•  Lucian Dan Teodorovici


sus

Lucian Dan Teodorovici

 

Am avut pînã acum norocul sã fac doar acele lucruri
spre care m-a trimis o anume pasiune

 

Lucian Dan Teodorovici, ce mai scrii în momentul de faþã?
Îþi pot spune, eventual, ce-aº vrea sã mai scriu. Mã deprimã deja de peste un an faptul cã nu reuºesc sã încheg un volum de piese de teatru. N-am mai pãþit nicicînd aºa ceva: am idei, am temele învîrtite, gîndite, rãzgîndite, mursecate, am personaje, am ºi conflicte, am ºi acþiune, naraþiune dramaticã... ªi totuºi, existã un indefinit care nu mã lasã sã pun punct nici uneia dintre cele trei piese care construiesc volumul. Sau, mai bine zis, care ar trebui sã-l construiascã. Îþi rãspund foarte sincer, pentru cã e ceea ce mã preocupã în mod special în momentul actual. Asta, sigur, vorbind despre literaturã sau, mai exact spus, despre literatura mea. Altfel, trec prin una dintre cele mai aglomerate, dar ºi entuziaste perioade din ultimii ani. Ceea ce, poate, ar explica într-o mãsurã „indefinitul” pe care-l aminteam mai sus. O perioadã aglomeratã pentru cã, înainte de toate, sînt în echipa care pregãteºte Festivalul Internaþional de Literaturã ºi Traducere de la Iaºi (FILIT), din toamnã. ªi, chiar dacã iniþial nu mi-am imaginat cît de mult e de muncã, trezindu-mã astfel în plinã surprizã acum, organizarea acestui festival te þine practic conectat 100%. Conectat la entuziasm, dar ºi la toate dificultãþile pe care le întîmpini pe parcurs.

L-am întâlnit recent, la Congresul Naþional de Poezie de la Botoºani, pe Dan Lungu, ºi el foarte prins în acest eveniment de anvergurã pentru literatura românã. Ce îmi poþi spune despre echipa care se ocupã de proiect? În ce fel eºti implicat în organizarea primei ediþii a FILIT?
E o echipã amplã ºi care va mai creºte pe parcurs. Ni se vor alãtura curînd ºi voluntari, aºa încît sînt multe de spus. Dar în momentul dialogului nostru pot vorbi despre cei care am lucrat de la bun început pentru acest festival, anume Dan Lungu (director al FILIT), George Onofrei (PR manager), Florin Lãzãrescu (coordonator promovare), Dan Daia (coordonator logisticã), Corina Bernic ºi cu mine, în calitate de coordonatori de program. Ni s-au alãturat Amelia Gheorghiþã (asistent manager), Mãdãlina Cocea, Luiza Vasiliu, Bianca Grigoriu, Florin Irimia ºi Aleksandar Stoicovici. Trebuie sã mai spun ºi cã, personal, în ultimele douã luni am avut parte de consultanþa lui Bogdan-Alexandru Stãnescu, a cãrui experienþã la Festivalul Internaþional de Literaturã Bucureºti e foarte importantã ºi pentru noi. Repet însã, e o echipã care va creºte pe mãsurã ce ne vom apropia de data desfãºurãrii festivalului. 
 

Cum merg pregãtirile? Ce scriitori au mai confirmat prezenþa la Iaºi?
E prima ediþie, prin urmare pregãtirile ne ocupã cam tot timpul. Festivalul, e cert, va creºte de la an la an. Deja, pot spune asta, avem promisiuni de la nume foarte mari ale literaturii mondiale, care din motive cît se poate de obiective nu vor putea ajunge la aceastã ediþie (calendarul pentru respectiva perioadã fiindu-le deja ocupat), cã vor fi prezenþi la viitoarea. Ceea ce ne bucurã foarte mult. Dar revenind la ceea ce se va întîmpla în toamnã, sînt confirmãri atît de la scriitori strãini, cît ºi de la scriitori români. Mi-aº dori sã se înþeleagã însã clar cã FILIT nu este dedicat numai scriitorilor, ci ºi, în egalã mãsurã, traducãtorilor, profesioniºtilor din lumea editorialã, managerilor culturali etc. Am gîndit un festival care, dincolo de întîlnirile scriitorilor cu publicul, extrem de importante, sã prilejuiascã întîlniri benefice ºi între scriitori ºi traducãtori, editori strãini, directori de festivaluri europene, jurnaliºti culturali de la publicaþii europene importante etc. Aºa încît o sã te rog sã-mi permiþi sã pomenesc mai multe nume de invitaþi care au confirmat deja. Încep cu scriitorii strãini, dintre care sigur cã iese în evidenþã acceptul onorant al Hertei Müller, laureatã a Premiului Nobel pentru Literaturã. Mã bucur însã la fel de mult sã-i pot numi printre cei care au confirmat pînã în prezent pe Andrea Bajani (Italia), Attila Bartis (Ungaria), Georgi Gospodinov (Bulgaria), Aris Fioretos (Suedia), Jan Koneffke (Germania/Austria), Andrei Kurkov (Ucraina), Jean Mattern (Franþa). La fel cum mã bucur sã-þi spun care-s scriitorii români ce au acceptat deja invitaþia noastrã: Gabriela Adameºteanu, ªtefan Agopian, Emil Brumaru, Petru Cimpoeºu, Mircea Dinescu, Filip Florian, Florina Ilis, Ion Mureºan, Ovidiu Nimigean, Varujan Vosganian. Prezenþa traducãtorilor e la fel de importantã, iar cei care au confirmat cã vor participa sînt urmãtorii: Florin Bican (englezã), Alistair Ian Blyth (englezã), Vanina Bojikova (bulgarã), Elena Borras (spaniolã), Jan Willem Bos (olandezã), Jan Cornelius (germanã), Laure Hinckel (francezã), Joanna Korna¶-Warwas (polonezã), Steinar Lone (norvegianã), Bruno Mazzoni (italianã), Ileana M. Pop (italianã), Dan Shafran (suedezã), Ernest Wichner (germanã). ªi, dupã cum spuneam, sînt invitaþi o serie de profesioniºti ai managementului cultural sau editori, aºa cã-i amintesc pe cei care ºi-au confirmat deja prezenþa: John O’Brien (Editura Dalkey Archive - SUA); Michael Krüger (Hanser Verlag - Germania); Hans Ruprecht (Literaturfestival Leukerbad - Elveþia), Ulrich Schreiber (Literaturfestival Berlin - Germania) ºi Véronique Bourlon (Festival du Premier Roman-Chambéry - Franþa). Sînt foarte multe nume, îmi dau seama, dar pînã la urmã e bine pentru tine cã nu mi-ai solicitat dialogul peste o lunã, douã, cãci la cîte altele s-ar fi adãugat pînã atunci, ar fi ocupat tot spaþiul acestui interviu...

Ce înseamnã FILIT pentru Iaºi? ªi în perspectiva „capitalã culturalã europeanã”?
Va fi, aºa ne dorim, o sãrbãtoare pentru Iaºi. Nu ºtiu cum se vede din alte pãrþi, dar noi, ieºenii, sîntem un pic apãsaþi de cliºeul „Iaºi - capitala culturalã a României”. ªi asta pentru cã, cel puþin pînã în urmã cu cîþiva ani, nu mai funcþiona decît ca un cliºeu. Lipsit altfel de prea mare acoperire. Or, noi încercãm, ºi prin FILIT, sã-i dãm o anume acoperire sau mãcar sã ne apropiem cu realitatea de înþelesul acestor vorbe.
Mi-aº dori însã, ºi ne-am dori, ca FILIT sã fie ceva mai mult decît o sãrbãtoare a Iaºiului. Spre exemplu, pe toatã durata festivalului, vom pune la dispoziþia publicului din Bucureºti ºi din reºedinþele de judeþ limitrofe autobuze gratuite, care vor face zilnic curse spre Iaºi ºi dinspre Iaºi. Ne dorim, chiar dacã sunã un pic pompos în momentul de faþã, ca acest festival sã fie o sãrbãtoare pentru lumea literarã din România ºi pentru toþi cei care iubesc literatura.
Altfel, despre perspectiva pomenitã de tine, aceea a Iaºiului - capitalã culturalã europeanã, nu sînt eu în mãsurã sã vorbesc. Sigur cã, ieºean fiind, chiar dacã prin adopþie, îmi doresc foarte mult ca oraºul în care trãiesc sã cîºtige acest titlu. Iar dacã FILIT va contribui la asta, bucuria îmi va fi ºi mai mare.

Dar pentru Polirom?
Nu numai pentru Polirom, dar ºi pentru alte edituri din România ar putea însemna o oportunitate de a-ºi susþine scriitorii - fie ei români sau strãini. Dacã te uiþi însã la numele care au confirmat deja, mã refer la scriitorii din strãinãtate, vei observa cã cei mai mulþi nu sînt publicaþi la Editura Polirom. Sigur cã atunci cînd e vorba de scriitorii români lucrurile se schimbã. Dar asta dintr-un motiv cît se poate de justificat: cei mai mulþi dintre scriitorii importanþi din România sînt publicaþi de Editura Polirom. Iar asta e o realitate pe care, dacã ai privi lucrurile dintr-o asemenea perspectivã, nici un festival n-o poate reda în mod diferit.
Altfel, pentru cã mi-ai pus întrebarea asta, eu nu sînt implicat în FILIT ca reprezentant al Polirom. Deocamdatã nici nu existã vreun parteneriat cu editura. ªi ne-am dori sã existe, exact la fel de mult cum ne-am dori sã existe cu orice altã editurã importantã din România. Însã eu, repet, sînt implicat în FILIT doar în calitate personalã.

Sunt, pe lista autorilor invitaþi ºi unii care publicã la principalul concurent - Humanitas. Spuneai într-un interviu recent cã eºti un scriitor care nu se vede concurând cu alþii. Cum stau lucrurile ca editor?
Repet, cred cã greºim, mãcar puþin, mergînd pe o asemenea idee. FILIT e un festival în cadrul cãruia nu existã „concurenþã” între nici o editurã ºi, mai ales, nu e asociat cu nici o editurã. Cel puþin deocamdatã. Repet însã cã ar fi foarte de dorit sã vinã lîngã noi orice editurã sau instituþie de culturã din România. Mã crezi sau nu, n-am putut gîndi o clipã în termeni de concurenþã... editorialã invitaþiile pe care le-am adresat. De altfel, nici mãcar nu eu stabilesc numele invitaþilor. Eu doar þin legãtura cu invitaþii. Altfel, existã acel board despre care þi-am vorbit, plus o serie de consultanþi din þarã ºi strãinãtate, care ne-au sugerat nume de invitaþi ºi care ne ajutã în continuare. Decizia finalã se ia în consiliul festivalului - ºi încã prin vot. Nu ºtiu dacã era necesarã o astfel de detaliere, dar am simþit nevoia s-o fac, tocmai pentru cã, din întrebãrile pe care mi le adresezi, altfel cît se poate de bine-venite, îmi dau seama cã existã pericolul unei percepþii greºite. ªi mã bucur cã am prilejul sã explic cum stau lucrurile. 

Revenind la mine, ca scriitor, sigur cã nu mã pot vedea în concurenþã, ar fi absurd. Ar trebui sã vînd acelaºi „produs” ca alþi scriitori. Or, „produsul” în sine nu e cel acoperit de un termen larg, „literatura”. Fiecare carte a fiecãrui scriitor e un produs unic, e altceva decît poate fi oferit de alt scriitor. Aºa cã e imposibil sã concurezi. Poate doar cu tine însuþi, dar ãsta e deja un mare cliºeu...

În lumea editorialã, sigur cã apar, mãcar teoretic, niºte instrumente ale concurenþei. Însã e iarãºi greu de spus cã existã o concurenþã dintr-aceea acerbã, care sã se-asemene cu cele din alte domenii. Cel puþin personal nu privesc aºa lucrurile. Am amici care lucreazã în alte edituri, îmi face plãcere sã mã revãd cu ei la tîrgurile de carte din þarã sau din strãinãtate - ºi nu discutãm cu dinþii încleºtaþi, te asigur. Mã intereseazã exclusiv sã-mi fac eu treaba de editor. Sper sã mã crezi, pentru cã sînt foarte sincer: întrebarea ta mi-a provocat unul din extrem de rarele momente în care m-am gîndit la ce ar putea însemna concurenþa în domeniul ãsta. Altfel, pe mine, ca editor, mã intereseazã sã-i conving, dacã se poate, pe cei mai buni scriitori români sã publice la Editura Polirom. Mã intereseazã ºi mã bucurã enorm cînd am revelaþia unui scriitor tînãr foarte bun. Nu mã gîndesc niciodatã cã sîntem, atunci, în concurenþã cu alte edituri, cã sînt în concurenþã cu un alt editor. Pur ºi simplu, cum spuneam, mã concentrez pe relaþia mea, ca editor, cu acel scriitor. ªi-mi doresc ca lucrurile sã funcþioneze cît mai bine în relaþia asta. Nu din teama cã nemulþumirea vreunui scriitor ar putea sã-l facã sã plece în altã parte, ci pur ºi simplu din dorinþa de a nu provoca acele nemulþumiri, punct. Iar asta poate pentru cã sînt la rîndu-mi scriitor ºi ºtiu foarte bine ce-ar însemna ca lucrurile sã nu fie aºa cum þi le doreºti cînd e vorba despre publicarea unei cãrþi proprii.

Întrebãrile mele au pornit ºi de la o concurenþã care capãtã accente de isterie în ce priveºte „capitala culturalã europeanã 2021”. Îmi amintesc cã o declaraþie a lui Gabriel Liiceanu din 2011, cã Iaºiul nu ar fi pregãtit, a inflamat spiritele. Apoi, finanþarea unui astfel de festival vine totuºi din zona politicã, iar la noi, parcã mai mult decât în alte pãrþi, politica nu doar cã dezbinã, dar ºi învrãjbeºte, inclusiv intelectualii. Aº fi surprins ca unele nume sã fie pe lista invitaþilor, chiar dacã, în fond, ar fi un semn de normalitate. Care este relaþia ta cu politica? Ai fost vreodatã tentat sã intri în politicã? Dar în diplomaþie?
Mã opresc la o primã remarcã a ta, aceea cã finanþarea vine din zona politicã. Eu aº zice cã e o altã greºealã de percepþie. Vine din zona administraþiei locale, mai exact judeþene - Consiliul Judeþean Iaºi e finanþatorul. Uitã-te la marile festivaluri ale lumii, uitã-te ºi la festivaluri mai puþin mari - vei vedea cã foarte multe sînt susþinute sau finanþate de municipalitãþi, regiuni etc. E cît se poate de firesc sã fie aºa, atunci cînd îþi propui sã faci ceva de anvergurã, care intereseazã deci ºi municipalitatea, judeþul, regiunea.

Altfel, nu, niciodatã nu mi-am dorit intrarea în politicã. N-am, înainte de orice, nici o dorinþã, nici un fel de pasiune în sensul ãsta. Or, din fericire, eu am avut pînã acum norocul sã fac doar acele lucruri spre care m-a trimis o anume pasiune. De ce-aº schimba asta? Pentru ce folos? Cu politica am o relaþie rece, aº zice. Îi apreciez pe unii, foarte puþini, oameni care fac parte din mediul politic, dar pentru ceea ce reprezintã ei ca oameni. Pot sã apreciez anumite gesturi politice. Dar m-am deconectat definitiv de la interesul pe care-l aveam cîndva, din postura de observator, pentru ceea ce înseamnã la noi viaþã politicã. Nu e de mine. Iar învrãjbirea despre care vorbeai e atît de absurdã, atît de uluitoare, mai ales cînd se produce între intelectuali sau artiºti, încît nici nu vreau sã mã gîndesc la ea, nici nu vreau s-o comentez. Mi se pare de neconceput ca niºte oameni care au atît de multe valori comune sã ajungã la dispute oribile uneori din pricini politice. ªi totuºi, asta s-a întîmplat, mai ales vara trecutã. ªi, sînt convins, se va întîmpla ºi-n continuare. În primul rînd din motivul ãsta s-a produs distanþarea mea, ºi din punctul de vedere al simplului interes de observator, faþã de politicã.

Îmi vorbeai la început despre piesele de teatru pe care le ai în lucru. Am auzit tot felul de pãreri, în general nefavorabile, despre dramaturgia româneascã de astãzi. Ce crezi tu despre aceastã parte a literaturii noastre, consideratã, de mulþi, „cenuºãreasã”?
Þi-o spun sincer, îmi displac aºa de mult generalizãrile, încît m-aº simþi aiurea sã vorbesc despre dramaturgia noastrã în general: chiar dacã am citit destul de mult, sînt atît de departe de a-i cunoaºte pe toþi dramaturgii noºtri, de a le cunoaºte scrierile în totalitate, încît ar fi ruºinos sã mã pronunþ. E adevãrat, din ceea ce am citit, aº avea puþine piese la care m-aº gîndi în calitate de regizor. Dar e posibil sã am niºte descoperiri fantastice în continuare, aºa încît mã abþin.

Oricum, din punctul meu de vedere, dramaturgia nu e consideratã „cenuºãreasã”. Poate de edituri, poate de publicul cititor. Dar publicul de teatru, care, din fericire, e tot mai mare în ultimii ani, iubeºte dramaturgia, nu? Nu doar regia, nu doar actoria, ci ºi dramaturgia. ªi nici mãcar din punct de vedere literar n-aº zice cã e o „cenuºãreasã”... Cînd existã un Aºteptîndu-l pe Godot, cînd ai atîtea piese care sînt opere literare în toatã puterea cuvîntului, de la Sartre, Dürrenmatt, Frisch pînã la absurdiºtii Ionesco, Adamov ori amintitul Beckett sau pînã la Albee, Arthur Miller ori Tennessee Williams, nu poþi spune cã dramaturgia e o cenuºãreasã. Toate sînt nume uriaºe în literaturã, toþi aceºti scriitori au scris teatru cu nu foarte mulþi ani în urmã. Nu ajungeau atît de cunoscuþi dacã dramaturgia ar fi fost o „literaturã de second-hand”, sã spunem. Dario Fo ºi Harold Pinter au luat destul de recent, în ultimele douã decenii, Premiul Nobel pentru Literaturã. ªi Doris Lessing, ºi mai recent laureatã Nobel, a scris dramaturgie. E adevãrat, se publicã destul de greu în România, dar cred cã sîntem totuºi prea legaþi de ideea de carte. Poate cã ar trebui sã privim dramaturgia ca fiind într-o mai mare dependenþã de spectacol, nu numai ca pe-o operã publicabilã. ªi sã ne asumãm, ca scriitori, asta.

De ce scrii teatru?
Am scris ºi înainte, dar credeam cã a fost doar un moment depãºit. „Înainte” însemnînd perioada anterioarã facultãþii de regie de teatru pe care am fãcut-o. În timpul acestei facultãþi, mi-am redescoperit însã ºi bucuria scrierii de piese de teatru. Privindu-le acum cu alþi ochi - luînd adicã în calcul ºi perspective noi, ale regizorului. Dar deocamdatã trebuie sã-þi mãrturisesc cã astea sînt doar declaraþii. Am scris mult teatru, e adevãrat, dar nu sînt deloc mulþumit de ceea ce mi-a ieºit - abia acum mã apropii cumva de o anumitã concretizare, aºa cum îþi spuneam la început.

Ce te-a determinat sã urmezi o facultate de regie?
O sã sune ciudat, dar ãsta e rãspunsul sincer: am scris unele scenarii de film ºi am fost, uneori, extrem de dezamãgit de rezultatul cinematografic. M-am dus sã fac regie de artele spectacolului dintr-un fel de moft: sã vãd „cu ce se mãnîncã treaba asta” ºi sã-mi dau seama dacã pot face regie de film, pornind de-aici. Aº fi mers direct la regie de film, dar în Iaºi nu exista. ªi acum mã bucur enorm cã n-a existat, pentru cã moftul s-a transformat încã de la primele examene într-o mare pasiune pentru... teatru. M-am surprins pe mine însumi, am avut momente de uluialã: de unde pînã unde? Fusesem un spectator banal, de multe ori plictisit, de mult mai puþine ori entuziasmat de spectacolele vãzute. Aºa încît pasiunea asta, izbucnitã brusc, în timp ce eu cãutam, raþional, sã prind cîteva din secretele regiei, pentru a încerca ulterior sã fac film, m-a uluit, cum spuneam. Am crezut-o trecãtoare. Nu e. Din fericire, nu e. Dimpotrivã, sporeºte permanent. Aºa încît nu mai conteazã ce m-a determinat, important e modul în care privesc acum teatrul. Am însã marele regret cã nu m-am îndreptat mai repede spre regia de teatru: ar fi fost cu totul altceva dacã mi s-ar fi dezvoltat cu cîþiva, mãcar vreo zece, ani mai devreme pasiunea asta.
  

Cum a fost primul spectacol, montat în primãvara asta la Teatrul „Vasile Alecsandri”? Cum a decurs lucrul cu actorii? Eºti mulþumit de ce a ieºit?
A fost una dintre cele mai dificile ºi totodatã una dintre cele mai plãcute perioade din viaþa mea. Dificilã, pentru cã reprezenta debutul meu în teatru. Dificilã, într-un prim moment, pentru cã mã aflam în faþa unor actori importanþi - îl aveam în rol principal pe Teo Corban, pe care-l ºtiam anterior din atîtea filme bune, dar ºi din alte spectacole de teatru; lucram cu Catinca Tudose, Dumi Nãstruºnicu, Ticu Puºcaºu, actori pe care-i apreciasem în diverse apariþii pe scena Naþionalului ieºean. ªi, totodatã, cu foarte talentata actriþã Delu Lucaci, aflatã la rîndul ei la debut - alte griji, fireºte, pentru cã mi-am dorit mult ca ºi debutul ei sã fie în regulã, de vreme ce se suprapunea cu debutul meu regizoral. Toate astea s-au transformat însã ulterior în plãcerea de a lucra, în bucurie, pentru cã toþi oamenii pomeniþi mai sus sînt extraordinari nu numai ca actori. Iar lucrul cu ei a fost... Stai, îþi spun altfel: de douã luni nu mai lucrãm împreunã ºi încã nu m-am adaptat la situaþie.

Cît priveºte ultima întrebare, eu sînt obiºnuit, din literaturã, sã fiu foarte critic cu mine însumi. În teatru însã, s-ar putea ca nemulþumirile pe care le ai în raport strict cu tine însuþi sã fie interpretate greºit. Pe de altã parte, nici sã spui, bombastic, cã eºti foarte mulþumit, ca sã sune bine pentru public, nu mi se pare o opþiune. Aºa încît permite-mi sã nu rãspund la întrebarea asta. N-are importanþã dacã sînt eu mulþumit sau nu, important e ca publicul sã vinã la spectacol. ªi sã plece mulþumit. În ceea ce mã priveºte, repet, sînt extrem de bucuros cã am avut ºansa de a face spectacolul ãsta. ªi sper, desigur, cã voi mai avea multe alte asemenea ºanse pe viitor. 

Intenþionezi sã îþi montezi propriile texte?
N-am intenþionat. Chiar am fost convins, o vreme, cã n-am sã fac asta niciodatã. Am primit însã o propunere de a monta una dintre piesele mele mai vechi. Am recitit-o. Mi-a fost atît de strãinã, mi-au venit atît de multe idei regizorale, încît n-am rezistat: de ce nu? Mi-era teamã cã risc sã devin foarte fixist montînd o piesã proprie, cã risc, în calitate de regizor, sã nu pot ieºi din ideile scriitorului. Nici vorbã. Am deja un caiet de regie pe marginea propriei piese despre care vorbeam ºi în care m-am îndepãrtat destul de mult de text, am o sumedenie de alte idei. Aºa cã rãspunsul devine da: intenþionez sã-mi montez, dacã va fi cazul, ºi texte proprii. Nicidecum însã numai texte proprii.

Ai experienþã de scenarist, te gândeºti sã regizezi ºi film?
Acum, nu. Chiar nu-mi doresc. Nu ºtiu dacã pe viitor nu o sã iau în calcul ºi asta, dacã se va ivi vreo oportunitate. Dar acum, nu. Acum mi-ar plãcea sã mã pot concentra pe teatru. ªi, fireºte, pe literaturã.

Fiecare scriitor trãieºte o vreme în umbra ultimei cãrþi, chiar dacã lucreazã intens la urmãtoarea. Eºti mulþumit de Matei Brunul? Dincolo de receptarea sau rumoarea produsã, mã intereseazã privirea ta, cãci ochiul se schimbã. Sunt cãrþi pe care le-ai publicat ºi care acum îþi par vulnerabile? Sau fiecare a fost o etapã necesarã, onorabilã?
Sigur cã rãspunsul la ultima întrebare, cu care aº vrea sã încep, e da: fiecare a fost o etapã absolut necesarã. ªi onorabilã, mã gîndesc eu. Dar ºi la penultima întrebare o sã-þi rãspund tot cu da, cãci nu se exclud una pe cealaltã. Cu cît m-am îndepãrtat în timp de cãrþile scrise de mine, cu atît mi-au pãrut ºi-mi par mai vulnerabile. Dacã aº face un „clasament” propriu, ceea ce oricum e nepotrivit, locurile s-ar suprapune cu ordinea inversã temporalã. Lãsînd totuºi într-o oarecare egalitate ultimele douã cãrþi scrise de mine, adicã Celelalte poveºti de dragoste ºi Matei Brunul. Cît priveºte nemulþumirile, þi-am zis cã sînt, în general, foarte critic cu mine însumi. Dar m-aº bucura dacã nu m-ai încolþi foarte tare ºi m-ai lãsa sã fiu critic doar în casã, cînd nu mã aude nimeni...

Dincolo de glumã, pot spune cã de cele mai recente douã cãrþi sînt destul de mulþumit. Sigur cã aº mai schimba în anumite locuri, la Matei Brunul, de exemplu, am pregãtit deja o ediþie cu uºoare revizuiri. Dar, per ansamblu, fiind încã destul de recente, n-am prea multe motive sã mã plîng de aceste douã cãrþi. Sper ca peste cincisprezece ani sã scriu niºte cãrþi atît de bune încît sã privesc spre acestea douã ca spre niºte mari nereuºite. Eu însumi, nu ºi cititorii. Singur în casã, cum spuneam anterior.

Un roman e un roman ºi, spunea cineva, a avea o mare literaturã înseamnã a avea o prozã. Te gândeºti la urmãtorul?
M-am gîndit la urmãtorul, am cules o sumedenie de informaþii pentru el, am ºi început sã-l scriu. Acum sînt însã într-o pauzã de roman. Pentru cã mi-am dorit ºi-mi doresc încã sã scriu acel volum de teatru cu care am început dialogul nostru ºi pentru cã au intervenit ºi alte preocupãri, despre care am vorbit deja. Nu sînt grãbit, nu vreau sã forþez lucrurile. O sã termin romanul atunci cînd va veni vremea sã-l termin, nu mi-am fixat nici un reper temporal. ªi, sincer, nu regret deloc cã nu am timp sã scriu la el. O sã se întîmple ºi asta la un moment dat.

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey