•  Constantin Abãluþã
•  Linda Maria Baros de la Academia Mallarmé
•  Emil Belu
•  Florin Bican
•  Lia Boangiu
•  Jan Willem Bos
•  Andreea Bratu
•  Jean-Louis Courriol
•  Dan Dãnilã
•  Cosmin Dragoste
•  Dinu Flãmând
•  Mircea Gheorghe
•  Gabriela Lungu
•  Veronica D. Niculescu
•  Irina Petraº
•  Gabriel Prãjiturã
•  Dieter Schlesak
•  Julian Semilian
•  Aprilia Zank


sus

Traduceri, traducãtori ºi iar traduceri

 

Tema dezbãtutã “la tejghea” în acest numãr al Prãvãliei culturale ne-a fost sugeratã de cãtre domnul Emil Belu, iar punctul de pornire, un citat pe care ni l-a transmis domnia sa: „Traducãtorul de prozã este sclavul autorului, iar traducãtorul de poezie este rivalul sãu - Andrei Makine (Testamentul francez, Polirom 2002, p.236).
În ce mãsurã vi se pare adevãrat? Ce puteþi spune despre legãturile care se stabilesc între textul original ºi haina pe care o poartã într-o altã þarã? Dar despre cele dintre traducãtor ºi text? Un profesionist traduce orice sau e bine sã aleagã, sã empatizeze? Rezultatul este influenþat de felul „exerciþiilor”: libere sau impuse? Cât de important este prestigiul unui text ori cel al literaturii din care provine? Cum ajungeþi la un text? Aveþi o procedurã în ducerea la capãt a tãlmãcirii lui? - au fost întrebãrile care ne-au venit în minte ºi pe care le-am transmis celor mai în mãsurã sã rãspundã: oameni care se ocupã (ºi) de traducerile literare. Am precizat însã cã întrebãrile sunt facultative ºi cã orice experienþã personalã sau opinie legatã de traduceri este binevenitã.
Vã mulþumim pentru rãspunsuri!

Comentarii cititori
sus

Constantin Abãluþã

 

Câteva pãreri despre arta traducerii

 

Cred cã traducãtorul (de prozã sau de poezie, n-are importanþã) este un partener onest al autorului tradus. Cel mai indicat este sã fie ºi un prieten, ba chiar un îndrãgostit. Cãci empatia ajutã înþelegerea completã a unui text. Doar firile afine pot colabora cel mai fructuos. Sigur cã sunt maeºtri ai traducerii care pot echivala orice în limba pe care o posedã la perfecþiune. Dar unele opere sunt, în mod paradoxal, vãduvite de calofilia din limba de sosire. Prea-frumosul ucide nervul originalului.

Nici mai frumos, nici mai obscur decât originalul, îmi spuneam zilnic atunci când traduceam proza lui Beckett. În textul lui, traducãtorul nu trebuie sã-l îndoctrineze pe cititor, sã-l «introducã» în opera autorului, el nu este prefaþator, nu-i critic literar. Opera tradusã trebuie sã vorbeascã prin ea însãºi. Precaritatea ºi totodatã profunzimea umanã a personajelor beckettiene urmeazã sã reiasã din vocabularul pe care-l alegi în noua limbã, din atenta cumpãnire a neologismelor ºi a cuvintelor vechi, din ritmul lor, copiat doar aparent dupã original, mai curând inventat plauzibil, cãci limbile îºi au alte valenþe sonore ale cuvintelor ºi frazelor. O bunã traducere este o invenþie perpetuã, e re-creere permanentã, sub lumina crudã a originalului ca un far ce se învârte nemilos ºi-þi spune când te-ai îndepãrtat de þãrm ºi riºti sã te pierzi în valuri care-þi întrec cu mult statura ta de scrib anonim. Da, îþi trebuie o anume umilinþã, trebuie sã te laºi subjugat de original, ºi supunându-i-te sã-l naºti pe furiº în limba ta: e aproape o passã de magie, ori un transfer alchimic. 

Câþi traducãtori, atâtea traduceri. E firesc, pentru cã suntem fiinþe vii ºi autonome, nu mecanisme. Problema cea mare este sã fi înþeles corect originalul, ca nu cumva sã dai doar o frumoasã parafrazã. Un mare stilist sã nu fie echivalat în cuvintele corecte ale unui profesor de românã. Sau invers: unui autor discret, cu o anume rãcealã ºi neutralitate behavioristicã, sã nu-i fie adãugat patetismul, intenþionat ori nu, al traducãtorului.

Ce nu se înþelege uneori este cã înainte de a traduce un text, traducem un autor, traducem sentimentele lui, traducem opinia lui despre artã, traducem fixaþiile ºi umorile lui. Traducem, de asemenea, umorile personajelor: la Beckett zeflemist-cinice, dar ºi blând-înþelegãtoare. Dintr-un dicþionar analogic ºi de sinonime, din zecile ori sutele de accepþii ale unui termen, putem alege doar unul ori douã cuvinte care sã corespundã unei situaþii punctuale - asta ca sã vã dau o idee de cât de strânsã e munca pe sens, stil ºi poeticitate generalã a textului. Trebuie sã posezi talent ºi experienþã ca sã nu greºeºti. La primele traduceri toþi greºesc. Sunt anume lucruri care se învaþã cu timpul ºi cu sutele ori miile de pagini traduse. Tinerii au tendinþa (în special la traducerile din englezã) sã se ghideze exclusiv dupã ideea cã dacã avem în limbã cuvântul care porneºte de la aceeaºi rãdãcinã ca în original, pe el trebuie neapãrat sã-l alegem. Nu-i intereseazã cât de recent a fost introdus în limbã, nu se ghideazã dupã epoca în care se desfãºoarã acþiunea, nu sunt jenaþi de cantitatea uriaºã de neologisme pe decimetru pãtrat de text (mã exprim înadins aºa !) ºi de faptul cã astfel proza devine parodie involuntarã. Ridicolul e ucigãtor într-un text, el submineazã autorul strãin ºi-l descalificã pe traducãtorul cât de bine intenþionat.

Traducerea, ca ºi lucrãrile originale, are nevoie de inspiraþie ºi inspiraþia, cum ºtia foarte bine Arghezi, e un fapt ce þine de potrivirea cuvintelor. Cuvintele le potrivea, desigur, ºi Ion Barbu, dar cu o esteticã total diferitã. Aºa se face cã absolut aceleaºi cuvinte sunã altfel la doi autori. Consecinþa este aceea cã translatorul traduce în cele din urmã ºi esteticile exprese ale autorilor pe care-i abordeazã.

Rareori poezie tradusã bine de cei ce n-au scris niciodatã poezie în viaþa lor. Explicitul ºi pedestrul sunt plãgile care-i desfigureazã pe marii poeþi traduºi în acest fel. Dacã traducerea de prozã mai poate fi uneori «informativã» (scuze pentru barbarism), cea de poezie nu poate fi nicidecum aºa. Ea este ori nu este. Suflul liric ºi subtilitãþile stilistice ori sunt empatic re-inventate, ori zisa traducere este o contradicþie în termeni, ea nefiind nici mãcar o onestrã traducere brutã (literalã) cãci îºi arogã ceva de care se îndepãrteazã cu fiecare silabã. Din pãcate (nu dau nume ca sã nu jignesc pe nimeni), la noi mari poeþi ai lumii sunt echivalaþi în acest fel. A cunoaºte o limbã mai rarã nu-þi dã dreptul sã traduci automat poezie. De aceea, la noi ca ºi aiurea, cuplurile de traducãtori (un nativ al limbii originale ºi un poet al limbii de sosire) sunt agreate de editurile cu adevãrat responsabile. Bineînþeles, în mãsura în care cei doi conlucreazã (nu vã gândiþi, vã rog, la personajul politic care a desfigurat acest termen) cu adevãrat, poetul nemulþumindu-se a stiliza un text pe care nu-l iubeºte ºi nu-l înþelege.

Vreau sã mãrturisesc aici un efect pe care l-a avut asuprã-mi auto-traducerea în francezã a poemelor proprii. E vorba de reîntoarcerea la poemele originale ºi corectarea lor în sensul esenþializãrii. Nu toate poemele suportã însã acest tratament. Asta nu poate fi o metodã. Subliniez doar intensa disputã lãuntricã pe care un act de auto-translare o stârneºte.

Cât despre traducerea marilor autori, de la Beckett, la Ben Jelloun, Vian ºi Modiano, la Stevens, Dylan Thomas, Roethke ºi O’Hara, trecând prin Pessoa ºi Cesar Vallejo, - pentru a nu pomeni decât câteva nume -, e cazul sã spun cã doar astfel mi-am forjat, în decursul timpului, independenþa vizionarã ºi glasul propriu ca autor. Fãrã traduceri opera mea ar fi fost cumva bearcã, mult mai sãracã.

Se uitã de obicei cã paginile semnate ca traducãtor fac parte nemijlocit din opera scriitorului cu acelaºi nume. De altfel, paternitatea este recunoscutã ºi legal prin aceea cã deþine copyrightul asupra lor. Destui optzeciºti mi-au mãrturisit cã ei au ucenicit pe traducerile mele (ºi ale profesorului ªtefan Stoenescu, cãruia îi mulþumesc încã odatã cã mi-a ghidat primii paºi) din O’Hara ºi Stevens, ori pe Antologia poeziei americane a lui Serge Fauchereau. E plãcut sã ºtii cã  mari poeþi americani au scris în româneºte prin mâna ºi sensibilitatea ta, ºi cã aceste versuri au influenþat generaþia urmãtoare de literaþi.

6 iulie 2013 

Comentarii cititori
sus

Linda Maria Baros 
de la Academia Mallarmé

  

Cum sã-þi hrãneºti bestia în fiecare zi

  

„Traducãtorul de prozã este sclavul autorului iar traducãtorul de poezie este rivalul sãu.” - Andrei Makine (Testamentul francez). În ce mãsurã vi se pare adevãrat?

Linda Maria Baros: Orice traducãtor responsabil este, în mod normal, un autor talentat care îºi împrumutã vocea, într-o anumitã grafie, desigur, asemenea unui actor care se produce pe scenã. Spun acest lucru fiindcã am ocazia sã folosesc un loc comun. Prin urmare, aºa cum aminteam într-un volum de versuri publicat în 2009 (L’Autoroute A4 et autres poèmes, Cheyne éditeur, Franþa), scena mea - atât în calitate de poetã, cât ºi de traducãtoare - este autostrada A4 (coala de hârtie). O autostradã A4 pe care o construiesc zilnic pentru a lega cap la cap distanþele culturale dintre România ºi Franþa. Iar o astfel de construcþie - care presupune îmbunãtãþiri funciare ºi terasamente - nu se împiedicã în cliºee ºi în alte angoase… Acestea din urmã sunt inerente pseudo-traducãtorilor sau celor a cãror experienþã în domeniul traducerilor tinde asimptotic cãtre zero.

Ce puteþi spune despre legãturile care se stabilesc între textul original ºi haina pe care o poartã într-o altã þarã? Dar despre cele dintre traducãtor ºi text?

LMB:  Evoluez - ºi spun acest lucru foarte liniºtitã  într-un univers binar în care poemul pe care-l traduc este mereu aceeaºi fiarã jupuitã de o altã piele. Nu mã ocup de ovine, caprine sau alte dobitoace, indiferent de haina pe care o îmbracã în ºeptelul autohton.

Un profesionist traduce orice sau e bine sã aleagã, sã empatizeze?

LMB: Un traducãtor profesionist poate sã transpunã, bineînþeles, orice text într-o limbã strãinã. Dar adevãrata întrebare pe care ar trebui sã ne-o punem sunã cu totul altfel… Este oare acceptabil ca un traducãtor profesionist sã nu selecþioneze corect, într-un mod exigent, operele pe care urmeazã sã le prezinte cititorilor din afara þãrii?

Aºa cum afirmam într-un interviu anterior referitor la cele 4 antologii ºi cele 4 dosare de poezie pe care le-am publicat în francezã cu ocazia Salonului de carte de la Paris din martie 2013, traducerea este, cu adevãrat, o luare de poziþie. ªi anume, o luare de poziþie determinatã de conºtientizarea gradului înalt de necunoaºtere a literaturii române în afara þãrii. În contextul de faþã, aº adãuga faptul cã traducerea este ºi un angajament de promovare a valorii reale. Un desant literar în Europa aceasta din care facem parte, în lumea aceasta globalizatã în care nu ne gãsim locul, nu se face pe bâjbâite!... Nu se face - aºa cum se spune la noi în periferie, la „ia-mã, nene!” -, cu volume de versuri sau cu romane de duzinã.

Rezultatul e influenþat de felul “exerciþiilor”: libere sau impuse?

LMB: Unui exerciþiu impus i se pot consacra traducãtorii din domeniul tehnic, juridic, economic, de exemplu. În sfera literaturii, acest concept nu-ºi are locul. Din perspectiva mea, pasiunea ºi angajamentul (ca sã nu ocolim tocmai acum vorbele mari) pe care le implicã traducerea nu se declanºazã, dupã cum spuneam mai sus, la ordin.

Cât de important este prestigiul unui text ori cel al literaturii din care provine?

LMB: Este de la sine înþeles faptul cã un autor celebru va fi privit altfel decât un autor necunoscut care aparþine unei sfere lingvistice minore. Dar nu acest lucru mi se pare neapãrat primordial. Mult mai important este modul în care traducerea reuºeºte sã rãspundã exigenþelor orizontului de aºteptare al publicului cãruia îi este destinatã. Secretul promovãrii unei literaturi constã în ºtiinþa creãrii unei oferte adaptate ºi integrate. Tocmai de aceea, traducãtorul joacã totodatã rolul unei agent literar care cunoaºte perfect liniile de forþã ale orizontului de aºteptare occidental ºi care are capacitatea de a-l modula. ªi, din acelaºi motiv, traducãtorii din România se descurcã foarte bine pe piaþa cãrþii de la noi. În afara þãrii, nu ar avea nici o ºansã. Iar cei care sunt profesioniºti nici nu se aventureazã.

Cum ajungeþi la un text?

LMB: Pânã în prezent, am tradus 30 de cãrþi ºi 6 dosare de poezie, dintre care 17 volume ºi, respectiv, 4 dosare în francezã, cãrora li se adaugã nenumãrate texte apãrute în antologii ºi reviste literare. Altfel spus, 140 de autori publicaþi, dintre care 80 din România. Dar înainte de a face aceste traduceri, am citit, bineînþeles, mii ºi mii de pagini. Cum domeniul meu de predilecþie este poezia, încerc întotdeauna sã parcurg operele complete ale autorilor pentru a selecþiona textele.

Desigur, atunci când este vorba despre autori români, acest lucru se poate dovedi foarte complicat. Nu numai pentru cã volumele sunt epuizate de multã vreme (sã le acordãm aceastã înþelegere cãrþilor trase, din pãcate, în tiraje „confidenþiale”), dar mai ales pentru cã anumiþi autori nu înþeleg dorinþa mea de a citi operele lor complete, atunci când am nevoie, de exemplu, de numai zece poezii… În Franþa, fiind membrã a Academiei Mallarmé (care acordã celebrul Premiu Mallarmé), precum ºi a juriului Premiului Apollinaire - cea mai importantã distincþie poeticã din spaþiul francez ºi francofon -, primesc, de mai mulþi ani, majoritatea noutãþilor editoriale importante. Iar autorii sunt întotdeauna bucuroºi sã le punã traducãtorilor la dispoziþie cãrþile care nu mai sunt disponibile în librãrii.

Aveþi o procedurã în ducerea la capãt a tãlmãcirii textului?

LMB: Procedez ca toatã lumea: citesc ºi selecþionez. Vine apoi etapa fundamentalã: traducerea. O traducere cât se poate de fidelã, în mãsura posibilitãþilor, desigur. Trebuie sã precizez însã cã am oroare de traducãtorii care îºi permit sã „colaboreze” cu autorii rescriindu-le opera!

În cele din urmã, las textul sã se decanteze, îl revãd de cel puþin trei ori ºi îl public. Nu e nimic ieºit din comun. Esenþial este ca publicul sã poatã citi un text care se prezintã ca ºi cum ar fi fost scris direct în limba în care a fost tradus. Altfel, ar fi o traducere oarecare. Altfel, nu poþi sã-þi hrãneºti fiara, bestia. 

Comentarii cititori
sus

Emil Belu


Poezia rãmâne unul dintre cele mai codificate limbaje
ale unei naþiuni

 

Nu ºtiu cât este de veridicã afirmaþia scriitorului rus strãmutat în idiomul francez. Un sâmbure de adevãr ar putea exista, dar pentru un simplu cititor cum sunt - nici prozator, nici poet, nici bun cunoscãtor de limbi strãine -, coaja fructului numit „traducere” este prea tare. Accesul la sâmbure este dificil, dacã nu imposibil. Comentariul la „provocarea”  lui Andre Makine  ar trebui fãcut, cu siguranþã, de cei implicaþi direct în actul traducerii sau de cei care au afinitãþi cu acest tip de scriere.

Cu certitudine, unele sunt uneltele traducãtorului de prozã, altele ale traducãtorului de poezie. Ca sã traduci din James Joyce, Ulise, de exemplu, trebuie sã te familiarizezi cu jargonul de la periferiile Dublin-ului, iar pentru a traduce un autor precum Céline, Voyage au boute de la nuite, sã zicem, traducãtorul trebuie sã fie, obligatoriu, stãpân pe stilistica frazei. Pentru a traduce un volum de prozã nu este obligatoriu sã fii prozator, dacã eºti, cu atât mai bine. Dar, pentru traducerea unui volum de poezii, este obligatoriu sã fii poet, ba chiar unul foarte bun. Ermetismul versurilor ºi licenþele poetice ridicã alt gen de obstacole în calea traducãtorului de poezie. Nu ºtiu dacã un volum de versuri precum 11 Elegii a fost tradus în japonezã, volum ce conþine toate ingredientele intraductibilitãþii. Oare, „bijuteriile” lui Nichita Stãnescu ºi-ar gãsi loc în  seiful numit kanji ?  Ce nivel de profesionalism trebuie sã atingã traducãtorul pentru a-i facilita conaþionalului accesul la comoara secretã?

Despre prozã s-a spus cã reflectã nivelul de maturitate al unei naþiuni, marcând o evoluþie constantã, echilibratã. Umberto Eco mãrturisea într-o scriere,  o anume dificultate în gãsirea traducãtorului ideal, dificultate ce venea din specificul prozei sale. Traducãtorul trebuie sã fie un bun cunoscãtor al subtilitãþilor de limbaj, al convulsiilor sociale, al moravurilor  Evului Mediu - epocã predilectã a scrierilor sale. Dacã ne gândim numai la Numele trandafirului ºi putem intui calvarul traducãtorului.

Câteodatã, nu sunt cruþate nici chiar propriile limite biologice. Michel Tournier a fost impresionat de întâlnirea cu un caz aparte: „Visite de mon traducteur roumain Sergiu Ruba. Je suis surpris de le découvert aveugle. Il est guidé par une jeune femme. Il me dit: „J`ai vu jusqu`à onze ans. Je me souviens des couleurs. J`admire son antrain, sa curiosié, son érudition”. (Jurnal extime)

Când traducãtorul nu este stãpân pe uneltele sale poate comite gafe monumentale. O spune Alexandru Paleologu: „Titlul versiunii franceze a Crailor e absolut inadmisibil: Les seigneurs du Vieux Castel. Mai întâi, de unde ºi pânã unde «castel»?...”  ªi eu care doream mult sã citesc varianta franþuzeascã a visului lui Paºadia : „Se  fãcea cã la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmã oarã vecernia, vecernie mutã, vecernia de apoi...” M-am dezumflat!  Dacã ºi titlul este greºit, ce o fi mai încolo?

Pe de altã parte, constrângerile idiomului pun insurmontabile piedici. O confirmã  Cioran: „...am frunzãrit vechiul dicþionar român-francez al lui Damé. Toate cuvintele româneºti - de o forþã, de o poezie extraordinarã; echivalentul lor francez - gãunos, insipid, convenþional didactic; e lãtinie în sensul cel mai rãu al cuvântului.”

Alchimie subtilã, poezia rãmâne unul dintre cele mai codificate limbaje ale unei naþiuni, esenþã zãmislitoare de matrice culturalã. „Pentru a merge la filonul înþelegerii unui popor, trebuie mers la poezie” - credea  T.S. Eliot. O þarã vitregitã de poeþi este o þarã cu un limbaj subevoluat. Poeþii au fost printre primii care au dat tonul înnoirilor. Se spune cã Dante a fãcut „trecerea de la antichitate, la umanismul Evului Mediu - un revoluþionar al rafinamentelor literare”. Dacã adepþii platonismului vedeau în vers ºi în rimã „posibilitatea de a reprezenta armonia universalã”, este capabil traducãtorul sã ne facã pãrtaºi la aceastã bucurie?

Poezia nu poate fi urmãritã evolutiv. Marile creaþii în domeniu nu sunt sincrone evenimentului istoric. Individualitatea poeziei în contextul unei culturi, este o realitate incontestabilã.  Poezia este acel „supliment de naþionalism” care o face intraductibilã, citisem undeva. Un cititor de prozã sau de poezie strãinã, nefamiliarizat cu idiomul original, cum suntem majoritatea, va fi nevoit sã accepte o traducere. (Doamna Klug, actriþã praghezã: „Vedeþi dumneavoastrã, ºtiu toate limbile, dar numai în idiº”, Kafka, Jurnal). Dacã aceastã tãlmãcire este o echivalenþã oarecare sau, lucru mai rar, depãºeºte modelul, este greu de apreciat de cãtre cititor. De obicei, sensibilitatea individualã, cultura ºi gustul pentru artificii ne fac partizanii unei traduceri, sau  alteia.

Recitindu-l pe Esenin, pentru care ani în ºir fãcusem o adevãratã pasiune, am avut surpriza ca într-o singurã carte sã dau peste patru variante ale aceleiaºi poezii: Vulpea. Traducãtori: Zaharia Stancu, George Lesnea, I. Olteanu ºi I. Creþu. O analizã sumarã a celor patru traduceri te duce cu gândul la patru poezii distincte. Mã întreb, cum o recita Esenin la întrunirile de poezie moscovite, cu gesturile lui de „actor cu trac”? Ce halou misterios învãluia poetul ºi ce rezonanþe stârneau în ascultãtor cuvintele devenite emblemã? O parantezã. Dinu Pillat lãuda traducerea lui Zaharia Stancu - care nu ºtia ruseºte -, ca fiind în spiritul originalului. (L-au ajutat niºte basarabeni, aveam sã aflu mai târziu).  Ionel Teodoreanu recomanda traducerea lui George Lesnea. Nu ºtiu dacã cei care dãdeau referinþe cunoºteau, la rândul lor, limba rusã, ºi la ce nivel. Eu, cititorul, neþinând cont de recomandãri, fie ele chiar „autorizate”, aleg traducerea apropiatã vibraþiei propriei mele coarde lirice. Am rezonat cu varianta lui George Lesnea.

Poezia  Corbul, autor, Edgar A. Poe, am revãzut-o în trei traduceri: Dan Botta, Emil Gulian ºi Petre Solomon. (Nu am vãzut alte traduceri: Mihu Dragomir, Mãtãsaru, despre care fiica, Nina Cassian, povesteºte în Memoria ca zestre, cã ar fi fost o versiune dupã care se preda la Universitate). Fiecare variantã dintre cele citite îþi strecoarã alt fior. Am votat versiunea lui Dan Botta. Nu am explicaþii.
Aflu din C`est moi qui souligne, Marina Þvetaeva, Actes Sud, 1989, cã Nina Berberova ºtia pe de rost poezia Corbul, în traducerea lui Vladimir Jabotinski, „un evreu cult”. Era o traducere superioarã celor lui Briusov ºi lui Balmont. Gusturi ºi gusturi!
O parantezã.

Nefiind un subtil cunoscãtor al limbii engleze, ba chiar departe de aºa ceva, mã întrebam cum sunã poezia Corbul în original? Ocazia s-a ivit! Întâmplarea a fãcut sã am colegã la un curs - ce nu avea nimic comun cu literatura - o actriþã americanã, adusã de vântul amorului aproape de iubitul ei canadian. Wendy, cum îi spuneam toþi colegii, avea temeinice studii de artã dramaticã la o celebrã universitate din New York. Fãcuse o pasiune pentru poezia lui Edgar A. Poe, ba mai mult, a refãcut de mai multe ori itinerariul drag poetului: New York - Boston - Philadelphia. Știa multe despre acest poet blestemat, ne-a împãrtãºit destule lucruri inedite, inclusiv despre corbul viu pe care poetul îl purta cu el în desele-i peregrinãri. Ne-a recitat cu patos Corbul, ºi i-am dãruit, toatã clasa, aplauze din belºug. Muzicalitatea versurilor, gesturile ºi mimica unei profesioniste în arta recitãrii, m-au adus instantaneu la rezonanþã. Un amestec de bocet ºi blestem, un cântec fãrã de sfârºit.

Revenind la afirmaþia lui Andre Makine, mã gândesc cã este imposibil sã stabilesc  ierarhii. Am numai „gusturi”, nu ºi piedestalul de pe care sã judec o traducere. Nu ºtiu dacã unul e sclav, altul rival. Las altora, mai pricepuþi, tranºarea verdictului.

Michel Tournier în Le vent Paraclet, ilustreazã  cât se poate de bine acest travaliu, pãstrând balanþa în echilibru:

Chaque langue ayant son atmosphère et son attraction propres, le préalable, à la bonne traduction est d`échapper à cette atmosphère, de se libérer de cette attraction afin d`evoluer en toute liberté dans la langue adopté. C`est un problème semblable à la mise sur orbite d`un satellite artificiel qu`il faut pour cela arracher a l`attraction de la terre.”

Comentarii cititori
sus

Florin Bican

 

Când traducem un text literar, nu traducem
dintr-o limbã într-alta, ci dintr-o culturã într-alta

 

“Traducãtorul de prozã este sclavul autorului, iar traducãtorul de poezie este rivalul sãu” - Andrei Makine (Testamentul francez). În ce mãsurã vi se pare adevãrat?
Un astfel de enunþ este adevãrat doar în mãsura în care traducãtorul concepe relaþia cu textul pe care îl abordeazã - fie el poezie sau prozã - în termeni de vasalitate. Dar traducerea literarã este mai mult decât o simplã asumare sau contestare a vasalitãþii. Este un act spontan de re-producere a libertãþii care a generat textul original. Or acolo unde existã rivalitate, nu existã libertate. Iar unde existã sclavie - nici atât…

Ce puteþi spune despre legãturile care se stabilesc între textul original ºi haina pe care o poartã într-o altã þarã? Dar despre cele dintre traducãtor ºi text?
Când traducem un text literar, nu traducem dintr-o limbã într-alta, ci dintr-o culturã într-alta. În aceastã situaþie, hainele pe care le îmbracã textul în traducere va trebui sã nu fie nici prea largi, nici prea strâmte - adicã exact pe mãsurã, atât cât cititorul traducerii sã nu aibã senzaþia cã citeºte un text în haine de împrumut. Pentru aceasta, între traducãtor ºi text trebuie sã existe o relaþie osmoticã.

Un profesionist traduce orice sau e bine sã aleagã, sã empatizeze? Rezultatul e influenþat de felul “exerciþiilor”: libere sau impuse?
Profesionistul empatizeazã cu orice traduce, în mãsura în care profesiunea sa de traducãtor reflectã o vocaþie. Pentru el traducerea este oricând un exerciþiu liber, iar aceastã libertate influenþeazã - inevitabil - rezultatul în mod pozitiv.

Cât de important este prestigiul unui text ori cel al literaturii din care provine?
Prestigiul este periculos, pentru cã poate genera complexe - de inferioritate sau de superioritate - ambele la fel de nocive. ªi mai ales pentru cã este strãin, exterior textului ºi, ca atare, derutant. În cazul unei opere consacrate, acest prestigiu s-a cristalizat la nivelul unui receptor care nu este acelaºi cu cel cãruia i se adreseazã traducerea. Când este vorba despre un text literar, prestigiul nu este decât o prejudecatã.

Cum ajungeþi la un text? Aveþi o procedurã în ducerea la capãt a tãlmãcirii lui?
Ajung la text de-abia dupã ce a ajuns textul la mine ºi mi s-a deschis. Atunci intru în el ºi-l traduc din interior.

Comentarii cititori
sus

Lia Boangiu

 

Încearcã sã traduci o poezie 
ºi ai sã descoperi care îþi sunt limitele

 

Pentru mine ca traducãtor amator - fãrã studii concrete în acest sens în afarã de învãþatul limbii engleze pe la ºcoli ºi pasiunea mea personalã pentru ea -, o parte din întrebãrile puse aici mai degrabã mã pun pe gânduri cu privire la metodele mele de tradus, care sunt sublime dar lipsesc cu desãvârºire. Sunt de acord cu citatul din Makine, pentru cã toate întâlnirile mele cu poezia au fost ca niºte mici naºteri din care nimeni nu a scãpat nevãtãmat. Exact atunci când crezi cã ai evoluat ºi stãpâneºti bine o a doua sau a treia limbã, încearcã sã traduci o poezie ºi ai sã descoperi care îþi sunt limitele de fapt.

În traducerea de prozã nu mã simt precum un sclav al autorului, ci mai degrabã ca un ucenic sau colaborator. Cel mai interesant e atunci când descoperi o frazã sau un paragraf care þi-au plãcut ºi sã încerci sã le traduci în aºa fel încât sã îºi pãstreze farmecul, în aºa fel încât subtextul sã se pãstreze, sau sã se adapteze la cultura limbii în care traduci. Tocmai de aceea e mult mai dificil sã faci asta cu poezia, care e una din expresiile pure ºi nealterabile ale unei culturi.

Au fost rare cazurile în care a trebuit sã traduc ceva ce nu îmi plãcea pentru cã nu a fost cazul sã îmi câºtig existenþa din asta pânã acum. Asta înseamnã cã în general am tradus textele care mi-au plãcut mie, fie din prozã, fie din poezie. Unii autori, precum poetul George Szirtes, m-au avertizat cã va fi foarte greu sã le traduc textele; aveam dubiile mele, dar mai grãitor e faptul cã ºi azi încã traduc la ele.

Pentru cã îmi pãstrez un anume idealism, îmi place sã cred cã e mai bine dacã traducãtorul lucreazã doar pe texte care îi plac, dar pentru cã prefer sã fiu realistã, vreau sã recunosc faptul cã textele care nu îþi plac sunt adevãrata provocare, ºi pânã la urmã îþi completeazã experienþa. Aºa cum am zis la început, nu am studii de traducãtor; dar posibilitatea de a traduce ºi deci a te înþelege cu oameni din alte locuri m-a atras mereu, ºi mi se pare una din cele mai impresionante posibilitãþi de la Babel încoace. În ultima vacanþã, am reuºit sã comunic în englezã cu oameni din Portugalia, Franþa, Finlanda, Cabo Verde, Elveþia ºi altele. Dacã ar fi sã iau ceva drept ºansa mea, atunci sã ºtiu limba englezã a fost aceastã ºansã, ºi cred cã mulþi tineri din România mi-ar da dreptate.

*

Poeme traduse de Lia Boangiu:

 

Pierdut pe mare - Robert Creeley

Referitor la o ºtire ce semnala
deþinuþi care îºi rupeau propriile picioare
cu barosul, pentru cã nu mai puteau suporta
tratamentul pe care îl primeau...

Trageþi cu toþii acum
pentru cã vom reuºi sã ajungem
dincolo în acea parte
îndepãrtatã.

Nu plângeþi, vor fi oameni
peste tot în jurul nostru, ºi nici vreun gând
cã vom mai fi deranjaþi,
sau agresaþi de strãini.

Vom fi cu toþii
acolo, luptând, vom cânta
ºi vom dansa,
o noapte nebunã cu siguranþã.

Și când va fi gata, dimineaþa
se va sparge pe plajã
aºa cum se sparge un picior
atunci când un om se convinge sã îl loveascã cu un ciocan.

*Poezie publicatã iniþial în revista de poezie The Poet, în 1957. Inspiratã dupã o întâmplare adevãratã. Link original: https://jacket2.org/commentary/lost-sea

 

Canto XLV - Ezra Pound

Cu Usura

Cu usura nu are omul o casã de piatrã bunã
fiecare bloc tãiat fin ºi bine potrivit
cu un design care le-ar putea acoperi faþa,
cu usura
nu are omul un paradis pictat pe peretele bisericii sale
harpes et luz
sau unde virgina primeºte mesaj
ºi halou proiectat din incizie,
cu usura
nu vede omul Gonzaga pe urmaºii ºi concubinele sale
nicio picturã nu este fãcutã sã dãinuiascã sau sã trãiascã
dar este fãcutã sã vândã ºi sã vândã repede
cu usura, pãcat impotriva naturii,
este pâinea ta tot mai mult din cârpe râncede
este pâinea ta uscatã ca hârtia,
fãrã munte de grâu, fãrã fãinã tare
cu usura linia creºte mai groasã
cu usura nu este vreo demarcaþie clarã
ºi niciun om nu poate gãsi loc pentru sãlãºluire.

Cioplitorul de piatrã e þinut departe de tonul sãu
þesãtorul departe de gherghef
CU USURA
Lâna nu vine la târg
Oile nu aduc câºtig cu usura
Usura este o molimã, usura
Toceºte acul in mâna fecioarei
ºi opreºte dibãcia torcãtorului. Pietro Lombardo
nu a venit prin usura
Duccio a venit nu prin usura
ºi nici Pier della Francesca; Zuan Bellin nu prin usura
ºi nici ”La Calunnia” pictatã.

Nu a venit prin usura Angelico; nu a venit Ambrogio Praedis
Nu a venit bisericã din piatrã semnatã: Adamo me fecit.

Nu prin usura St. Trophime
Nu prin usura Saint Hilaire,
Usura rugineºte dalta
Ea rugineºte meºteºugul ºi meºterul
Ea roade firul din gherghef
Nimeni nu învaþã sã þese aur în modelul ei;

Azurul a avut gangrenã prin usura; purpuriul este nebrodat
Smaraldul nu gãseºte un Memling
Usura ucide copilul în pântec
Ea stã în curtarea tânãrului bãrbat
Ea aduce paralizia în pat, zace
Între tânãra mireasã ºi ginerele ei
                 CONTRA NATURAM
Ei au adus târfe pentru Eleusis
Cadavre sunt puse la banchet
La porunca usurii.

*N.tr. – Usura – dobândã la bani împrumutaþi, It
Link original: http://www.poetryfoundation.org/poem/241052

 

La orele mici  - Wole Soyinka

Albastru diafan, fum de tutun
Serpentinã pe film ud ºi glazurã de lemn,
Amuþeºte cromul, încoroneazã draperii de catifea,
Întunecã peºtera oglinzilor. Degete fantomã
Piaptãnã pãr de alge, mângâie vene acvamarine
De marinari naufragiaþi, captivi
Ai notelor sufocante ale lui Circe. Barmanul
Dispenseazã poþiuni vulcanice?
Somnambulã, trupa cântã în continuare.

Mixer de cocktail, peºte argintiu
Danseazã pentru clienþi lipitori.

Aplauzele sunt cufundate în moleºealã,
Încurcate în plasele ºoaptelor amanþilor
ºi geana vicleanã a androginului.

Notele plutitoare mângâie noaptea
Înmuiatã adânc în indigo? ºi totuºi ei cântã.

Plecãrile întârzie. Absenþele nu
Golesc taverna. Ele atârnã peste ceaþã
Precum exalaþiile din malurile retrase. Curând,
Noaptea reposedeazã tãcerea, dar pânã la rãsãrit
Notele îºi menþin balansul, epifanii
Fumurii, posesoare de ore.

Plângerea muzicii iartã, rãscumpãrã
Surzenia lumii. Noaptea se întoarce
Spre casã, izolatã în note de consolare, încreþind
Tãcerea spartã a inimii.

*Link original: http://www.shigeku.org/xlib/lingshidao/waiwen/soyinka.htm

  

Civil ºi Soldat - Wole Soyinka

Apariþia mea s-a ridicat din cãderea plumbului,
A declarat, „eu sunt un civil”. A servit numai
Ca sã îþi agraveze frica. Cãci cum m-aº fi
Putut ridica, fiind din aceastã lume, în acea orã
De moarte imparþialã! Și am mai gândit: nici nu este
Gâlceava ta din aceastã lume.

Ai stat pe loc
Pentru ambele eternitãþi, ºi ah am auzit lecþia
Sesiunilor tale de antrenament, avertizând -
Pârjoleºte pãmânt în urma ta, nu lãsa
O neutralitate echivocã în spate. Reiterare
A dilemei mele civile, pãmântul adâncit
De la festivalul de plumb al prietenilor tãi mai zeloºi
A fãcut ce-i mai rãu din confuzia ta, ºi când
Ai adus arma sã o pui pe mine, ºi moartea
mi-a zvâcnit uºor în ochi, calvarul tãu
ºi al vostru al tuturor a devenit clar pentru mine.

Sper ca într-o zi
Concentrat pe meseria mea de trai, sã fiu pus
În gardã de apariþia ta într-un tranºeu,
Semnalând, sunt un soldat. Nu voi ezita atunci
Dar te voi împuºca drept ºi curat
Cu carne ºi pâine, o tigvã de vin
Cu un ciorchine de sâni pe fiecare braþ, ºi acea
Singuraticã întrebare - tu ºtii prietene, mãcar acum,
Despre ce este vorba aici?

*Link original: http://www.shigeku.org/xlib/lingshidao/waiwen/soyinka.htm

 

Noapte - Wole Soyinka

Mâna ta e grea, Noapte, peste fruntea mea.

Nu port inimã de mercuric precum norii,
Sã pot îndrãzni.

Exacerbare din plugul tãu subtil.

Femeie ca o scoicã, pe semiluna mãrii.

Ți-am vãzut ochiul gelos potolind fluorescenþa
Mãrii, dans pe pulsul neîncetat
Al valurilor. Cum stãteam aºa, golit
Supus precum nisipurile, sânge ºi sare
Curgând spre rãdãcini. Noapte, ai plouat
Zimþate umbre prin frunze umede
Pânã când, spãlat în difuzia caldã a celulelor tale pãtate
Senzaþii m-au chinuit, fãrã chip, tãcute precum hoþii de noapte
Ascunde-mã acum, când copiii nopþii bântuie pãmântul
Nu trebuie sã aud niciunul! Aceste celule ceþoase mã vor
Distruge încã; dezbrãcat, nechemat, la naºterea mutã a Nopþii.

*Link original: http://poefrika.blogspot.ro/2009/02/wole-soyinkas-night.html 

Comentarii cititori
sus

Jan Willem Bos

 

Cum sã traduci aºa ceva?!?

 

Recent, o fundaþie din Belgia m-a rugat sã traduc Povestea lui Harap-Alb în neerlandezã. Recunosc cã, dacã ar fi fost dupã mine, aº fi ales un alt scriitor. Dar sunt într-o pasã proastã. Din diferitele propuneri pentru traduceri din literatura românã pe care le-am fãcut în ultima perioadã la diverse edituri din Olanda, nu a fost acceptatã nici una. Oferta a fost variatã - Dan Lungu, Gabriela Adameºteanu, Varujan Vosganian, Stelian Tãnase, Mateiu I. Caragiale º.a. - ºi interesantã, zic eu, dar probabil nu satisface criteriile pe baza cãrora se aleg cãrþi pentru a fi traduse în ziua de astãzi. Nu ajutã faptul cã e crizã, cã tineretul (ºi nu numai el) nu mai citeºte, cã imaginea României este de aºa naturã încât lumea se întreabã dacã existã librãrii în þara aia, etc. Noroc cu Cãrtarescu ºi cu Orbitorul lui, care m-a bãgat în pâine pentru câþiva ani buni, dar între timp am terminat traducerea. Primele douã volume au apãrut deja în Olanda, au fost bine primite ºi amândouã nominalizate pentru Premiul European pentru Literaturã, volumul trei urmând sã aparã la începutul anului viitor.

Deci, deocamdatã stau. Nu cã stau degeaba. Lucrez la a doua ediþie a dicþionarului neerlandez-român, român-neerlandez, mai scriu câte un articol, mai þin câte o conferinþã ºi mai traduc pe la tribunale ºi judecãtorii pentru românii certaþi cu legea. Dar îmi face o deosebitã plãcere sã traduc din literatura românã, aºa încât am primit cu mare bucurie oferta neaºteptatã de a traduce Harap-Alb.

Recunosc, cu Creangã nu mã împac deosebit de bine, în primul rând, dar nu exclusiv, pentru faptul cã este intraductibil. Asta a fost ºi reacþia prietenilor români cãrora le-am spus ce anume mã preocupã în momentul de faþã. Toþi au zâmbit, fãrã îndoialã un zâmbet legat de amintirile lor din copilãrie (pun intended), dupã care au exclamat: Dar cum sã traduci aºa ceva?!?

Cu câþiva ani în urmã, am alcãtuit o antologie de prozã scurtã din care am considerat cã nu poate lipsi Creangã. Oricum, Povestea lui Harap-Alb era prea lungã pentru acel proiect, dar am avut temerea cã îl voi nedreptãþi pe autor cu traducerea în neerlandezã a unuia din textele care s-ar fi încadrat. Atunci am optat pentru Povestea poveºtilor, plecând de la premisa cã acel text are atât de mult haz, încât ºi în traducere va rãmâne destul pentru a-i delecta pe cititorii neerlandofoni. ªi consider cã s-a ridicat la nivelul aºteptãrilor.

Dar de ce ar pãrea Creangã intraductibil? Nu numai pentru moldovenismele lui, pentru bogãþia ºi suculenþa limbajului ºi pentru umorul subtil, dar ºi pentru faptul cã orice ai face într-o traducere din Creangã, rezultatul, oricât de reuºit, nu are cum sã mai fie Creangã. Am aceeaºi problemã ºi cu Eminescu, cel mai ‘lost in translation’ din toþi poeþii. Eminescu este un premiu pe care îl primim noi strãinii care am învãþat limba românã ºi la care altfel n-am fi avut acces. Sincer sã fiu, dacã mi s-ar fi propus sã fac o (nouã) traducere dupã poeziile lui Eminescu, nu ºtiu dacã aº fi acceptat.

Cu Creangã nu este aceeaºi situaþie. Este totuºi prozã, nu este vorba de poetul naþional... De ce sa mã dau înapoi? Deci nu m-am dat. Însã textul ridicã destule probleme, chiar si pentru cineva care s-a antrenat în anii recenþi cu Orbitor.

Poate din laºitate, poate din comoditate am comandat prin internet traduceri ale basmului în limbile englezã (traducere de Ana Cartianu ºi R.C. Johnston, repovestitã de Lornie Leete-Hodge) ºi germanã (traducere de Harald Krasser), în care sã gãsesc sugestii sau chiar soluþii pentru problemele pe care le voi întâmpina ºi din care, speram, sã mã mai inspir. Mã ajutã, desigur, dar traducerea în englezã este o repovestire ºi tinde sã sarã peste obstacole (sau sã treacã pe sub ele, dacã preferaþi). Cea germanã este cam literalã ºi tinde sã înlocuiascã locuþiunile tipic româneºti cuvânt dupã cuvânt, ceea ce încerc sã evit eu.

Prima mea problemã chiar se pune cu titlul, ºi aici colegii mei au avut opþiuni diferite. Basmul se numeºte in englezã The Tale of Harap Alb, deci traducãtorul a ales sã pãstreze ‘numele’ eroului povestirii, poate dorind sã respecte principiul, de altfel lãudabil, cã în mod normal nu se traduc numele. În germanã a devenit Das Märchen vom Weißen Mohren,interesant cã in englezã povestea a rãmas tale, dar în germanã a devenit basm... Traducãtorul german foloseºte de altfel ºi sintagma ‘der weisse Mohr’, deci cu articolul hotãrât, arãtând cã nu considerã apelativul pe care l-a primit tânãrul fecior de crai de la Spân (alt cuvânt intraductibil) chiar ca un nume. Nu sunt încã hotãrât cu privire la ‘poveste’. Opþiunile sunt verhaal (poveste), sprookje (basm), geschiedenis (istorie) sau chiar lotgevallen (peripeþii). Mã voi hotãrî dupã ce pun ultimul punct. În ceea ce priveºte numele, am optat pentru Blanke-Moor, traducând deci numele lui Harap-Alb, însã fãrã sã întrebuinþez vreodatã articolul hotãrât.

Graiul moldovenesc folosit de Creangã rãmâne un mare impediment. Nu îmi vine sã transpun textul într-un dialect din Þãrile de Jos. Cum sã vorbeascã Gerilã (ºi numele ãsta cum se traduce?!) ca un tip din Drenthe? La care se mai adaugã problema cã subsemnatul am crescut la Amsterdam, ºi dialectologia olandezã nu se numãrã printre specialitãþile mele.

ªi textul este pe alocuri greu de interpretat. Aºa de greu încât colegii mei uneori au avut interpretãri diferite. Dau doar un singur exemplu. Originalul are: “Þipa ºarpele în gura broaºtei de seceta mare ce era pe acolo”. În germanã: “… daß … die Schlange … nach Art der Frösche quakte”. Însã în englezã: “… and the snakes would squeal out of frogs’ mouths”. Ce a vrut sã spunã autorul: ºarpele imita sunetul unei broaºte sau fãcea zgomotul respectiv din gura unei broaºte?

Dintr-un anumit punct de vedere, din perspectiva traducãtorului, sarcina pe care mi-am asumat-o seamãnã cu traducerea unei poezii. Anume faptul cã fatalmente sunt obligat sã mã îndepãrtez destul de mult de la text. Compensez expresiile idiomatice ale lui Creangã pentru care nu am o traducere pe mãsurã (cum ar fi ‘câine-câineºte’, dar aº putea sã dau zeci dacã nu chiar sute de exemple), folosind un limbaj mai haios în neerlandezã acolo unde textul lui Creangã este mai degrabã neutru. Astfel încerc sã gãsesc un echilbru satisfãcãtor, sperând într-un rezultat care îl va convinge pe cititorul olandez ºi, în cazul de faþã, flamand de marile calitãþi ale prozatorului clasic român. ªi mai ales trebuie sã evit jumãtatea de zâmbet de pe buzele prietenilor mei români ºtiutori de neerlandezã, prin care sã-mi spunã: Nu þi-am zis eu cã este intraductibil...?

De ieºit, va ieºi ceva. Va fi Creangã? Sper, dar nu garantez.


[Jan Willem Bos a tradus aproape 20 de cãrþi din românã ºi a scris vreo 10. În mai 2013, a apãrut la editura Trei cartea lui, 'Suspect'. Dosarul meu de la Securitate, tradusã din limba neerlandezã de Alexa Stoicescu]

Comentarii cititori
sus

Andreea Bratu

 

(Tr)aducãtorul de poveste

 

Nu am experienþã prea mare ca traducãtor, dar sunt câteva lucruri pe care doresc sã vi le împãrtãºesc. În primul rând, dacã nu-þi place textul, dacã nu se stabileºte un fel de relaþie cu el, nu îþi gãseºti locul în poveste ºi nu te ataºezi de personaje, nu-þi iese o traducere bunã. Sigur, traducerea o faci, dar mai e nevoie de încã ceva ca sã iasã un lucru special.

Apoi, te rupi cu greu de o carte la care ai lucrat. Pe de o parte, simþi bucurie ºi uºurare, pentru cã ai ajuns la final, pe de alta, ai regretul cã povestea s-a terminat ºi cã te desparþi de niºte prieteni ºi de o lume pe care ai locuit-o, indirect, pe parcursul timpului petrecut acolo ca traducãtor. Cel mai plãcut sentiment e cel de început, când deschizi cartea (sau fiºierul electronic) ºi citeºti câteva pagini, ºtiind cã eºti prima personã din limba ta care are acest noroc ºi cã de tine depinde sub ce formã ajunge textul la toþi ceilalþi. E un sentiment aparte, care merge mânã în mânã cu responsabilitatea ce-þi revine, ca tãlmãcitor al textului respectiv.

Poþi alege dacã accepþi sau nu un text, dar nu poþi refuza de prea multe ori propunerile editurii. De obicei, þi se trimit câteva pagini, pentru a vedea textul ºi a decide dacã te angajezi sã îl traduci sau nu. Din pãcate, de cele mai multe ori, editura îþi dã un rãgaz destul de scurt pentru traducerea propriu-zisã; n-am înþeles niciodatã de ce trebuie ca totul sã se facã în grabã, când e clar cã astfel traducerea poate avea de suferit. Sunt momente în care te împiedici de un cuvânt sau de o expresie pentru care pierzi o zi întreagã, mergi pânã în pânzele albe cu cercetarea, apelezi la specialiºti în domeniul necesar ºi tot nu eºti mulþumit de varianta gãsitã. Alteori totul merge ca uns, de parcã ai rescrie chiar tu cartea în propria-þi limbã. Stilul þi se potriveºte ca o mãnuºã, personajele îþi devin cei mai buni prieteni ºi deznodãmântul e firesc. Mai-mai cã-þi vine sã te crezi autorul cãrþii, dar experienþa, atâta câtã e, îþi domoleºte elanul ºi infatuarea ºi te reaºeazã acolo unde îþi e locul: nu pe coperta cãrþii, ci pe pagina de gardã, sub numele scriitorului. Ce-þi rãmâne e mulþumirea cã ai reuºit sã fii un bun intermediar între acesta ºi cititorii din þara ta. ªi dorul de anumite personaje. Mie mi-e dor de Ivy ºi de Mãcuºor!

Comentarii cititori
sus

Jean-Louis Courriol

 

Traducãtorul trebuie sã se mulþumeascã
sã fie vocea exactã a autorului

 

Citatul propus de dvs spre reacþie sau reflecþie, „Traducãtorul de prozã este sclavul autorului, iar traducãtorul de poezie este rivalul sau” - Andrei Makine (Testamentul francez) este incitant deºi foarte schematic dupã pãrerea mea. Am tradus ºi din prozã (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu ºi mulþi alþii) ºi din poezie (Eminescu, Blaga, Marin Sorescu, Dinescu, etc), cred cã pot avea o opinie oarecum argumentatã în aceastã privinþã: traducãtorul nu este nici sclavul nici rivalul autorului. Trebuie sã se mulþumeascã sã fie vocea lui exactã, cât mai exactã, într-o altã limbã, ajutorul lui de încredere spre o altã lume lingvisticã ºi culturalã.

Definitã în acest mod, misiunea lui - în sensul cel mai adânc al cuvântului - n-are cum sã includã noþiuni de sclavie sau de rivalitate.

ªi, mai ales, nu se poate stabili o astfel de deosebire între actul de traducere din prozã ºi din poezie. A-l descrie pe traducãtorul de poezie ca pe un rival al autorului implicã o prejudecatã de-a dreptul întristãtoare - dar extrem de frecventã - ºi anume cã poezia nu poate fi tradusã bine decît de un poet. Singurul dram de adevãr din citatul respectiv ar fi cã, în aceste condiþii, traducãtorul îºi scrie, traducând, propria lui poezie. Dar atunci nu mai e traducãtor. Albatrosul lui Baudelaire tradus de Arghezi este o poezie arghezianã, nu o traducere, sau o traducere proastã.

De asemenea, este foarte greu sã concepem ce fel de sclav ar putea sã traducã din prozã, de ce ar fi sclavul prozatorului Liviu Rebreanu, de exemplu, cel care ºi-a propus sã dea o viaþã nouã, o a doua viaþã unei opere de mare valoare care, altfel, n-ar fi avut ºanse sã fie descoperitã de cititorii de altã limbã ºi culturã.

Trebuie, dimpotrivã, sã se ridice la nivelul lui, sã se înalþe pânã la valoarea operei pe care o traduce, sã fie interpretul ei în sensul muzical al termenului, sã fie în slujba ei, niciodatã sluga ei. Formula din citatul amintit are ceva pur formal ºi fals din faimosul leitmotiv italian „tradutore/traditore” în care adevãrul este dezinvolt sacrificat unei rime ieftine.

A traduce din prozã sau din poezie este una ºi aceeasi activitate menitã sã dea viaþã cu ajutorul altor cuvinte  unei creaþii estetice, indiferent dacã s-a înfãptuit în versuri sau în prozã. Procesul în cauzã e la fel de uºor sau, mai exact, la fel de greu de realizat.

Traducerea, ca artã, ca practicã, nu ºi-a definit îndeajuns de clar conceptele fundamentale. Aceastã lipsã se face simþitã dureros ori de câte ori se încearcã, cum este cazul cu ancheta iniþiatã judicios de dvs, o mai exactã „vizibilitate” a scopurilor ei ºi, în consecinþã, a acþiunilor menite sã le îndeplineascã corect.

Aº dori sã rãspund global aici întrebãrilor dvs schiþând un fel de „Défense et illustration de la traduction”. Dacã ne gândim bine, singura problemã care trebuie rezolvatã atunci când vrem sã înþelegem cât de cât ce înseamnã a traduce opere literare de valoare este urmãtoarea: ce nu trebuie, ce nu poate sã nu fie transpus dintr-un text ca sã nu-i se piardã valenþele esenþiale în procesul de traducere ?

Atâta timp cât nu se va da o rezolvare satisfãcãtoare acestei probleme traducerea va rãmâne lipsitã de principii cãlãuzitoare ºi va clãdi pe nisip oricâte teorii sofisticate ºi aparent subtile s-ar putea elabora.

Adevãratul traducãtor nu poate fi decât cel care de faþã cu operele – fie de poezie sau de prozã – pe care a ales singur sã le traducã - gãseºte un rãspuns adecvat întrebãrii de mai sus. Doar atunci se poate angaja în actul greu dar pasionant al traducerii. Dacã ºtie, cu alte cuvinte, ce este esenþialul textului de tradus, condiþia necesarã dar nu ºi suficientã a traducerii este împlinitã.

Dar o precizare trebuie fãcutã aici: în mod evident nu am vorbit decât de opere literare cu realã valoare esteticã, ceea ce nu reprezintã, din pãcate, decât un procent neînsemnat din uriaºa producþie „industrialã” de traduceri dedicate unor produse scrise dar nu ºi literare…

Dupã cum am spus-o mai sus, traducerea nu ºi-a stabilit un statut conceptual clar, în ciuda faptului cã poate fi socotitã o activitate umanã cu mult anterioarã celei pur estetice.

Din acest deficit extrem de regretabil decurg consecinþe grave: în ceea ne intereseazã aici mai mult, literatura românã este o victimã – cuvântul nu este deloc excesiv – a acestui fenomen. Dacã menirea traducerii este sã fie o punte culturalã spre cititori alofoni, sã integreze în orizonturile de civilizaþie ale altor popoare ceea ce o limbã a produs mai reprezentativ pentru geniul ei – ºi aºa credem cã trebuie definitã – atunci suntem constrânºi, din pãcate, sã constatãm cã literatura românã e departe de a fi fost tradusã cu ceea ce ar putea sã dea o imagine cât de cât aproximativã a valorilor ei reale.

Nu i-au fost traduºi clasicii, cei care constituie soclul temeinic al tradiþiei literare. Consecinþa de neînlãturat dar, în mod ciudat, deloc evidentã pentru mulþi intelectuali ºi scriitori români actuali, este cã ei nu existã în peisajul literar strãin – francez, în ceea ne priveºte – decât în ipostaza unor apariþii incerte, efemere, lipsite de profunzimea istoricã necesarã unor judecãþi de valoare serioase.

Acest lucru s-a evidenþiat strident, dacã vrem sã ne referim concret la un eveniment recent ce-a stârnit multã vâlvã în micul univers al literelor bucureºtene, cu ocazia Salonului de Carte de la Paris 2013 unde România a fost oaspetele de onoare.

Toate ingredientele aceleiaºi reþete ratate s-au regãsit atunci: editori francezi dezorientaþi în cãutare disperatã de subvenþii de orice provenienþã, sfãtuiþi de intermediari interesaþi doar de plasarea  propriilor lor „traduceri”, traducãtori doar cu numele, neavând – vorba de duh recent auzitã a unei scriitoare – decât douã simple probleme, problema limbii române ºi a limbii franceze (!).

Cam la atât se reduce ceea ce ar fi putut sã fie un moment unic pentru literatura românã în Franþa. Se poate pune pariu cã „la montagne aura accouché d’une souris” cum spune francezul… cu alte cuvinte cã nu se va alege mare lucru din marele bâlci ºi cã „literatura” puternic subvenþionatã atunci nu va produce succese durabile.

Din aceste eºecuri repetate ar fi trebuit sã ne învãþãm minte: o literaturã mare cum este literatura românã, scrisã într-o limbã de circulaþie restrânsã, nu are voie sã-ºi iroseascã ºansele. Este obligatã sã mizeze pe valori exemplare, pe de o parte ºi, evident, pe traduceri de aceeaºi calitate, pe de alta.

Spuneam cã nu s-a înþeles rolul major al traducerii. Acesta este cu atât mai puternic cu cât textele literare provin din zone mai puþin cunoscute. Dacã traducerile din anglo-americanã nici nu au nevoie de prea multã seriozitate întrucât literatura respectivã este precedatã comercial de faima ei impunãtoare (care nu exclude, evident, mediocritãþi cu duiumul) cele din românã se cer mai mult ca perfecte pentru a se impune. A se impune, s-o precizãm numaidecât, pe termen lung.

Or, un lucru ni se pare clar: s-a procedat exact invers în procesul de promovare a literaturii române peste hotare ºi anume pe succese de tip scandalos sau, ce e ºi mai grav, pe linie de gãºti mãrunte, fãrã sã lipseascã ºi ºmecherii de tip, sã-i zicem, balcanic, deºi cuvântul e prea blând, cum ar fi publicarea de cãtre un autor prea insignifiant ca sã i se pomeneascã numele, a unei traduceri cerute de el unui traducãtor ca s-o publice mai târziu sub semnãtura unui falsificator…

Când se ajunge, în goanã bezmeticã dupã apariþii fãrã viitor în strãinãtate, la asemenea matrapazlâcuri ºi tocmeli, nu mai poate fi vorba de intelectualitate, de culturã ºi de literaturã. Ne aflãm nu printre scriitori ºi traducãtori ci printre geambaºi ºi precupeþi.

Desigur cã trebuie abordatã aici ºi problema gravã a statutului editorilor francezi care, în marea lor majoritate, se  comportã sau sunt obligaþi sã se poarte ca niºte paraziþi ai instituþiilor dãtãtoare de subvenþii. Aceastã situaþie nu le permite sã acorde valorii literare a operelor importanþa cuvenitã: ei nu sunt interesaþi decât de posibilitatea de a publica cu cele mai mici pierderi financiare, sã le fie plãtite ºi traducerea ºi producþia cãrþii dupã care, dacã mai vând cinzeci de cãrþi sau o sutã n-au pierdut nimic chiar dacã n-au câºtigat mare lucru…  Atunci intrã în joc ºi traducãtori de duzinã, de fapt negociatori de subvenþii pe lângã instituþiile respective care-ºi plaseazã traducerile fãcute pe bandã rulantã, corectate ºi recorectate ca sã fie cât de cât acceptabile.

Din pãcate, ne pare rãu cã trebuie s-o spunem, dar trebuie s-o spunem, aºa aratã peisajul literar românesc actual sub aspectul traducerii. Sã sperãm cã noua conducere a ICR-ului va fi în stare sã ia mãsura exactã a acestor probleme de imagine. Declaraþiile domnului Lilian Zamfiroiu în acest sens ne îndreptãþesc, cunoscându-l personal, sã credem cã va lucra serios în acest sens. ªi este esenþial ca o instituþie menitã sã ajute la difuzarea culturii româneºti de calitate sã fie cât mai atentã la valoarea operelor, implicit a traducerilor, selectate în mod cât mai obiectiv de adevãraþi specialiºti.

Nu am rãspuns, fireºte, decât parþial aºteptãrilor dvs privind o analizã în profunzime a multiplelor aspecte ale procesului de traducere literarã. Nici nu se putea altfel. Complexitatea lor ar merita dezbateri ample de genul celei iniþiate de dvs.

Sã sperãm cã, graþie lor, dacã se vor multiplica, vom depãºi stadiul mediocru de amatorism dãunãtor care continuã sã pericliteze procesul necesar de transparenþã a culturii româneºti în strãinãtate.

Cu cele mai bune gânduri culturale ºi traductive,

Jean-Louis Courriol,
Prof.univ.dr la Universitãþile din Lyon ºi Piteºti,
Preºedintele Institutului Internaþional Liviu Rebreanu de Cercetare în Traducere Literarã ºi Simultanã
Lyon, 4/07/2013

Comentarii cititori
sus

Dan Dãnilã 

 

Despre traduceri, traducãtori, traduși…

 

Îmi permit sã reiau aici niște idei dintr-un articol mai vechi, fiindcã nu mi-am  schimbat cu nimic opiniile de atunci: eu am fost tentat de aventura traducerii, mai ales de poezie, cu mult înainte de a mã stabili în Germania, iar aici, dupã peste douã decenii, când scrii doar în limba maternã eºti aproape predestinat ºi acestei preocupãri, care analizatã la rece este destul de pãguboasã ºi de ingratã din multe puncte de vedere, cu toate extraordinarele satisfacþii de ordin spiritual ºi estetic pe care þi le poate oferi.

Am colaborat la multe reviste din țarã - Vatra, Poesis, Convorbiri literarePoezia, Familia, Euphorion etc. și la cele din diaspora, cu traduceri din francezã, germanã și englezã, o experienþã beneficã. Încã din anii de liceu am citit unele opere clasice în mai multe variante de transpunere, urmãrind, uneori amuzat, alteori de-a dreptul indignat, diferenþele, abaterile ºi erorile abundente ºi realizând cã simpla cunoaºtere a unei limbi strãine ºi chiar studiile filologice nu te fac automat ºi un bun traducãtor. Am mai înþeles încã de atunci cã, aproape ca în mai toate domeniile, ºi traducerea este o problemã de talent, dãruire ºi vocaþie, dar, mai ales în cazul poeziei, de intuiþie, rãbdare ºi ureche muzicalã. Cu cât traduci mai mult, cu atât mai mult te convingi cã este vorba de un act foarte complex, de mare orgoliu ºi în acelaºi timp de mare umilinþã, dar mai ales de creaþie (foarte mulþi scriitori, fãrã sã mai vorbim de cititorii neavizaþi, ignorã acest lucru, neconsiderând cã traducãtorii ar trebui sã beneficieze de drepturi de autor, deși mulți membri USR sunt înscriși exclusiv ca traducãtori… eu, de exemplu, sunt înscris ca poet și traducãtor... înseamnã oare cã traducãtorii nu au o operã!?!). Traducerea este un efort în care trebuie sã te pui mereu în parantezã, sã te subordonezi originalului ºi legilor specifice ale limbilor, dar sã ai totodatã curajul sã lupþi cu greutãþi ce par insurmontabile ºi pe care rareori, mai ales când e vorba de poezie, le poþi învinge cu adevãrat - e ceva similar mersului pe sârmã, în nici un domeniu al scrisului nu poþi sã-þi rupi gâtul mai spectaculos!

Simplificând foarte mult lucrurile, aº zice cã traducerea este pur ºi simplu o problemã de gãsire a sinonimelor potrivite, care sunt asemãnãtoare culorilor de pe paleta unui pictor, dacã sunt multe ºi foarte pure, pot da nuanþele cele mai rare ºi mai fine, de aceea o limbã cum e a noastrã, bogatã ºi sub acest aspect, poate asimila  mai uºor decât altele, poezia strãinã. Pot afirma cã e mult mai ușor sã traduci prozã decât poezie, dar trebuie sã cunoști perfect limba de destinație… nu neapãrat la fel de perfect și pe cea de pornire, deci nu trebuie sã fii un bilingv adevãrat, fiindcã existã dicționare foarte bune…

Mircea Ivãnescu afirma de multe ori cã el nu știe englezã și germanã - se referea probabil la faptul cã îi venea greu sã converseze în limbile respective, dar și la faptul cã le învãțase mai mult ca autodidact, cum e și cazul meu cu germana, a cãrei gramaticã e ucigãtoare… Dar, fiindcã veni vorba de sinonime, cineva tradusese cândva din englezã termenul tehnic din domeniul rezistenþei materialelor „moment de torsiune” prin „clipã de îndoialã”... Marile dificultãþi apar mai ales la traducerea textelor filosofice; limba românã este o limbã poeticã extraordinarã, dar are un lexic sãrac în acest domeniu al rigorii extreme, al exactitãþii specifice germanei. De aceea veþi observa mereu cã unii termeni filosofici rãmân în original, la subsol, sau vor fi traduºi sau explicaþi prin fraze sau alocuțiuni - despre unele încercãri de poetizare a limbajului filosofic, filosofie semanticã sau despre riscurile inerente din acest domeniu a scris din abundenþã ºi Noica, el însuºi traducãtorul lui Platon în româneºte.

Eu nu sfãtuiesc pe nimeni sã-l citeascã pe Rilke sau pe oriceare alt mare poet în altã limbã decât cea originalã… cu proza e altceva, sunt destule traduceri bune în românește ca sã nu trebuiascã sã înveți rusa, de exemplu… dar pentru Esenin sau Pușkin, da, meritã învãțatã! Deci, a asimila bine o limbã strãinã este necesar în primul rând pentru a citi marea poezie în original… Traducerea este un „rãu necesar”, fiindcã marea literaturã, mai ales poezia, repet, ar trebui de fapt ºi la modul ideal cititã în original, dar ce e de fãcut când cei mai mulți cititori stãpânesc o singurã limbã, deci pe cea maternã? Dacã traducerile reuºite de prozã sunt foarte frecvente, a traduce poezie cu o ratã minimã de „pierderi” este foarte greu, cvasiimposibil. Dar fiindcã nu mã intereseazã lucrurile facile, m-am implicat frecvent în traduceri de liricã rimatã ºi ritmatã ºi am încercat sã transpun cu toatã conºtiinciozitatea aceste rime ºi cât mai mult din muzicalitatea lor. Cã sunt mereu nemulþumit de rezultate, având convingerea cã orice text poate fi reluat ºi îmbunãtãþit, aceasta este o altã poveste - ars longa, vita brevis...

Se poate constata cã existã foarte mulþi poeþi care traduc din abundenþã din lirica universalã în româneºte, dar numai versuri albe sau ignorând pur ºi simplu eventualele rime. Dar este specificã pentru timpurile de azi acest soi de lene intelectualã, când prea adesea se cautã facilul sau efectul maxim cu efort minim, când pânã ºi cronica de carte a devenit o micã afacere iar critica literarã se foloseºte mereu de formule ºablon, de enunþuri pre-fãcute...

De multe ori, literatura ºi producþia de carte sunt degradate la rang de industrie, uneori se experimenteazã unde nu trebuie legile capitalismului ºi ale economiei de piaþã, dar adesea se dã cu bâta în baltã, iar solidaritatea dintre scriitori ºi în general între români, e din pãcate mai mult o speranþã decât ceva real... Legea sponsorizãrii nu e pusã la punct, iar bugetul acordat culturii este un scandal. Autorii și traducãtorii sunt plãtiþi mizerabil, dar editorii au totuºi pretenþia sã se îmbogãþeascã ºi umflã preþurile, marii distribuitori oficiali de cãrþi ºi reviste îºi fac legile lor ºi sfideazã la vedere o þarã întreagã, sunt mai rãi decât Mafia, revistele nu plãtesc colaborãrile, iar scriitorii nu le cumpãrã, dar se mirã cã acestea nu au bani sã-i plãteascã, mai multe cercuri vicioase concentrice...

Revenind la traduceri, am avut satisfacþia ºi marea ºansã, fie sã-i cunosc personal, fie sã corespondez cu câþiva scriitori care sunt sau au fost ºi traducãtori foarte buni ºi prolifici, printre care Wolf von Aichelburg, ªtefan-Augustin Doinaº, Mircea Ivãnescu, Georg Scherg, Hans Bergel, Dieter Schlesak, cu filologi de talia lui Mircea Zaciu sau ªtefan Stoenescu, cu villoniºti de prestigiu (de exemplu Gerd Pinkernell), cu niºte oameni la fel de obstinaþi ca mine când e vorba de calitatea traducerii, încercând ºi ei sã împace graiurile ºi sã serveascã dupã puteri cititorii de limbã maternã. Îl vizitam în fiecare toamnã pe unul dintre cei mai mari traducãtori ai noºtri, cel pe care îmi permit sã-l numesc prieten apropiat, deºi are exact vârsta tatãlui meu, poetul Mircea Ivãnescu. Desigur cã multe probleme specifice acestei arte a traducerii au fost dezbãtute ºi reluate mereu, în multe discuþii sau în corespondențã, iar unele afirmaþii pertinente ºi de mare originalitate îmi vor sluji mereu de imbold ºi cãlãuzã. Poate cã le voi publica odatã...
        

Avem ºi am avut mereu scriitori care au fost ºi traducãtori pasionaþi din toate marile literaturi: George Coºbuc sau Eta Boeriu din cea italianã, Tudor Arghezi, Romulus Vulpescu ºi Miron Kiropol din francezã, Lucian Blaga, Mircea Ivãnescu, Ștefan Augustin Doinaș din germanã, Gheorghe Murnu, Emil Noica din elinã, Mircea Ivãnescu, Antoaneta Ralian din englezã, Horia Stanca, Eugen Jebeleanu din rusã, etc. etc, ca sã-i amintesc doar pe cei mai mari care îmi vin acum în memorie. Dar se poate constata cã foarte mulþi cititori, mai ales de prozã, nu au reþinut niciodatã numele traducãtorilor, nici nu i-a interesat acest aspect esenþial, deși existã traduceri bune ºi proaste, traduceri de duzinã sau geniale... dar tuturor li se pare ceva de la sine înþeles, asemeni apei ºi aerului, ca marea literaturã englezã, francezã, rusã sau germanã sã fie de gãsit în româneºte, în tiraje mari ºi ieftine…
Pe lângã mulþi alþi autori din care am tradus în românã, am abordat ºi eu ceva mai sistematic doi foarte mari ºi iubiþi poeþi, de facturi, epoci ºi limbi diferite, din care am tradus ºi publicat trei volume: Francois Villon, Balade, Editura Hermann, Sibiu 1997; Rainer Maria Rilke, Versuri, Editura Hermann, Sibiu 1999 ºi Rainer Maria Rilke, Poeme alese, Editura Saeculum, Sibiu 2004. Din Villon (un adevãrat labirint lingvistic din cauza notelor ºi comentariilor necesare, dar ºi a lacunelor cunoaºterii francezei medievale și a jargonului vremii) am tradus mult mai mult decât baladele publicate, de fapt am tradus cam tot ce a scris, dar, descurajat de politica editorialã actualã, am oprit motoarele, nu mai pot ºi nu mai vreau sã-mi plãtesc publicarea traducerilor. Unde sunt editurile de altãdatã?

Din pãcate, chiar ºi ecourile din presã au fost aproape inexistente, deºi mi-am trimis cãrþile marilor reviste literare ºi unor critici. Au scris despre ele mai ales cei din diaspora, cu excepþia unei recenzii la Villon, semnatã Tudor Ionescu, în revista clujeanã Steaua. Despre ultimul volum din Rilke, cuprinzând aproape 200 de poeme traduse în rime, nu s-a scris în țarã (dupã cât sunt eu informat) nici un singur rând!?! Pentru cei care nu ºtiu, Rilke este considerat de mulþi specialiºti, ºi pe bunã dreptate, drept cel mai mare poet de limbã germanã dupã Hölderlin... Dupã cum se vede, în acest caz efortul traducãtorului nu numai cã nu este rãsplãtit din punct de vedere material, ci mai este pe deasupra ridiculizat de tãcerea lamentabilã a criticii...

Puteþi sã vã faceþi o pãrere despre felul cum sunt recepþionate la noi multe din cãrþile venite din afara þãrii ºi mai ales de la autori pe care destinatarii lor, care tac mereu, nu îi cunosc personal, (adicã, mai pe ºleau, n-au bãut niciodatã împreunã). Ajungi sã regreþi din toate punctele de vedere cã nu mai avem critici literari de talia lui Ion Negoiþescu sau a lui Lucian Raicu, care aveau ºi un rol de emulaþie, foarte important... acest dezinteres, oricum l-ai lua, este impardonabil - ori este calculat ºi deci intenþionat, din motive de gaºcã, ori este datorat unei lipse crase de profesionalitate ceea ce este poate ºi mai grav... despre bun-simþ ºi respect, ce sã mai vorbesc...

Eu sunt un autodidact, dar îmi asum aceste opinii - oricum, cred cã traducãtorii de literaturã  românã ar trebui sã fie buni cunoscãtori ai limbii din afara þãrii, deci neromâni, care sã selecteze dupã criterii proprii autorii ºi operele, bineînþeles ajutaþi cu toate informaþiile dorite ºi îndrumaþi din þarã, dar fãrã sã li se impunã ceva de la Bucureºti. Literatul, filologul, traducãtorul occidental, are, prin forþa lucrurilor, alte criterii de apreciere și selecție, ceva mai obiective decât ale noastre, deocamdatã preocupat mai mult de subiecte ºi de idei decât de arta limbajului, o artã care, oricât de importantã, se subordoneazã temei, ºi din care oricum s-ar pierde o bunã parte prin traducere, oricât de perfectã ar fi aceasta.
De aceea, cititorii de traduceri nu-l vor gusta ºi pricepe niciodatã ca noi, nici pe Creangã, nici pe Sadoveanu, nici pe Eminescu... 

Comentarii cititori
sus

Cosmin Dragoste

 

Actul traducerii: un fel de intrare
în mintea autorului

 

Întrucât Cornel a avut generozitatea, ca de fiecare datã, sã permitã abaterea de la întrebãrile anchetei Prãvãliei, o sã abuzez de mãrinimia sa ºi o sã rãspund nu neapãrat colateral, dar mixând chestiunile sau pãrþi ale lor.

ªtiþi, iubiþi cititori, cam cum simt eu chestiunea cu traducerea? Mai întâi, o altã întrebare: aþi vãzut pelicula Inception? ªi, dacã da, vi s-a pãrut o fantezie, o alegorie, sau, în cazul cel mai rãu, o prostie? Ei bine, vã asigur cã nu este nici pe departe aºa. Cine are idee cât de cât, sau chiar practicã discipline de control ºi autocontrol mintal, cunoaºte foarte bine cã ceea ce a prezentat Nolan în acel film este un adevãr trunchiat la maxim, anihilat în pãrþile sale esenþiale, tocmai pentru a nu avea acces oricine la o serie de tehnici ce pot fi utilizate în scopuri nefaste ºi extrem de periculoase.

Cam aºa simt eu actul traducerii: un fel de intrare în mintea autorului, de mers la pas pe toate strãduþele ºi de dat iama prin cotloanele acelei minþi, pentru a gãsi impulsul declanºator al actului scriiturii. O empatizare cât mai mare cu autorul, o suprapunere cât mai accentuatã, pentru a putea reda în traducere intenþionalitatea sensibilã, precum ºi setul de trãiri succesive care au însoþit producerea textului, toate acestea fiind necesare reproducerii sale. Este un proces de depersonalizare temporarã a traducãtorului, în favoarea unei consonanþe pe aceeaºi lungime de undã cu ceea ce a generat substanþa poeticã în momentul transfigurãrii sale în vers. Iar revenirea în propriul „trup” se face destul de dificil. ªi din ce în ce mai greu, pe mãsurã ce creºte numãrul celor traduºi.

Nu cred în traducerile care poartã excesiv amprenta traducãtorului. Îmi miroase a transpunere mecanicã aici, poate a orgoliu, dar ºi a superficialitatea de a nu putea adera constitutiv la tenebrele care au stârnit reflectarea subiectivã a unei palete a realitãþii. Ideal este sã rãmânã cât mai puþin pe dinafarã din intenþia originarã organicã, indiferent cã este vorba despre prozã ori poezie.

Pot spune cã sunt mulþumit de o traducere atunci când textul începe sã scrie prin mine, când devin canal de transmisie, mã golesc de mine. Când scriu aici ºi sunt transpus acolo, în locul ºi timpul, în condiþiile, în sistemul personal al autorului, când încep sã-i simt aproape organic fisurile dinspre ºi înspre lume, care fac artã. Când încep sã aparã stigmatele autorului ºi încep sã sângereze dureros, atunci ºtiu cã mã aflu pe drumul cel bun spre o traducere adecvatã.

Comentarii cititori
sus

Dinu Flãmând

 

În labirintul traducerii

 

Traducãtorul de prozã ar fi sclavul autorului, iar traducãtorul de poezie i-ar deveni un ”rival” poetului... Nu știu zãu, sunã interesant, dar imi vine sã cred cã afirmația lui Makine e o vorbã de duh cu efect necontrolat. Greu îi vine oricãrui traducãtor, atunci când se înhamã sã transfere texte dificile și realmente importante dintr-o limbã în alta. Iar orice traducãtor greșește grav dacã își închipuile, la un moment dat, cã îl poate uzurpa pe autor. Se poate întâmpla, da, ca în procesul traducerii sã descoperi deficiențele și slãbiciunile textului de bazã. Atunci mai bine renunți sã-l traduci decât sã încerci sã îl rescrii. Nimic nu este mai  detestabil decât pretenția infatuatã a unui traducãtor, de obicei mediocru, care vrea sã orneze, sã ”îmbunãtãțeascã” sau sã completeze cu de la el putere textul original.

Adevãratul traducãtor este un ”passeur” nu doar de la o limbã la alta, ci și un dublu ambasador care  încearcã sã apropie mentalitãți culturale diferite, pornind  de la compoziția acelui text. Se știe de multã vreme, dupã Jakobson, cã nu existã echivalențe lingvistice perfecte. Borges considera cã întregul proces creator în literaturã este doar o permanentã traducere, o amplã dezvoltare metaforicã a unor aproximãri ce se sprijinã reciproc și se continuã, încã din noaptea timpului. În acest sens, nici textul original nici succesivele sale traduceri nu sunt ”textul definitiv” -  sumã mitologicã la care numai copleșiți de elanuri mistice sau aflați sub torpoarea unei oboseli metafizice ne-am putea gândi.

Pe de altã parte, însã, totdeauna ceva îți scapã printre degete. S-au cel puțin așa am eu impresia. Existã totdeauna pierderi de suflu și de nuanțe de la original la traducere. Ele pot fi recuperate prin exploatarea posibilitãților stilistice din limba țintã, care pot sã preia mesajul sau structura de argumente din textul de bazã, încetãțenindu-le în noua limbã. Un bun traducãtor trebuie sã știe sã gãseascã în propria sa limbã resurse de expresivitate care învie și revigoreazã același text, cum i se întâmplã unei plante ce-și gãsește o nouã viațã rãsãditã într-un nou teren. Uneori recitesc mai vechi traduceri pe care le-am fãcut din Pessoa, din Becket sau din alții, iar primul impuls mã îndeamnã sã modific unele pasaje. Am sentimentul cã aș putea da, pe alocuri, o altã turnurã frazei românești pentru care deja optasem, cã ar trebui sã modific unele sinonime, cã ar fi indicatã o altã topicã. Dar confrunt din nou traducerea cu textul de bazã și vãd cã enunțul corespunde. Atunci de unde apare acea pãcãtoasã insatisfacție care ar putea deveni chiar un soi de viciu al perfecționismului? O singurã explicație e posibilã: așa cum nemulțumiți rãmân mulți scriitori de propriile lor texte, și traducãtorii care se atașeazã de textele altora pot cãdea pradã aceluiași sentiment de imperfecțiune (creatoare, dacã îl credem pe Goethe). 

Se înțelege sper, din ce spun eu, cã traducãtorul, bunul si devotatul și onestul traducãtor este, trebuie sã fie și el un creator. Când autorul simte cã îi rãmâne ceva ne spus, traducãtorulului îi rãmâne totdeauna ceva ne transpus. Taducãtorul știe cã acel ceva ne transpus era deja ”spus” de autorul textului originar, atunci când textul de bazã este o mare creație. La un moment dat și autorul și traducãtorul sunt însã obligați sã punã punct final și sã se despartã de text. Dar pentru traducãtor, cât și pentru cititor, atunci când acesta din urmã se aventureazã sã confrunte textul original cu varianta oferitã de traducãtor (de unde și elogiul pe care trebuie sã-l facem edițiilor bilingve, mai cu seamã la poezie), acest du-te-vino între universuri care semantizeazã diferit același conținut poate deveni o inegalabilã aventurã de sensibilitate și de inteligențã.

În altã oridine de idei: autorul rãmâne unul singur, chiar și atunci când istoria îl rãsfațã cu misterul ”homeric” al anonimatului; însã traducãtorii devin generații succesive pentru care se pun, de fiecare datã, în fiecare nouã epocã noi sarcini de aclimatizare a aceluiași text la spiritul vremii. Este explicația faptului cã pe marii clasici trebuie sã și-i re traducã fiecare generație. Se va întâmpla la fel și cu modernii traduși acum de noi, care vor figura deja la categoria clasicilor, în partea a doua a acestui veac. 

Sigur cã și eu sunt tentat sã-i traduc cu precãdere pe unii moderni dar și pe acei contemporani cu care am afinitãți sau pe care îi consider  esențiali într-o bibliotecã idealã. Dar literatura cu adevãrat bunã nu este prea abundentã, iar traducãtorii pricepuți sã treacã peste granițe dificile sunt și mai rari. Poate cã un bun traducãtor de poezie este un competitor al poetului tradus atunci când singur își alege, din pasiune, acele texte cu personalitate și coerențã bine constituite care îi vorbesc și îl provoacã. Dar traducãtorul de texte dificile, cã sunt ele de poezie, de prozã sau texte filozofice, este și un ”passeur”, un ”ghid” spre alte tipuri de sensibilitate decât cele care dominã impuse de ”piața” culturalã.

Așadar totul e traducere și continuitate în dorința de a fixa, fie și provizoriu, nu neaparat intențiile autorului ci intenția textului, cum spunea și Umberto Eco. Marele text, cel care încearcã sã se urzeascã și așteaptã sã fie țesut pe firele frazelor înșiate de semne grafice rãmâne însã uriașul mister al existeței noastre. Cu toții suntem doar niște traducãtori aproximativi ai unui text pe care întâi de toate trebuie sã-l alcãtuim.

Citiþi aici poeme de Vinicius de Moraes în traducerea lui Dinu Flãmând. 

Comentarii cititori
sus

Mircea Gheorghe

Traducãtorii sînt cititorii 
cei mai atenți și mai respectuoși ai autorilor


Cred cã dincolo de calificãrile  profesionale normale  - buna cunoaștere a limbii sursã și o ureche finã pentru limba de destinație - fiecare traducãtor are o concepție proprie în legãtura cu relația  sa cu textul original. Cert este un lucru: traducerea este o activitate creatoare. Ea aduce în spațiul literaturii în care se traduce nu doar universuri tematice și sensibilitãți inedite ci și o altã expresivitate. Gabriel Garcia Marquez, Alfred Jarry, Marcel Proust, Șalom Alehem,  Jaroslav Hașek, William Faulkner, Ilf și Petrov, Mihail Bulgakov, Fernando Pessoa, Eça de Queiros, Lawrence Durrell  etc. etc., se diferențiazã stilistic  în românește nu doar între ei, ci și fațã de toți scriitorii români.

Traducãtorii lor au descoperit în limba românã resurse stilistice neutilizate de scriitorii naționali. Așa încît, sub raportul problemelor ridicate de expresivitate, traducãtorii nu sînt nici sclavii și nici rivalii autorilor, cum spune Makine, ci colaboratorii și totodatã cititorii lor cei mai atenți și mai respectuoși fațã de arta lor, fericiți sã descopere în ea și sã recreeze nuanțele cele mai fine, frumusețile cele mai rarefiate, efectele cele mai subtile. Acelea pe care cititorii obișnuiți și de multe ori chiar criticii nu le remarcã decît întîmplãtor. 

Comentarii cititori
sus

Gabriela Lungu

Traducãtorul nu se ºtie de unde vine 
ºi nu se ºtie încotro se îndreaptã

 

Existã multe definiþii ale traducãtorului. În anul 2009, la Târgul de carte de la Torino, a avut loc o masã rotundã despre traducãtorul de literaturã cu titlul Autorul invizibil. Filosoful german (1886-1929) Franz Rosenzweig, pe care Paul Ricoeur îl citeazã în volumul Despre traducere spune cã traducãtorul este o „slugã la doi stãpâni”, deoarece „actul de traducere stabileºte o relaþie între doi parteneri, strãinul, - termen care acoperã opera, autorul, limba acestuia - ºi cititorul destinatar al lucrãrii traduse. Iar între ei se aflã traducãtorul, cel care transmite, înlesneºte trecerea întregului mesaj dintr-un idiom într-altul.”[1]

Fruttero&Lucentini, scriitori italieni care au lucrat întotdeauna împreunã, spuneau undeva cã traducãtorul este „ultimul cavaler rãtãcitor al literaturii”. Dintre toate definiþiile este cea care mi-a plãcut cel mai mult, pentru cã este bizarã, dar ºi romanticã. Am meditat puþin asupra ei ºi cred cã sensul unei asemenea definiþii ar putea fi acela cã un traducãtor, atunci când cineva observã cã existã, nu se ºtie de unde vine ºi nu se ºtie încotro se îndreaptã. Rareori (mai ales în România) se întâmplã ca el sã strãbatã aceleaºi drumuri, sã traducã mereu ºi mereu aceiaºi scriitori. Asemeni unui Don Quijote rãtãceºte printre meandrele unei literaturi strãine cãutând cãrþi pe care sã le traducã. S-ar putea crede cã o datã gãsite, totul merge de la sine: traducãtorul bucuros se aºazã la masa de scris sau în faþa computerului, scriitorul pe care are de gând sã-l traducã îºi exprimã infinita-i recunoºtinþã, în timp ce editurile se înghesuie sã-i facã propuneri indecent de avantajoase pentru el. Adevãrul e cã de cele mai multe ori, autorul nici nu-l bagã în seamã ºi cã timidele tentative ale traducãtorului de a lega o prietenie chiar ºi scurtã (pe durata caznelor traducerii) eºueazã lamentabil în tãcerea superioarã a autorului sau în faþa unor fraze de genul: „Bine, daþi-i drumul, secretara mea vã stã la dispoziþie pentru eventuale lãmuriri” sau „Cuvintele tale (de laudã evident) sunt balsam pentru sufletul meu”, pe care traducãtorul descoperã mai târziu cu stupoare cã le adreseazã ºi studenþilor pe care el i-a îndemnat sã îi scrie autorului, iar propunerile editurii sunt într-adevãr indecente din punct de vedere financiar. Cu toate astea bravul traducãtor merge înainte, ºi orele petrecute pe scaun sunt cu sutele, spinarea lui începe sã sufere, dioptriile îi cresc vertiginos, la fel cu kilogramele datorate faptului cã nu face miºcare.

Ei bine, eu sunt convinsã cã traducerea nu e o meserie, ci o vocaþie. Dacã traducãtorul nu se întâlneºte undeva pe cãrãrile deschise de un autor cu acesta din urmã, dacã el nu simte cã-l poate însoþi o bucatã de drum cu bucurie ºi emoþie, nici o tehnicã de traducere din lume nu þine.

Întrebarea este ce trebuie sã facã cineva pentru a deveni un bun traducãtor de literaturã? Existã reguli pe care, dacã le respectã, poate sã dea la luminã o bunã traducere? Este necesar ºi util sã caute ajutorul în teoriile despre traducere, care în ultimii 30 de ani sunt din ce în ce mai numeroase, ba chiar, lingvistica s-a îmbogãþit cu o nouã ramurã: traductologia? În facultãþile de litere existã cursuri practice de teoria ºi practica traducerii (eu însãmi am þinut ani la rândul astfel de cursuri), din când în când se fac simpozioane pe aceeaºi temã sau câte o conferinþã rãzleaþã. Adevãrul este cã nimic din ce am enumerat mai sus nu poate sã ajute decât în parte, pentru cã fiecare text impune regulile sale. Într-un fel se traduce un roman din secolul XIX, într-alt fel unul contemporan, într-un fel o poezie, într-alt fel o piesã de teatru. De fiecare datã traducãtorul trebuie sã se adapteze textului, nu sã adapteze textul unor reguli prestabilite. Concluzia ar fi cã înveþi cum sã traduci traducând, conºtient fiind cã nu vei termina niciodatã de învãþat.

Aº putea, cu toate precauþiile posibile, sã avansez câteva principii care pornesc dintr-o lungã experienþã în acest sã-l numesc tehnic: sector? Sau poetic: artã? Alegeþi dumneavoastrã cuvântul care vi se pare mai potrivit.

Se spune cã pentru a fi un bun traducãtor trebuie sã cunoºti bine limba þintã, deci limba în care traduci, nu limba sursã, limba din care traduci, pentru cã de aceea existã dicþionarele: sã te ajute. Eu aº spune cã nu e chiar aºa, pentru cã oricât te-ar ajuta dicþionarele, ele nu-þi vor lãmuri niciodatã toate expresiile idiomatice, cuvintele dialectale, regionalismele, arhaismele, neologismele. Oricum rareori se gãsesc dicþionare pentru fiecare din situaþiile enumerate. Deci trebuie sã cunoºti bine atât limba sursã, cât ºi limba þintã. Altfel þi se poate întâmpla aºa cum i s-a întâmplat celui care a tradus cu câþiva ani în urmã o carte din italianã, carte pe care am folosit-o foarte mult la cursurile practice de traducere ca exemplu pentru ce înseamnã o proastã traducere. E suficient sã vã dau un singur exemplu: fraza „Sai come sono gli studenti al Politecnico: fanno sempre bulione” tradusã „ªtii cum sunt studenþii de la Politehnicã, fac tot timpul bulion”, nu i-a dat nici un frison bravului traducãtor si nici nu l-a înghiontit în nici un fel sã arunce o privire în vreun dicþionar italian ca sa vadã cã expresia „fare bulione” înseamnã în dialectul milanez „a fi pus pe chef, a benchetui”. Stãpân pe ideea adânc înfiptã în imaginarul colectiv cã trebuie sã cunoºti bine limba în care traduci, i-a pus pe sãrmanii studenþi de la Politehnicã sã facã „bulion”!! (Dealtfel fiecare dintre cei care ºtiu o limbã strãinã au zeci de astfel de exemple din traducerile cât se poate de aproximative ºi de ilare deseori ale dialogurilor din filme).

Dar oricât de stãpân ar fi un traducãtor pe cele douã limbi, niciodatã nu va fi atât de stãpân încât sã nu aibã nevoie de vreun dicþionar. Deci asemeni vestitului personaj al lui Arcimboldo cu chip alcãtuit din cãrþi, chiar dacã figura lui nu va fi construitã din dicþionare, ele vor trebui sã-i fie întotdeauna la îndemânã. De toate felurile, nu numai simplele dicþionare lingvistice, ci ºi dicþionar de termeni literari, dicþionar de filosofie, dicþionar de expresii idiomatice, dicþionar de muzicã etc. ªi nu în ultimul rând ziare, reviste ºi tot ce îl poate ajuta sã înþeleagã mai bine realitatea þãrii din a cãrei limbã traduce.

Tot la capitolul ajutoare aº mai adãuga ceva: un traducãtor trebuie sa aibã mulþi prieteni, dispuºi sã-i asculte întrebãrile bizare la orice orã ºi sã-i furnizeze informaþiile pe care ei le au ºi el nu. De exemplu, acum doi ani, atunci când am tradus un roman cu mulþi termeni de informaticã, o adevãratã chinezã pentru mine, am fãcut apel la o familie de informaticieni, am sacrificat o sticlã de Limoncello, am petrecut o searã cu ei lãmurindu-le sensul termenilor necunoscuþi mie în limba comunã, pentru ca în final sã mã duc acasã cu toate cele vreo 20 de cuvinte aparþinând limbajului tehnic traduse cum trebuia. Deseori mi-am întrebat prietenii medici care era traducerea în românã a unor termeni medicali. Iar la unul din romanele lui Ammaniti, Cum vrea Dumnezeu, o altã prietenã mi-a sugerat ce cuvânt aº putea folosi pentru porecla unuia dintre personaje. Ei bine, inspiraþia ei m-a ajutat sã-i spun lui Quattroformaggi, Brânzilã. Nu rareori am oprit oameni pe stradã, întrebându-i tot felul de lucruri. Deci un bun traducãtor trebuie sã fie ºi un om curajos (niciodatã nu ºtii cum poate reacþiona omul de pe stradã!).

Am început sã traduc, cu mulþi ani în urmã, oarecum în joacã, pentru cã gãsisem în literatura italianã niºte cãrþi pe care mi-ar fi plãcut sã le comentez cu prietenii, dar ele nu erau traduse în româneºte. Apoi joaca s-a transformat în pasiune ºi dacã trece câtãva vreme (asta se întâmplã ºi pentru cã relaþia cu editurile este uneori destul de dificilã) în care nu lucrez la nicio carte, am senzaþia cã îmi lipseºte ceva, nu-mi gãsesc locul, mã aºez la computer ºi fac exerciþii de traducere, aºa ca sã nu-mi “ies din mânã”. Cred ºi eu, asemeni lui Calvino, cã traducãtorul este “cel mai bun cititor”, pentru cã mi s-a întâmplat sã dau peste cãrþi care, dupã ce mã entuziasmaserã la o simplã lecturã, sã nu mai îmi placã tot atât de mult atunci când m-am cufundat în traducerea lor. Oricum îmi place sã cred cã o datã terminatã, cartea tradusã devine într-un fel ºi a mea, existã ceva din mine în ea, ºi chiar dacã puþinã lume ºtie cine a tradus-o, mã strãduiesc întotdeauna nu numai sã caut cuvântul, dar sã-l ºi gãsesc.


[1] Ed. Polirom, Iaºi, 2005, p. 66.

Comentarii cititori
sus

Veronica D. Niculescu

 

"Readable, indeed!"

 

Întîi m-au enervat, apoi au început sã mã amuze tot mai tare acei comentatori care, vrînd sã facã un compliment unei traduceri, îi aplicã ºtampila subþiricã a lui "sunã foarte bine", sau natural, sau firesc, cînd singurul lucru care conteazã în aprecierea unei traduceri este scriitura originalã. Un mare autor - mi-am mãrturisit pãrerea în douã prilejuri publice astã-toamnã, poate cam pãtimaº, dar provocatã chiar de asemenea laude pe care nu pot decît sã le resping, cãutînd sã evit aerul unui ºoarece neînþeles... - un mare autor, aºadar, are întotdeauna un ceva nefiresc, iar bãtãlia e sã pãstrezi acele creste ale limbajului, în care poate te tai, acea stranietate specificã. Traducerea unui mare autor nu curge niciodatã, e un drum cu hopuri, ºi aceste hopuri trebuie transpuse în altã limbã pãstrându-ºi amplitudinea, ºi nicidecum nivelate în platitudini de-ale limbii în care traduci, ca sã "sune bine", ca sã sune firesc. Nefirescul defineºte marii autori.

Am ajuns astãzi pe o pajiºte fericitã, citind Evghenii Oneghin al lui Puºkin ºi dînd fuga în paralel ºi la versiunea lipsitã de rime ºi extrem de fidelã a lui Nabokov. Aici am dat în Cuvîntul înainte de paragraful de mai jos, pe care cine m-ar fi auzit astã-toamnã ar fi jurat cã îl preiau în pãtimaºele-mi intervenþii. Însã nu îl citisem.
Cu Nabokov am pornit la drum cîndva, din dragoste oarbã, ºi la el mã întorc, plecãciune pînã la pãmînt, cu un buchet de violete în mîini.

I have always been amused by the stereotyped compliment that a reviewer pays the author of a "new translation". He says: "It reads smoothly". In other words, the hack who has never read the original, and does not know its language, praises an imitation as readable because easy platitudes have replaced in it the intricacies of which he is unaware. "Readable, indeed!"
(Vladimir Nabokov, 1963, Cuvînt înainte la Eugene Onegin, A Novel in Verse, translated by Vladimir Nabokov.)

(Postare de pe blogul Floribunda, ianuarie 2013)

Comentarii cititori
sus

Irina Petraº

 

Nu e vorba doar de contactul direct cu viaþa altor limbi, 
ci ºi de sentimentul cã pãtrunzi în locuri secrete

 

Mai întâi, punctul de plecare: „Traducãtorul de prozã este sclavul autorului, iar traducãtorul de poezie este rivalul sau” (Andrei Makine). De acord, dar cu nuanþãri. În cazul amândurora, e de la sine înþeleasã dependenþa de textul original. Libertãþile unui traducãtor sunt limitate, dar nu pânã la a deveni sclav. El vine cu enciclopedia (liberã, autonomã) a propriei sale limbi ºi tenteazã, prin negocieri îndelungi, gãsirea celor mai bune cãi de dublare a textului original. Oglinda traducerii, altfel spus, e una cu ape, indiferent cã e vorba de prozã sau poezie (ºi - de ce nu? - de teatru, eseu etc.). Pe de altã parte, traducãtorul de prozã are de reprodus (oglindit) o împrejurare, o atmosferã, o situare, toate cu destule detalii obiective, aºa încât imitarea sã fie mai lesnicioasã. În cazul poeziei, e de identificat ºi reprodus o stare, o emoþie (în sens larg), acestea cu o dozã mai mare de subiectivitate ºi ambiguitate. Proza e o fereastrã, poezia, un vitraliu. Prin cea dintâi priveºti, prin celãlalt, dibui, tatonezi.

Mai departe, convenind cã vorbim despre un traducãtor performant, bun cunoscãtor al limbii originale, dar ºi mai bun al limbii sale (române, în cazul nostru), aºadar cu competenþe lingvistice nepuse la îndoialã, se iveºte o altã întrebare: e absolut sigur cã un prozator talentat e mai bun traducãtor de prozã ºi un poet talentat mai bun traducãtor de poezie decât un traducãtor pur ºi simplu? Rãspunsul meu ar fi cã nu e foarte sigur. Un prozator puternic, un poet original sunt deþinãtori ai unei expresii extrem de personalizate, ei ºi-au adjudecat o marcã, iar aceasta poate acþiona tiranic, diminuându-le capacitatea plierii nemanipulatoare pe o altã marcã.

Acum veþi întreba, desigur, ce e acela traducãtor-pur-ºi-simplu. Mã tem cã nu e uºor de definit. Din experienþa mea de vechi cititor, însã, am descoperit cã sunt, parcã, mai buni ºi mai fideli traducãtori cei care au ºi o valenþã activã de interpret al literaturii. Unii care citesc cu obiectivitate implicatã, cãutând semnalmente ascunse, desene secrete ale textului strãin. Cu toate acestea, cred ºi eu în prejudecata cã, în cazul poeziei, poeþii buni sunt cei mai buni traducãtori. Un inventar atent ar scoate, însã, la ivealã atâtea excepþii, încât mã opresc aici cu rãspunsul ºi am sã vorbesc (din nou, reluând lucruri pe care le-am mai spus/scris) despre experienþa mea de traducãtor.

Am s-o iau un pic mai pe departe.
1. Scufundate în „murmurul vorbirii”, fiinþele umane au despre limbã ºi vorbire o cunoaºtere pre-ontologicã, aºa cum se întâmplã cu a fi, fire sau, în cazuri alese, cu a muri. Toatã lumea ºtie, cumva fãrã cuvinte, ce înseamnã sã fii, sã vorbeºti ºi, eventual, sã mori. Dar o ºtie in-adaptat, în rupturã cu esenþa ultimã a acestor „realitãþi” cotidiene. Limbajul îºi pãstreazã intact ºi crizic dublul aspect - el constituie, prin semne, un univers de fapte ºi obiecte, un referent, dar îngãduie transformarea acestui referent în semne ale stãrilor de spirit ºi de suflet ale omului. Obiectivitatea sa se însoþeºte cu subiectivitatea într-un du-te-vino care e trãsãtura fundamentalã a fiinþei vorbitoare. A vorbi ºi a înþelege limba nu depinde de inteligenþa sau de volumul creierului. Depinde de faptul de a fi om. Omul posedã, în mod natural, o facultate a limbajului. Ca fiinþã gânditoare a inventat limbajul pentru a-ºi exprima gândurile, potrivind cuvinte pe o structurã a competenþei intelectuale deja existentã. Se vorbeºte astãzi despre aºa-numita mentalezã, un soi de „limbã” încrustatã în creierul uman (lingua mentalis) printr-o dispoziþie geneticã. Popoarele deþin o structurã fundamentalã, esenþialã, arhetipalã de corelare a limbii cu lumea - de aceea sunt posibile traducerile -, dar e la fel de evident cã existã nuanþãri specifice fiecãrui popor în parte.

Limba reflectã un mod de gândire, iar acesta este modelat de cuvinte. Rãmânerea în urmã a formelor limbii face ca limba sã fie conservatoare ºi sã dobândeascã structuri aproape „magice”, câteodatã intraductibile, în care vorbitorii se recunosc ºi la care þin ca la niºte legitimãri obscure ale eului etnic.

Un paradox al Europei poliglote: deºi, de la Humboldt încoace, se crede cã nici un cuvânt dintr-o limbã nu e perfect echivalent cu unul din altã limbã, cã existã un „geniu” al fiecãrei limbi, un mod strict ºi rigid de „a vedea, a organiza ºi a interpreta lumea” (Weltansichten), totuºi se crede la fel de puternic în posibilitatea traducerilor dintr-o limbã în alta. Walter Benjamin intuia, pornind de la acest paradox, existenþa unei limbi perfecte originare. Umberto Eco (În cãutarea limbii perfecte) vede Europa viitorului nu ca pe un tãrâm al poligloþilor - fiecare vorbind toate limbile -, ci ca pe teritoriu în care oamenii ar înþelege limba celorlalþi, fãrã a o putea vorbi, cãci ar utiliza „geniul” european, „adicã universul cultural pe care fiecare îl exprimã atunci când vorbeºte limba propriilor strãmoºi ºi a propriei tradiþii”. Ar conta atunci (vezi H.P. Grice, Studies in the way of words) mai ales implicatura (ceea ce se comunicã, nu doar ceea ce se spune) ºi principiul de cooperare, în vederea interpretãrii enunþului.

Pentru Ortega y Gasset, enunþul nu e alcãtuit doar din cuvinte. Acestea sunt o componentã a complexului de realitate: „...toate celelalte ingrediente ale unei circumstanþe care nu sunt cuvânt, care nu sunt sensu stricto «limbã», posedã o potenþialitate enunþiativã ºi [...] limba constã nu doar în a spune ceea ce spune prin ea însãºi, ci în a actualiza acea potenþialitate retorizantã, semnificativã, a prejmei [...] într-o coalescenþã subitã cu lucrurile ºi fiinþele din jur.” De aici ºi nestarea limbilor omeneºti care, deºi „date”, primite aparent de-a gata de cãtre om, se fac ºi se desfac permanent, „ca tot ceea ce e omenesc”. Pentru Descartes, semnificaþiile confuze pe care le propun limbile diferite sunt „nori în faþa ochilor”. Nu poþi fi niciodatã sigur cã celãlalt a înþeles perfect ce spui, indiferent cã apelezi la traduceri ori vorbeºti aceeaºi limbã „vie”, deci nestatornicã, alunecoasã. „Sentimentul lingvistic” traduce supunerea faþã de „limbã”, imaginarul indus de pattern-uri lingvistice. Wittgenstein avea dreptate: convenþiile tacite pentru înþelegerea limbajului uzual sunt „enorm de complicate”. În fundalul „imaginilor” de la suprafaþã, în numele cãrora au loc comunicarea ºi înþelegerea dintre oamenii vorbitori ai aceleiaºi limbi, colcãie o impresionantã „enciclopedie”, se întreþes etimologii ºi convenþii.

2. În urmã cu mai mulþi ani, am fãcut o descoperire: „Îndoiala e, în limba francezã, masculinã!”, îi scriam lui Marcel Moreau. În frazã a intervenit le doute, aºa, singur, cu genul exhibat. Pânã atunci, îl folosisem exclusiv în expresii: sans doute, mettre en doute... Învãluit ºi pudic. „Îndoiala” am resimþit-o întotdeauna ca pe o stare femininã: fragilã, nesigurã, dar creatoare ºi lucidã. Era, pentru româna mea, neîndoielnic femeie. Cã francezul o vedea ca bãrbat mi s-a pãrut nu doar straniu, ci de-a dreptul absurd. M-am gândit atunci cã nu poate sã fie totuna cum sunt numite lucrurile de limba ta. Cã ceva se întâmplã, se miºcã, deviazã, alunecã, înmugureºte sau se veºtejeºte când genul se schimbã dintr-o limbã în alta. Cã, pentru mine, lumea nu putea fi decât femeie. Tot aºa, problema, amintirea, cartea, primãvara, ziua. Iar pentru Marcel Moreau, de pildã, toate acestea erau bãrbaþi ºi cereau în jur contexte masculinizate.

Când, scriind Feminitatea limbii române, am socotit cã mã pot opri ºi pot da fragmentelor coerenþa unei provocãri la discuþie, am gãsit un exemplar din La poétique de la reverie a lui Gaston Bachelard. Ca ºi în cazul „ºtiinþei morþii” - unde descoperirea lui Levinas ºi a morþii intravitale m-a ajutat sã adaug tuºa finalã, sã gãsesc numele potrivit ºi confirmarea atitudinii mele-, „visãtorul de cuvinte” Bachelard venea sã confirme ceea ce aflasem ºi formulasem deja, dupã câþiva ani buni de lecturi ºi scormoniri printre cãrþi ºi cuvinte. Îmi gãsisem martorul ideal! El îºi lua precauþiunea de a se numi „filosof visãtor”, adicã unul nu neapãrat supus rigorilor unui sistem, ci „visând la limba sa maternã, în limba sa maternã”. În 1960, Gaston Bachelard se întreba cu o mirare dezarmant de copilãroasã: „E posibil sã existe limbi care pun fântâna la masculin?” Der Brunnen-ul i se pãrea monstruos ºi diabolic.

Tot cam pe-atunci aflasem, la lecþiile de germanã cu tante Adele, cã soarele e feminin în germanã, iar uluirea mea nu avea margini. Învãþam la ºcoalã franceza ºi rusa, nepotriviri „diabolice” erau ºi acolo, dar acelea erau limbi „din cãrþi”, unde se puteau petrece - pentru fetiþa de 12 ani care eram - orice lucruri ciudate. Germana, însã, era limba vorbitã de oameni în carne ºi oase, de prietenii mei din vecini! Începusem sã-i privesc altfel, pândind clipa în care se vor dezmetici ºi vor înþelege în ce greºealã se aflã!

Genosanalizele mi-au dovedit, deocamdatã pe texte poetice (însã, cu siguranþã, nici proza nu se poate eschiva de la o asemenea analizã), cã feminitatea cu nuanþe androgine a limbii române e „vinovatã” de multe dintre perspectivele lirice ºi cã tot ea face ºi mai greu traductibilã poezia cu toate nuanþele sale. De câte ori mi-au fost la îndemânã, am fãcut comparaþii ºi am cântãrit ce ºi cât se pierde din privirea sexuatã a românei la trecerea într-o altã limbã. Transcriu aici câteva secvenþe.

Baudelaire se imagineazã la picioarele Uriaºei ca un motan la picioarele reginei ºi, în ultima strofã, „comme un hameau paisible au pied d’une montagne”. În francezã, lanþul de comparaþii îºi pãstreazã coerenþa. Poetul, motanul, sãtucul, înfãþiºãri ale masculinului, se prosterneazã, omagiind-o, la picioarele feminitãþii - uriaºa, regina ºi... muntele sunt substantive feminine, imaginate ca atare. Traducerea româneascã are de depãºit o dificultate. Sãtucul nu e firesc sã se închine muntelui, ambii fiind imaginaþi (la singular) ca masculini. „În poala unui munte” este o rezolvare pe jumãtate. Muntele rãmâne în fundal oarecum stânjenit. De asemenea, în poemul Une charogne - „un hoit”, „un stârv” -, nu încape îndoialã cã poetul a fost împins spre imaginea violentã ce urmeazã de genul substantivului: „les jambes en l’air comme une femme lubrique”. Versiunile româneºti care traduc charogne prin hoit sau stârv, cum am fãcut-o mai sus, dau soluþii parþiale, ocolind chiar, de-a dreptul, comparaþia. Rezolvarea se gãsea în limba românã, oricât de brutal e substantivul: O mortãciune. Ba, mai mult, mortãciunea trimite direct la lubricitatea morþii, iar comparaþia ar fi curs de la sine.

Imagini, legãturi subterane, perspective sunt impuse de genul (sub)conºtientizat al lucrurilor. „Voici le soir charmant, ami du criminel; / Il vient comme un complice, a pas de loup” (tot din Baudelaire) - „seara”, masculinã, nu are paºi de pisicã, ci de lup. Mã întreb dacã seara (le soir - masculin) ar fi venit „cu paºi de lup” ºi în cazul în care versul ar fi fost scris în româneºte.
Iatã perechi „tradiþionale” la Rimbaud: „C’est la mer allée / Avec le soleil”; „Le Soleil, le foyer de tendresse et de vie, / Verse l’amour brûlant à la terre ravie”. În ultimul exemplu, amorul soarelui apeleazã la valenþe feminine, se androginizeazã pentru a „uºura” relaþia: „tandreþe” ºi „viaþã”. Aceeaºi iubire „clasicã” la Prévert: „Le soleil aime la terre / La terre aime le soleil”. ªi o variantã androginizatã, la acelaºi poet: „le grand soleil paillard bon infant et souriant / plonge sa grande main chaude dans la décolleté de la nuit”. Mâna soarelui strecuratã viclean spre decolteul (feminin!) al nopþii.

În poezia lui Esenin, mesteacãnul are un loc privilegiat, precum teiul eminescian. Veritabil axis mundi, el organizeazã în jurul sãu un întreg univers - satul, copilãria, dragostele, înstrãinarea etc. Zvelt, delicat, tremurãtor, alimenteazã un motiv poetic de extraordinarã pregnanþã. Pentru cititorul traducerilor româneºti, el are aparenþã oximoronicã. Forþa sa masculinã îºi adjudecã determinãri feminine - fragilitate, alint, senzualitate, ºãgãlnicie. Când „vântul prinde-un mesteacãn de poale / ºi-l despoaie de jos pânã sus”, relaþia e ºocantã, aproape perversã, iar imaginea þine de suprarealitate. Lucrurile stau aºa doar în traducerea româneascã! Dacã cititorul român ºtie, ºi nu uitã în timpul lecturii, cã mesteacãnul - berioza - e feminin în limba rusã, toate versurile care-l evocã îºi redobândesc logica ºi echilibrul, iar Esenin redevine ceea ce este - un poet pentru care pãmântul (zemlia), râul (reka), mesteacãnul suntfeminine, satul întreg (derevnia) alcãtuindu-se în contrapunct nostalgic cu fiul rãtãcitor.

Versuri precum: „Stã drept mesteacãnul / Picotind la gard”; „ºi mestecenii-n iaz tremurau dupã val”; „mãrgele de mesteceni”; „Câþi mesteceni cu sânii lor goi, / Ce i-aº strânge la piept în zãvoi” îºi recapãtã firescul ºi clasicitatea. Ioanichie Olteanu rezolvã nepotrivirea de gen ºi perspectivã dintre cele douã limbi recurgând la un artificiu. Comparaþia. Zelenaia pricesca (pieptãnãturã verde) apare cu titlul Mesteacãn ca o fatã. Stranietatea, ineditul personificãrii se atenueazã dacã cititorul român îºi aminteºte cã mesteacãnul este o fatã. Iatã douã strofe: „Mesteacãn ca o fatã, / Pletos ºi subþirel, / Iazul cu ce te-mbatã / De te tot uiþi în el? // Ce-þi ºuºotesc alunii? / Nisipul ce þi-a spus? / Ori vrei agrafa lunii / în pãr sã þi-o fi pus?” În versiunea româneascã, senzualitatea indusã de scena poeticã e vag perversã. Subþirelul mesteacãn îºi pune agrafe în plete, se lasã îmbrãþiºat de pãstorul îndrãgostit... Limba originalului, rusa, pune lucrurile în ordinea fireascã. Subþiricã ºi alintatã, „mesteacãna” este o fatã ºi poate fi iubita ciobãnaºului.

Câteva exemple ale învestirii cu sex a numelor neutre în poezia englezã: Somnul, fiu al nopþii, frate al morþii („Care charmer Sleep, son of the sable Night / Brother to Death, in silent darkness born” - Samuel Daniel), poate fi ºi infirmierã, feminin, de vreme ce precizarea male lipseºte („O sleep, O gentle sleep, / Nature’s soft nurse” - Shakespeare). Viaþa e fratele mai tânãr al nimicului („Oh Life, thou Nothing’s Younger brother!” - Abraham Cowley). Purtând sceptru, iarna este masculinã („O Winter!... I dare not lift mine eyes, For he hath rear’d his sceptre o’er the World” - William Blake). Tot aºa viermele („The invisible worm... And his dark secret love” - William Blake). La Henry Constable descopãr o libertate surprinzãtoare: albinele au rege! („As the bird do love the spring, / Or the bees their careful King”).

În antologia Poeþi români contemporani (Poètes roumains contemporains, Écrit des Forges, EDP, 2000) - alcãtuitã de mine pentru Canada, în vreme ce, pentru cititorul român, tradusesem o antologie de Poeþi din Québec (EDP, Écrit des Forges, 1997) - versurile poeþilor români au fost traduse de Ioana Crãciunescu ºi Alexandru ªtefãnescu, iar traducerea, revizuitã de Donald Alarie, Michelle Fiset ºi Bernard Pozier. Fiind vorba despre traduceri în francezã, rãsfoiesc volumul genosanalizând. „O traducere, oricât de fidelã ºi oricât de frumoasã, nu poate transmite farmecul particular al limbii originalului” - subscria Laurenþiu Ulici, în 1978, vechii idei a intraductibilitãþii poeziei. O fãcea în cuvântul înainte la ediþia bilingvã 30 poeþi români apãrutã la Cartea româneascã. Versiunile franceze (semnate Irina Radu, Ileana Vulpescu, Romulus Vulpescu, Marina Zamfirescu) sunt absolut remarcabile ºi de o acurateþe excepþionalã a transcrierii. Recitesc aici din ambele volume câteva episoade încercând sã demonstrez cã acel „farmec particular” al limbii române alunecã inevitabil printre degetele ºi celui mai virtuoz traducãtor din cauza privirii sexuate a limbii noastre. Cã versùra originalului românesc ascunde întreþeseri ivite anume din jocul genurilor substantivelor. Cã ambigenul specific limbii române înlesneºte perspective interzise altor limbi, oricât de înrudite cu a noastrã. Privirea nu doar sexuatã, ci ºi personalizatã a limbii române - din perspectiva ei, nu existã nici un lucru pe lume care sã nu fie el sau ea - creeazã tensiuni senzuale în teritoriul scriptural, fioruri cãrora traducerea nu le poate þine isonul.

Iatã: în Nocturna lui Aurel Gurghianu, epitetul „tradiþional” preia rolul privirii sexuate a substantivului. Cã umbrela e femininã în românã ºi masculinã („le parapluie”) în francezã pare sã-ºi fi pierdut însemnãtatea. Dimensiunea (mic, „petit”) ºi culoarea (roz, „rose”) sunt argumente suficiente pentru feminitatea „uneia” dintre umbrele, în vreme ce „mare ºi neagrã” indicã, fãrã putinþã de tãgadã, masculinul, cel care va eºua firesc, în ultimul vers, în faþa unei sticle de whisky (o altã „pereche”). Senzualitatea finã, insinuantã dintr-un sonet de Dinu Ianculescu (E-un timp grãbit ca o zãpadã), scris anume „pentru acei ce ºtiu sã vadã”, e posibilã graþie jocului genurilor ºi verbelor la care se dedau: „o zãpadã / în care pasul mi-l însemn”, o tornadã supusã vântului, cercuri strânse în lemn ºi, în fine, „pe coºuri fumul suie demn / ºi-n vetre moare o livadã”. În francezã, femininul „la trace” risipeºte aluzia cuplului, tot aºa cum „la fumée” îºi pierde bãrbãþia capabilã sã extenueze o livadã întreagã în varianta româneascã (fumul).

Cuvintele lui ªtefan Augustin Doinaº debuteazã cu o visceralitate groasã, agresivã: „Se simte dupã mirosul de fiarã / ºi dupã vântul care dã târcoale acestor dulci gãoci”. Pânã aici, franceza þine pasul. Dar nu ºi mai departe: „Mezalianþã / cu spaþiul a fost aspra rãsuflare / care-a trecut pe-aici ºi s-a oprit / uimitã cã întreaga þesãturã / a lumii tremurã în plasma ei...”. Nuntirea spaþiului - vremelnic masculin - cu rãsuflarea e una fireascã „biologic”. Tot aºa, rãsuflarea îºi alãturã un cortegiu de feminine care-i întãresc asprimea - þesãtura, lumea, plasma, feminine în românã, sunt în francezã masculine, iar l’espace ºi le souffle, masculine ºi ele, pot spera o cârdãºie, nicidecum (vinovatã) nuntire. În Miercuri, steaua frivolã apeleazã la gura unui greier pentru a muºca din „iarba ce tremurã-n amurg”. Gestul erotic se împlineºte printr-un intermediar masculin, greierele, uºuratic ºi sentimental prin definiþie livrescã. La cigale, în francezã, feminin fiind, opreºte gestul în pragul purei agresivitãþi, pierzând pe drum nuanþa eroticã.

În Fântâna lui Ion Caraion, o grãdinã cu fructe, pãsãri ºi adjective, toate feminine, fie pe de-a-ntregul, fie la plural, „scoate firesc fluturi, culori, pasiuni ºi chiar propoziþii”(?), cãci are darul naºterii. În versiunea francezã, jardin, fruit, oiseau etc. sunt toate masculine, „scoaterea” înceteazã a fi genezã - e doar truc sau deposedare. Versurile, lucrurile, elanurile, plurale, pot fi (vezi Rânduri pentru un eventual deces ale lui Geo Dumitrescu) tot atâtea iniþieri - femininul prelung din pluralul ambigenului le transformã în preotese. Tot aºa cum nimic mai firesc decât „visurile neruºinate ale unui bãietan”, ºi ele feminine, fãrã ecou în varianta francezã. În ediþia bilingvã din 2001, mai gãsesc: „Grãdina publicã era tristã ºi goalã; / toamna beatã îºi pierduse toate vanitãþile”. În francezã, „Le jardin public était triste et sans vie, / l’automne ivre...”. Mi se pare dincolo de îndoialã cã poetul a exploatat ºi ambiguitatea adjectivului goalã, mânat de imaginea unei femei pãrãsite, despuiate, cu un accent în plus de decãdere. Tot femeie e presupusã, fireºte, ºi toamna. Ambele imagini slãbesc în traducere. De altminteri, „bãrbatul” grãdinã e acum fãrã viaþã, despuierea subînþeleasã nu mai avea nici un haz.

„Stau zile grãmãdite-n coridor / De vizitiul dus ca sã se-mbete” (Leonid Dimov). Neîndoielnic, femininul zilelor a impus imaginea mutonierã; mânate de un masculin agresiv, împrumutã spaima, supuºenia, acceptã umiliri. Pentru varianta francezã, întâmplarea capãtã o nuanþã dezonorantã în plus - o grãmadã de jours, masculini, se lasã mânaþi de un singur exemplar cu o autoritate, acum, precarã. În Genealogie (Ana Blandiana), ideea de fiarã din „Visãm ºi noi o lume / Sãlbatic zvârcolitã-n somn” se rãtãceºte în versul francez cu le monde, la masculin. Tot aºa cum Din auster ºi din naivitate îºi extrage sevele din feminine precum priviri, poartã, mãnãstire, caldã mantã cenuºie, chilie ºi deºertãciune a lumii, remuºcare, secondate de androgine - vãz, trup, vis, frig, blestem, timp. Franceza le pierde cãldura, nesãbuinþa, neîmplinirea pe drum. Masculinele pãstreazã de la începuturi o dozã îngheþatã de definitiv, de schematic, care le îngusteazã forþa rezonatoare.

La Editura Clusium a apãrut o antologie de texte despre viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu, în limba englezã, cu o sumã de texte eminesciene în ediþie bilingvã. Autori, Andrei Bantaº ºi Mariana Neþ. Jean-Boniface Hétrat credea cã „Dacã Eminescu ar fi scris în una dintre limbile internaþionale, ar fi fost cu siguranþã numãrat printre marii poeþi ai lumii”. Sã spun doar cã mã îndoiesc. Nu numai cã e imposibil de verificat - Eminescu n-a scris într-o limbã internaþionalã, nimic nu poate schimba aceastã întâmplare -, dar dacã ar fi scris într-o limbã internaþionalã n-ar mai fi fost poet român, iar discuþia îºi pierde obiectul.
 
În Mortua est, „cu umezi morminte” ºi-ar putea explica licenþa ºi prin nevoia subconºtientã de masculin, o prelungire, o rãmânere în urmã a singularului (ca gen), precum zâmbetul pisicii din Cheshire; încã agãþat de masculinitatea sa singuraticã prin adjectivul leneº, întârziat în proiect. Fireºte, traducerea nu-i poate face faþã. Eventualele latenþe senzuale, voite sau nu însã oferite interpretãrii libere - „un sunet de clopot în orele sfinte” - sau procedeul, atât de frecvent la Eminescu, pe care l-am numit androginizarea perspectivei poetice („obiectele” lumii eminesciene invadeazã spaþiul dintre, distanþa, cu valenþele de sex opus care fac apropierea de celãlalt/cealaltã fireascã, uºoarã, ambigenul având un rol uriaº în aceastã miºcare, cãci lucrurile numite de el îºi întorc o faþã sau cealaltã funcþie de sexul celui de care se va opera apropierea), precum în „un vis ce îºi moaie aripa-n amar”, nu mai pãstreazã nimic din aceastã înfioratã ambiguitate în traducere.

În „Peste vârfuri trece lunã / Codru-ºi bate frunza lin” devenit „Over tree-tops glides the moon, / Woods are dancing in the breeze”, laconicul „vârfuri” capãtã o precizare (de copac, „tree-tops”) aproape carceralã, îmi vine sã spun, codrul îºi pierde solemn-tragica singurãtate ºi danseazã frivol, fãrã lina relaþie cu frunza arhetipalã din original. Luna însãºi nu mai trece - zvonind moartea -, ci alunecã doar cu o graþie cochetã. Aceastã lunã cãzutã din eticheta unicitãþii ei distante poate fi convocatã în relaþii surprinzãtoare, imposibile altminteri. Într-o poezie de foarte strictã economie prozodicã, Stelele-n cer, farmecul declinãrilor nu se conservã în traducere. De la „ard depãrtãrilor” la „distantly gleaming” e o cale atât de lungã. Aº citi în dativul eminescian o îmblânzire a datului existenþial („Nu e pãcat / Ca sã se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat” – s.m.; în englezã „all we have got”, am cãpãtat, am obþinut), o dãruire tentând cu blândã disperare încã întreþinerea unei relaþii. „Pânã ce pier” întãreºte aceastã bãnuialã, racursiul fiind evident. Dativul „tradiþional” al negoþului (a da/a cere (a lua) ceva cuiva) se iluzioneazã aici cã mai poate avea ºansa unui schimb, a unei urme de viaþã. „Ard depãrtãrilor”. Arderea stelelor nu se petrece în gol, ci e dãruitã prin acest rar dativ ºi anuleazã fãrã-de-rãspunsul morþii la pândã. Tot ce urmeazã e umbra unui rãspuns - clãtinarea catargelor, tremurul vaselor de lemn, drumurile de nori, miºcãtoarele pustietãþi ºi chiar „vecinica trecere”. Citite fãrã raportare la original, cele mai multe dintre versiunile englezeºti incluse în volum sunt foarte bune, fluente poezii - chiar Stelele-n cer, tradusã de Corneliu M. Popescu, veºnic tânãrul excelent traducãtor din Eminescu.

3. Traduc cu plãcere fiindcã mã intereseazã limbile ºi capacitatea lor de a se oglindi una pe/în cealaltã. Imperfecþiunile inevitabile ale transpunerii dintr-o limbã în alta îºi au ºi ele farmecul lor - sunt provocatoare, te ajutã sã vezi mai adânc în specificul fiecãrei limbi. Apoi, sã citeºti ceva interesant într-o limbã inaccesibilã aproapelui tãu ºi sã intermediezi „lectura” lui înseamnã sã fii, iarãºi, bun-conducãtor-de-texte.

Cel mai important - dar nicidecum singurul - moment din cariera mea de traducãtoare l-aº socoti momentul Moreau. În primãvara lui ‘90, sosise la Cluj, la biblioteca de la Litere, un camion cu cãrþi, donaþie din Belgia. Le-am rãscolit curioasã ºi am ales, lacomã, un braþ întreg. Printre ele, Marcel Moreau, Les arts visceraux (peste ani, într-o revistã pentru românii din Canada, Moreau avea sã povesteascã întâmplarea cu „Irina, cea care vede dincolo de litera scrisã”). Lucruri de o simplitate extraordinarã a gândului, în sensul eliberãrii de orice prejudecãþi, într-o limbã de o plasticitate aproape dureroasã. Am ales un fragment, l-am tradus, cu plãcerea de a descoperi româna în stare de uluitoare corespondenþe, ºi l-am publicat în Steaua. Dupã câteva luni, o scrisoare de la editorul francez. Încântat cã mi-a plãcut cartea, se oferea sã-mi trimitã ºi altele de acelaºi autor. Cum de ajunsese atât de repede la ei ºtirea traducerii mele din Steaua? Mister. În 5 iunie 1991, o scrisoare de la Moreau însuºi: „... Un prieten mi-a trimis o fotocopie dupã Steaua din august 1990 [...] Am multe afinitãþi cu România - acum 13 ani eram îndrãgostit de o sculptoriþã, Valentina B., personaj nesãbuit, visceral. Am ºi prieteni vechi, fideli, sensibili, cititorii mei dincolo de bine ºi de rãu, ªtefan Fay ºi Voica [...] Iubesc þara dumitale, cu îngerii ºi cu demonii ei ºi cu o vibraþie atât de specialã care face ca între unii ºi ceilalþi sã se mai afle destule motive pentru a nu fi nici rece, nici cãlduþ”.

Primesc, curând, un braþ de cãrþi. Unele mi le trimite, pentru operativitate, ªtefan Fay, de la Bucureºti. Editura Libra întâmpinã cu entuziasm ideea unei serii de traduceri din Moreau. Apare, în 1993, Discurs contra piedicilor, o antologie de texte selectate din mai multe cãrþi ale sale: Gândirea mongolã, Artele viscerale, Elogiu femeii, Discurs contra piedicilor, Caiete caniculare, Kamalalam, Monstrul, O mie de voci rãguºite. Câºtigã imediat cititori fideli printre români de toate vârstele. Urmeazã Artele viscerale, Celebrarea femeii, Farmecul ºi groaza, Extaz pentru o domniþã româncã, la aceeaºi editurã Libra. Ne-am întâlnit la Bucureºti, la Târgul de carte. Întors la Paris, îmi scrie: „...nu m-am înºelat. Trebuia sã ne întâlnim, prin verbul meu, prin lectura ta, apoi traducerile ºi, în fine, complicitatea noastrã, prietenia”...; „Timpul pe care mi-l consacri rupe tãcerile morþii... Publicul s-a lãsat sedus de îndrãzneþul tãu pariu - sã mã faci cunoscut ºi, poate, iubit. Spune Laurei tale cã sunt tulburat de talentul ei - nu se putea copertã mai frumoasã ºi mai adevãratã. Truda ta de a mã face cunoscut seamãnã mai degrabã a misiune ferventã decât a ocupaþie profesionalã...”; „Cuvintele mele se nasc de douã ori: când le scriu ºi când le traduci. Cuvintele mele sunt norocoase, iar eu fericit...” Iremediabil noptatec ºi subteran, cum se ºtie el însuºi („Sunt singur în revoluþia mea. Nu-mi voi înãlþa bisericã...”), scrie cãrþi uluitoare cu titluri-poem: Nuntiri de noapte, Mormânt pentru întenebrãri, Compania femeilor, Tânãra ºi nebunulei, Feminariu, Iubirea, cel mai frumos dialog al surzilor, Lectura iraþionalã a vieþii, Corpus scripti. Îi promit un nou volum antologic. ªi o lungã prefaþã la Epistolarul ªtefan Fay/Marcel Moreau, pe care tocmai l-am tradus:
Moreau a devenit un autor la care trimit aproape în fiecare text al meu. Nu e un autor uºor de tradus, jocul subtil de cuvinte e instrument predilect, când cuvintele din dicþionar nu-i ajung, inventeazã altele. Cu atât mai încântãtoare truda traducãtorului.

Lângã cãrþile lui Moreau nu poþi aþipi. Când descoperi o soluþie bunã pentru traducere, încântarea e fãrã margini. Avea, îmi amintesc, un joc cu dieux ºi adieux, la care am tot gândit zile în ºir. Am gãsit într-o noapte soluþia: sfinþiri/asfinþiri!

Foarte importante au fost, apoi, experienþele trãite prin traducerile din Michel Haar (despre Heidegger; înconjuratã de dicþionare ºi versiuni, am propus acolo chiar un glosar personal), apoi din Chesterton (Orthodoxia), Philip Roth (Animal pe moarte), Mac Ricketts (cartea despre Rãdãcinile româneºti ale lui Eliade), Putnam (un tratat despre personalitatea multiplã, traducere rãmasã în manuscris), Outers, De Decker, dar ºi prin cele din Mark Twain, D.H. Lawrence, Henry James (acestea din urmã apãrute în Colecþia mea „Bufniþa”, de la Paralela 45). Nu e vorba doar de contactul direct cu viaþa altor limbi, ci ºi de sentimentul cã pãtrunzi în locuri secrete, în ciudate mansarde necunoscute altora, pline de comori. Traducerea e o scormonire palpitantã din care ieºi întotdeauna îmbogãþit.
ªi, lucru deloc mãrunt - afli minuni despre propria limbã.

Comentarii cititori
sus

Gabriel Prãjiturã

 

Pot sã traduc un text numai pentru cã undeva în el 
mi-a plãcut o propoziþie sau douã

 

Situaþia mea este complet necaracteristicã. Nu traduc, în general, ca sã public ºi nu am avut niciodatã contracte de traducere.

Am început sã traduc cred cã de la o sugestie a lui Radu Petrescu, ca un exerciþiu de stil. La un numãr de ani dupã ce am ajuns sã trãiesc în altã þarã ºi în altã limbã a devenit mai degrabã un puzzle. Cînd citesc ceva care îmi place în una dintre limbi mã întreb cum ar suna în cealaltã. Ca ºi în cazul problemelor de matematicã, uneori rãspunsul îmi vine în minte instantaneu iar alteori mã trezesc dupã cîteva sãptãmîni din senin cu o versiune care-mi place. Este, deci, un fel de dragoste la prima vedere ºi în cele din urmã pot sã traduc un text numai pentru cã undeva în el mi-a plãcut o propoziþie sau douã.

Makine are dreptate în masura în care se referã la poezie cu rimã. Constrîngerile de masurã ºi de rimã sunt extrem de greu de mutat în altã limbã, aºa cã mulþi traducãtori pãstreazã ideile generale dar reinventeazã practic textul. Ideal ar fi ca fiecare astfel de poezie sã fie tradusã de douã ori, o datã urmînd originalul la nivelul solului ºi o datã în piruete aeriene fãcute la distanþã de sol.

În prozã ºi în poezia fãrã rimã se poate (ºi cred cã trebuie) sã se urmeze textul. Am vãzut însã o grãmadã de contraexemple. Depinde, cred, de egoul traducãtorului. Pe de altã parte traducãtorul este însã departe de a fi sclavul scriitorului. La fiecare propoziþie ai libertatea de a rearanja cuvintele în acord cu obiceiurile limbii în care traduci.

Comentarii cititori
sus

Dieter Schlesak


Consider originalul ca un fel de pre-text


Traducãtorul de prozã este scavul autorului, iar traducãtorul de poezie este rivalul sãu” - Andrei Makine (Testamentul francez)
Foarte bine spus. Da, e aºa. Din aceastã cauzã am tradus pânã acum numai poezie, din românã ºi italianã.
Consider originalul CA UN FEL DE PRE-TEXT: Am încurajat traducãtorii mei întotdeauna sã facã o poezie proprie ºi sã considere originalul ca un fel de pre-text.

Ce puteþi spune despre legãturile care se stabilesc între textul original ºi haina pe care o poartã într-o altã þarã? 
Aºa, de exemplu, îmi plac mult traducerile din Michelangelo de Rilke, în germanã, care-l trãdeazã, ºi îmi displac traducerile “corecte”.

Dar despre cele dintre traducãtor ºi text?
Este, cum am spus, pentru el un pre-text.


Un profesionist traduce orice sau e bine sã aleagã, sã empatizeze?
Nu, nu orice. Conteazã numai empatia, în caz ideal. Dar se întâmplã rar aºa. Majoritatea traducerilor se fac pentru bani.


Rezultatul e influenþat de felul „exerciþiilor”: libere sau impuse?
Da, fireºte! De aceea existã atâtea traduceri proaste.


Cât de important este prestigiul unui text oricel al literaturii din care provine?
În caz ideal e numai un lucru exterior, ºi nu conteazã.


Cum ajungeþi la un text? Aveþi o procedurã în ducerea la capãt a tãlmãcirii lui?
Acum nu mai traduc sau foarte, foarte rar. Dar în tinereþe am avut impulsul sã traduc o poezie care îmi plãcea, ºi am vrut s-o vãd în limba mea.

ªi acum am încã foarte multe poezii traduse ºi nepublicate, la fel ca ºi poezii proprii.

Comentarii cititori
sus

Julian Semilian

 

Love and friendship preclude prestige

 

Translating prose is in many ways a thankless task. I am not even speaking of monetary reward here, a prospect so negligible as to be not worth considering in the equation. What counts is, who cares about the fact that A crossed the street, even if he crossed it in order to kiss L and that L’s lipstick tasted like honey mixed with calcareous lime. Rimbaud and Breton were right when they said description bores. Such challenges as whether to choose “small” steps over “tiny” steps, whether the steps were “hesitant” or merely “uncertain,” can stir one towards the thesaurus, but for how long? Two long years on one project, seeking passageways to names of subspecies and children’s games that the Mother Tongue-to-English dictionary never bothered with, can lead the genuine and earnest translator to boredom and banality.
 
There are further dubious rewards one may accumulate in these less-than-stimulating ventures in translation. A return to the Land of the Mother-Tongue after a long absence for purposes of translation research yields acute reminders of the accuracy of observations by Thomas Wolfe and Heraclitus. One may labor to render the most-praised-book of  Land of Mother-Tongue, ensuring its introduction and popularity in the world’s lingua franca, only to receive dubious criticism a la cinematic Salieri (“too many words”) by the same “colleagues” who scramble to organize and profit from symposia that would not have been possible without the labor of the translator.   
 
Translating poetry, on the other hand, again without monetary reward, even without monetary reward, is akin to the nectar of the gods. I am speaking here of dead poets, who speak perhaps more loudly now to this translator than do living ones. The age-old question of  life after death is happily resolved by the translator of dead poets. A jazz saxophone player begins with a theme, works with it and its variations, then passes it on to the trumpetist. The trumpetist repeats, improvises, playfully mirrors and comments. You cross the border into shifting territories where anything can happen. An “f” in a word in the original language, suggesting fugue and flight, can land-crash you, once you cross the border, into a “b” or a “d,” in which the poetry border patrol will be quick to cite you for crimes against poetry. Thus “down,” as in the Romanian “puf” stuffing of pillows, can turn into pillows, BoreDom into indifference. But this not before consulting with the poet, and you feel the poet’s gentle approval as fine ineffable rain drizzling in the room, or a sudden and unexpected caress upon your hair. Love and friendship preclude prestige.
 
The translator of poetry must bear “the burthen of the curse of Babel,” as Percy Shelley warned: “Sounds as well as thoughts have relation both between each other and towards that which they represent, and a perception of the order of those relations has always been found connected with a perception of the order of the relations of thoughts. Hence the language of poets has ever affected a certain uniform and harmonious recurrence of sound, without which it were not poetry, and which is scarcely less indispensable to the communication of its influence, than the words themselves, without reference to that peculiar order.” This strict warning must be the guiding light of every translator if the poetry is to remain poetry. And, indeed, there are those times when the receiving language is kind, an indulgent lover, as fine a mother as the Mother Tongue, when a dancing flutter of unexpected alliterations and assonances bring proper and fitting words, improperly sometimes, to the music of the original. A linguistic magnetism that transcends life or death, the subjective and the objective, and you realize you have been chosen to bathe in the Living Waters of the Poem.
 
How does the translator get to a text? It is like cats;  it’s probably why poets love cats.  They pick you, you don’t pick them, although I am aware there are by-trade translators who “specialize” in poetry of some or other language and turn in translations by the pound. No, the text comes to the translator. The Romanian Celan came to me as I searched for another text and immediately demanded translation, seductively threatening catacombs and insanity. Either way you lose, but the loss you gain is irreplaceable. You are certainly not the same afterwards. Even your sleep changes. Luca, a text long longed for with impunity, demanded fearless commando tactics of cunning and deceit. The Luca text demanded me but it was not entirely satisfied with me. It demanded yet another. It was not until Laura Semilian joined in this effort that the texts properly crossed the border in their originally improper attire, and also chose the proper title.  This brings to mind the Untranslatables.  Luca’s ‘lup,’ wolf, calling out to be seen, appraised, magnified, by his female counterpart, “lupa,” magnifying glass. To call them by any other name would not do, until Laura, looking into refractive mirrors within mirrors uncovered The Praying Mantis Appraised.
 
I have been told a few times, you cannot translate this or that author into English. I replied, no, YOU cannot translate that author into English.  If you have that fine affinity for the text, there is always a way. Which words, what assemblages of words transmit the intensity field of the original? One develops sensitivity to what the words want to do. They whisper their desires to you. You become adept at gauging the degree of each word's intensity field. And, there is a time for each translation. Something that cannot be done well now might translate perfectly a year or ten years from now. There are texts still waiting for their translator… What determines the time, I don't know. And, I would probably not translate a text the same way I did ten years ago.  

Comentarii cititori
sus

Aprilia Zank

 

The laudable translator

 

The first prerequisite for a competent translator is, doubtlessly, very good command of both the target language, that may be his/her mother tongue or not, and the source, i.e. the poet's language. This includes not only a full understanding of the author's native tongue, but also deep acquaintance with his or her peculiar way of handling words, that which distinguishes them from all the other speakers of the same language. John Dryden put it like this:
No man is capable of translating poetry, who, besides a genius to that art, is not a master both of his author's language, and of his own; nor must we understand the language only of the poet, but his particular turn of thoughts and expression, which are the characters that distinguish, and as it were individuate him from all other writers. (1992: 20)

The question has been repeatedly asked as to whether translators of poetry should be poets themselves, and the answers have been widely diverging. Walter Benjamin, for instance, considered that, since the essential feature of a literary work is not the imparting of information, but the author's attempt to render “the unfathomable, the mysterious, the 'poetic'”, this can only be achieved by a translator who is a poet himself. Aware of the fact that this point of view may have many supporters, Octavio Paz attempted a critical consideration of how this relationship could function:
In theory, only poets should translate poetry; in practice, poets are rarely good translators. They almost invariably use the foreign poem as a point of departure toward their own. […] A good translator of poetry is a translator who is also a poet - like Arthur Waley - or a poet who is also a good translator - like Nerval when he translated the first Faust. (1992: 158)
Paz enlarged on his apparently contradictory theory by repeatedly pointing to the plurality of the poetic message. A poet is a good translator when he manages to preserve and to transmit the richness of facets of the original. He should constantly be aware of the fact that, in the translation process, he is a translator before he is poet himself.

Yves Bonnefoy reiterated this idea by maintaining that the translator does not need to be a poet since, if he is one, “he will be unable to keep his translating separate from his own work” (1992: 189). On the other hand, when talking about the mutual influence between translation and his own literary creation, Bonnefoy had to admit that not only have his translations left their imprints on his poetic work, but the reverse has occurred as well: the poetry of other cultures has marked the development of French lyricism.

Opinions about the requirements on a good translator are, without doubt, diverse, but I believe that one of the main aspects of this debate refers to the translator being, like every reader, an individual receptor of the work of art. That means that, on the one hand, he himself cannot claim ultimate comprehension of a literary work, and, on the other hand, neither readers nor critics can expect any final or universal translation from him. It is precisely the potential of every piece of literature to be interpreted and, accordingly, translated in more than one way, that makes this work vital and durable. This richness of potential translations is both synchronic and diachronic. From antiquity up to the present day, literature of any kind has been translated according to the spirit, the mentality and the sensitivity of each age.

As an individual receptor and transmitter of a poetic message, the translator undertakes a creative work within which he has both duties and rights. Some of these duties have been mentioned before; a main right is that of having his or her own understanding of the work of art. Researchers in cognitive psychology, as well as computer programmers, are at pains to decipher the mechanisms in operation during the 'making' of various artistic products in order to comprehend or reproduce them. A translator of poetry, for instance, can only do his work according to his artistic intuition which, in its turn, is the result of years of involvement with literature, culture and the complexities of civilisation. In his encounter with the poem, he is confronted with the end product of the creative process of the poet. But is this really an end product? Yes and no. From the poet's view it is an end product. What starts as an amalgam of feelings, sensations and urges has been grasped, structured, organised and, ultimately, materialised in words and images - an end product. For readers, translators included, this end product is a beginning, a platform for interpretation. They must undergo the opposite process, from the printed words to the mental images, to the depths of whatever urged the poet to write that special poem in that special way - to what Walter Benjamin calls “the unfathomable, the mysterious”. The translator's first step is thus every reader's first step, that which we trivially call 'understanding'. Needless to say that no understanding is possible without very good command of the source language, but I dare say that the best command of the foreign language is of little value when the translator is not in possession of an acute sense of language and of languages, which is more than just good knowledge of its or their vocabularies. I even go a step further and maintain that a good sense of language is the main prerequisite for good translations and, therefore, of greater value than perfect command of the particular languages involved in this process.

But what constitutes a good sense of language? In my opinion, it is, in the first place, awareness of the high degree of discrepancy frequently characteristic of words that dictionaries provide as equivalents for one another. That is precisely what advocates of the linguistic relativity principle try to elucidate. It is common knowledge that, only exceptionally, meanings of the so-called 'same words' overlap entirely; in most cases they have a common nucleus and a greater or lesser number of additional shades of meaning which differ from language to language. According to how these hues of meaning combine with those of other words of the text to translate, the translator's choice of a word in the target language can be a different one from the poet's, yet still convey the same meaning. Though paradoxical at first view, the necessity is often there for the translator to detach himself from the literal meaning of the single words in order to better render the poetic meaning of the poem as a whole, or, as Paz put it: “He moves away from the poem only to follow it more closely” (1992:158). This is because, in the long run, it is not single words that a translator has to transpose from one language into another, but the content of a full poetic message. Jakobson approached this matter from a linguistic point of view and reached the following conclusions:
Most frequently, however, translation from one language into another substitutes messages in one language not for separate code-units but for entire messages in some other language. […] Thus translation involves two equivalent messages in two different codes. (1992:146)

A frequent assertion is that the translator, and especially the poetry translator, is not supposed to translate the words of the poem, but should attempt to transfer its content or, more specifically, the poet's intentions. Unfortunately, no devices have been invented so far that could provide readers or translators with such clairvoyant abilities, but what both readers and translators can experience is the effect, the impact that the poem or other literary works leave upon them.

In my opinion, fidelity to the original ought to be understood as the translator's endeavour to endow the new text with the same pungency and operative potential that the original has. In this enterprise, the translator remains a subjective agent, however hard he may pursue objectivity. He is marked by his sensitivity, artistic formation and the individual perspective he has of the surrounding world. This being the case, I consider that a mediator of poetry who is a poet himself and who, accordingly, is likely to have a keener sensitivity and a more acute sense of language, has got better premises to be a good translator. Yet, in his striving toward the perfect poetic form, this type of translator should keep in mind the danger and try to avoid the tendency of optimising the original “[...] so that the translated text reaches a higher level of aesthetic existence” (Friedrich, 1992: 11).

The boundaries between an optimally intelligible translation of a literary work, on the one hand, and intrusion into its unity and autonomy, on the other, are most difficult to define. It is a well-known fact that, whereas the original work of art can afford to be as cryptic as its author wishes, sometimes up to the point of illegibility, a translation displaying the same features is often misread as a failure on the translator's part to properly render the original; accordingly, the translator is often confronted with the almost impossible task of both preserving the inviolability of the original text, and providing a sensible, meaningful piece of literature for the reader who is not acquainted with the language of the original. To what extent the translator can be successful in this endeavour widely depends on the degree to which that, what I called the primary amalgam, the raw material at the origin of the literary work, especially of the poetic work, has been structured and organised by its author into the end product. The more transparent this structuring of the raw material is, the less demanding the translator's task will be, due to the fact that the author's intention is easier to grasp. Where the author is very parsimonious when putting flesh to the bones of his work, the challenge for the translator is a huge one. An ideal solution to this quandary has yet to be found. In his demands on translators, Wilhelm von Humboldt argued against any sort of clarifying intervention on the translator's part:
A translation cannot and should not be a commentary. It should not contain ambiguities caused by insufficient understanding of the language and awkward formulations; however, where the original only intimates without clearly expressing, where it leaves out intermediate ideas, the translator commits an injustice if he arbitrarily introduces a clarity that misrepresents the character of the text. (1992: 58f)

Theoretically, what was intentionally left opaque by the author in his work should be left as such and not turned into a platform for the translator's interpretation of the work. Yet, in reality, things are much more complicated. In the case of intentional use of homonymous and polysemous words in the original, the translator has to settle on a certain meaning, since it is highly unlikely that he can find words in the target language that display a similar duality or plurality of meanings. Just one example: the translator willing to render the poem “Revisions”, by the contemporary English poet Rodney Pybus, in other languages encounters this difficulty in the title already:
Revisions
[…] I know of course each
reed's too weak for a pen,
but this is still a rich
craft of revision, all the same,
his generous potlatch
of wheat-gold lines
I'd like to touch,
that true, stubble-edged
unfalling wave, out of reach.

The word revision exists as such in many languages (with greater or lesser variation in its written form): Revision (German), révision (French), revisione (Italian), revizie (Romanian), but not all of them share the full amount of meanings the English word has. In Romanian, for instance, there are different words belonging to the same word-family, which take over the one or the other direction of meaning: revizie (control), revizuire (new consideration), reviziune (amendment). Whatever choice the translator makes, it is also an interpretation, and, as such, a narrowing of the original meaning. In some cases, therefore, a completely new word with the same potentialities like revision may appear to be the better alternative. Similarly, the translator must decide which of the many meanings of the word pen suits the poem best and, at the same time, keeps the duality of its at least two main meanings: a writing instrument and shelter facilities. Under these circumstances, to translate literature, and especially poetry, appears as an almost impossible task, and the question unavoidably arises as to whether translation is a science or an art, whether it is a learnable profession or a vocation.


(Fragment din volumul THE WORD IN THE WORD Literary Text Reception and Linguistic Relativity http://www.amazon.de/b%C3%BCcher/dp/3643903383)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey