•  Radu Ianovi
•  Petruþ Pârvescu
•  Vinicius de Moraes


sus

Radu Ianovi

 

lucrurile au gimnastica lor

revino asupra ta, mi-au zis,
când crezi cã nu mai ai nimic de pierdut, aºa cum Babluani a revenit
aproape în fiecare secvenþã asupra personajului sãu ºi i-a pus pistolul
la tâmplã

tu ºtii sã dansezi - 
eu ºtiu sã duc gunoiul, îmbrac bluza pe dos ºi alerg pe scãri pânã
trezesc toþi vecinii. din carnea lor sã-mi punã botniþã pãrinþii pe
care nu i-am cunoscut niciodatã.
soare în pãrul ei când se trezeºte ºi ameþitã de somn deschide
geamul ºi varsã scrumiera în stradã

 „îmi simt
încheieturile
de la mâini
ca pe niºte
bârne de
gimnasticã”

în mintea celui care merge
desculþ pe zãpadã, sub tãlpile lui care degajã cãldurã ºi produc
mici inundaþii, în mintea lui lucrurile se amestecã ca într-o
maºinã de spãlat. el o sã-ºi facã loc printre invalizii care cerºesc
de plãcere. e o lume a lor fãrã analize la sânge ºi fãrã fanfarã.
pe banca din faþa magazinului el observã o femeie bãtrânã care
are mai multe buchete de flori la picioare. nebunul cu panglici în
cap îºi vede de treaba lui, ºopteºte ceva ce probabil ar înþelege
doar sfinþii ºi atunci mã întreb, ce rost are sã mai aprinzi fitiluri
într-o inimã demult detonatã

 

dezordinea

când s-a rãtãcit din difuzor se auzea vocea lui

în aer creºteau alte fire ºi se opreau lângã colþul gurii

ne-a povestit câte a îndurat în toþi anii ãºtia. muzica ºi curenþii de aer erau pe buzele ei ºi mi-au apãrut pe sub pleoape. spune-mi despre muzica ta ºi ai grijã sã nu rãspunzi la telefon când auzi soneria

am trecut apa pe o plutã îngustã eu de mânã cu tine sã te întorci pe acelaºi drum

dacã te pierzi în pãdure n-ai nevoie de busolã. întotdeauna se întâmplã ceva ºi eºti aruncat în alt luminiº unde e cald ºi razele vânturã crenguþele înmugurite prin pãrul tãu

luna degajã un gaz care-þi atacã plãmânii. lasã-i sã afle ºi singuri. au nevoie din când în când de câte o lecþie care sã-i îndepãrteze de mal

am dat alarma ºi am rãmas pe loc sã vãd ce se întâmplã. mã înspãimântã doar flãcãrile pe care le lasã în urmã

lucrurile se nãruie cu o eleganþã a lor - le analizãm uneori le respingem ºi nu ne trebuie nici antenã ºi nici stâlp de telegraf

 

Muzicã de lift

Ai spus - sã ne întâlnim ºi sã dansãm pe muzicã de lift,
când eºti aproape de mine, rotiþele se învârt în gol într-o
direcþie greºitã, aº vrea sã cred cã noaptea se lasã ca o
prelatã pe deasupra noastrã ºi orchestra mai face o pauzã,
atât cât mirele sã sãrute mireasa

ºi gheruþele pisicii sã îngroape în nisip un pui de ºopârlã
de zile întregi nu mai ºtiu nimic despre tine ºi între timp
benzina s-a scumpit ºi animalele au mai scãpat de câteva ori
de la circ

apasã butonul, poate etajul 3, lasã-þi capul pe umãrul meu
aºa cum ai vãzut în dramele cu femei care iubesc excesiv
despre rotulele tale ºi despre sânii tãi sã vorbesc prin semne
cu pielea arsã de soare ºi amândoi sã fredonãm cel mai
sinistru refren:

Mi-ar fi plãcut sã sparg atomi cu limba sau cu somnul meu
vezi limpede, pe sub umbrele mici ºi gri oraºul ãsta moare lent
 

dresorul

cu braþele deschise, lãsând la o parte mizeria adunatã peste noapte,
dresorul, chinuit de neliniºtea celorlalþi, aºteaptã în dreptul intrãrii         

ºi încearcã sã-ºi menþinã echilibrul - când vrei sã afli cine îºi aminteºte
de tine, arunci la gunoi hârtiile cu numele lor, te aºezi încet în pat
ºi începi sã mesteci

sunt multe care nu-i folosesc, le-ar putea scoate la vânzare
sau le-ar putea depozita pe toate în debaraua cu soluþii de
curãþat

el preferã sã ºteargã din când în când praful ºi apoi sã
adoarmã 

 

aproape, peste umãrul drept

ora la care cãutam ceva fãrã fir
ieºeam din casã speriat de zgomotele de afarã
mã întorceam în holul de la intrare ºi mã lipeam de pereþi doar ca
sã întârzii la masã

lângã reºou, la foc mic, chipul nu poate fi luminat
vãd numai fruntea ºi pãrul care acoperã întreaga încãpere

e prea multã lume aici, îmi spuneam
ºi nici un sertar

obiºnuiam sã mãnânc singur, stingeam becul ºi imediat
auzeam vocea ei

sunt aproape, mã vezi peste umãrul drept
trebuie sã priveºti puþin în urmã, îþi faci loc printre
ceilalþi, casa din copilãrie se dãrâmã, bãtrânul ºi
câinele dispar undeva la prima intersecþie

pentru a ajunge la ei am de parcurs holuri lungi cu tot felul
de plante care cresc pe tavan, trebuie sã îndur luminiþele
enervante care ies din pereþi ºi se opresc în piept

ºi peste câþiva ani, fãrã niciun avertisment, sã-þi vezi toate
lucrurile în stradã

sã simþi fiecare încordare, uºile care se închid, fireºte -
puterea de a îmbrãþiºa pe altul

 

Comentarii cititori
sus

Petruþ Pârvescu

 

Micropoeme

motto: „Nu vorbele, tãcerea dã cântecului glas.” (Ion Pillat)

 

prolog

mimând realul -
pe hârtie doar umbra
printre cuvinte

 

dialoguri imperfecte

ploaie albastrã -
sunetele harpei curg
printre degete

crâng de mesteceni -
singuri prin fiinþa goalã
lãsând amprente

þipãt troienit -
cucurigu-L în noaptea
dintre milenii

monogramã -
amprenta unei frunze
pe lutul proaspãt

noapte de varã -
printre stele mirosul
florilor de tei

toamnã bogatã -
boii s-au oprit singuri
în dreptul morii

ziua în amurg -
un trandafir albastru
ºi-a rupt venele

noapte de iarnã -
sub cenuºa vetrelor
pocnesc cartofii

poemul de jazz -
un bãnuþ de argint
pe nicovalã

roata cãruþei
frânge trupul drumului
pe butucul gol

o vrãbiuþã
pe zãpada proaspãtã
pune punct toamnei

pe frunza de dud
un vierme de mãtase
scrie un haiku

tata coseºte
în livada de pruni -
eu nicãieri!..

 

addenda

dincolo de timp -
poemele naturii
încã nescrise

Comentarii cititori
sus

Vinicius de Moraes

 

Scrisoare de la cel absent

 

Prieteni dragi, dacã în timpul absenþei mele veþi zãri
Din întâmplare trecând pe acolo iubita mea, cereþi
Sã se facã tãcere totalã. Iar apoi
Arãtaþi cu degetul infinitul. S-ar putea ca asemeni unei
Somnambule ea sã înainteze, înveºmântatã în aura unei
Tristeþi profunde, cãci ochii ei vor vedea numai
Absenþa mea. S-ar putea ca ea
Sã fi devenit oarbã la tot ceea ce nu e iubirea mea (acest
Invizibil amor ce trãieºte întemniþat în mine ca la-nchisoare
Visând cã-i adulmecã urma).

Iar de este o dupã-amiazã, cumpãraþi roze ºi-mprãºtiaþi
Petale la trecerea ei melancolicã, ºi intonaþi
De vã stã în putere cantus-primus. Încât ºi traficul sã-nceteze
Iar claxoanele sã fie mute pentru ca îndelung sã se-audã
Zgomotul paºilor ei. Ah, prieteni dragi
Lipiþi-vã palmele cu smerenie ºi rugaþi-vã la toate fiiinþele
ªi divinitãþile sã-i meargã bine marii mele iubite
În timpul absenþei mele, întrucât viaþa ei este
Viaþa mea, iar moartea ei moartea mea. Iar de-i posibil
Eliberaþi foarte mulþi porumbei albi suficient cât sã se facã
În jurul ei
Umbra dulce care ei mult îi place. ªi de se aflã prin prejma ei
Un Hi-Fi puneþi-i Nocturna în si bemol de Chopin; iar din întâmplare
Dacã ea ar începe sã plângã, culegeþi-i lacrimile în mici vase opale
Ca sã-mi fie constant trimise cu valiza diplomaticã mie.
Fraþii mei, voi prieteni (precum ºi toþi cei
Care iubesc poezia)
Din întâmplare dacã-o vedeþi trecând pe iubita mea
Recitaþi-i versuri de ale mele. Ea se va aºeza
Pe un nor înconjuratã de-o aurã de tristeþe
Cu inima strãpunsã de o luminã. Ea este cea
Pe care eu nu o mai credeam posibilã, nãscutã
Din disperarea de a nu o fi întâlnit. ªi este cea
Pentru care picioarele mele umblã ºi pentru care
                         au fost fãcute braþele mele
Cea pe care eu o iubesc în timpul meu
ªi o voi iubi în eternitatea mea - iubita
Unicã ºi neîntrecutã[1]. Iatã de ce se cere
Sã procedaþi cu discreþie, dar hotãrât: încât ea
Nici sã nu simtã drumul, iar calea sã-i fie linã
În siguranþã deplinã. Poate chiar mai sigur ar fi ca ea
Sã nu hoinãreascã deloc, sau mãcar sã poatã
Evita pericolele inerente legilor gravitaþiei
ªi pe cele ale miºcãrilor corpurilor, ºi mai cu seamã pe-acele
Ce rezultã diin failibilitatea reflexelor omeneºti. Da, extrem de
                                    preferabil at fi
Dacã închisã ar rãmânea undeva la mezanin ºi pe zona de intramuros
Într-o atmosferã albastrã de pace ºi muzicã. Oh, mai cu seamã
Bine ar fi sã evite sã conducã pe timpul nopþii sau sã cadã pradã
Imprevizibilei nebunii a timpurilor. Protejându-se, iubita mea,
De teribilul rãu al acestei absenþe
Cu muzicã ºi cu doze de equanil[2]. ªi de s-ar gândi, acum ºi mereu
La mine care departe de ea vagabondez
Prin grãdinile nocturne ale pasiunii
ªi ale melancoliei. ªi s-ar apãra, prietena mea
De tot ceea ce umblã, zboarã,curge sau înoatã, sã-ºi aminteascã
Deci cã noi doi trebuie sã ne întâlnim, iar ca asta sã se întâmple
Trebuie sã rãmânem integri, întrucât se întâmplã des
Cã primejdiile devin foarte mari, iar deodatã iubirea, de cât de mare este
Devine fragilã, extrem de, extrem de fragilã.
 

 

Cântare

Nu, tu nu eºti un vis, tu eºti existenþa
Tu ai carne, ai obosealã, ai ºi pudoare
În pieptul tãu calm. Tu eºti steaua
Fãrã nume, eºti locuinþa, eºti cântecul,
De iubire, eºti lumina, eºti crinul, îndrãgostitã!
Tu eºti toatã splendoarea, ultimul claustru 
Al elegiei fãrã sfârºit, înger! Cerºetoare
A tristului meu vers. Ah, nicicând nu
Vei fi a mea, ºi nici ideea, nici sentimentul
Din mine, ºi nu vei fi aurora, cerul aurorei
Absente, prietena nea, iar eu nu te voi pierde!
Iubito! Unde te-abandonezi, unde divaghezi
Printre vagi flori? De ce dormi tu printre
Vagile rumori ale mãrii? Tu
Prima, ultima tragicã, uitatã cum eºti
De mine! Eºti frumoasã, eºti înaltã! Surâzãtoare
Eºti ca verdele grâului înainte de coacere
Ochii tãi au culoarea firmamentului
Cer castaniu în amurg - ochii tãi!
Mersul tãu ia cu el dulcea poezie
A dragostei! ªi prinde în spaþiu poemul
În formã de inimã. Pentru steaua din asfinþit
Tu eºti un rãsãrit, eºti Soarele! Eu sunt floarea
Floarea, floarea soarelui[3]. Tu eºti superba
ªi tânãra purpurie rozã ºi de asemenea
Eºti rapidã ca rândunica!
Blândeþe! Netedã ºi susurãtoare... apã
Ce se prelinge pe glia caldã a muntelui
Tot tu eºti; tu ai multe emoþii, pasãrea
De la tropice a inventat numele tãu cel tandru
De douã ori, brusc înfericitã!
Stãpânã a iubirii mele! Sete constantã
A corpului meu de bãrbat! Melodie
A poeziei mele extraordinare!
De ce mã târãºti? De ce mã fascinezi?
De ce mã înveþi sã mor? Visul tãu
Transportã versul meu ºi la umbrã dar ºi la soare.
Sunt fratele tãu, tu eºti sora mea; sufãr
De tine, sunt cântãreþul tãu umil ºi ºters
Liniºtea ta, calmul tãu tremurãtor
ªi trist, în care nostalgiile se târãsc
Melancolice, ah, atât de melancolice...
Prietenã, intrã brusc, ºi întreabã-mã
Dacã te mai iubesc; râzi cu acel
Râs care e tusea ta gingaºã,
Du-mã în sânul tãu, nebunã! Simt
Copilãria-n iubirea ta! Hai sã creºtem împreunã
De parcã ar fi acum, ºi mereu; ºi sã le dãm
Nume grave unor lucruri imposibile
ªi sã reînfiinþãm apatica magie a
Visului! Ah, ce neputincios e destinul
Împotriva acestui al tãu leºin; tu eºti penultimul
Lirism! Apasã-þi chipul tãu proaspãt
Pe pieptul meu, nu auzi? E devreme
Dacã nu cumva-i prea târziu! Calmul
E cel din urmã suspin al poeziei
Iar marea ne aparþine, trandafirul are un nume
Al lui ºi devine mai pur la a ta chemare.
Julieta! Carlota! Beatriz!
Oh, lasã-mã sã mã joc de-a cât te iubesc
Cãci de nu mã joc, plâng, iar plânsul este
Singurul prieten al nefericitelor ore când tu nu eºti cu mine.

 

Conjugând-o pe cea absentã


Au fost necesari încã zece ani ºi opt kilograme
Iar pe de-asupra mult pãr alb plus un început de-abdomen
(Ca sã nu mai vorbim de al doilea Rãzboi Mondial, de descoperirea
penicilinei plus dezagregarea atomului)
Plus doi copii ºi plus ºapte case
(Prin locuri cum sunt São Paulo, Londra, Cascais, Ipanema ºi Hollywood)
ªi-au mai fost necesare trei cãrþi de poezie ºi o operaþie de apendicitã
Câteva ocoliri ale adevãrului ºi un exequatur[4]
ªi necesarã achiziþia unei conºtiinþe politice
Precum ºi mult numeroase sticle de bãuturã; un accident de avion
ªi necesare câteva separãri, atâtea separãri
O separare...
Graþia ta pãºeºte prin casã

Te miºti blindatã de abstracþiuni, ca un T. Îþi îndeºi
Capul între umeri ca pe un întunecat
Trandafir fãrã tijã. Eºti atât de profund profundã
Cã poþi scoate în evidenþã lucruri, pânã ºi din gândire.
Scaunul este scaun iar tabloul este tablou
Cãci cu tine participã ele. Iar afarã, grãdina
Modestã ca tine, unde îºi înfloreºte arturiile[5]ei
Absenþa ta. Frunzele te întomneazã, gazonul
Dupã tine tânjeºte. Tu eºti vegetalã, prietena mea...
Prietenã! Voi spune pe ºoptite numele tãu
Dar nu pentru radio ºi nici pentru oglindã, ci pentru uºa
Care te încadreazã, obositã cum eºti,
ªi pentru coridorul ce se opreºte
Sub mersul tãu, inutil curbat,
ªi rapid. Goalã e casa
Razele, totuºi, ale acestei excesive priviri
Oblice cristalizeazã absenþa ta.
Te zãresc în fiece prismã, reflectând
În diagonalã multipla speranþã
ªi te iubesc, ºi te venerez, te idolatrizez
Cu o perplexitate de copil.

 

Întâmplare pasionalã, Hollywood, California

 

Mai întâi îþi telegrafiez o duzinã de trandafiri
Apoi te duc sã mâncãm într-un chop-suey
Dacã-i zi însoritã vom deschide capota maºinii
Pãrul tãu în vânt va flutura cu optzeci de mile pe orã.

Ai sã mã sãruþi cu un ruj din cele ce nu se ºterg
Iar eu voi strânge coapsa ta þeapãnã ca lemnul
Vei surâde în vreme ce eu îmi pun ochelarii negri
Sã mã protejez de strãlucirea dinþilor tãi – douã mii.

Fiecare din noi va mesteca o cutie de gumã
ªi vom ajunge la Chinez în efluvii de mentã picantã
Vei visa preþ de douã ceasuri cu capul pe umãrul meu
Iar eu mã voi distra cu sânul tãu prins în fir de fier.

Din nou în maºinã am sã te întreb dacã vrei
ªi-ai sã-mi spui cã mai e vreme strângându-mã-n braþe
Foamea din tine va cere o salatã asortatã
Am sã-þi vãd chipul vãlurind prin sosul de roºii.

Cavaler cum sunt, am sã te ajut sã îþi îmbraci toca de cinchila
Privindu-te la ieºire voi constata cã þi-ai pus nylon 57
În timp ce începi sã pãºeºti ceva din tine rãsunã în do major
Dupã felul cum umbli am sã ºtiu cã vrei sã dansezi rumba.

Ai sã bei douãzeci de whisky ºi-ai sã devii mai tandrã
Iar la dans, eu voi simþi picioarele tale între ale mele
Vei începe discret sã miroºi a câine muiat de ploaie
Cu ale tale o sutã de rotiri de ºolduri pe minut.

Din nou în maºinã am sã te întreb dacã vrei
Ai sã-mi spui cã nu azi fiindcã ai mâine filmãri
Rolul tãu: vânzãtoare de þigãri într-un club deocheat
În scena în care tu îi vinzi un pachet lui George Raft.

Atunci eu am sã-þi telegrafiez o orhidee sexuatã
ªi voi aºtepta în birou pînã-þi iei doza de bicarbonat
Te apucã atunci bruscã o poftã de bucãtãrie italianã
Dar vrei sã te culci devreme, te doare capul!

La uºa apartamentului te voi mai întreba dacã vrei
Ai sã-mi zici cã nu azi, poate mai târziu, acum eºti bolnavã...
De departe ai sã-mi faci un adio, dintre cele mai tandre
Tocmai vãzând cã m-a lãsat bateria maºinii.

A doua zi am sã te aºtept în maºinã cu radioul dat tare
Zicându-mi în gând cã eºti o nemernicã ºi cam toate cele
Vei sosi spunându-mi cã trebuie sã mergi la ai tãi la cinã
La masã imi va reveni mie sã deschid sticlele ºi sã ºterg farfuriile.

Mama ta o sã mã întrebe de câtã vreme sunt însurat
Am sã-i rãspund cã de cini ani, iar ea o sã tacã
Dar cum suntem tineri trebuie sã ne mai ºi distrãm
Vom ieºi cu maºina la o plimbare rapidã.

Pe vârful unui deal eu am sã te întreb dacã vrei
Tu o sã-mi spui cã nu se poate, ai un vag junghi în spate
De nervi þigãrile mele se vor fuma singure
Iar eu voi sfârºi prin a-mi vâri degetele sub cordonul tãu.

La o zi dupã-aceea soseºti cu un sweat mulat pe tine
În pantofi mocasini ºi cu ºosete roºii
Te duc sã dansãm un  lejer jitterburg.
Anii tãi, douãzeci, îi vor lãsa în urmã pe obosiþii trezeci ai mei.

La ieºire o sã-þi vinã subit chef de bowling
Joci perfect ºi flirtezi cu bãiatul de-alãturi
Îi dai telefonul tãu ºi mã întrebi dacã asta mã supãrã
Eu mã prefac cã nu-mi pasã ºi dau sã merg la maºinã.

Acum simþi cã înebuneºti dupã o sticlã de coca rece
Te apleci peste mine ºi mã muºti de gât
Eu îmi trec uºor palma peste genuchiul osos al tãu
Brusc încâlcit ºi pierdut într-o mare milã.

Dupã care te-întreb dacã vrei sã vii la apartamentul meu
Tu îmi striveºti întrebarea cu o sãrutare pasionatã
Eu mã pleznesc pe picior ºi apãs acceleratorul
Tu te prefaci cã te sperii dar îmi spui cã eu conduc bine.

ªi ce mai e cu parfumul pe care þi l-am promis?...
Îþi cumpãr Chanel 5 ºi adaug la el un cuvânt galant.
Azi am sã-i plãtesc o cinã de douãzeci de dolari
Iar dacã nu vrea, jur cã nu mai rãspund de mine...

Soseºti parfumatã cu liliac ºi cu tocuri Doamne atât de înalte
Cã eu rãmân pe undeva jos de tot cu un aer descumpãnit
Îi comanzi apoi chelnerului caviar ºi ºampanie
Dupã care râgâi uºor zicându-mi: I beg your pardon.

În automobil îmi las pe piciorul tãu o mânã distratã
Apoi te conduc pânã în vârful dealului
Nu þi-e deloc fricã de escapadele mele demente
Ba chiar îmi întorci degetele cu o figurã de jiu-jitsu.

Apoi îþi scoþi din poºetã o cutie de chewing-gum
O mesteci furioasã pronunþând tot felul de orori
Cã cine cred eu cã eºti tu, cã nu mi-e ruºine
Sã-i fac asemenea propuneri unei fete celibatare.

Eu bâjbâi dupã o scuzã ºi-þi spun cã doar mã gândeam...
Îmi zici sã gândesc mai puþin dar îmi faci ºi-o favoare
Îmi ceri o þigarã ºi aprinzi fosforul pocnindu-l cu unghia
Eu rãmân gurã cascã admirându-þi abilitatea.

Îmi ceri sã te duc sã mâncãm o salatã
Dar pe mine brusc mã cuprinde un sentiment ciudat
Te vãd ca pe-o caprã pãscând cu botul direct pe mine
ªi te urãsc când te vãd cum îmi rumegi carnea.

Iar atunci devin ca un apucat, te pocnesc în faþã
Îþi tai carotida cu muºcãturi violente
Te mulg pînã când tot sângele tãu îmi curge printre degete
ªi aºa te posed, moartã, desfiguratã.

Pocãit, apoi, plâng peste trupul tãu
ªi te înmormântez într-o groapã a mea, biata mea iubitã...
Fug dar mai târziu mã descoperã trãdat de un fir de pãr
ªi dupã cinci luni mor în camera de gazare.

 

 Tandreþe

 

Iartã-mã cã te iubesc dintr-odatã
Chiar dacã iubirea mea trebuie sã le parã un vechi cântec
                                        urechilor tale.
Am petrecut ceasuri întregi la umbra gesturilor tale
Bând din gura ta parfumul surâsurilor
Din nopþile în care trãiam legãnat                                          
De indicibila graþie a paºilor tãi mereu pe fugã
Port blândeþea celor care acceptã cu multã melancolie
ªi îþi pot spune cã marea mea pasiune pentru tine
Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinaþia promisiunilor
Nici misterioasele cuvinte ce vãluresc sufletul...
E o odihnã, o miruire, o revãrsare de mângâieri
ªi ea te roagã doar sã te odihneºti, calmã, foarte calmã
ªi sã laºi mâinile ardente ale nopþii sã întâlneascã fãrã fatalitate
                                              privirea extaticã a aurorei.

 

Traduceri din portugheza brazilianã de Dinu Flãmând



[1] În original: „impretérita”, subtilã deformare a trecutului, „preteritul”; în mod miraculos, combinaþia se poate regãsi în termenul românesc „neîntrecutã”, care vine însã de la verbul „a întrece”.

[2] Medicament anxiolitic; recent a fost retras din comerþ în unele þãri.

[3] Imposibil de  reprodus miºcarea, „gira”, din „girassol”: floarea care „se roteºte” dupã soare, justificând ºi repetiþia din cele douã versuri.

[4] Procedeu ce conferã forþã executorie unei sentinþe de judecatã pronunþatã în strãinãtate.

[5] Arthurium, generic pentru o familie de aracee care dezvoltã sute de specii în special în pãdurile umede tropicale din America de sud. Mai multe specii au fost adaptate ºi în Europa ca plante de apartament.

 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey