•  Xenia Karo


sus

Xenia Karo


Din ce în ce mai aproape de cunoaºtere
sau despre bucuria de a fi parte


In memoriam Dana Macovei, un reper

(Sorin Mãrculescu, Partea din toate (Carte singurã, VI), Cartea Româneascã, Bucureºti, 2013)

 

carteÎl cunoaºtem pe Sorin Mãrculescu din traducerile pe care ni le-a oferit de-a lungul strãlucitei sale cariere. Sau îl cunoaºtem doar din momentul în care ni l-a redescris pe Don Quijote. Mie, una, atunci mi s-a pãrut unul dintre cele mai frumoase exerciþii de umilinþã sau una dintre cele mai surprinzãtoare decantãri de cuvinte ºi de sensuri. În momentele de lecturã mai neîncrezãtoare, chiar volumul de faþã îmi pare scris (ºi) ca ecou al întâlnirii cu aceastã formã de rãspuns la neputinþã, care este Don Quijote.
Niciunde nu mi s-a pãrut mai evident vie viaþa cuvintelor decât în dezbaterile traducãtorilor. Mi s-a întâmplat de câteva ori sã nu mã mai simt chiar atât de stãpânã pe cuvinte, vãzând cum scormonesc, cum gãsesc, cum scot la luminã ºi leagã sensuri dupã sensuri, foarte fireºti de altfel, traducãtorii aplecaþi asupra cutãrui sau cutãrui text. Nicicând ºi niciunde nu mi se par mai ele însele cuvintele ºi sensurile decât în clipa trecerii unui text dintr-o limbã într-alta prin mintea (ºi sufletul?) unui traducãtor.
Nu mi-am înfrânat, ci mi-am sporit curiozitatea când mi-a ajuns sub ochi volumul al ºaselea din cartea lui Sorin Mãrculescu, arborele reveriei poeticeºti pe care-l creºte din 1982, când a publicat Carte singurã. Poetul pare cã acceptã lesne (poate chiar viaþa de traducãtor l-a învãþat asta) cã suntem una. O viaþã. O carte. Pe care datori suntem s-o sporim. Nu Cartea, ci cartea se scrie tãiatã ici-colo de câte o pereche de coperte.
Aceastã carte a VI-a adunã lumina, sunetul ºi ritmul crepuscular al votex-ului baroc contemplat de un ochi atât de obiºnuit al cuvântului suficient sieºi, pe cât de însetat de cuvinte noi este. Sub semnul oximoronului, al strãlucirii grele a perlei, cuvintele se adunã în imnuri, cum le numeºte poetul, în incantaþii pãtimaºe, cum ne sunã nouã. Poetul provoacã prin repetiþii, prin cuvinte noi ºi metalice, prin îndelungi evocãri, interogaþii, exclamaþii menite parcã sã stârneascã abisurile bãnuite în colþurile întunecate ale catedralei universale. „Imnurile” sunt îndelungi stãri prin care se poate intui cunoaºterea la care numai într-un anumit fel avem acces, cunoaºterea ultimã, de dinafara timpului, cunoaºterea extaticã a reîntoarcerii în Dumnezeu:

nu-i timp s-alegi: mereu ne-mparte
într-un netimp aceeaºi moarte:
cu El vom învia în semne
calzi putrezind pe-aceleaºi lemne
ºi vom uita minuni ºi-semne cãci doar pieriþi Îi suntem parte:
ºi nu-i târziu ºi nu-i devreme
când iar în El va sã ne cheme
în lumi tãindu-ne mai noi
sã fim tot El El tot în noi:
ºi-a totdeauna prea târziu
deºi mereu e prea devreme:
când voi pleca nu te mai teme
când vei mai trece n-am sã ºtiu
(balada a 11-a)

Aceastã intuiþie îl apropie pe poet de extazul privirii. Speranþa, ºi nu nostalgia cã suntem capabili de Dumnezeu pare unul dintre izvoarele umbrite de cuvintele acestor „imnuri”. Îl redescoperim aici pe Dumitru Stãniloae, care, pe urmele Sfântului Maxim Mãrturisitorul, ne releva cã „Omul, fãrã sã fie el însuºi infinit, e capabil de infinit ºi tocmai de aceea e capabil de Dumnezeu, adevãratul ºi singurul infinit (homini capax divini)” (D. Stãniloae, Asceticã ºi misticã creºtinã sau teologia vieþii spirituale, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 1993, p. 66).
Cu aceastã speranþã se deschide drumul cãtre vorbirea morþii, iubirii ºi a timpului, ca tiparniþã de semne:

înomeneºte-mã Doamne din amãnuntele Tale
pe drumuri neînrudite ºi ºterse aºa încât
peºterea morþii din osul strãpuns mângâiere sã-mi
fie ºi gâlgâirile sângelui sub un vis pendular
pe catafalc de-mprumut Þie întreg sã mi Te ducã
într-o menghinã-a timpului:
(imnul 111)

Ieºirea din sine, uitarea, încredinþarea în privirea Lui sunt rãspunsurile care se pot aduna în cuvinte. În afara semnului ºi a minunilor, acolo unde este Învierea ºi, deci, sensul, acolo tac cuvintele care ne-au condus:

semnele-adorm ºi minunile ºi Te plâng
neaºezatule: cât mai puþine cuvinte cu sens
prin clipe albul popas nehrãnit Þi-l scindeazã-n
cãmãrile inimii noastre: cât oare
timp pentru tine ºi cântec mai sunt
maicã-a durerii tu semn fãrã patã
puntea spre Atotcuprinsul jelindu-þi-o?
(imnul 129)

Versurile lui Sorin Mãrculescu poartã cu ele urmele atâtor întâlniri cu cuvintele ºi asta, uneori, pare sã tulbure limpezimea gândului. Dar versurile lui Sorin Mãrculescu sunt ºiruri negre melodice care urcã dinspre cuvânt spre sens. ªi sensul e aproape când muzica vine dupã cuvânt, cum spune într-un rând Paul Evdokimov.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey