau cizmaru’) a citit un poem de Sorescu, Paul Popescu a povestit despre casa domnului Chiþulescu din Slatina, directorul spitalului, în perioada interbelicã, casã demolatã de comuniºti ºi printre dãrâmãturile cãreia a gãsit un raport dactilografiat, din 1921, adresat Ministerului Sãnãtãþii, prin care cerea ca la Craiova sã se înfiinþeze o Facultate de Medicinã, despre Palatul de Justiþie din Craiova, construit din banii donaþi de magistraþi ºi avocaþi ai locului, care gãzduieºte acum Universitatea.

Nicolae Coande a citit poezie.

A ºi vorbit despre poezie, despre scriitori, care pot fi obositori ºi pot sã aibã micimi sufleteºti extraordinare, a povestit - dacã în scris e mai ales poet, în viaþa de zi cu zi este mai ales povestitor - cum a scris un poem dedicat lui Mario Vargas Llosa (îl puteþi recunoaºte aici), dupã ce stãtuse la coadã la autografe când prozatorul a fost la Bucureºti, a pomenit una dintre marile calitãþi - tactul, felul în care îl lãsãm pe celãlalt sã se împlineascã în faþa noastrã, ºi-a amintit cum îi privea pe flãcãii mai mari care jucau handbal, în timp ce ei, cei mici de la ºcoala din vale aveau parte doar de fotbal, dar ºi o întâmplare cu un adolescent mãsliniu, „ars de soarele Mediteranei noastre locale”, îngenunchiat în „apa micã a Olteþului, cum curge vara”, în faþa unei domniºoare care, în picioare, „primea omagiile ºi ofranda cu un aer visãtor, dar eu eram atent mai ales la el care, într-un slip doar, reuºea sã fie cavaler”. Peste ani, avea sã fie primar ºi sã ne cânte la muzicuþã „ªapte mere într-o basma/ Am ajuns la Moscova”, valsul învãþat de la tatãl sãu, dar ºi o piesã popularã despre care, nãscut la oraº cum sunt, nu ºtiu dacã e o sârbã, o horã de mânã sau mai ºtiu eu ce.

ªtiu însã, ºi întâlnirea de la Osica de Sus stã mãrturie, cã o discuþie despre poezie sau culturã poate fi ºi altfel decât rigidã sau elitistã. 

 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Gala Premiilor Radio România Cultural, 2013

 

Radio în România se ascultã de 85 de ani. Amintirile celor care au crescut cu acest radio, cuvintele transpuse pe hârtie de Editura Casa Radio, într-o alãturare de echipã care se dovedeºte nimeritã, trecutul, cu alte cuvinte, se însoþeºte la rândul sãu cu cotidianul din ce în ce mai alert. Acum putem asculta programele Radio Romania ºi pe internet. Acum existã un nou canal de comunicare între realizatori ºi ascultãtori, pe Facebook.

Anii se aºtern ºi când vine vorba de un proiect care ilustreazã continuitatea de creaþie: Premiile Radio România Cultural. În 18 martie 2013 s-a desfãºurat, iatã, a XIII-a ediþie a Galei acestor premii. La Teatrul Odeon, amfitrion fiind actorul Vlad Ivanov, iar ambianþa sonorã fiind asiguratã de Cristian Soleanu la saxofoane, George Natsis la pian, Adrian Mircea Flautistu la contrabas ºi chitarã bas ºi Vlad Popescu la baterie, solistã fiind Nadia Trohin.

Ca de obicei, au fost pe de-o parte premii speciale, decernate ca o recunoaºtere generalã, precum ºi, desigur, mult aºteptatele premii-surprizã. Acestea s-au stabilit în urma unei selecþii care a dus la nominalizare ºi apoi a venit alegerea juriului. Un juriu format din: scriitorul ºi profesorul Titus Vîjeu, scriitorul ºi traducãtorul Bogdan Ghiu, regizorul Attila Vizauer, eseistul ºi traducãtorul Valentin Protopopescu, publicistul ºi scriitorul Dorin Liviu Bîtfoi ºi muzicologul Oltea ªerban-Pârâu.

Premiul de Excelenþã a fost decernat scriitorului ªerban Foarþã. Care , cu delicateþe, a mãrturisit cã la primirea unui premiu are totdeauna un gând ºi pentru cei care nu-l primesc, fãrã a fi mai prejos.

Premiul Lux Mundi i-a revenit regizorului Andrei ªerban care a transmis un mesaj video din New York.

Tenorul Bogdan Mihai a primit Premiul "In memoriam Iosif Sava" ºi a apelat ºi el la un mesaj video, pentru cã, la data Galei, se afla la Amsterdam pentru spectacole. Dar, inedit, pe scena de la Odeon a urcat mama sa, primind premul ºi mulþumind cu emoþie.  

ARCUB, un acronim tot mai prezent in spaþiul cultural românesc, a primit Premiul pentru "Proiecte culturale", iar alt brand bine înrãdãcinat, Târgul Internaþional "Gaudeamus - Carte de învãþãturã", a primit un premiu aniversar: Premiul "Radio România 85"

În ceea ce priveºte competiþia, iatã cum s-au distribuit preferinþele juriului.

Premiul pentru educaþie a revenit Muzeului Naþional de Istorie Naturalã "Grigore Antipa" - pentru Programul 'ªcoala de Varã - Antipa 25 iunie - 31 august 2012".

Premiul pentru ºtiinþã a mers cãtre Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Nuclearã "Horia Hulubei", al cãrui director, dr. fiz. Nicolae Zamfir, a declarat cã i-ar fi fost mai la îndemânã dacã ar fi luat premiul pentru poezie. A amintit cã este vorba de un proiect a cãrui promovare a durat patru ani ºi a angrenat resurse ºi, mai ales, mulþi oameni din institut, din minister, din mass-media.

Arta a fost premiatã prin Gheorghe I. Anghel, rãsplãtit pentru proiectul sãu, Eroticon, aflat în atenþia publicului la Muzeul Naþional de Artã ori la MNAC. La rândul sãu, Gheorghe Anghel a declarat cã daca ar fi cântat, i-ar fi fost mai uºor decât sã vorbeascã. În discursul sãu a þinut sã pledeze pentru un cuvânt uitat: sensibilitate. ªi a adãugat: „Eu nu caut, eu gãsesc.”

Ion Caramitru, director general al Teatrului Naþional "I.L. Caragiale", premiat pentru "Anul Caragiale", a spus pentru început cã are un sentiment straniu, deoarece ar trebui sã fie el în postura lui Vlad Ivanov, spre a-i înmâna acestuia un premiu. A vorbit apoi despre eforturile tuturor de a renova teatrul, mulþumind constructorilor ºi amintind de noile sãli care au reprezentat deja o atracþie pentru regizori precum Radu Afrim ºi Silviu Purcãrete.

Filmul românesc cel mai discutat în 2012, în urma recunoaºterii prestigioase de laCannes, Dupã dealuri, regizat de Cristian Mungiu, a fost rãsplãtit ºi de Radio România Cultural. Cel care a urcat pe scenã, în numele echipei, a fost actorul Vasile Andriuþã, interpretul preotului exorcizator. Emoþionat de faptul cã primeºte premiul din mâna unui alt actor a carui notorietate a pornit de la un film semnat de Mungiu.

La poezie „se zice adesea cã e greu de ales, de data asta chiar aºa a fost” ºi Vlad Ivanov a anunþat numele câºtigãtorului: Dan Sociu, pentru volumul Poezii naive ºi sentimentale apãrut la Editura Cartea Româneascã. (Cititorii Prãvãliei Culturale au avut bucuria de a-l vedea, de a-l asculta pe poet: http://www.youtube.com/watch?v=OPEFG8aDQRIDan Sociu a mulþumit printr-un mesaj video în care a subliniat cã radioul este unul dintre puþinele canale media care mai apreciazã poezia.

Sentimentul reconfortant al evaluãrii creaþiilor din 2012 a continuat ºi la prozã, unde premiul a fost atribuit Florinei Ilis, pentru volumul Vieþile paralele, apãrut la Editura Cartea Româneascã. Scriitoarea a amintit cã au trecut ºapte ani de la alt premiu Radio România Cultural, primit pentru romanul Cruciada copiilor. „Se pare cã nu am stat degeaba”, a declarat Florina Ilis.

Muzica a încheiat competiþia, prin premiul acordat dirijorului Tiberiu Soare. ªi el a reamintit cã e vorba de o recunoaºtere de echipã.

Evenimentul organizat de Radio România Cultural, menit nu atât sã stabileascã ierarhii de dragul ierarhiilor, cât sã focalizeze atenþia ublicului pe creaþile valoroase dintr-un an, este ºi un stimulent nicicând de ignorat în spaþiul cultural.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey