•  Marius Dobrin
•  Dan Jammers
•  Ioan Gabriel Rechiþeanu
•  Cornel Mihai Ungureanu


sus

Marius Dobrin

 

Zamfirele de padure

 

margareteCând am pornit dinCraiova, la drum lung, nu bãnuiam cã voi ajunge hagiu. Nici companionii mei, care aprinºi în polemici literare, care tãcuþi, nu mi-au zis ceva despre asta. I-am întrebat pe unde vor sã-i duc la Botoºani. Cã pe-acolo, cã pe unde vreau eu, cã hai sã vedem, iar prima rãspânie a trecut, am apucat pe drumul Piteºtilor. ªi de-acolo, din întortocheatele strãzi pline de oameni ºi maºini, am luat-o spre munte. Prin Câmpulung, prin sate în care vedeam, parcã, fotograme ale aceluiaºi film. Era de Înãlþare, Ziua Eroilor. Pe lângã ºcoalã, pe lângã o bisericã, în drum spre o troiþã ori un monument, grupuri de copii, de veterani cu decoraþii, oameni de toate felurile. Dar mai ales, în aceastã secþiune printr-un obicei al locului, am prins culorile costumelor populare, ca o pecete a timpului. Sus, în munte, am fãcut popas într-un clin de culme. Pentru verdele acela, cât vezi cu ochii. Iar într-o margine, dupã niºte uluci de gard, margaretele.

Am gãsit Braºovul înfãºurat în ºosele noi ºi poduri, am stat la soarele blând de pe strada Michael Weiss ºi, cum îi stã bine cãlãtorului, din nou la drum. Din Þara Bârsei înÞaraSecuilor, cu pâine ºi cozonac la poartã. O pâine rotundã ºi grea, densã ºi buna chiar ºi hãt încolo, dupã câteva zile. Am vãzut, într-o piaþã pavatã cu pietre de râu, celebrele steaguri secuieºti, decolorate ºi rupte pe margini, ca scãpate din furtunã. Mai departe, spre munte, molcome serpentine ºi cu luminã blajinã, greu de gândit la bãtãlia din pasul Oituzului.

onestiªi cum traversam Oneºtii, la un semafor, pe cin' sã vezi? Eminescu, nu în carne ºi oase, ci în imaginea lumeascã a unui oraº, într-o bunã bucatã de cer, aºa cum privea e invitatã sã decupeze dintr-un contur al unor sârme mãiestrit arcuite. Am ajuns înMoldova.

De-aici, drum întins ºi vorbã dulce. Drum de varã pânã-n searã, când, la Botoºani sosind, Petruþ Pârvescu mi-a spus, cu voce discretã, dar cu privire scormonitoare, ca am ajuns laMeccaromânilor. Român fiind, oltean fiind, sigur ca m-am îndoit ºi am dat uºor din cap, mai bine sã ciocnim un pahar de bunã vedere. Iar pe când mulþi dintre oaspeþi s-au retras

la somn, acelaºi Petruþ, discret ºi convingãtor, s-a oferit drept ghid la o plimbare nocturnã. În drum spre Terasa Florilor, pentru a astâmpãra setea poeþilor argeºeni, am vãzut unde s-a nãscut Eminescu, undea fost botezat, unde a ucenicit, la 14 ani, la judecãtorie. Am vãzut strada cu casele evreilor, care de mult nu mai sunt aici ºi locul, renovat, e aproape pustiu, pulsaþia mutându-se în altã parte a oraºului. Am traversat Calea Naþionalã, care ºerpuieºte prin oraº, o stradã lungã de 10km. ªi am vãzut semnul de amintire pentru adolescentul care a scris 'Jos comunismul' în 1985.

Am ajuns ºi la Terasa Florilor unde, un mucalit a întrebat o chelneriþã, dacã în seara aceea l-a vãzut cumva pe-acolo, pe Eminescu.

Aº zice cã eu l-am vãzut. A doua zi. La Ipoteºti (toatã lumea îi spune aºa, dar satul îi poartã numele, iar Ipoteºti mai sunt ºi alte sate prin zonã). Aºa cum spuneam, l-am vãzut pe Eminescu. În mica bisericuþã de al casa memorialã, unde, printre tot felul de obiecte de patrimoniu, se pãstreazã ºi o copie a mãºtii mortuare a poetului. Ete, om. ªi asta face mai mult decât un monument. În spatele bisericuþei, morminte. Acolo erau ºi pãrinþii, acolo ºi teii.

De jur împrejur, dealuri frumos desenate.

În clãdirea nouã, modernã, multifuncþionalã, a Memorialului Ipoteºti, se adunã, mereu ºi mereu, scriitori, cercetãtori, copiii ºi maturi, într-un cuvânt, pelerini.

ªi am pãtruns mai adânc în Bucovina noastrã. La Vorona. Pe-o ºosea strãjuitã de copaci cu coroana bogatã, pe lângã un ºir de case, cele mai multe noi, frumoase, într-un amestec atractiv de tradiþie si modernitate, cu garduri artistice sau numai sugerate, ca în America, o neaºteptatã asemãnare dar aºa a fost.

Un sat al Voronei este Joldeºti, acolo unde s-a nãscut Raluca Iuraºcu, mama poetului, în casa administratorului de moºie. Iar conacul acelei moºii este acum, renovat complet, o ºcoalã. Iar în ºcoalã sunt copii , cu uniforme serioase ºi cu gesturi de-ale tuturor copiilor, cu învãþãtori modeºti, cu suflet mare ºi zâmbet discret. Serbarea copiilor o priveam toþi cu amuzament ºi cunoscuta îngãduinþã. Dar când au început sã cânte 'Sara pe deal', cu învãþãtorii alãturându-ºi vocile, atunci ºi spectatorii au prins glas. Au prins viaþã. Am fost una.

Am urmat invitaþia gazdelor ºi am cotrobãit prin toate încãperile, pânã sus în turn, de unde vedeam copiii împrãºtiindu-se pe sub ramuri ori peste câmp, sprinteni spre casã. Am vãzut pânzã lucratã ºi unelte vechi, asa cumam vãzut ºi cartea unui elveþian de la o mie ºapte sute ºi ceva, însurat cu o moldoveancã, ºi care s-a simþit dator sã împãrtãºeascã toate cele frumoase de pe aici. Un fiu al satului, tot cercetând pentru o monografie, a mãrturist cã a avut mult de lucru în a descâlci adevãrul de legende þesute in jurul lui Eminescu. Dar a ºi descoperit câte ceva, precum pe cel care a peþit-o pe Raluca Iuraºcu pentru Gheorghe Eminovici.

Iar noi am plecat mai departe. La mãnãstirea de maici, unde florile, aerul ºi apa sunt altfel. ªi am privit cãrþile bisericeºti de douã trei sute de ani, cu foile muncite, orânduite la odihnã. Am urcat la Sihãstrie, prin pãdure. În pragul uºii deschise a unei chilii, un cãlugãr bãtrân, cu capul descoperit, povestea oricui voia sã asculte, despre rândunica pentru care þine fereastra deschisã din primãvarã pânã-n toamnã. Pentru cã ºi-a fãcut cuib în cãuºul lustrei agãþate de tavan. Când vine din þãrile calde se aratã la geam pânã îi deschide. Apoi zboarã de colo-colo, are pui, are grijã sã fie curat in chilie, culegând de pe jos orice se intâmplã sã mai scape de sus. Dupã toate astea, la apus, în marginea pãdurii din Vorona, la niºte mese lungi de lemn, primarul, inimos, dupã ce ne-a fost ghid peste tot, povestind din istoria locului ºi din prezentul oamenilor, ne-a poftit la o mãmãligã atunci scoasã din ceaun, cu peºte proaspãt ºi brânzã, cu sarmalae in foi de viþã, cu vin ºi cu muzica unei fanfare. Una dintre acelea, þãrãneºti, pentru nunþi ºi înmormântare, cum zice Bregovici. Care-au cânt din muzica locului dar ºi dupã felul muasfirilor. Apoi, deodatã, lângã alãmuri, trompete ºi tobã, s-au înºirat bãrbaþi ºi femei din Vorona, cântând cu suflet, 'Inimã de putregai'.

ªi mai apoi s-au unit glasuri bucovinene cu cele bistriþene ºi parcã unul era accentul lor ºi pe când se lasa întunericul dinspre pãdure a rãsunat, firesc, farã emfazã, Deºteaptã-te române, iar la horã a ieºit toatã lumea.

muresanPrin cântec s-au înfãþiºat unii altora. În marginea pãdurii sau la terasa de lângã hotel. Poeþii ºi-au citit versurile în mijlocul strãzii ºi la umbra unei case de lemn din Muzeul satului Bucovinean. Tineri sau cu pãrul alb. Poeþi insoþiþi de legendã sau despre care n-ai zice cã au trecut prin tumultul lui '89 sau mineriade. Cãrþi. Oameni care vor rãmâne în cãrþi.

Dimineaþa, în faþa hotelului, o femei vindea bucheþele de flori. Cum se cheamã?-am întrebat-o. Zamfirele de pãdure. Între filele unei cãrþi, sunt mãrturie cã nu e vorba de halucinaþia parfumului de tei, am fost acolo. Sunt hagiu. 

 

Comentarii cititori
sus

Dan Jammers

 

UGANDA si altele conjuncturale

 

Þigãrile, 5000 de ºilingi ...hmm. Dacã euroiul este 3300, e cam un euro jumate pachetul. Mai merge. Da' benzina la aproape un euro kilul, mã întreb cum de reuºesc atât de bine sã umple în halul ãsta strãzile capitalei Kampala.

Dacã este sã cugeþi relativ, respectiv comparat la salariu, în Franþa ar trebui sã fie litrul pe la 20 - 25 de euro ca sã simt când fac plinul tot aºa cum simte un bãºtinaº aici. Nebãnuite sunt cãile prioritãþilor.

La 'Africa exposure', un târguleþ cu obiecte de artizanat, aproape de centru, lucrurile se schimbã. Am luat nejustificat un boda boda, un taxi motocicletã. Nejustificat pentru cã aº fi putut merge pe jos - fapt anodin aici, însã de neconceput în Kinshasa, de exemplu (pututul mersului pe jos e un lux ºi mi se întamplã în jumãtate din destinaþiile africane, ailaltã jumãtate ai nenea cu kalaºnikovul în faþa 'otelului ºi poþi sã ieºi singur în oraº, sã te plimbi, însã o singurã datã, ca'n bancul cu maºina de bãrbierit în care bãgai capul). 

boda bodaTraseul dus-întors ºi aºteptarea m-au costat 5000 de ºilingi, tot cât pachetul de þigãri de la început.  Numele boda-boda i se trage de la o epocã ceva mai tragicã, ºi nu de mult apusã, când lumea cam pãrãsea þara ºi se striga dupã orice mijloc de locomoþie  „border, border“, ceea cu accentul de rigoare e devenit boda boda. Uganda e vecinã cu Rwanda, dacã asta vã spune ceva. Cel mai ieftin mod de a risca sã'þi rupi ceva de care ai nevoie, majoritatea accidentelor se fac cu boda. Ei bine, la 'Africa exposure' 'obecte câte ºi mai câte, artizanale, lemn, piatrã, os, piele ºi alte prime pe care nu le detectez. Masca neagrã sculptatã în lemn, echivalentul a patru euro, ceea ce, sã fim oneºti (de'aici o veni numele oraºului de la poalele Carpaþilor?) e pomanã. La Ouagadougou, în Burkina Faso, am luat ceva asemãnãtor cu 15 euro.

Pentru cã ºtiu cum trage lumea de mine cand vin acasã, am bãgat în museta de legionar cât a încãput: rãzboinici masai am luat vreo 6, sã nu se plictiseascã noaptea singuri prin casã, biciclete cu familia întreagã lângã sacul cu banane, maºini sculptate în lemn, pãsãri fãcute cu capace de fanta, castronele sculptate în piatrã, care cred cã vin din Kenia vecinã, ºi câte ºi mai câte. Cât sã se cruceascã în faþa razelor X vameºul european când trece valiza mea, daca e sã se uite.

victoriaDacã data trecutã au trecut 14 kile de mango, ceea e interzis fitosanitar vorbind, poate 'trece' ºi razboinicii mei împreunã cu bicicliºtii. N-or fi nebuni sã cearã tichet, în mod normal daca ai câteva obiecte nu e nici un bai dar samsonite-ul meu bleu (am doo cu mine) de 120 de litri aratã acum de parca aº vrea sã încep o afacere ad-hoc la vreo piaþã din Paris, unde se vând ace, brice ºi carice.

Panarama n-o sã fie la vamã, o sã fie acasã, unde nefasta o sã observe cu acurateþe cã televizorul e plat, deci deasupra nu poþi sã pui nik, ºi o sã-mi sugereze politicos sã'mi iau bicicletele ºi sã le bag unde se gândeºte ea. E modul franþuzesc politicos de a te invita sã þi le introduci pe acolo pe unde se uitã proctologul la consultaþie. Întotdeauna sunt surprins sã vãd cã chestii la care nu m-aº fi gândit cã o sã placã, îi plac. ªi viceversa.  Îmi conforteazã teoria dezvoltatã cum cã facem parte din specii diferite cu moduri foarte diferite de funcþionare. Ceea ce e bine, cã dacã era ca mine nu ar fi mers treaba. Nu îmi place de mine.

Bicicletele o sã se pupe foarte bine cu cele pe care le-am cumpãrat în India, masaii îi pun lângã elefanþii tot indieni, iar maºinile din lemn lângã Ambasadoarele cumpãrate la New Delhi ºi maºina de poliþie de la New York, lângã tãbliþa pe care nu ºtiu ce scrie, de am purces-o din Iran. Evident, cãrþile vor trebui sã 'degajeze', cum zic francezii. Sunt mai importante trofeele decât cultura când eºti haiduc pur sânge. ª'apoi culturã dematerializatã am în tabletã cât biblioteca comunalã din satul natal. Care nu'i natal, tehnic vorbind, cã am locuit acolo permanent doar între vârsta de 2 ºi 6 ani. Natal în simþire, aia da. Se apropie una din acele vacanþe în care mergem în România, de aia îmi veni pe vârful peniþei (da, da' peniþa cucu - scriu la haºpeu)

Belgianul mititel cu care îmi scurtez timpul la hotel nu mai e belgian de mult. Face turul lumii de vreo 20 de ani, petrecându'ºi trei sferturi din timp peste tot în lume sau în afara ei. Uzurã maximã pentru cã atunci când a aflat cã viaþa e acolo unde te afli, aventurile romantice ºi trãscãul devenit-au  reguli iar nu excepþii. M-a fãcut de'am supt 6 beri Nile de juma de litru duminicã dimineaþa, pe malul piscinei. A trebuit sã mã culc dupã, însã nu din cauza berii. De obosealã fizicã. Un nene negru a intrat în piscinã pe la 10 ºi preþ de o orã jumate nu s-a oprit din bras, ceea ce mi-a pus capac pentru cã, involuntar, îl urmãream. Pizda mãsii, daca picã din boda boda tot eu sunt mai câºtigat cu þigara în colþul gurii - m-am consolat. Nu c-aº vrea sã descurajez albii, însã ãºtia p'aci au aerul de a fi mai puternici. Dar se ºi terminã mai repede, am impresia, de când sunt aici n-am vãzut unul cu pãrul alb.

Sã revin la belgian. Dacã un mecanic cu tendinþe beletristice ne-ar compara pe mine ºi pe belgian din punct de vedere al cãlãtoriilor, iar eu aº fi o maºinã cu 150.000 de km, belgianul ar fi un camion cu cel puþin patru milioane la bord, ºi nu cu toate reviziile la zi. Cum însã fiece cãlãtor asiduu, cu neuroni limitaþi, nu þine minte decât ultimele cãlãtorii ºi pe cele memorabile, first in first out, la discuþie ne potrivim - avem oraºe comune, clienþi ºi oarece obiºnuinþe comune. Terminãm un paºaport într-un an jumate, locuim trei sferturi din an la hotel ºi mâncãm la restaurant. Facem fiecare o sutã de zboruri pe an, majoritar intercontinentale, ºtim ce se bea ºi se mãnâncã în fiece lounge de business class pre unde ne aduce planing-ul. La 'Charles de Gaulle' am petrecut 7 ore acum douã sãptãmâni, ºi am plecat pe douã cãrãri - ºampanie, chestii fine de mâncat, internet, un fel de paturi, þuici din toate fructele, inclusiv preferata mea, poire williams, reviste cu gagici, vinuri din burgundia din cele la 13 euro sticla. Evident, totul gratis ºi nelimitat. ªi mi-am felicitat instinctul românesc de a'i da ºi desagii de mâncare de beut, cele 6 cutii de heineken au fost tare bune când eram alungit pe cele trei scaune alãturate în avion, aºteptând decolarea.

6 ore pe Tarnac din cauza grevei controlorilor, însã era aproape mai bine ca acasã. Filme în spãtarul scaunelor din faþã ºi în tabletã (Curb your enthusiasm), sãrãturi, bere ºi aþipeala între un zbor de 11 ore de la Reunion ºi cel de 8 ore spre Abidjan care mã aºtepta. Din când în când mai puneam pãtura în cap ºi trãgeam cu nesaþ din þigara electronicã ºi viaþa era aproape frumoasã. Numa' difuzoarele de la Air France te anunþã cã n-ai voie sã sugi electronica în autobuzele lor - iau bani de la lobbiuri se vede treaba.

În plus, tehnica mea deosebitã care constã în a lua 6 - 7 pernuþe de pe toate scaunele din jur, de a le înfãºura într-o pãtura pe care o înnod ºi o plasez strategic côté houblon, îmi evitã asperitãþile de la fereastrã ºi-mi pot etala metafizicul fix cum vrea muºchii mei, ceea ce s-a ºi întâmplat. Asta dacã nu sunt cu vecini.

Iar am plecat de la belgian. Alfonse e belgian ne-francofon, adica ce rãmâne - e flamand, însã stãpâneºte franceza mai mult decât biniºor. Mai încurcã genurile, bagã r'urile ca în poezia cu Ricã, însã se descurcã mai bine decât în englezã, aºa cã cinstim împreuna pe melodiile lui Voltaire.

alfonseAlfonse nu mai vede jumãtatea goalã a paharului în þãrile bizare. S-a însurat cu o tanti din Benin (o beninoazã?) cu ceva ani mai verde, nu mult, fro' 20, pe care o þine acasã în Belgia. În fiece loc pe unde îºi preumblã prezenþa fizicã are câte o prietenã. Cea actualã, cu care am stat pe malul piscinei, e o panterã care mai mult se uita la delfinul neliniºtit din apã decât la nenea Alfonse. Dar lui Alfonse nu-i pãsa pentru cã ºtia exact cu cine are sã petreacã seara respectabila domniºoarã.

Mã gândesc cã nu e dragoste adevãratã între ei.

Alfonse seamãnã fizic cu Einstein dupã o zi de muncã la câmp, pe ploaie, unde a bãut din orã în orã þuicã din drojdie ºi a fumat tutun umed în hârtie de ziar. Mai puþin treaba cu atomii ºi alte fizici, Alfonse instaleazã ºi reparã spãlãtoare de sticle. Nu vã gândiþi la chestia cu care poþi sã te scarpini pe spate, vorbim de maºini de 25 de metri lungime pe 10 lãþime ºi 10 înãlþime, în care intrã o datã 100.000 de sticle. Tip: dacã sticla de bere pe care o beþi cu franþuzoaica la terasã la Eforie Nord luceºte un pic albãstriu, daþi-o s-o bea mama soacrã. A stat în spãlãtoare un pic mai mult timp decât trebuie, cu soda causticã înãuntru.

O altã jumãtate goalã pe care nu o vede sunt detaliile pe care înca eu le observ. Furnicile de 15 milimetri, tãunii de mãrimea unei vrãbii, gândacii atât de mari încât au ei înºiºi gândaci, tratamentul contra malariei, mizeria, poluarea, putoarea, hurducãitul, praful din deºert. Alfonse este prea ocupat cu jumãtatea plinã, adicã mâncare ºi beuturã gratuitã dupe' pohta inimii, ºi gagici cam tot aºa (ºi aici pohta inimii la propriu mã gândesc, pubertatea lui Alfonse petrecându-se nu cu mult dupã rãzboiul doi), totul garnisit cu muncã cât mai puþinã, încât sã poatã ignora detaliile la prima vedere neplãcute. Hehe, detaliile pentru care e plãtit atât de bine. E un fel de inversul cercului vicios în care nenea Alfons s-a instalat confortabil. Filtrele astea se contruiesc cu migalã ºi talentul natural participã la succesul întreprinderii. ªi belgianul nostru e cetãþeanul lumii, perfect trubadur ºi viaþa e atât de complicatã ºi atât de simplã.

Ne amuzã pe amândoi micile discuþii de la birou, pe care le auzim când mai poposim pe acolo, micile ºicane sau bârfe care iau proporþii gigantice deºi subiectul e de rahat sau inexistent. De aia discuþiile între mine ºi el sau altul ca el, pe care îl întâlnesc aproape la fiece voiaj, nu se învârt în jurul cozii. Mai bine nu deschizi gura dacã nu intri direct în subiect ºi pentru asta îþi trebuie subiect. I-aº pune pe toþi cei de la birou pe undeva prin sudul Indiei, sã stea o lunã, sã vedem dacã mai mãnâncã pui dup'aia. Cum bre sã faci ºedinþã despre locurile de parcare sau cã nuºtiucare a purtat tricou fãrã guler la formare în Germania? 'vã muma'n cur de tehnocraþi, ce v-aº trimite io p'aci prin împrejurimi, sã vã descurcaþi. Subiect de conversaþie? Clientul care nu-þi trimite la 2 noaptea maºina la aeroport ºi iei taxiul 200 de kilometri de la New Delhi la Chandigarh (7 ore ºi 9000 de rupii negociat, mai puþin de 150 de euro, baºca sã stai cu el de vorbã cã adoarme tot timpul). Subiect ? incredible indiaUn ºarpe black mamba ca ãla din Kill Bill în faþa camerei tale când vrei sã intri în casa de oaspeþi în câmp, în Angola. Subiect? Împins ºi busculat cu 20 de tamuli mici ºi regãsit cu o ºurubelniþã în mânã ºi douã bagaje în stradã la 5 dimineaþa pentru cã ai fost cazat într-un hotel de 30 de euro în Chennai, unde în weekend vin bãºtinaºii mici ºi negri sã-ºi bea sufletul ca sã uite de viaþa de rahat pe care o întâmpinã zi de zi. Subiect? Maimuþele care se joacã pe casa la 3 dimineaþa sau liliacul care defecheaza prin crãpãturile din tavanul bãii. Subiect? 47 de grade la umbrã în fiecare zi, ºi noaptea 36, totul cu 95% umiditate. ªi secretara care îþi zice „vai, Dan, ce frumos sã cãlãtoreºti, ce romantic“. Stai sã vezi ce romantism dulceag în Mahrashtra, când am mâncat bucata de peºte în frunzã de bananã - am pus poza pe facebook. Culmea e ca i-am fãcut poza cu telefonul inteligent înainte de a o mânca. Asta poza cu substanþã. ªi în ziua plecãrii spre Ioropa. Am vizitat toate veceurile din a mea cale, inclusiv aeroportuare din Coimbatore ºi Chennai. Amintiri de neuitat din India, ºtiu ei de ce îºi fac reclamã cu Incredible India la televizor. Am mai spus-o: ãºtia chiar eradicarã constipaþia, definitiv. 

Ioi cã m-a apucat limbarniþa ºi încep sã devin vulgar. Gata.

 

Comentarii cititori
sus

Ioan Gabriel Rechiþeanu

 

Goloaze
Impresii dintr-o expoziþie (1)

 

brancusi1... când nu-þi mai gãseºti cuvintele pentru a descrie ceea ce vezi, când totul vibreazã în jur, în mod precis percepþia ta este aproape de sublim. Totul este rotund sau... ovoidal. Asta am trait când am coborât treptele în Atelierul Brâncuºi din spaþiul Centrului Georges Pompidou. M-am simþit mai mult decat acasã. Peste tot ºi nicãieri. Dezordinea, sau poate mai precis spus provizoratul pe care fiecare piesã îl ocupã îþi dã senzaþia de firesc. Uneltele, în schimb, aºezate într-o ordine nefiresc de perfectã îºi aºteaptã artistul pentru a continua lucrul. Coloane, Domniºoare Pogany, cocoºi, mãiestre, capete de copil, mese, sãruturi... te copleºesc. Timp de mai bine de o orã n-am reuºit sã articulez nici un cuvânt. În preajmã se vorbea în ºoaptã, pentru cã cei care reuºeau sã articuleze cuvinte în mod sigur nu-ºi puteau exprima brancusifascinaþia altfel. M-am bucurat când am remarcat cã, probabil, aici este singurul loc din Paris în care românii sunt majoritari. Foarte greu sã pãrãseºti acest spaþiu. Ajuns la finalul vizitei, n-am rezistat ispitei sã-l mai parcurg încã odatã. ªi încã o datã. ªi de fiecare datã descopãr altceva. Realizez cã întregul univers, în dezordinea sa perfectã, s-a înghesuit în ºi printre operele brâncuºiene. Totul este viu, respirã. De la bloc la corp, de la primitiv la modern, de la rugãciune la sãrut, de la cânt la zbor, de la vertical la orizontal, de la greutate la densitate, de la luminã la spaþiu, aici îºi au locul capodopere râvnite de cele mai mari muzee ale lumii ºi de cei mai mari colecþionari. Nu conteazã dacã sunt de lemn, piatrã sau metal, opera sa  îmi pare cã îmbinã elegant ºi sensibil simplitatea artei populare româneºti cu rafinamentul parizian. Nu brancusise imitã natura, se exprimã esenþa. Totul fãrã frontiere, fãrã limite. Este un loc de inspiraþie aratând cã ºi în condiþii sãrãcãcioase, ºi mai ales cu unelte simple, idealul de perfecþiune al celor în care arde flacãra creaþiei se materializeazã.

Când am coborît treptele în Atelier, Parisul era spãlat de o ploaie ce pãrea cã nu se va opri nicodatã. Când am ieºit, afarã era soare...

Probabil o sã mai revin. Dar în mod sigur o sã-l vãd altfel pe moº Brâncuºi.

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Pe diagonalã

 

Drum întins spre Botoºani dintr-o dimineaþã craioveanã din mijloc de iunie. Împart bancheta din spate cu Paul Aretzu. La volan este Marius Dobrin, iar alãturi de el, Nicolae Coande, care pregãtise, precum Jack Nicholson în As Good As It Gets,  CD-urile cu melodiile ce ar fi trebuit sã ne delecteze cãlãtoria. Se dovedesc însã incompatibile cu CD-playerul lui Marius. Radio, aºadar. Sau CD-urile „gazdei”.

„Lidl, ambasada Germaniei în Balº. IOB-ul, unde au muncit sute de osiceni”, face pe ghidul Coande. ªi, desigur, nu poate trece prin orãºelul oltean fãrã sã aducã vorba despre Petre Pandrea. La un moment dat, îºi aminteºte ºi despre un simpozion sau ceva de genul ãsta, dedicat scriitorului, la care ar fi avut ce spune. „Toþi lucreazã cu autoritãþile, nimeni nu lucreazã cu scriitorii. Nu m-au invitat”. „Sunt invitaþi ºi evitaþi”, glumeºte Paul.

Le mãrturisesc cã mã simt într-o oarecare imposturã ca prozator participant la un Congres Naþional de Poezie. Nicolae mã asigurã cã mã voi liniºti când voi întâlni „orgoliile a 70 de poeþi”.

Discuþii despre Barbu Cioculescu, personaje din Osica, Gheorghe Crãciun ºi boala care i-a fost fatalã. Marius aduce vorba despe industrie, globalizare, dar ºi despre o carte de cãlãtorii descoperitã în biblioteca fratelui meu. Îmi imaginez boierii de care vorbeºte, mergând cu trãsura la Viena.

Trecem Oltul, traversãm Slatina lui Eugen Ionescu, ºi ne îndreptãm spre Piteºti pe drumul fãrã copaci pe margine, apoi mai departe, spre Câmpulung. Fâneþe necosite. Lui Nicolae îi plac casele în paraginã. Lui Paul, gardurile. El ºi Marius îºi amintesc cum veneau femeile la tren, în gãri sau în halte, cu prune de vânzare ori cu alte fructe, cireºe prinse pe crenguþã, de exemplu. În Câmpulung, Paul ne spune cã existã un bulevard „Pardon”, i se spune aºa din cauza trotuarelor înguste, „Pardon, pardon”, zic trecãtorii. Îmi zboarã gândul la un vers al lui Constantin Abãluþã, ceva de genul „fratele meu oprea trecãtorii ca sã-i felicite cã trec”. Niºte domni scriitori îºi fac vile în zonã.

cmu1Biserici între blocuri, drum frumos spre Bran. Vaci care pasc în poiene înflorite, necosite. Câþiva stropi de ploaie, creste de munþi dincolo de nori. Scurt popas. Nicolae îmi aduce flori de „sângele voinicului”, Paul zice de Nichita Danilov ºi ideea lui, poeþii sã-ºi punã pe tãlpi poeme, sã le lase imprimate pe trotuare. „Sã scriem cu picioarele”, glumeºte Nicolae, iar mie îmi spune despre o piesã pe care s-o jucãm repede, când nu sunt spectatorii atenþi.

Moeciu-Bran. Cheile Dâmbovicioarei, unde am fost cândva într-o excursie ºcolarã. ªi în peºterã am intrat, trebuie sã am pozele în vreo cutie.

Drum plat Bran-Râºnov. Câmpuri cu cartofi. „Mircea Cãrtãrescu nu poate sã ia premiul naþional, pentru cã el e internaþional”. Omerta care ar funcþiona în cazul Goma. „Paul Goma a salvat toatã literatura românã actualã”, „Poeþi de etichete”. Premiul Nobel. Nicolae aduce în discuþie încercarea prietenului nostru Florin Oncescu, de a descoperi un scriitor slovac. În Slovacia. (http://www.paginiromanesti.ca/2013/04/26/in-cautarea-unui-scriitor-slovac/). „Auzi, Nicule, n-am nicio suferinþã cã slovacii n-au scriitori”, zice Paul.

cmu2Pauzã de masã în Braºov. Dupã-amiazã splendidã. Tâmpa. Biserica Neagrã. O frumuseþe femininã. ªi un indicator: „Cartierul Scriitorilor”. Ciorbã de vitã. Plimbare scurtã, apoi mai departe, Spre Târgu-Secuiesc. Marius îºi ia pâine de casã cu cartofi. Lunga se numeºte satul. Mulþi localnici pe marginea drumului, copii în special, în zona Breþcu. Vând ciuperci, unele imense. Începem sã urcãm muntele. Soare blând, ca ºi munþii. Brãdet. Mãcieºi înfloriþi. Serpentine. Pasul Oituz. Mã gândesc la cele douã medalii ale bunicului. Fusese ºi el pe-aici, în primul rãzboi mondial. Pe CD-ul lui Marius „Clap Your Hands”. Pale Young Gentlemen.

Munþii devin dealuri. Foioase. Pãduri de fagi.

Oneºti. Bulevardul Adrian Pãunescu. „Un oraº cu structura anilor ’60”. Blocuri cu 4 etaje, un bulevard larg, tei tunºi prea scurt, chipul lui Eminescu. Trotuºul. „Detaºamentul de pompieri Oneºti”. Câmpie. Porumb. Apoi, coline frumoase. Coande cântã „La Bacãu, la Bacãu, într-o mahala”. Îmi place partea „Când s-o iau la dezmierdat / Hop bãrbatu' din dulap" dar ºi trecerea lui Nicolae la „E toamnã. Mi-au dat de scris”, cuvintele lui Bacovia. „A dat de trei-patru ori bacalaureatul”. „Era un tip ºters, nu-l bãgau ãºtia în seamã, nu-ºi lua gradele”. Oraºul lui Petru Cimpoeºu.

Morcovii” de pe marginea drumului spun cã urmeazã Roman. Drum pe o bandã ºi jumãtate. Douã maºini cu gabarit depãºit ne þin în loc aproape o orã. Nu avem voie sã depãºim, se formeazã coloanã. Tãcere.

„În Bucovina se schimbã gardurile”, zice Paul. Într-adevãr, cele de aici au un mic acoperiº. O luminã extraordinarã se tolãneºte peste câmpuri. Lucernã ºi cãpiþe de fân. Oi ºi vaci. Pace infinitã. Coande ne cântã „Dan Spãtaru a luat mãgaru’/ Pâslãriþa, mãgãriþa”. Zice cã îi place Vasile Lovinescu pentru capacitatea lui de a gândi lucruri de negândit ºi de a face legãturi între lucruri care nu se vãd. Paul îmi vorbeºte despre Biserica Domniþelor ºi despre Dragomirna. Multe restaurante ºi terase în Fãlticeni, unde Marius opreºte pentru a-ºi saluta un prieten.

Sate frumoase aproape de Suceava. Soarele dispare dupã un deal ºi am impresia cã asist la o minunãþie. „E apus de zeitate ºi asfinþire de idei, a zis poetul”, comenteazã Coande. Paul îmi spune cã unul dintre cele mai delicate mirosuri este cel al viþei-de-vie. Ce nume de localitate: Cumpãrãtura!

La Suceava începe ploaia. Ce-a fost greu, a trecut. Mai e puþin pânã la Botoºani. Unde mã aºteaptã „orgoliile a 70 de poeþi”.

(Aflã mai multe despre Congresul Naþional de Poezie, ediþia 2013, aici)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey