•  D'Autore: La vânãtoare de imagini [RO]
•  D'Autore: A caccia di immagini [IT]
•  O sãptãmânã în Germania - pe urmele teatrului documentar
•  Tav'Art Collective: Manifest pentru curiozitate - grafica
•  Alexander Bãlãnescu în Craiova - muzicã
•  Filme cehe clasice proiectate în locuri inedite


sus

Attilio Mina

 

La vânãtoare de imagini

 

O raþã sãlbaticã imobilizatã la pãmânt, rigidã, cu labele în aer ºi cu burta plinã de alice, este, desigur, urâtã, atât ca obiect cât ºi ca spectacol. Chiar si oroarea fotografiilor-amintire de zeci, mii de animale aliniate, ucise în acea oribilã vânãtoare fãrã glorie, care este numitã „goanã”, cu pete roºiatice peste tot, puºti culcate pe pãmânt în dezordine, cu niºte petece de iarbã verde în tot masacrul, este, sincer, insuportabil. Numai un mare artist, cu naturile sale moarte, ar putea gãsi anumite scene dacã nu doar frumoase, cu siguranþã sublime ºi stimulatoare pentru artã ºi pentru evocarea lor. Pentru noi, cei normali, este numai un fior, chiar aºa, un fior de teroare.

am1Pentru noi, dimpotrivã, se dezvoltã conceptul de „goanã ecologicã”, fãrã suferinþã ºi fãrã zgomot, înþeleasã ca urmãrire, observaþie, iuþealã a reflexelor, ochi de vultur la a þinti dincolo de vizor, declanºarea rapidã a obturatorului; în fine, aþi înþeles, este vorba despre „vânãtoarea fotograficã”, acest tip de vânãtoare unde prada de capturat este imaginea ºi nu obiectul.

Ecologia ºi vânãtoarea fotograficã reprezintã deja, în civilizaþia decadenþei noastre, binomul de neseparat a douã concepte care se împletesc: ce ar rãmâne urmaºilor noºtri din lumea sãrãcitã ºi din natura împuþinatã ºi din rarele sãlbãticiuni care ne mai înconjoarã, dacã toate acestea nu s-ar pãstra, înregistrate pentru memoria viitoare, în nepreþuitele fotografii spectaculoase? ªi ce ar rãmâne unui biet fotograf amator, înconjurat de fabrici, pierdut în urbanismul anonim, lipsit de nemãrginitele peisaje virgine, de subiecte atrãgãtoare, dacã nu ar avea, din când în când, rara ocazie a descoperirii magice ºi sublime a unui vechi, miraculos spectacol al naturii?

Apariþiile, mai ales cele inedite, determinã bruºte schimbãri de moral în faþa cãrora aparateleam2 fotografice, în mâna oricãrui vânãtor de imagini, declanºeazã, ca releele automate, o infinitate de secvenþe, fãrã altã logicã decât speranþa unei reprezentãri simple ºi pure. Aceºti vânãtori sunt, în mod intenþionat, interesaþi de lucruri bune ºi frumoase, dar existã mereu ceva neaºteptat, neprevãzut ºi incert în cãutãrile lor. ªi chiar rezultã deseori, dintr-un clic intenþionat, imagini mai întotdeauna uºurele sau în mod prostesc compuse: în fine, banale cãrþi poºtale, amintire a unei simple descrieri a peisajului.

De cealaltã parte, existã însã vânãtorii de imagini care folosesc aparatul fotografic mai mult în mod raþional, conºtient, aproape cinic, ca adevãraþi vânãtori de pradã însângeratã, ºi sunt purtaþi în a urmãri, prin curiozitatea lor, reflexul, dincolo de condiþionarea datã de emotivitate ºi de clicul primar negândit. Pentru ei nu existã numai instinctul de fotograf, faptul de a pune mâna pe aparatul de fotografiat este un gest dobândit, studiat ºi oarecum ca simptomul unei reacþii de alarmã, aºa cum pupilele se dilatã, ca sângele care se accelereazã ºi ca adrenalina care intrã în circuit pentru a dubla atenþia, pentru a permite observarea ºi memorarea, imortalizarea a tot ce existã ºi chiar mai mult de atât.

Vittorio Longoni, dupã o viaþã de economist, pensionat serafic ºi placid, dar „vânãtor” preparat ºi imperturbabil, aparþine chiar acestei a doua categorii de furnizori metodici de imagini unice ºi sublime, în felul lor.

longonixPrevaleazã la el studiul mediului (acvatic, de obicei) ºi a avifaunei cãreia îi acordã, în principal, interesul sãu.  Prevaleazã observarea meticuloasã a semnelor, a urmelor mãrunte a uneia sau mai multor migraþii, în paralel cu studiul tehnicii fotografice, cu dotarea cu un echipament extrem de rafinat ºi cu tot instrumentarul auxiliar. Existã, în final, studiul tehnicii de urmãrire ºi camuflare. Activitatea sa însumeazã, în definitiv, o premeditare infinitã în timpul vieþii, transpusã în ore ºi ore de pregãtire ºi dimineþi furate somnului, ºi pânde tãcute ºi singuratice neîntrerupte.

Aºa cum, în fiecare stradã goalã fotografiatã de Eugène Atget, dupã W. Benjamin, este posibil sã se vadã „scena crimei”, în aceeaºi mãsurã, pentru Longoni, în fiecare urmã minusculã în trestie, în fiecare mãruntã creangã sau în fiecare ramurã aplecatã spre apa liniºtitã, este posibilã crearea „scenei ideale” a unei apariþii uimitoare: zborul unui stârc, foºnetul aripilor unui pescãruº albastru, greoaia desfãºurare a unei berze la decolare. Fiecare mãruntã creangã, fiecare ramurã aplecatã pe apã, fiecare mãruntã urmã în trestie, devine, fãrã greºealã, în imaginile sale, „scena perfectã” a creãrii miracolului naturii.

 

Traducere din italianã: Camelia Cãprariu

 

Comentarii cititori
sus

Attilio Mina

 

A caccia di immagini

 

Un’anatra selvatica immortalata a terra, irrigidita, zampe rivolte all’aria  e con la pancia impallinata, è francamente brutta, sia come oggetto, sia come sua rappresentazione. Anche l’orrido di certe foto ricordo di dieci, cento, mille animali allineati, sterminati in quell’orgia  di caccia senza gloria che chiamano “battuta”, con  macchie di colore rossastro ovunque,  fucili appoggiati a terra un po’ sbilenchi e radi ciuffi d’erba verde in tanto strazio, è francamente insopportabile. Solo un grande artista con le sue “nature morte” potrebbe trovare certi spettacoli, se non belli, certamente sublimi e stimolanti per l’arte e la sua evocazione. Per noi, i normali, è solo un brivido, appunto, brivido d’orrore.

minaunoPer noi, al contrario si avanza il concetto di “battuta ecologica”, indolore e silenziosa, intesa come appostamento, osservazione, rapidità di riflessi, occhio di lince nell’inquadrare oltre il “mirino”, scatto rapido di otturatore; insomma, lo avete capito, parliamo di “caccia fotografica” , quel tipo di caccia ove la preda da carpire è l’immagine e non  l’ oggetto.

Ecologia e caccia fotografica rappresentano ormai nella moderna civiltà della nostra decadenza, il binomio inscindibile di due concetti che vivono in stretta simbiosi: cosa ne resterebbe ai nostri figli dello scarso mondo e della poca natura e radi selvatici che ormai  ci circondano se questa e quelli non venissero registrati a futura memoria in tante impagabili fotografie spettacolari? E cosa resterebbe ad un povero fotoamatore accerchiato da opifici, disperso tra ambiti anonimi, privato di panorami sconfinati e inviolati, di soggetti appetibili, se non avesse di tanto in tanto la rara occasione di una apparizione quasi magica e sublime  di un vero, antico, meraviglioso spettacolo della natura?minadue

Le apparizioni, almeno quelle  perlopiù inattese, sono bruschi cambiamenti di stato di fronte alle quali le macchine fotografiche, in mano al cacciatore qualunque di immagini, scattano come relais automatici in una infinità di illimitate sequenze senza altra logica della speranza di una raffigurazione pura e semplice. Costoro, nelle loro intenzioni cercano certamente cose belle e buone, ma c’è sempre qualcosa di improvvisaticcio, di sbadato ed incerto in tale ricerca; e ne risultano pur nella fortuna di uno scatto privilegiato, immagini quasi sempre frivole o stupidamente melense: insomma, banali cartoline ricordo della pura e semplice raffigurazione di un caso.

Viceversa ci sono cacciatori di immagini  che usano l’apparecchio anche e soprattutto razionalmente, lucidamente, quasi cinicamente, da veri cacciatori di prede di sangue e sono liberi di seguire le loro curiosità, le loro riflessioni,  lontani dai condizionamenti dell’emotività e da scatti precoci ed irrazionali. In loro non è solo istinto da fotografi quello di metter mano alla macchina fotografica; è un gesto abituale, studiato e quasi il sintomo di una reazione d’allarme, come le pupille che si dilatano, il sangue che accelera e l’adrenalina che entra in circolo per raddoppiare l’attenzione, per consentire di vedere e memorizzare, “impressionare” tutto e meglio.

Vittorio Longoni, una vita da commerciale, pensionato serafico e placido ma studiato ed imperturbabile “cacciatore”, appartiene appunto a questa seconda categoria dei metodici  procacciatori d’immagini irripetibili ed a loro modo sublimi.

minatreIn lui prevale lo studio degli ambienti (acquatici in genere) e della avi fauna cui rivolge in particolare i suoi interessi. Prevale l’osservazione meticolosa dei segni, delle tracce minime di uno o tanti passaggi migratori, in parallelo allo studio della  tecnica fotografica, alla costituzione di una strumentazione raffinatissima, e  dell’utensileria accessoria. C’è infine lo studio delle  tecniche di appostamento e mimetizzazione. Il suo operare insomma accumula una infinita premeditazione al tempo della sua vita trascorso in ore ed ore di preparazione  e alle albe rubate al sonno, in silenziosi e solitari appostamenti ininterrotti. 

Così come in ogni strada vuota fotografata da Eugène Atget, secondo W.Benjamin, è possibile intravvedere la “scena del delitto”, in egual misura, per Longoni, in ogni traccia minima di canneto, in ogni insignificante radura o in un semplice ramo proteso sull’acqua stagnante, è possibile prefigurare la “scena ideale” del compimento di una prodigiosa apparizione: il volo di un airone, il frullare d’ali di un martin pescatore, il pesante annaspare sull’acqua di un cigno al decollo. Ogni insignificante radura, ogni ramo proteso sull’acqua, ogni traccia minima di canneto diviene immancabilmente nel poi delle sue immagini, la “scena perfetta” del compimento del miracolo della natura.

 

Comentarii cititori
sus

Nicolae Coande

 

O sãptãmânã în Germania – pe urmele teatrului documentar

 

goetheIdeea Goethe Institut Berlin de a provoca discuþii, dezbateri ºi vizionãri ale unor spectacole care servesc ideea de teatru documentar, într-o reuniune a „experþilor în teatru din sud-estul Europei” mi s-a pãrut surâzãtoare ºi binevenitã. În particular, am acceptat invitaþia pentru cã îmi doream sã revãd Germania, iar în plan profesional ideea unei mese rotunde, timp de o sãptãmânã, cu vizionare de spectacole în cele mai bune teatre din Berlin, este mai mult decât o oportunitate. Aºadar, am sosit pe patru noiembrie 2012 la Frankfurt am Main, de unde începea traseul prevãzut de caldele ºi competentele gazde ale manifestãrii. Ajungeam astfel pentru a treia oarã în Germania la invitaþia unor instituþii de culturã reputate, dupã ce în 2004 ºi în 2008 am fost invitat, ca scriitor, de respectabile fundaþii literare din Westfalia: Heinrich Böll-Haus (în fosta casã a lui Boll din Langenbroich, o localitate pe lângã Cologne), respectiv Stiftung Künstlerdorf Schöppingen, în Münsterland. Mi-a fost mult mai uºor, însã, atunci pentru cã eram, ca sã zic aºa, în elementul meu ºi în plus nu aveam presiunea dezbaterilor pe care o presupunea sejurul din 2012. La stipendiile sus amintite nu trebuia decât sã scriu, sã cãlãtoresc ºi sã vorbesc cu colegii mei din diferite þãri ale lumii. Eram un poet român în Germania ºi tot ce se aºtepta de la mine era, cred, sã mã comport ca atare. Însã aici, la Goethe Institut eram catalogat ca expert ºi asta obliga infinit. De fapt, tiparul dezbaterilor ºi al întregii vizite fusese echilibrat cu minuþie germanã de gazdele noastre, iar însoþitoarele de cãlãtorie, caldele ºi generoasele Edina Sabanovic (pentru perioada cât am stat la Frankfurt), Natalija Yefimikina (Frankfurt, dar ºi Berlin), ca ºi Nisha Anders, organizatoarea programului, ne-au determinat, atât cât le-a stat în puteri, sã executãm întocmai ºi la timp acel program. Un gând luminos pentru „latinul” Moritz Meutzner, cald ºi prietenos, cel care a fost chiar ºi la Craiova, ca sunetist,în trupa celor de la Berliner Ensemble, cu inimitabilul spectacol Sonetele lui Shakespeare, în regia lui Robert Wilson.

teatru pt totiLa prima întâlnire din program, cea din cinci noiembrie, am fãcut cunoºtinþã cu  profesorul de studii teatrale, Nikolaus Müller-Scholl, de la Universitatea din Frankfurt am Main, cu stagii anterioare de predare la Universitãþile din Bochum, Giessen, Paris. Dl Müller-Scholl susþine un program pentru masteranzi în arta dramaturgiei ºi ne-a vorbit, între altele, despre teatrul postdramatic al realului, despre ceea ce a numit „redescoperirea insolubilei ambivalenþe a credinþei în iluzie”, sub privirile atente ale tinerilor sãi colaboratori care au intrat rapid în jocul explicaþiilor ºi al decantãrilor. Ca ins puþin obiºnuit cu problematica ridicatã de teatrul documentar, atunci când am primit invitaþia primul meu gând s-a îndreptat spre Brecht - vai, printre puþinele umbre de care mã puteam rezema în context! Spre surprinderea mea (la care se adaugã destulã naivitate în materie), profesorul Müller-Scholl avea sã ne vorbeascã chiar despre acest moment de rãscruce în teatrul iluziei, aºa cum, se arãta el în incipit-ul sãu din secolele trecute. Brecht, ºi nu altul, vine sã producã „un moment de cotiturã în istoria iluziei teatrale ca ºi a distrugerii acesteia”: „teatrul trebuie sã reprezinte distanþa faþã de lucrul iluzionat, nedând uitãrii, în timpul reprezentaþiei, propria realitate a mijloacelor sale - corpul actorului, reflectoarele etc.” (aºa cum sunã ºi mica prezentare din programul pentru masteranzi din acest an). În dialogul sãu cu cei prezenþi, profesorul a apãsat asupra caracterului formativ al educaþiei, care trebuie sã fie complexã (to give people Bildung, în sens humboldtian) ºi sã pregãteascã oameni apþi pentru schimbare - giessenmarele challenge al vremii noastre. Am reþinut acest deziderat, ca pariu autoformativ: sã ai curajul sã-þi schimbi propria imagine. Profilul masterului condus de profesor suscitã interesul pentru textele artistice contemporane, inclusiv actul de creaþie, pentru cã tradiþia nu înseamnã doar trecut, ci ºi prezent ºi viitor. Sunt încurajate proiectele care dezvoltã aptitudini combative ale studenþilor, încurajaþi sã îºi însuºeascã idei ºi cunoºtinþe despre organizare, relaþii publice, performance, operã, adicã interrelaþionãri atât de necesare în globalizanta lume de azi. Nu în ultimul rând, studiul teoriei critice (am auzit numele lui Adorno sau Walter Benjamin), dar ºi constanta atenþie la miºcãrile sociale ºi schimbãrile cerute de acestea. Miºcarea ideilor însoþitã de faptul social ca atare, evaluarea criticã a cursului actual, al establishmentului care poate fi mâine istoricizat pentru cã altceva i-a luat locul - iatã fondul programului propus de profesorul Scholl, unul numai bun pentru poeþii ca mine care vor sã iasã din turnul lor de fildeº!

Cu aceste impresii plãcute (prima impresie conteazã, se ºtie) am trecut la partea a doua a zilei, întâlnirea cu Jan Deck, director, dramaturg ºi curator, cel care ne-a vorbit din partea 'Landesverband Professionelle Freie Darstellende Kunste Hessen' despre postura teatrelor independente. Una bine cotatã, de vreme ce acestea sunt importante pentru comunitãþile mici sau cele izolate. Existã fonduri locale pentru suþinerea acestora, iar ele sunt oferite de regiuni sau de oraºe. Sunt câteva sute de grupuri artistice care aplicã în cadrul acestor proiecte, însã primesc fonduri doar 30-40. Ca de obicei, competiþia selecteazã, fondurile nu ajung pentru toþi. Donaþiile particulare, acele mecenate atât de dorite ºi în România, mãresc bugetele celor creativi, iar limitã în donaþie nu existã, graþie unei legi a sponsorizãrii care în România pare ilizibilã. În Germania existã interesul pentru investiþii în educaþie ºi artã (bugetul alocat aici e uriaº, numai în Berlin e de 300 de milioane de euro anual), teatrele de stat, spre deosebire de trecut, coopereazã cu cele independente, nu mai existã competiþia ºi zidul, ca sã zic aºa, „berlinez”, de acum cincisprezece ani. Teatrele mari primesc în interior grupuri de artiºti independenþi, conºtiente cã de acolo poate veni schimbarea.

Nu lipsitã de interes a fost întâlnirea (de doar 30 de minute, la un curs al sãu) cu doamna Bojana Kunst, profesor de coregrafie ºi performance la Institutul pentru Studii Teatrale al Universitãþii 'Justus-Liebig' din Giessen, renumit pentru calitatea învãþãmântului practicat, ca ºi pentru faptul cã aici au studiat, între alþii, artiºti de teatru independent care azi sunt afirmaþi în Europa, cum ar fi actorii faimoasei trupe 'Rimini Protokoll'. Din discuþia cu profesorul Gerald Siegmund am aflat cã Institutul a fost creat dupã model american, iar ceea ce studiazã aici poate fi de regãsit în triada teorie-analizã-criticã, cu aplicaþii originale în aºa zisele media contemporary pentru spectacolele de teatru. Aºadar, la Giessen nu se pregãtesc actori, regizori, ci specialiºti în sunet, light design, cu explorarea structurilor teatrale din afara teatrului, cãci „toþi jucãm cumva”, nu-i aºa?

porkCu Sebastian Brünger, dramaturgul celor de la 'Rimini Protokoll', aveam sã ne întâlnim pe ºase noiembrie, seara, la sediul de pe Neue Schönhauser Strasse 20, ºi sã aflãm, într-o prezentare caldã, fãrã vreo morgã academic-glorioasã, ceva despre munca celor trei actori care au studiat cândva la Giessen: Helgard Haug, Stefan Kaegi ºi Daniel Wetzel. Aceastã troicã avea sã devinã faimoasã dupã ani de muncã ºi cãutãri artistice sub denumirea de mai sus, parte serioasã, parte ironicã (aluzie la Rimini Protocol sau Protocolul Upsalla, numele programului propus de geologul Collin Campbell prin care se încerca stabilizarea preþului petrolului la apogeul resurselor ca atare!). Cu o delicateþe rarã, Sebastian Brünger ne-a vorbit despre munca celor trei componenþi ai trupei care astãzi este un brand artistic ce ºi-a pus amprenta asupra vieþii teatrale germane ºi europene, în încercarea lor de a gãsi noi surse alternative pentru teatru ºi miºcarea teatralã. Am putut vedea proiectate câteva fragmente din spectacole ale 'Rimini Protokoll' ºi ne-am putut convinge de adevãrul acestei fraze laconice care, doar, rezumã o muncã asiduuã, inovatoare: „Rimini Protokoll aduce viaþa adevãratã pe scenã.” (Frankfurter Rundschau)

Însã viaþã adevãratã am putut vedea ºi la splendidul spectacol de la 'Hebbel am Ufer' al coregrafului ºi regizorului francez Laurent Chétouane, Sacré Sacre du Printemps, un regal cu ºapte dansatori unici, în felul lor, adevãraþi maeºtri ai poemului-balet pe muzica lui Igor Stravinsky. Spectacolul, pe care l-am vãzut în seara zile de opt noiembrie, fusese precedat de o întâlnire cu dramaturgul teatrului cu care am purtat un dialog legat de munca celor de la HAU. În 2003/2004, acest teatru laborator al scenei germane a fost votat de revista Theater heuteca „Teatru al Anului”. HAU este un teatru de avangardã, mereu în cãutarea de noi frontiere de depãºit. Deºi nu am cunocut-o personal pe directoarea HAU, Annemie Vanackere, am apreciat pledoaria sa de pe siteul teatrului. Sunt total în asentimentul sãu atunci când spune, între altele: „Dar eu cred cã arta, mai ales în aceste timpuri, trebuie de asemenea sã îºi permitã luxul de a nu avea o funcþie, de a nu fi folositoare, poate chiar de a fi o formã mai înaltã de pierdere de timp. Poate este puþin precum dragostea pe care aº descrie-o, în aceste timpuri neo-liberale, ca pe o comoditate pe cale de dispariþie, dar ºi ca pe o poziþie de rezistenþã. Ca sã-l citez pe Frank Raddatz, «pasionata devoțiune pentru imponderabil» nu poate fi în niciun fel descrisã ca o situație de câștig reciproc. Dimpotrivã, iubirea, ca și teatrul, «este o formã și rispire exclusivã de energie și, ocazional, și de viațã. Iubirea este un factor de risc pe care Zeitgeist-ul suveran ar cãuta sã îl minimizeze, dar care din fericire nu poate fi externalizat cãtre bãnci rele. Bunãvoința de a plãti prețul pentru iubire descuie și legitimizeazã devoțiunea sub forma unui sacrificiu – pentru celãlalt sau ceilalți. Fãrã iubire, fãrã relaționare cu celãlalt, nu ar exista dialecticã»".

Dar surpriza plãcutã pe care am avut-o odatã intrat în HAU a fost sã regãsesc în programul lor pe luna decembrie un festival românesc, Many Years After, care urma sã se desfãºoare în perioada 13-16 decembrie, cu participarea unor spectacole despre care citisem câte ceva în þarã. Am regretat cã nu venisem în decembrie la Berlin, exact în acea perioadã, cãci aº fi fost un susþinãtor entuziast al spectacolelor X mm din Y km (Gianina Cãrbunariu), Clear History (Nicoleta Esinencu), Capete înfierbântate (Mihaela Michailov ºi David Schwartz), Romanian Dance History VI (Manuel Pelmuº), Duet (Vlaicu Goicea ºi Sergiu Matiº), cãrora li s-au adãugat expoziþia de instalaþie Global Exoticism (Alexandra Pirici ºi Andrei Dinu) ºi dezbaterea publicã Spaþii Critice, moderatã de Mihaela Michailov. Am putut citi mai târziu un articol al Iuliei Popovici, prezentã la acest festival dedicat teatrului independent românesc, cu comentariile pertinente ale autoarei, inclusiv legate de situaþia politicã ºi culturalã româneascã, complexã ºi, ca de obicei, prost cunoscutã în lumea germanã (vezi ultramediatizatul caz ICR). Cert este cã am fost bucuros ºi cumva mândru cã HAU gãzduia o serie de artiºti români foarte tineri, cu o bunã reputaþie europeanã, ºi, fãrã nici un merit personal, mi-a crescut cota de popularitate în rândul colegilor mei din Albania, Muntenegru, Serbia, Grecia, Cipru, Bosnia-Herþegovina, Croaþia, Macedonia, Bulgaria ºi Turcia.

schaubuhnªi fiindcã am ajuns aici, am sã-i numesc pe toþi cei cu care am discutat, vizionat spectacole, alãturi de care am mâncat, am bãut un pahar de vin în toate cele ºapte zile ale ºederii noastre în Germania: Stefan Çapaliku, Dragan Komadina, Mladen Aleksiev, Ivor Martinic, Maria Kyriakou, Elisavet Alexandropoulou, Anna Stavrakopoulou, Ilir Gjocaj, Gorjan Miloshevski, Lidija Dedovic, Jordan Cvetanovic, Hasibe Kalkan. Cu ei ºi cu gazdele noastre am fost martori de timp de o sãptãmânã la un fel de istorie cotidianã a oraºului. Fie cã eram spectatori în sala de la 'SchaubühneTheater', unde am vãzut Hedda Gabler, în regia lui Thomas Ostermeier, cu Lars Eidinger în rolul principal, actorul care a jucat în Hamlet-ul adus de Emil Boroghinã acum doi ani la Festivalul Internaþional Shakesperare, vizitatori curioºi la 'Radyalsistem V' ºi la 'Volkstheater' (pentru un spectacol Gob Squad, nedus pânã la capãt), în dialog cu Lisa Lucassen, exuberanta membrã a trupei 'She She Pop', totul avea savoarea ineditului, a noutãþii, a provocãrii. Reþin discuþia excelentã avutã, alãturi de colegii mei, cu Hans-Werner Kroesinger, absolvent al aceluiaºi Institut din Giessen, cel care în 1987 a lucrat cu Robert Wilson (sunt bucuros cã am un interviu cu Mister Wilson în revista SpectActor pe care o fac la Teatrul Naþional Craiova), dar ºi cu Heiner Müller ºi care acum, pe urmele unor Rolf Hochhuth ºi Peter Weiss, face un teatru independent (scena este un mediu pentru informare, ca ºi instrument de analizã, iatã unele dintre devizele sale), unde se regãsesc situaþiile tragice din Rwanda (Rwanda Revisited), Somaliashe (Failed States One: Somalia se joacã chiar acum la HAU), din Kosovo sau cele legate de colonialismul european în Africa. Cãlãtoria, pe jos, din Potsdamer Platz, alãturi de Stefan Çapaliku (dramaturg albanez, tatãl sãu a fãcut studii universitare în România!) pânã la Poarta Brandenburg ºi mai apoi Check Point Charlie, paharul de gluhwein bãut ºi care mi-a reamintit piaþa de Crãciun din jurul Domului din Cologne, iatã alte câteva repere plãcute ale unei vizite obiºnuite ºi totuºi iniþiatice pentru un poet din Est, aflat în prima sa descindere la Berlin. Acelaºi cu cel care a scris cândva niºte versuri ocazionale ºi care se pot citi ºi azi în contextul evocat: Cît încã mai avem timp, poezie ºi bere germanã / aº vrea sã vã spun ceva important – / Poezia e ºi niþicã stricninã a vieþii,/ faceþi-vã provizii din timp. / Berea germanã conteazã. Faima trece ºi ea. / Timiditatea în artã nu e o scuzã...

Vã rog, în acest caz, sã înlocuiþi pentru câteva clipe cuvântul poezie cu termenul teatru. Veþi vedea, suprinzãtor, sau nu, cã efectul e acelaºi.... 

Comentarii cititori
sus

 

Tav'Art Collective - Manifest pentru curiozitate
by Lowe&Partners & Romanian Design Week

 

tavan1Lowe&Partners a oferit tavanul departamentului de creaþie unei echipe de cinci artiºti urbani. Sâmbãtã, pe 25 mai, în penultima zi a circuitului Romanian Design Week - Lowe&Partners a fost punctul de întâlnire al minþilor „colorate“.

Timp de 12 ore:

*cinci artiºti urbani au transformat tavanul Lowe într-o operã de artã colectivã: cinci stiluri diferite, cinci felii de imaginaþie puse în slujba curiozitãþii;

*trei pictori profesioniºti au pictat pe pânze;

*Radu Tudoroiu Photography a prezentat o galerie ineditã de fotografie procesatã printr-o metodã ce predateazã fotografia pe film. Invitaþii au plecat cu cianotipuri semnate de Radu ºi procesate chiar în cadrul evenimentului, printr-o metodã veche de la 1842;

tavan2*toti participanþii au putut picta pe o pânzã de ºase metri lãþime, transformatã într-o operã colectivã de artã;

*atelierul de print s-a alãturat evenimentului cu un pop-up store.

„Ce-ar fi dacã? De aici porneºte totul. ªi nu doar în advertising… Aºa a luat fiinþã ºi Tav'Art Collective. Cinci talente mânate de curiozitate au fãcut pasul de la ce-ar fi dacã la Tav'Art! 

Creativitatea este atât de diversã, nu ai cum sã faci lucruri altfel decât dacã priveºti, întrebi, atingi. Daca eºti curios ºi te expui la nou. Demarãm cu aceastã ocazie un ºir de evenimente de inteconectare creativã, prin care ne dorim sã ne aducem aproape minþi luminate ºi talente variate, pe care sã le instigam la  altfel, la experienþe prin care sã generãm nou”, spune Manuela Gogu, Director de Creatie Lowe&Partners.

Un scurt video al evenimentului, aici:

Cei cinci semnatari ai tavanului Lowe sunt:

Creaturi Drãguþe (https://www.facebook.com/mycutecreatures

Cristian Prandea (https://www.facebook.com/cristian.prandea)

Giorge Roman (https://www.facebook.com/ofGiorge)

Mr. Suez (https://www.facebook.com/MisterSue)

Wisez (https://www.facebook.com/CelceteVede)

 tavan3

 

Comentarii cititori
sus

Radu Rîcã

 

Alexander Bãlãnescu în Craiova

 

Noi, românii, am avut întotdeauna artiºti de valoare în domeniul muzicii culte. Mai puþin cunoscute, ignorate sau trecute cu vederea, nume precum Hariclea Darclée, Virginia Zeani, Nicolae Herlea, Clara Haskil, Radu Lupu, George Enescu, Dinu Lipatti, Ciprian Porumbescu, Grigoraº Dinicu, Sergiu Celibidache, George Georgescu, Constantin Silvestri, Ion Marin, Angela Gheorghiu, Ileana Cotrubaº, Simion ‘Syrinx’ Stanciu au încântat ºi au uimit multe suflete. Lista acestor coloºi este lungã ºi plictisitoare însã gândul omisiunii multor astfel de repere ale muzicii culte mã face sã mã simt puþin culpabil.

balanescu2013De datã recentã existã un parteneriat între Filarmonica Oltenia ºi Alexander Bãlãnescu. Nu ºtiu dacã acest parteneriat se vrea un proiect cultural (printre multele altele, sper) menit sã facã mai stufos dosarul de candidaturã al Craiovei la titlul de Capitalã Culturalã Europeanã sau este doar o idee excelentã din partea conducerii filarmonicii însã am fost pe deplin încântat de aceastã colaborare. Un nume fãrã prea mare rezonanþã pe plan intern, Alexander Bãlãnescu s-a fãcut remarcat în special în afara þãrii ca un foarte promiþãtor compozitor ºi un valoros violonist. Cu o atitudine muzicalã postmodernistã dar care, pe alocuri frizeazã clasicul, contemporanismul minimalist ºi chiar jazz-ul modern, experimental într-un mix eclectic din care nu lipsesc rare frânturi de folclor romanesc, ºi cu o interpretare virtuoasã în care accentele de nebunie improvizionistã sunt omniprezente, reþeta genialitãþii este completã.

De douã ori a concertat maestrul Bãlãnescu în urbea noastrã ºi de douã ori liniºtea ce a lãsat-o în urma spectacolelor a fost neîndurãtoare. Deºi sala filarmonicii nu exceleazã din punct de vedere acustic, deºi dirijorul Constantin Grigore ºi-a permis sã aducã la tãcere printr-un gest nu foarte elegant auditoriul dupã ropotele de aplauze extatice, deºi Arcangelo Corelli nu are nimic în comun din punct de vedere compoziþional cu Pärt ºi cu creaþia lui Bãlãnescu, forþa dramaticã a notelor ce izvorau din vioara vrãjitã a maestrului au suprimat orice nemulþumire, orice grijã, obosealã sau chin al spectatorilor.

Exodul artiºtilor romani are o lungã tradiþie ºi, din pãcate, este încã departe de a se fi încheiat. Continuãm sã închidem ochii, sã ne închidem inimile, sã trântim uºi ºi sã ferecãm ferestre. Mai rar decât ar trebui, ne amintim sã deschidem uºa celor care ne-au dus cultura ºi talentul pe culmi nebãnuite. Exodul acesta artistic nu ne-a ºtirbit însã nicicând renumele. Geniul profund românesc rãzbate prin înveliºurile muzicii lui Alexander Bãlãnescu cu o extraordinarã claritate ºi certitudine. Sub pãlãria misterioasã ºi sub zâmbetul plin de modestie se ascunde un român extraordinar. Dacã îi deschideþi uºa plãtind un bilet cu un preþ modic, vã veþi îmbogãþi negreºit.

Comentarii cititori
sus

Forman, Menzel ºi Herz, cum nu au fost niciodatã vãzuþi la Bucureºti
Filme cehe clasice proiectate în locuri inedite

 

Acesta este titlul unui proiect derulat de Centrul Ceh, în perioada 1-5 iunie 2013, ca un festival de film neconvenþional. Czech Film Hunting s-a vrut o mostrã reprezentativã de cinema cehesc autentic. Proiecþiile s-au petrecut în locuri neconvenþionale, unele chiar neaºteptate. 

cehi1Precum parcarea Ciclop, de pe bulevardul Magheru, vãzutã ca un amfiteatru cu parcare rezervatã în foaier. Organizatorii au atenþionat: „Vã așteptãm și in haine de galã, dar nu prea lungi datoritã prafului de pe podea.“ 
Aici a rulat Ferat Vampire (Cehoslovacia / Juraj Herz, 1982) ºi The Cremator (Cehoslovacia / Juraj Herz, 1969).

 

 

 

cehi2O proiecþie a fost ºi în grãdina muzeului George Enescu, despre care organizatorii au declarat: „E un spațiu suspendat, prin care se plimbã Enescu, sinonim cu muzica. Poate cã ne invitã la tãcere. Dar nu e o tãcere încremenitã sau apãsãtoare, e o așteptare a muzicii, în orice formã și de oriunde ar veni ea.“ E vorba de filmul lui Miloš Forman, Amadeus (USA, 1984), care a câºtigat 8 premii Oscar.

cehi3
WASP a fost o fabricã de textile iar acum, acolo, s-au proiectat filmele lui Jan Švankmajer,  într-o camerã neagrã și una albã, simultan, spaþiul acela fiind vãzut ca unul al constrastelor.

Ultima zi a festivalului a fost dedicatã regizorului Jiøí Menzel, cel care a trecut prin Bucureºti în drum spre Cluj, spre a primi, în cadrul festivalului TIFF, Premiul pentru Întreaga Carierã.

cehi4Proiecþia filmului L-am servit pe regele Angliei (Cehia, 2006) a fost urmatã de o petrecere în cinstea regizorului, totul petrecându-se în spaþiul, acum gol, lipsit de orice alt element decorativ, al Patalutului ªtirbei, pe Calea Victoriei.

Un proiect inspirat al Centrului Ceh, focalizând oportun pe un segment reprezentativ al cinematografiei din Cehia (Cehoslovacia), oferind o sincronizare cu TIFF. în ceea ce priveºte a ºaptea artã ºi, la fel de important, prilejuind bucureºtenilor sau altora, aflaþi în trecere prin Bucureºti, sã (re)descopere spaþii 'altfel', interesante în sine dar ºi, iatã, capabile sã ofere idei.

FB event:   https://www.facebook.com/events/603828269629059/?ref=br_tf

Foto: Ionuþ Dobre 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey