•  Nicolae Coande
•  Cornel Ducan
•  Toma Grigorie
•  Györfi-Deák György
•  Adriana Mihaela Macsut ºi ªtefan Grosu
•  Dan Nãstasie


sus

Nicolae Coande

 

ªi eu am fost în... Westfalia (2)

 

Notele care urmeazã reprezintã impresii „la cald“ din cea de-a doua bursã literarã pe care am primit-o în deceniul trecut în Germania, oferitã de Stiftung Kunstlerdorf Schöppingen, în iulie 2008. Vezi primele impresii, apãrute în numãrul trecut al Prãvãliei culturale, aici.

 

6 iulie

Ieri nu am scris nimic la jurnalul ãsta, preocupat sã închei cumva articolul - lung cât o zi de post! - despre cartea lui E. Negrici. Îl trimit azi la corectat, Lilianei, dar ºi lui Flori Stãnescu. Nu rãspunde încã Rusiecki, cred cã e în concediu. Va trebui sã-i scriu lui Daniel.

În plus, eram vexat de faptul cã nu mai aveam acces la net, dar s-a dovedit cã nu era din cauzã cã aº fi descãrcat niºte foto în computer (aºa credeam eu, mã simþeam vinovat). Era un fir tras, când am umblat la unitate. Viorel îmi atrãsese atenþia cã acolo ar putea fi buba. Încolo, nimic deosebit, o plimbare lungã pe câmp, dimineaþa ºi seara, în puncte cardinale diferite, cu iepuri þâºnind din boscheþi ºi cu un grâu german atât de „gross“ cã pãrea ireal.

Am bãut singur aproape o sticlã de vin alb; cu cei de aici e greu sã socializezi, deºi par amabili, dar nu poþi lega mai mult de câteva vorbe de politeþe. Când îi spun Norei Mansmann sã mergem la Enschede zice cã nu are în plan aºa ceva. Richtig...

Între timp a venit ºi Simon Rummel, compozitor ºi muzician-care-cântã-la-pian. Vorbesc cu el ºi pare de treabã, vesel, puþin „artist“ cu o pãlãrie micuþã pe cap. Pozã. Dar l-am auzit cântând ºi e talentat. Eu îmi pun muzica lui Marius Mihalache la þambal ºi mã prefac nepãsãtor la Beethoven. 

7 iulie (cred)

Nu am putut dormi toatã noaptea, din cauza unor cheflii care au întins un cort undeva ºi urlã de douã zile. Noaptea parcã sunt bestii, zbiarã compact, ca demenþii, pe o muzicã înfiorãtoare, de fanfarã proastã, care aratã ce ureche muzicalã idioatã au nemþii rurali. M-am trezit pe la 11, dupã niºte vise ciudate (nu-mi amintesc deloc la trezire).

Azi am reuºit, în sfârºit, sã ies cu bicicleta, una veche, dar încã rezistentã; am fost pânã la Horstmar, prin pãdure ºi pe câmp. Era soare, sufla vântul ºi geaca ar fi fost bunã. Excursie plãcutã pânã la urmã, în România nu ºtiu când aº fi ieºit, fie ºi aºa.

Sã încerc sã-mi notez visele, sunt destul de stranii, deºi recunosc ºi chipuri din þarã. Mâine, herr Kock închide calculatorul, zice cã e virusat. Astã searã trebuie sã rãspund la o ancheta a revistei Altitudini, ceva de vacanþã.

Asearã am vorbit cu Buz pe mess, uºor ironic (ai luat-o pe urmele lui Baghiu, aluzie la plecãrile remarcabile ale lui Vasile la burse literare în Occident). Când îl întreb de ce n-o face ºi el, îmi spune cã ar putea pleca la Alicante, cu Luminiþa, pentru trei ani. Asta da „bursucealã“...

De acasã, Ion îmi spune cã au prezentat revista, cu interviul Angelei Molina, la TVR Cultural. I-au reþinut chiar ºi numele: SpectActor. Sunt curios ce zice „grabnicul“ D.C.M., cel care era alertat cã l-aº putea compara pe Cãrtãrescu „doar“ cu Minulescu. Ce interpretaci proºti pot fi unii, care trec de hermeneuþi calificaþi. Cu Daniel Cristea-Enache vorbesc despre cum putem publica articolul despre Negrici. Cristina e plecatã. Îmi spune cã a scris ºi el un articol în Romlit, dar nu-l pot încã vedea în internet, cei de acolo actualizeazã greu site-ul.

10 iulie

Zi oarecum pierdutã. Asearã am întârziat la un spriþ cu cei de aici, un jour-fixe programat cu... douã ore înainte ca eu sã aflu. Am fost 14 inºi, iar pe la ora 3, în noapte, mai eram doar doi-trei. Conversaþie agreabilã cu Marius Hulpe, tânãr ºi vesel poet german, cu nume de moldovean (maicã-sa a fost cãsãtoritã cu un moldovean, a divorþat dar ºi-a pãstrat numele, tatãl sãu natural e iranian), publicat cu un volum de versuri la editura „Ammann“, acolo unde a apãrut cândva ºi Mircea Dinescu - ºi Blandiana, cred.

M-am trezit mult dupã amiazã, dar greoi, fãrã sã pot face ceva, decât sã picotesc în faþa calculatorului, la o tacla în þarã cu amicii. Au trecut aproape douã sãptãmâni de când sunt aici ºi nu am scris nimic, în afara unor texte pornind de la cartea lui Negrici. Nimic pentru mine, pentru cã încã nu reuºesc sã mã pun în situaþie. Uneori sunt limitat chiar de lipsa mea de voinþã de a face ceva.

A apãrut în Cuvântul Libertãþii un articol cu ditamai poza mea. Semnat de Magda, în care se povesteºte cã sunt în þara lui... Goethe. Numai cã Goethe nu a prea stat în Westfalia, ci la Weimar (cred). Unde o fi Weimar?

Liliana, decepþionatã cã nu gãseºte bilete ieftine, crede cã se va duce la mare mai degrabã decât sã vinã aici. O sã-i gãsesc eu, descurajeazã prea repede.

 

11 iulie

Dificil, într-adevãr cu biletele de avion, preþul lor a crescut brusc (e varã) ºi gãsirea unui preþ bun e îngreunatã.

Azi m-am trezit târziu (parcã m-am trezit vreodatã devreme!), am fãcut un duº, am mâncat ceva ºi... hop la mess. Liliana îmi scrisese de câteva ori, dar mai târziu e de negãsit.

Corectez celãlalt articol pentru Cultura (De câte mituri e nevoie pentru sfârºitul lumii?), navighez pe internet ºi la 14 mã duc la Sparkasse sã-i dau cartea de poezii traduse în germanã promisã domniºoarei Corinne Börger, cea care mi-a fãcut recent un cont pentru bani. Surprinsã, îmi mulþumeºte, ºi mã întreabã dacã trebuie sã-mi returneze cartea! Pãi e cadou, fac eu încurcat... Cu ocazia asta aflu, din urarea ei, cã ne pregãtim iar de week-end! De când sunt aici, sunt mai mereu confuz în ce priveºte data în care mã aflu.

Asearã am cunoscut-o pe mama lui Marius. A venit pe la el ºi când a intrat aici, unde sunt computerele, m-a salutat: „Ce mai faci?”. Cu accent german, dar plãcut sã auzi pe cineva vorbind în româneºte, cât de cât.

12 iulie

De douã sãptãmâni nu mã miºc din locu-ãsta. Îmi cunosc prea bine felul, o anume lentoare. Mai târziu regret cã nu am fost mai activ (nicht aktiv, cum scrie pe mess, când titularul nu e acolo). Mai târziu, în România. Dar sper sã „mã scot” sãptãmâna viitoare, când, fie ce-o fi, mã duc la Enschede, iar în weekend la Köln ºi Düren, sã-i vãd pe Achim ºi pe frau Ludwig. Marga e plecatã în concediu, dar cu ea m-aº duce la Kommern, la Dan Lupu ºi Mirabela Dina - de-or fi acasã ºi nu în America Latinã, cum auzisem.

Scris câteva poezii, facile, doar una mai rãsãritã (Musca), despre cum terminã românii cu oarece faimã literar-culturalã în Occident: cu spaima morþii exprimatã în ultimele zile în limba românã. Moartea e o muscã venitã dintr-un lan galben de maci...

Liliana în alertã cu gãsitul biletelor de avion. E varã, companiile au ridicat preþurile ºi nu mai sunt chiar aºa ieftine ca atunci când am gãsit eu pe net. Totuºi, dupã îndelungi cãutãri, gãseºte ceva la Dortmund, preþ acceptabil, iar oraºul e aproape de Münster.

Caut facultãþi pentru Ducu, aflat în Anglia, la muncã, sã-ºi ia maºinã. Facultatea lui îl va declara… repetent, nu s-a prezentat la examene, nici mãcar pe sem. I, deºi am insistat atâta. Acum vrea la... comunicare, el care este un introvertit. Sã vedem. Din þarã, Lia vrea bani pentru o excursie în Muntenegru (i-am promis 4 mil.). Îi voi mai da 2 pentru înscrierea lui Ducu la o facultate (depunerea unui dosar este 1,5 milioane, e delirant ce pot face facultãþile ca sã facã rost de bani, nu mai vorbesc de corupþia care domneºte acolo).

Sãptãmâna viitoare apare articolul despre cartea lui Negrici în Cultura, urmat, sper, de un altul în care polemizez cumva cu el pe tema mitului EminescuDe ce nu pot fi scriitorii români liberi - iatã, din cauza lui Eminescu!

Acu’ vãd cã vreo trei zile nu am notat nimic - ce-oi fi fãcut? Nimic, bineînþeles.

Trebuie sã notez cã acum citesc la cartea Doinei Jela despre Monica Lovinescu. Poate puþin cam pateticã, cum îmi spunea uºor maliþioasã Flori Stãnescu din þarã, dar cartea e bine scrisã, cu oarece mãiestrie literarã, cu bune observaþii psihologice (mai lasã-mã Jela cu psihanaliza! - îi tot spunea M. Lovinescu), cu o bunã polemicã în subtext (Liiceanu, în special, e vizat, dar ºi Goma pe care vrea sã-l facã mai negru decât este, dar, elegantã, M. Lovinescu nu îi dã apã la moarã!) ºi e un document important despre ultimele zile ale M. Lovinescu în acel spital, Lariboisiere, parcã, înainte de a fi dusã într-un mouroir (Dumnezeule, numai cuvântul ãsta te face sã nu vrei sã trãieºti momente din astea, cu decrepitudinea fizicã a unui spirit cândva atât de viu, de polemic). Ce mai, cartea Jelei e bunã ºi ºi-a atins scopul: te face sã vrei sã citeºti cãrþile necitite ale Monicãi Lovinescu ºi ale lui Virgil Ierunca. De câteva ori m-am pomenit înduioºat de cele ce se întâmplau acolo, în alchimia vieþii care dã o bãtãlie asprã cu moartea! Deºi Jela a trecut cu nepãsare pe lângã cartea mea de poezie de la Curtea Veche (nu îºi mai amintea cã i-am trimis-o spre susþinere în faþa lui Arsene!), îi voi scrie sã o felicit pentru cartea asta.

Jela trebuie sã fi fost vexatã ºi de faptul cã în toate notele de presã apãrute despre moartea M. Lovinescu cei la care se fãcea referire erau constant Liiceanu ºi Patapievici, în timp ce ea o îngijise cu devotament câteva sãptãmâni pânã la transferul ei în acel mouroir. E ºi o revanºã cartea asta (ca în scena în care fãcând apel la Patapievici pentru decontarea unui bilet de avion, când mergea la M. Lovinescu, acesta îi spune cã o va face, din „prietenie pentru Monica“. Dar de ce din prietenie - remarcã Jela, aºa ceva este mai degrabã o datorie, pentru a conchide: avem cuvintele mai mari decât inima...

Totuºi, nu ºtiu de ce simpatia mea merge mai mult înspre Virgil Ierunca! Monica Lovinescu mi se pare uneori prea „monitor“, cred cã mi-era ºi puþin fricã de ea, de aia! Cui nu i-a fost, deºi eu nu am avut de ce sã stau în faþa ei? De la Ierunca, cãruia i-am trimis prima carte de poezie (poate ºi pe a doua) am o carte poºtalã trimisã din Rue F. Pinton pe adresa de pe Ipoteºti 31. Mã laud ºi eu cu ea...

Îmi amintesc cã pe când eram la Cuv. lib. am vrut sã fac un interviu cu ea, când am aflat cã mama ei era de la Cruºeþ, un sat pe lângã Craiova (ce comunã o fi?). Dar am ezitat - mi se pãrea cã o voi agasa - ºi pânã la urmã am renunþat. Asta mai lipsea, Monica Lovinescu în ziarul lui Mac!

Mã gândesc sã þin un jurnal în contrapartidã, ca afaceriºtii dubioºi care þin dublã contabilitate. De ce? Pentru cã într-unul pot sã scriu ce scriu aici, iar în celãlalt sã scriu ceea ce nu pot... scrie. Adicã ceea ce-mi poate folosi la literaturã, ceva cu care sã mã confrunt. În fond, lipsa de forþã a unui scriitor într-o carte e datã de lipsa de curaj în confruntarea cu sine însuºi. Când vezi o carte slab scrisã, fãrã mizã, trebuie sã-ºi dai seama cã autorul e un fricos, n-a avut curaj sã se autoscruteze ºi sã-ºi exorcizeze proprii demoni.

ªi ce aº scrie în Jurnalul ãla? Ceva de genul cã mi-ar plãcea sã rãmân aici în Germania ºi sã nu mã mai întorc în þarã. Mare curaj, ce sã zic... 

Comentarii cititori
sus

Cornel Ducan

 

Fals jurnal de cercetare întru Cãluº

 

calusSuntem în 23 iunie, în ziua de Rusalii, adicã, ºi vremea pare sã fie bunã. Ar fi trebuit sã plecãm la ora 7 spre Osica de Sus, dar asta se va întâmpla dupã o jumãtate de orã când, în fine, Marius Dobrin, pe post de driver, descinde în Craioviþa ºi ne îmbarcã pe mine ºi pe Aniºoara Bãlan, colega mea de la muzeu ºi cameraman de ocazie. Pe Nicolae Coande îl preluãm din cartier; urcã ºi el în Cielo ºi, astfel, se completeazã echipa. Spre Osica de Sus drumul este simplu: de la Balº la dreapta apoi tai în linie dreaptã câmpia ºi loturile osicenilor. Pe drum întâlnim zeci de cãruþe cu cai frumoºi dar cam abraºi. Poetul Coande simte nevoia sã ne sunã cã în ziua de Rusalii este târg mare la Osica, ceea ce explicã numãrul mare al cãruþelor de pe ºosea. Cât priveºte întrecerea bidiviilor, cu atelajele lor cu tot, ºi tot pe ºosea, motivaþia poetului N.C. este tot atât de concisã: la târg oamenii se mai ºi cinstesc cu adãlmaºe ºi, în plus, firea ambiþioasã ºi aprigã a locuitorilor… Bãi, Cornele! Cum sunt osicenii aºa le sunt ºi caii! Constat cã N.C., ca întotdeauna, trebuie sã aibã dreptate.

in curteCând ieºim din câmpie ºi intrãm pe primele uliþe ale aºezãrii, trebuie sã oprim  maºina pentru cã avem Cãluºul în faþa ochilor. O ceatã de tineri, mai ales, viguroºi ºi puºi pe treabã, adicã pe jucat. Nu lipsesc nici 'steagul', nici semnele vegetale, nici clopoþeii. Costumele sunt curate, pãstreazã culorile specifice: roºul ºi albastrul; pãlãriile de asemenea, dar aici panglicile sunt viu colorate! Nu zãbovim prea mult pe lângã cãluºarii din ªopârliþa pentru cã ceata de la Osica de Sus îºi începuse ºi ea reprezentaþiile, în târg mai întâi, iar acum, sã fie ceasurile cam opt ºi jumãtate, sunt prin sat. Aºa ne informeazã N.C., dupã o discuþie cu Jean, fratele lui, care este chiar vãtaful cetei.

Suntem conduºi pe uliþele comunei, unde spaþiile ºi atmosfera ne transmit ºi nouã cã suntem, într-adevãr, într-un timp sãrbãtoresc sau, cel puþin într-o altã spaþio-temporalitate. Este adevãrat cã la ora 9 lumina de la Osica apare densã, are consistenþã ºi, parcã, învãluie toate contururile.

Ceea ce remarcãm, de la început, este faptul cã ceata nu are…Mut. Lipseºte, prin urmare, 'personajul' ludic care animã ceata ºi care creeazã frecvent momentele comice. În rest, însemnele principale sunt la locul lor ºi în stricta lor funcþionalitate.

steagSteagul este înalt, aºa cum trebuie; ºi împodobit cu pelin ºi usturoi. Pre vremuri, pe steag se mai punea busuioc dar ºifrunze de nuc, adicã tot atâtea vegetale cu rol protector ºi vindecãtor. Sã nu uitãm sã adãugãm cã nu lipseºte nici ºtergarul alb sau batista frumos brodatã ºi cusutã. Un membru al cãluºarilor, ceva mai în vârstã, mi-a mãrturisit cã înainte lemnul steagului se lua dintr-un loc anume, cã se presãra sare pe locul tãieturii ºi cã, de regulã, creanga era de alun, adicã dintr-un arbore cunoscut pentru funcþiile sale apotropaice. „Dar acu', a continuat interlocutorul nostru, datinile astea nu se mai pãstreazã…“

Cât priveºte costumul cãluºarilor din Osica de Sus este, ca principiu, un costum bãrbãtesc de sãrbãtoare, compus din cãmaºã cusutã, în special, cu motive florale, geometrice, cu râuri, uneori, de culoare roºu, albastru, verde ºi din pantaloni. Însemnele specifice ritualului în costumul cãluºãresc sunt fustanelele ºi betele încruciºate peste piept ºi spate. Nu lipsesc de la brâu batistele asemãnãtoare ca formã ºi decoruri cu batistele de ginere. Din costum mai fac parte, desigur, pãlãria, jambierii ºi opincile. Costumul cãluºarilor de la Osica de Sus nu este foarte vechi dar pãstreazã, totuºi, toate elementele tradiþiei.

În acest context ar fi necesar, credem, nu sã facem o descriere liniarã a ritualului in sítu ci sã vedem, mai degrabã, ce-a mai rãmas din el pentru cã, sã nu uitãm, Cãluºul oltenesc este o emblemã identitarã care a fost deja înscrisã pe lista capodoperelor patrimoniilor imateriale alcãtuitã de UNESCO.

opincaÎn acest sens, deºi nu suntem nici coregraf sau muzicolog, ci doar etnograf ºi, din când în când, etnolog, putem sã afrmãm, pe baza informaþiei directe, cã repertoriul de dansuri s-a subþiat pânã la jumãtate, dacã nu cumva chiar mai puþin dar, din fericire, se mai pãstreazã încã jocurile cu sens ritualic ºi cu puteri vindecãtoare, precum ºi alte acþiuni care vizeazã aceeaºi eficienþã apotropaicã sau tãmãduitoare. Ne referim la 'jucatul' copiilor ºi la 'sãritul' peste copii în scopurile enunþate mai sus. Care va sã zicã încã se mai pãstreazã ºi la Osica de Sus credinþa în 'puterea' cãluºarilor ºi a dansului cãluºeresc întru vindecarea ºi proteguirea copiilor care, cel mai adesea, sunt ameninþaþi sistematic de forþele malefice din aceastã perioadã: ielele sau ºoimanele. De aceea, aºa cum spuneam, toate obiectele simbolice ale Cãluºului se circumscriu protecþiei dar ºi fertilitãþii sau fecunditãþii.

Au dispãrut, însã, din câte am constatat, actele, sã le zicem, mitice ale Cãluºului; ne referim la 'legãmântul' steagului ºi la 'îngroparea' acestuia, precum ºi la normele de puritate ce trebuiau pãstrate înainte, în timpul ºi pânã la 'desfacerea' Cãluºului. Aceste norme se refereau la interdicþiile sexuale, la pãstrarea portului, la încartiruirea ºi la respectarea ierarhiei cetei.

vatafDin fericire, dupã atâtea obliterãri ºi chiar 'extinctii', Cãluºul încã are sens comunitar. ªi am remarcat asta la Osica de Sus, în chiar 'patria jocului'. Cãluºarii sunt primiþi, sunt puºi sã joace, sunt apreciaþi, cinstiþi ºi…plãtiþi. Nimic nu este imuabil. Totul se schimbã. De la ritual, la spectacol de divertisment, nu este decât un pas… cultural ºi social.

Eu unul m-am bucurat cã la ªopârliþa, la Osica de Sus ºi în multe alte aºezãri olteneºti, chiar ºi pe strãzile Craiovei, s-a jucat Cãluºul.

 

Simt nevoia, în final, sã-i mulþumesc lui Nicolae Coande pentru ospitalitate.

 

Comentarii cititori
sus

Toma Grigorie

 

Bate secunda

Bate secunda -
clopot al timpului
care moare cu fiecare ticãit al inimii
Stau încovrigat pe situaþie
precum cãþeaua când se suie în târnã
à la Sorescu
Numãr oile sã chem somnul
dus dupã moarte
Leul se-ncruntã la euro
acesta fuge un pic pânã în zona lui
dar se întoarce negreºit mai umflat
Minciunile se triazã
una albã una neagrã
în urnele parlamentare
Economia duduie merge de la sine
i-au pus cârje noi
Avem o balanþã financiarã super tare
stabileºte milimetric
cu cât coboarã sãrãcia
când averile nesimþite urcã în tavan
Bate secunda - clopotul timpului
eu bat monedã calpã în aceastã paginã
care moare odatã cu mine.

 

Motiv de continuitate

Pãºesc pe apele timpului
de pe un pod pe altul
de pe un an pe altul în
zona cristicã
Reînvie speranþa odatã cu lumina
pe care mi-o pune în priviri Mântuitorul
cu moartea pre moarte cãlcând
Luna florilor
îºi desface petalele peste lume
Nectarul vieþii picurã stele
din ceara topitã
Credinþa - pasãre albã
bate cu ciocul în ferestre
dãruind fiecãruia un ou roºu de sânge
Cuiele de pe cruce înmuguresc
învingând fãrãdelegea
Fiul lui Dumnezeu ne învaþã
sã privim moartea în ochi
ca pe un motiv de continuitate.

 

Mã simt responsabil

Cobor adeseori din nacela
balonului de sãpun al reveriei
schimb hainele cu cele ale unui homeless
Îmi pregãtesc culcuºul
în niºa unui spate de bloc insalubru
Las frigul sã pãtrundã pânã la osul frunþii
Deºi îi împrumut hainele trenþãroase
cutia de carton cãrãmida drept cãpãtâi
nu-i pot în niciun fel subtiliza
nici simþurile nici gândurile
Înfrunt cu stoicism dizgraþia vieþii celui fãrã de casã
terorizându-mi imaginaþia empaticã
Încerc în van sã trec pragul dincolo spre destinul lui
care nu mã primeºte
Pun un franc în mâna întinsã
pentru sticla lui de alcool
care îi amorþeºte sufletul
pentru coaja de pâine pe care o împarte cu comunitarul prieten
Sunt vinovat pentru patul curat
ºi pentru perna moale
pentru cina caldã
pentru duºul în care îmi spãl mustrãrile de conºtiinþã
Mã simt direct responsabil. 

Comentarii cititori
sus

Györfi-Deák György

 

Rusaliile Crãciuniþelor

 

La cea de-a XXX-a ediþie a Festivalului „Cãluºarii”, organizat în mod tradiþional de Sânziene (Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul), a stârnit senzaþie spectacolul oferit de echipa crãciuniþelor din satul Piscu de Vale, comuna Dor-Împãdurit, judeþul Minunaþi.

Sã începem ierarhic ºi organizat. Întâi, directorul festivalului (anul acesta, internaþional, cã a rãspuns la invitaþie ºi o formaþie de peste Prut, din raionul Sorcova):

- Domnul Silvestru Dãmblãgilã, metodist la Centrul European de Afirmare ºi Promovare Antropologicã.
- Cãluþul este un dans dramaturgic...
- ...taumaturgic, se aude din spate o voce gravã, à la Andrei Pleºu.
- Adicã e un joc contra Rusaliilor...
- ...rusalcelor...

Îi fac semn lui Vali sã taie înregistrarea, apoi ne holbãm cu toþii la individ. E un ochelarist în cãmaºã boþitã de transpiraþie, cu sprâncene umflate, burtos, bãrbos, chelos ºi roº la nas. I se citeºte pe chip dorinþa de a lãmuri, se vede cã ºtie multe ºi, mai ales, cã ºtie ce spune. La fel de limpede, se desluºeºte cã-i dupã a doua cinzeacã de vinars. Directorul îºi aranjeazã nodul de la cravatã ºi-l repezeºte:

- Dom' profesor, nu mã bruia, cã mã fac parã ºi pleacã autobuzul fãrã dumneata, mã jur cã rãmâi aici pânã la a trei'ºi'una ediþie.

Respirã adânc, apoi ni se adreseazã ceva mai calm:

- Domnu' reporter, putem continua?

Cameramanul aprobã din cap. Lãmurit, reprezentantul C.E.A.P.A. continuã:

- Aºa cum bine ºtim, e Ielele, fecioarele fermecate, pe care-l joacã vara în poieni. Adicã ele danseazã ºi-i înnebuneºte pe flãcãul care trage cu ochiul. Îi damblageºte ºi atunci nu se face bine, pânã vine ceata de feciori juraþi sã ducã viaþã curatã, ºi-l hopãie, ºi-l tropãie, ca sã se vindece.

Evident, omul e emoþionat ºi tulburat. Îmi retrag microfonul ºi-i zâmbesc:

- Vã mulþumim pentru interviu. O sã vã cãutãm din nou.

Ne strecurãm cu greu prin mulþime. Vali duce camera pe umãr. Ca tot omul pãþit, þine cealaltã palmã pe geantã, sã nu se strecoare vreo mânuþã înãuntru ºi sã rãmânã fãrã filtrele de polarizare. Publicul aplaudã în extaz. Unii, fãrã sã ºtie cã aparatul e oprit, zâmbesc fericiþi ºi ne fac semne. Ne apropiem de scenã. Grupul de dansatoare îmbujorate care ne-au atras atenþia tocmai coboarã, strecurându-se fericite printre colegii fotoreporteri înºiruiþi pe buza scenei. Fetele s-au costumat în roºu ºi poartã tradiþionalele fesuri de Crãciun pe cap. Ne înscriem pe o traiectorie de intercepþie, dar ele ne îndrumã cãtre un bãrbat între douã vârste, în jurul cãruia se grupeazã curioase.

- Sunt Vladimir Tzeparu, directorul cãminului cultural din Piscu, se prezintã el.
- Veniþi de departe? mã interesez ºi ne mãrturiseºte cã au cãlãtorit mai multe sute de kilometri într-un vechi autocar înfierbântat, pe drumuri pline de hârtoape ºi de praf, pentru a participa la cel mai popular eveniment al formaþiilor artistice de amatori. Le încurajeazã pe fete sã nu fie sfioase, sã rãspundã ºi ele la întrebãri.
- De ce aþi ales sã fiþi crãciuniþe?
- Iniþial, am fost ºi noi cãluºãriþe, ne rãspunde o pistruiatã roºcatã, dar dupã ce am þinut spectacolul în seara de Crãciun, baciu Loþi a mustãcit cãtre noi ºi ne-a zis cu lacrimi în ochi: „No, ºtroame pamperºiþe are moºul.”
- Vasile Lorinþeanu, intervine conducãtorul ansamblului, este liderul de opinie al colectivului de agricultori din Piscu de Vale.
- Atunci ne-am gândit cã trebuie sã facem cumva, sã fie diferit, dar sã fie ºi distractiv, sã îmbinãm tradiþionalul cu modernul.
- Stiþi, la noi în sat se nasc mai mult fete, se bagã o bãlãucã în vorbã.

Replica soseºte de la o minionã negruþã ºi iute ca piperul:

- Ba avem ºi bãieþi, da' n-au putut veni cu noi, cã joacã fotbal, e Cupa Vãilor ºi au meciul de calificare contra echipei din Bulgari.
- E prima datã când veniþi aici? schimb repede subiectul.
- O, nu! sare pe mine corul de voci. Da, ne place, ne-am fãcut prieteni, ºtim cã ne întâlnim aici.

Culoarea roºie dominantã a echipamentului îmi sugereazã o idee.

- De ce nu v-aþi fãcut majorete? le întreb curios.
- O sã rãspund eu, intervine Vladimir Tzeparu. Pentru cã nu existã decât un singur festival de acest gen în þarã, undeva în judeþul Zalãu. Nu zic, e bunã pãlinca de Sãlaj, dar nu e pentru domniºoare. Pe când aºa, cu cãluºãriþele, acum cu crãciuniþele, am putut merge pe la toate manifestãrile artistice din sezonul estival. Am avut un program încãrcat, am prins chiar ºi câteva zile la mare, la Costineºti, apoi vom fugi pe Muntele Gãina, de acolo la Slãnic Moldova. Strãbatem ºi vedem lumea.
- Aveþi mare succes la public, constat cu un entuziasm mai mare decât mi-ar permite profesionalismul. Ce sã-i faci, sunt fete tot una ºi una!
- Ideea mi-a venit în chip de ajutor providenþial pentru aceste tinere, mãrturiseºte domnu' Vlãduþ. ªtiþi cum e Crãciunul la noi, cu zãpada pânã în pod ºi lupii pe acoperiº. În sala de spectacol e foarte frig, ca-n decembrie, iar la repetiþii fetiþele tremurau de frig, cã nu purtau pe ele decât opincile ºi iile, aºa, sã se vadã cã-s frumoase ºi sãnãtoase, „menta sana in corpore sanie”.

Bine cã nu-i profesorul ãla bãgãcios pe aici. Sã am grijã, sã tãiem citatul la post-procesare.

- Nu-i mare lucru sã coºi un brâu cu bretele tricolore încruciºate, sã-þi pui zurgãlãi la cioareci ºi o pãlãrie cu pompoane pe cap, aºa cã am ales sã bag „Cãluºul” în repertoriul festivitãþii, pentru cã-i un dans românesc, cu tradiþie - ºi-i foarte dinamic, cu mare consum de energie, aºa tinerele se încãlzesc singure pe parcursul programului. Doamne fereºte sã facã vreuna pneumonie, cã n-avem nici doctor, nici asistentã, iar Lucreþia Lucãi, bãtrâna moaºã, a îmbãtrânit ºi nu vede desluºit, îi vine greu sã înfigã acul de seringã în poponeaþa omului.
- Dar de unde aþi învãþat dansul?
- Io, se mândreºte directorul, am ºtiut paºii, cã m-a luat Ceauºescu la armatã în Insula Mare a Brãilei, împãrãþia cucuruzului, unde am nimerit laolaltã cu oltenii, bãieþi foarte buni, cât timp nu vorbeºti ungureºte cu ei. De la ei l-am învãþat ºi l-am adus acasã, la noi.
- Vã mulþumim ºi vã urãm mult succes în continuare. 

Comentarii cititori
sus

Adriana Mihaela Macsut ºi ªtefan Grosu

 

Nevoia de eticã aplicatã
(o prezentare a antologiei Aspecte ale eticii aplicate în limitele cunoaºterii,
Editura Rovimed, Bacãu, 2013)

 

eticaEtica reprezintã o ramurã a filosofiei ce studiazã conduita moralã. Se împarte în douã pãrþi: etica normativã ºi meta-etica. La randul ei, etica normativã se divide în douã subdomenii: teoriile etice ºi etica aplicatã. Teoriile etice oferã rãspunsuri la întrebãri existenþiale de genul: ce este corect din punct de vedere moral, când este o acþiune bunã sau rea, care sunt valorile sau principiile la care trebuie sã adere o persoanã. Etica aplicatã a apãrut în anii '60 în SUA, în contextul miºcãrii de emancipare a femeilor ºi al miºcãrilor contra discrimãrii rasiale. Se dezbat aici probleme morale specifice precum avortul, pedeapsa cu moartea, protecþia mediului, drepturile animalelor, eutanasia, sinuciderea, drogurile, prostituþia etc. Denumirea însãºi aratã faptul cã este vorba de încercãri de punere în practicã a unor teorii etice precum etica legii naturale (sau altfel spus morala naturalã), kantismul, utilitarismul. Începând cu anii '70 apare în cadrul eticii aplicate un nou domeniu numit bioeticã, impus de nevoia de conduitã moralã în cercetarea ºi practica medicalã. Meta-etica are drept scop studierea naturii etice ºi, de exemplu, pune întrebãri cum ar fi: care este conduita corectã în momentul în care o acþiune este moralã sau imoralã, existã adevãruri etice universale sau acestea sunt relative în funcþie de individ ºi mediul cultural, o acþiune trebuie descrisã obiectiv sau subiectiv? A fost scris acest excursus despre etica aplicatã spre a pune în temã cititorii cu tematica dezbãtutã în cartea Aspecte ale eticii aplicate în limitele cunoaºterii (Editura Rovimed, Bacãu, 2013, coordonatori: Leria Ileana Boroº, ªtefan Grosu, Adriana Mihaela Macsut, Sorin Tudor Maxim; prefaþã de  Principele Radu al României  ºi Prof. Univ. Dr. Sorin Tudor Maxim). Întrebarea pusã în aceatã carte este dacã se mai poate vorbi despre eticã într-o lume ce pare haoticã! Provocarea viitorului este datã de singularitate prin invenþii „ce vor configura saltul tehnologic prin care homo-sapiens va ajunge la o minte-uploding în care inteligenþa biologicã se va uni cu inteligenþa computaþionalã, iar viitorul care se deschide astfel este greu de imaginat” (ªtefan Grosu, p. 222) dar cercetãtorii din acest domeniu pun o limtã eticã enuntând Principiul Apoteozei care evidenþiazã „perspectiva creºterii infinite pentru fiecare fiinþã umanã -… în minte, în inteligenþã” (Eliezer S. Yudkowsky, Principii singularitene, în Kogaion.Magazin, 12.01.2013; autorul este cercetãtor la 'Singularity Institute for Artificial Intelligence', Palo Alto, California).   

Societatea autohtonã „are de fãcut un pas înainte: dobândirea încrederii ºi respectului de sine” (Principele Radu al României, Partea Noastrã de rãspundere, p. 11). Aici intervine rolul dezbaterii de eticã aplicatã: „mãrturie cã existã semne ale unei prezenþe active în viaþa cetãþii a unor tineri - ºi chiar a unora mai puþin tineri, dar care ºi-au pãstrat încã neºtirbit entuziasmul specific acestei vârste - stau lucrãrile cuprinse în prezentul volum, ce îºi propun, fiecare în parte, în limitele domeniilor de competenþã ale autorilor lor, sã punã în acord de o manierã concretã teoria eticã ºi practica moralã” (Sorin Tudor Maxim, Cuvânt înainte, ., p. 7).

Volumul debuteazã cu o tematizare legatã de eticã ºi responsabilitate: „O punere în temã a responsabilitãþilor noastre în lume, unde fiecare pretinde dar este prea puþin dispus sã ofere, se realizeazã prin intervenþia inspiratã a Principelui Radu intitulatã sugestiv ,,Partea noastrã de rãspundere” (ibidem). Urmeazã  cele ºase secþiuni ale volumului  (I Generalitãþi, II  Eticã ºi instituþionalism, III Coduri etice, IV Eticã ºi afaceri, V Bioeticã, VI  Despre limite în eticã ºi filosofie) care pun în valoare din perspectiva eticii aplicate implicarea efectivã a autorilor în rezolvarea problemelor apãrute în societate, iar  în acest sens,  autorii „se întreabã, în paginile de faþã, ce pot face pentru comunitate, pentru þarã, în limitele impuse de propriile abordãri ºi competenþe, nu sunt nici politicieni, nici oameni de afaceri, nici eticieni, sunt doar specialiºti în domenii dintre cele mai diverse, uniþi de aceeaºi bunãvoinþã, adicã de acea voinþã bunã atât de necesarã pentru a gândi Binele, a ºi-l însuºi afectiv dar, mai ales, a-l practica” (ibidem, p. 8). 

O caracterizare a autorilor este întocmitã de Sorin Tudor Maxim: „Aºadar, iatã câteva cuvinte despre autori: Adriana Mihaela Macsut, absolventã de Fizicã la Universitatea din Craiova  precum ºi Teologie Didacticã Romano-Catolicã la Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureºti precum ºi a unui  master în Exegezã Biblicã la aceeaºi instituþie, în prezent fiind doctorand al ªcolii Doctorale de Filosofie a Universitãþii Bucureºti; ªtefan Grosu, cu studii de drept, absolvent al secþiei de teologie didacticã de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureºti, în prezent doctorand în filosofie al Universitãþii Bucureºti; Daniel Terec-Vlad, cu o licenþã în ªtiinþe Politice ºi Administrative, Universitatea 'Petre Andrei', iar în prezent masterand în Consiliere ºi Administrare în Resursele Umane ºi student la Filosofie, Universitatea 'ªtefan cel Mare'; Loredana Terec-Vlad, cu douã licenþe în Economie ºi ªtiinþe Politice ºi Administrative la Universitatea 'Petre Andrei', iar în prezent studentã la filosofie ºi masterandã în Eticã Organizaþionalã ºi Audit Etic, Universitatea 'ªtefan cel Mare' ºi profesor la Liceul Tehnologic din Solca, domeniul ºtiinþe socio-umane; Narcisa Loredana Posteucã, absolventã de Filosofie, în prezent se pregãteºte pentru un masterat care sã-i permitã continuarea studiilor de nivel doctoral; Marius Costel Eºi, licenþiat în Filosofie, Drept ºi Economie, cu un doctorat în Filosofie la Universitatea 'Al. I. Cuza' ºi un altul, în derulare, în economie, la Universitatea 'ªtefan cel Mare', în prezent lector universitar la Facultatea de ªtiinþe ale Educaþiei a universitãþii sucevene; Leria Ileana Boroº - absolventã de Filosofie, Universitatea din Piteºti, student Erasmus al Universitaþii din Dijon - Franþa, masterat în Etica Politicilor Publice în prezent doctorand în filosofie la Universitatea din Bucureºti; Daniela Stãnciulescu, absolventã de Litere ºi Teologie la Universitatea din Craiova, cu un master în Hermeneuticã Filosoficã ºi un doctorat în filosofie la Universitatea de Vest, în prezent lector universitar la Universitatea 'Spiru Haret', Catedra de Limbã Francezã; Ionuþ Adrian Rãdulescu, cu douã licenþe în inginerie: Tehnologia Construcþiilor de Maºini, respectiv Construcþii Civile Industriale ºi Agricole la Facultatea de Mecanicã, Universitatea din Craiova, iar actualmente este masterand în cadrul Facultãþii de Economie ºi Administrarea Afacerilor, specializarea Antreprenoriat ºi Administrarea Afacerilor la aceeaºi instituþie ºi lucreazã ca inginer proiectant mecanic la Institutul de Cercetare ªtiinþificã, Inginerie Tehnologicã ºi Proiectãri Mine pe Lignit, Craiova; Corneliu-Robert Sîrghea, absolvent al Facultãþii de Teologie Ortodoxã ºi în prezent student al Facultãþii de Filosofie, Universitatea 'Al. I. Cuza'; Ana Moisoiu Atodiresei a absolvit la Universitatea 'ªtefan cel Mare', Facultatea de Istorie Geografie, specializarea Relaþii Internaþionale ºi Studii Europene ºi Masterul de Consiliere ºi administrarea resurselor umane, în prezent fiind profesor la Centrul de Studii European Fãlticeni ºi studentã la Facultatea de Psihologie, Universitatea 'Petre Andrei'” (ibidem, pp. 9 -10).

Din punctul de vedere al societãþii civile o dezbatere este realizatã în articolul Leria Boroº, Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu, III.4 Codul etic  al organizatorilor activitãþilor de voluntariat, - analiza documentului ºi propuneri de îmbunãtãþire (pp. 96 – 107). Anul 2011 a fost Anul internaþional al voluntariatului ºi cu aceastã ocazie ºi un cod etic de voluntariat Codul etic al organizatorilor activitãþilor de voluntariat, publicat pe un site oarecum enigmatic. Acest articol are o motivaþie: „de precizat cã Adriana Mihaela Macsut ºi ªtefan Grosu au elaborat în anul 2011 un curs de eticã ºi voluntariat ºi au susþinut acest curs pentru numeroase ONG dar nu au fost consultaþi la elaborarea acestui cod” (p. 96). Din nefericire puþine organizaþii neguvernamentale fac o formare a voluntarilor ºi întocmesc contracte de voluntariat: „nu se menþioneazã nimic despre o formare a voluntarilor ºi nici despre cadrul legal al contractelor de voluntariat”  (p . 99) -  aºadar se preferã ca voluntarii sã fie trataþi ca o mânã ieftinã de lucru, iar felul „în care fenomenul voluntariatului este tratat lasã impresia cã emitenþii codului sunt  mai degrabã interesaþi de cultura organizaþionalã ºi nu de etica managementului activitãþilor voluntarilor” (ibidem). Documentul nu oferã, în mod straniu, niciun fel de informaþie despre emitenþii codului ºi nici nu se precizeazã nimic despre competenþa în eticã aplicatã a celor care l-au realizat (p. 97, a se vedea ºi linkul codului).  Prin urmare rãmân în dezbatere pentru aºa numita socitate civilã „dilemele etice ataºate activitãþii de voluntariat” (Sorin Tudor Maxim, op. cit, p. 10).

O altã temã dezbãtutã în volum se referã la capitalismul sãlbatic. În acest context, a apãrut doctrina socialã catolicã care susþinea principii de bazã într-un stat de drept precum venitul minim garantat, dreptul la repausul duminical. Chiar ºi astãzi existã aceastã tendinþã: un capitalist sãlbatic ºi implicit imoral va impune angajaþilor un program infernal de lucru ºi le va oferi un salariu de mizerie. Capitaliºtii sãlbatici sunt oameni de afaceri aºa numiþi libertarieni care cer angajaþilor lor un  program de lucru zilnic de 12 ore, farã nicio zi liberã. Ei sunt setoºi de îmbogãþire ºi anarhiºti, iar în acest sens, chiar întocmesc organizaþii neguvernamentale prin care îndeamnã la nerespectarea Codului Muncii ºi a Codului Fiscal. De exemplu, libertarienii militeazã pentru eliminarea prevederilor privind salariul minim (Manifestul libertarian, în comunitate.ziare.com, 28 decembrie 2012), iar în aceste condiþii salariaþii pot ajunge sã fie plãtiþi cu salarii derizorii care sã nu le asigure traiul zilnic. De precizat cã Leon al XII-lea publicat  ,,în anul 1891 enciclica Rerum Novarum în care expune pentru prima datã dreptul angajaþilor de a avea un venit minmim  garantat” (Leria Ileana Boroº, IV.3 Despre venitul universal de bazã în  catolicism, p. 117).  Mesajul encilicei este valabil ºi astazi întrucât „orice fiinþã umanã trebuie sã aibã garantat un venit minim necesar subzistenþei pe care îl numeºte venitul universal de bazã(ibidem, p. 118).   Se aratã în aceastã encilicã faptul cã statul trebuie sã apere pe cei sãraci contra capitaliºtilor sãlbatici care vor îmbogãþirea cu orice preþ (ªtefan Grosu, Despre Rerum Novarum, p. 123) ºi atunci „astfel, ar fi just, ca interesele clasei muncitoare sã fie apãrate de… administraþie, pentru ca aceia care contribuie cel mai mult la dezvoltarea economicã sã se bucure de beneficiile pe care le creeazã” (Leo XIII, Rerum Novarum, Copyright© Libraria Editrice Vaticana, Vatican, 1891, p. 7). Concluzia dezbaterii din carte ar putea fi aceea cã actuala crizã financiarã este cauzatã de o crizã moralã!

În actualul context corporatist este nevoie de cristalizarea unei  culturi organizaþionale ºi audit etic, iar în acest sens existã numeroase articole în antologie (Adriana  Mihaela Macsut, II.2 Despre principiul toleranþei, pp. 26 – 28; Loredana Terec-Vlad ºi Daniel Terec-Vlad, II. 4 Auditului etic în cultura organizaþionalã, pp. 33- 38ºiII.5 Culturã ºi ideologie în organizaþii, pp. 38 - 47; Leria  Ileana Boroº, II.6 Etica în audit ºi auditul culturii etice, pp. 47 - 49 ºi  II.7 Eticã, leadership ºi culturã organizaþionalã,pp. 49 -  64; Narcisa Loredana Posteucã ºi Marius Costel  Eºi, IV.7 Ipostaze etice la nivelul organizaþiei de afaceri, pp 138 – 148, ªtefan Grosu,  IV.5 Ameninþarea economiei radicale, pp. 127 - 131 ºi IV.6 Nevoia de responsabilitatea moralã  în afaceri, pp. 131 – 134)). O problemã dezbãtutã mult, tot în acest context al culturii corporatiste, este ºi cea a publicitãþii subliminale: „conceptul de publicitate subliminalã reprezintã un tip  de reclamã ce utilizeazã mesaje subliminale ce constituie informaþii inserate în imagini” (a se vedea, în acest sens, Ionuþ Adrian Rãdulescu, VI.4 Mesajul subliminal în publicitate, p. 213 – articolul dezbate lispa de eticã  a acestui tip de publicitate care creeazã impresii puternice asupra incoºtientului).

Tot în spiritul libertarian se încadreazã ºi bioetica utilitaristã, ºi aºa se ajunge la „formule… pentru fiecare categorie de pacient - nou-nãscut cu malformaþii, bolnav de tumorã - punând faþã în faþã factori ce nu sunt omogeni (sãnãtate ºi productivitate; terapie ºi disponibilitate de fonduri)” (Elio Sgreccia, Victor Tambone, Manual de bioeticã, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti, 2001, p. 44). Prin urmare se poate ajunge la refuzul tratãrii unui bolnav sub motivaþia cã nu este rentabil din punct de vedere economic întrucât acest model utilitarist ºi libertarian „stabileºte drept pricipiu de bazã calculul consecinþelor acþiunii pe baza raportului cost/beneficiu” (V.3 ªtefan Grosu, Aspecte  meta-etice în bioeticã, p. 164). Rezultã, astfel, etici antropocentrice ºi anti-antropocentrice (a se consulta,  Ana Moisoiu Atodiresei V.1 Etici antropocentrice ºi anti-antropocentrice, pp. 149 – 154)   

Totul se rupe ºi totul se sparge ºi lumea întreagã pare cã se prãbuºeºte în haos sub povara unui relativism al cunoaºterii în care totul pare posibil ºi totul pare imposibil, iar atunci se manifestã relativismul etic. În acest context se ajunge la criza limbajului posmodern dezbãtutã în ultimul capitol al cãrþii VI Despre limite în eticã ºi filosofie (a se consulta, în acest sens, Daniela Stãnciulescu, VI.1 Excursus în hermeneutica filosoficã, pp. 170- 186 ºi VI.2 Pragmatica discursului religios, pp. 186 - 195; Corneliu Robert Sîrghea, VI.3 Delimbajul wittgensteinan la neuropsihologie, pp. 195 – 213). În ansamblu se pleadeazã pentru regândirea unui discurs moralist catalizator în aceastã societate postmoralistã bântuitã de crizã, iar în acest discurs „se impune ca valoare sacrã viaþa umanã” (ªtefan Grosu, V. 3 Aspecte  meta-etice în bioeticã,  p. 168). În aceastã crizã postmodernã fiecare om poate deveni fiul risipitor care trãieºte fascinaþia greºitã a transcenderii eticului. Aceastã lipsã de dezbatere principialã aruncã societatea româneascã într-o stare de provizorat (aceastã stare este descrisã de Principele Radu al României, Provizoratul istoric, Editura Polirom, Iaºi, 2010, pp. 99 – 102), iar atunci etica tradiþionalã devine incapabilã sã rãspundã ,,problemelor ridicate de puterile pe care omul le-a dobândit”  (Sorin Tudor Maxim, Peripathetice, Editura Pim, Iaºi, 2001, p. 176). Totuºi omul nu poate fiinþa izolat ºi  atunci în acest haos postmoralist  se impune etica prospectivã orientatã spre  descrierea „unei lumi care nu este încã, dar care ar putea fi” (ibidem, p. 28). Etica prospectivã se constituie a fi „astfel, zona teoreticã, iar cadrul practic este conturat prin etica aplicatã” (ªtefan Grosu, I. 3 Excursus despre etica aplicatã, p. 20).

În ansamblu, probematica eticii aplicate din acest volum se referã la: „disfuncþionalitãþile globalizãrii; polarizarea din ce în ce mai evidentã a lumii între bogaþi ºi sãraci, fie ei indivizi sau state; etica ºi/sau non-etica în instituþii; intoleranþa, xenofobia ºi disoluþia moralitãþii, fenomene agravate de crizã; dilemele etice ataºate activitãþii de voluntariat; nevoia de audit etic în condiþiile competiþiei agresive dintre organizaþii; afirmarea moralitãþii în cultura organizaþionalã; funcþionalitatea codurilor de eticã, nu doar simpla lor afirmare; valoarea moralã a muncii; relaþia etic-non-etic în mediul de afaceri; provocãrile bioeticii; problematica limitelor în eticã ºi filosofie, sunt tot atâtea tematizãri asupra cãrora autorii acestui volum au reflectat ºi au nãzuit sã propunã soluþii” (Sorin Tudor Maxim, op. cit, p. 10). Cititorul curios va fi prins, astfel, în vraja „unei plurivocitãþi de lecturi ºi, prin urmare, de interpretãri” (Dana Stãnciulescu, VI.2 Pragmatica discursului religios,  p. 194) întrucât „structurile ºi traseele neuronale sunt influenþate de limbaj ºi de lume” (Corneliu Robert Sîrghea, VI.3 Delimbajul wittgensteinan la neuropsihologie, p. 209).  Totuºi etica aplicatã nu este nicidecum doar o opþiune, ci o necesitate pentru „noi, spectatori ºi protagoniºti ai vieþii publice” (Principele Radu, op. cit, p. 12) întrucât dacã ne vom încãpãtâna sã credem ca România este o þarã care nu meritã sã fie luatã în serios ºi care nu are de ce sã fie respectatã, atunci ne meritãm soarta”(ibidem).  

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

Tu eºti unul dintre profesori, n-ar trebui sã te ascult...

 

Lauchlan prinsese un creion în universalul strungului ºi încerca sã-l ascutã cu avans manual. Bradley se amuza cu o menghinã în care strângea o minge de tenis, uzatã. Aºteptând rãbdãtor, Jacob se pregãtea sã facã acelaºi experiment, cu un mãr. Chloe privea pe fereastrã, ca de obicei, ºi intenþionam sã vorbesc cu ea când am simþit un miros alarmant venind din zona de sudurã. Jak ºi Harry prãjeau un pix cu flacãra oxiacetilenicã, asistaþi de Cord care adãuga combinaþiei bucãþi de diferite materiale. Doi studenþi jucau cãrti vociferând ºi l-am vãzut, în ultima clipã, pe Dylan dispãrând pe uºaatelierului. Nu l-am putut urma, pentru cã mai întâi a trebuit sã-i opresc pe Jak ºi Harry, care acum ardeau un gândac. N-am putut salva gândacul dar cel puþin am oprit focul. Sau poate ar fi trebuit sã-l opresc pe Lachlan, al cãrui creion devenise periculos de scurt... Sau poate ar fi trebuit ... Era copleºitor ºi pãrea imposibil de supravegheat, o orã de tehnologie la clasa a zecea, mai ales miercuri, dupã lunch...

Era o clasa dificilã, majoritatea bãieþi, câteva sãptãmâni înainte de absolvirea clasei a zecea, care pentru mulþi era punctul final al educaþiei prin ºcoalã ºi poate chiar al educaþiei în general. Detestau ºcoala sau, în cel mai bun caz, o ignorau. Ce urma dupã aceea, pentru majoritatea, varia între a începe un job prost plãtit, pânã la a se dedica unei cariere de ºomer, cu toate implicaþiile ºi complicaþiile de rigoare, inclusiv cu legea. Nerãbdarea de a termina cu lecþiile ºi orele de clasã era evidentã ºi atitudinea gen „dacã tot vin la ºcoalã, cel puþin sã mã distrez“ era dominantã. În codul ºcolii consecinþele purtãrii lor ostile erau minime, de la izolarea temporarã pânã la suspendare de câteva zile, ceea ce era consideratã mai degrabã o micã vacanþã. Notele nu aveau niciun efect asupra prezentului sau viitorului lor, de aceea nu contau. Sfidarea profesorilor, într-o societate care acordã elevilor mai multe drepturi decât îndatoriri, era un exerciþiu lipsit de pericol ºi distractiv, comparat cu viitoarele confruntãri din lumea interlopã, cu poliþia ºi legea.  

Liceul, în general, avea o reputaþie proastã ºi era situat într-un orãºel satelit, numit Gawler, la 40 de km de Adelaide, accesibil prin autostradã. Pentru mine era al doilea contract ca profesor într-o ºcoalã australianã ºi primul într-o ºcoalã publicã. Aºa-zisul ºoc cultural era minuscul pe lângã acest ºoc profesional. Comunicarea cu elevii mi s-a pãrut dificilã din primul moment dar nu eram singurul. Doi profesori noi, ca ºi mine, ºi-au abandonat catedrele din prima sãptãmânã.

Fãrã sã fie uºor ºi nici definitiv, reuºisem sã controlez acceptabil celelalte clase, dar nimic nu pãrea sã influenþeze clasa a zecea, de prelucrarea metalelor. Atelierul ºcoalã ocupa o jumãtate dintr-o clãdire portabilã din lemn, care arãta semne de îmbãtrânire evidente, bunã doar pentru demolare. Într-un spaþiu restrâns erau plasate câteva strunguri, câteva bancuri cu menghine ºi câteva posturi de sudurã. Huruitul ventilatoarelor ºi al extractoarelor de fum acoperea orice încercare de comunicare cu un ton normal, obligându-mã sã ridic vocea de parcã eram în mijlocul unui bombardament. Cealaltã jumãtate a clãdirii era un atelier de prelucrarea lemnului ºi cele douã încãperi erau unite prin douã coridoare laterale între care erau spaþii de depozitare ºi instalaþiile electrice. Construcþia permitea elevilor sã treacã dintr-un atelier în celãlalt printr-unul din coridoare ºi, dupã o întoarcere de o suta optzeci de grade, sã revinã prin celãlalt coridor. Planul clãdirii pãrea sã fie o glumã la adresa profesorilor, care nu puteau controla cele douã coridoare simultan.

Grupul dominant în clasã avea structura ºi caractersticile unui gang, cu Damian, un adolescent blond, musculos ºi întotdeauna calm, drept lider necontestat. Influenþa lui Damian era aproape fascinantã, mai ales cã, în general, era tãcut ºi pãrea dezinteresat de ceea ce se întâmplã în jur, fãrã ca el personal sã creeze probleme. Jak, cel mai bun prieten, pãrea un adjunct capabil dar fãrã iniþiativã. Persoana specializatã în glume ºi farse era în mod clar Dylan. Dupã week-end povestirile lui erau întotdeauna pline de elemente picante ºi savurate de întreaga audienþã. Uneori îl invidiam pentru cã reuºea sã capteze atenþia grupului mult mai bine decât mine. Persoana comunã prin care fiecare membru al grupului se identifica era Mark the Dark, a cãrui pasiune era muzica goticã ºi a cãrui excentricitate era acceptatã de cãtre toþi.

Pe lângã grupul principal, clasa avea câþiva independenþi ca Ashley care vroia doar sã fie lãsat în pace sau Lauchlan cãruia îi plãcea sã facã întotdeuna câte ceva, de obicei foarte diferit de ceea ce îi ceream eu ca profesor. Singura fatã, Chloe preferã sã priveascã pe fereastrã cea mai mare parte a timpului. Peste drum de ºcoalã era un hipodrom, în general pustiu. Peisajul era destul de monoton ºi se veºtejea de la o zi la alta în torida varã australianã. Sfârºitul anului ºcolar era întodeauna în timpul anotimpul cald, când toatã vegetaþia perenã se usca descoperind petece mari de lut roºu.

Am încercat, de nenumãrate ori sã vorbesc întregii clase dar îi pierdeam numai dupã câteva cuvinte, de parcã le administram somnifere verbale. Ultimul lucru pe care ºi-l doreau era sã stea liniºtiþi, sã mimeze interesul ºi sã asculte vreun discurs. Am încercat sã-i atrag cu proiecte interesante ºi cel puþin Lauchlan s-a arãtat dispus sã strunjeascã macheta unui tun naval, dar majoritatea au preferat sã continue sã prãjeascã gândaci sau sã striveascã diverse obiecte în menghinã.

Eram într-un nou sistem de învãþãmânt ºi nu eram familiar cu modul în care se rezolvau problemele. Am început sã caut ajutor ºi sugestii de la colegi ºi fiind o ºcoalã dificilã fiecare avea câte o pãrere ºi un sfat. Selby, ºeful de catedrã de tehnologie, mi-a dat doar câteva sugestii superficiale dar s-a ferit sã se implice prea mult. Experienþa probabil cã-i spunea cã nu e prea mult de fãcut. Cum mã împrietenisem cu Rodriguez, care era din Africa de Sud, ca ºi celebrul cântãreþ, am încercat sã aflu, de la el, mai multe, mai ales cã mã tot invitã sã avem un lunch împreunã.

Am acceptat invitaþia ºi l-am vizitat în biroul lui într-una din zile. Ce bine cã te-ai hotãrît sã mã vizitezi, domnule Nãstasie. Ai avut lunch, vrei un sandwitch? Mi s-a pãrut o idee bunã, deºi nu vedeam niciun platou cu gustãri prin preajmã. Continuând sã vorbeascã, Rodriguez a deschis primul sertar ºi a scos o bucatã de salam învelitã în hârtie de împachetat gãlbuie. Nu cred cã eºti rudã cu tenismenul Nãstase, nu-i aºa? Dacã ai fi, n-ai fi venit sã lucrezi în ºcoala asta, presupun. Rodriguez nu avea nevoie de un interlocutor ci de o audienþã, aºa cã a continuat dezîmpachetând salamul. Nu vei reuºi sã controlezi o asemenea clasã fãrã ajutor de la administraþie sau coordonatori. Era un salam uscat foarte întunecat la culoare, acoperit de mici puncte albe de grãsime. Nu încerca sã cauþi ajutor de la directoare, vine la serviciu doar pentru salariu, dar directorul adjunct e foarte capabil ºi sãritor. Din al doilea sertar a apãrut un cuþit cu mâner de plastic ºi Rodriguez a început sã taie felii subþiri de salam pe o farfurie de carton. Fiind elevi din clasa a zecea, e firesc sã ceri ajutor coordonatorului de an, domnul Harrison, care reuºeºte cumva sã-i þinã în frâu ºi pe cei mai recalcitranþi. O pungã cu chifle rotunde a apãrut din al treilea sertar ºi Rodriguez a tãiat douã cu miºcãri experte. Bineînþeles cã Selby, coordonatorul catedrei de tehnologie, e cel la care trebuie sã apelezi necondiþionat, dar o persoanã foarte binevoitoare cu mare influenþã e consilierul Pedolski. Copiii par sã-l placã deºi are un accent ciudat, continuã Rodriguez, întinzându-mi platoul cu cele douã sandwich-uri. Nu puteam sã-l refuz dar ridicolul situaþiei mi se pãrea total. Probabil cã nu e suficient doar sã ceri ajutor, a continuat mestecând, domnul Rodriguez, ci ar fi preferabil sã-i inviþi în clasã la una din lecþiile dificile ºi sã vezi cum discutã ei cu elevii.

Mi s-a pãrut o idee mai bunã decât sandwich-ul. Era absolut necesar sã fac ceva pentru cã în mod clar nu mã descurcam singur. Sfatul compensa calitatea mediocrã a lunch-ului. În zilele urmãtoare am început sã-i abordez, unul câte unul, pe coordonatorul de an, coordonatorul de tehnologie, directorul adjunct ºi consilierul ºcolar ºi i-am invitat la urmãtoarea mea lecþie, miercuri dupã lunch. Reacþia lor a fost foarte îmbucurãtoare, gata sã ajute, ºi am avut mare noroc pentru cã toþi erau disponibili pentru aceea lecþie. Pentru prima datã aºteptam lecþia fãrã sã mai fiu nervos ºi stresat, considerând cã voi avea artilerie grea ca sprijin.

Nu a fost un început ideal, elevii continuând sã soseascã în maniera caracteristicã, mult dupã semnalul soneriei, întrerupându-mã încontinuu. Cu chiu cu vai am verificat prezenþa ºi le-am explicat ce vor face în ziua respectivã. Era complicat ºi trebuia sã-i organizez în mici grupuri cu misiuni distincte, în spaþiul restrâns al atelierului. Surprinºi mai degrabã decât intimidaþi de prezenþa directorului adjunct, a consilierului ºcolar ºi a celor doi coordonatori, elevii au ascultat, un timp, cu un aer uºor condescendent. Imediat însã ce au primit semnalul sã lucreze independent, au trecut la ofensivã. Dylan a încercat sã o ºteargã peuºãdar aceasta era blocatã de prezenþa masivã a coordonatorului de an, domnulHarrison, aºa cã elevul a dispãrut pe culoarul din stânga spre atelierul de tâmplãrie.Lachlana provocat o micã explozie aprinzând flacãra oxiacetilenicã prea târziu ºi atragând atenþia directorului adjunct. Coordonatorul de tehnologie încerca sã o convingã pe Chloe sã-ºi abandoneze postura meditativã ºi sã înceapã lucrul. Nu pãrea sã aibã succes. Harry începuse sã îndrepte capace de bere, pe nicovalã, izbindu-le cu un baros, dupã care Shaun le tãia cu ghilotina. Pedolski încerca sã-i opreascã. Domnul Harrison continua urmãrirea lui Dylan care alerga în cerc între cele douã ateliere. Directorul era în adâncite negocieri complexe cu bãieþii de la sudurã, care topeau barele de alamã ca sã vadã cum curge metalul. Chloe era din nou la fereastrã.

Îmi priveam clasa ca ºi cum mi-aº fi vãzut propriul trup din afarã ca în unul din acele cazuri de moarte clinicã, atunci cînd sufletul pãrãseºte corpul. Era ciudat ºi ireal. Îi priveam pe cei patru colegi care veniserã plini de bunãvoinþã sã mã ajute ºi era evident cã încercau serios dar impactul lor era minim. Elevii pãreau cã aleargã în toate direcþiile ºi în mod complet imprevizibil. Negocierile pãreau fãrã efect, ameninþãrile deºarte. O scenã de desene animate cu mulþi Jerry ºi câþiva Tom, comicã ºi tragicã în acelaºi timp.

Pentru mine momentul respectiv a fost esenþial pentru cã, privind situaþia din exterior, am constatat cã ºi colegii mei foloseau ceea ce se dovedise deja ineficient, un amestec de negocieri ºi ameninþãri, o combinaþie de ton blând ºi unul categoric, al cãror efect general era similar cu încercarea de a distruge un tanc bombardându-l cu ouã, adicã o chiseliþã. Am apreciat cu atât mai mult bunãvoinþa lor cu cât mi-au întãrit convingerea cã era vorba de o clasã necontrolabilã din moment ce nu putea fi pusã la punct de patru persoane din conducerea ºcolii, cu autoritate, acþionând simultan. Pe de altã parte, dacã intervenþia lor ar fi fost eficientã, soluþia ar fi fost temporarã, în urmãtoarea lecþie fiind din nou singur cu problema mea. Evident, continuând sã fac ceea ce fãceam, nu ducea la nici un rezultat dar clasa ºi problema erau ale mele ºi trebuia sã gãsesc o soluþie dacã vroiam sã-mi continui cariera de profesor. Undeva trebuia sã fie o soluþie.

Ceva însã trebuia schimbat în modul în care abordam problema. Nu ºtiam ce anume ºi singura metodã de a afla era sã vorbesc cu elevii mei. În lecþia urmatoare am aºteptat cu rãbdare pânã s-a strâns întreaga clasã ºi le-am spus cã e ora în care ei vor vorbi iar eu voi asculta. M-au privit miraþi dar ºi curioºi. Ne-am aºezat într-un cerc informal. În câteva cuvinte le-am reamintit cã proveneam dintr-o altã culturã, alt sistem de învãþãmânt, altã lume. Ca emigrant, am multe de învãþat despre cultura din Gawler ºi sper cã mã veþi ajuta. Chloe ºi-a pãrãsit postul de observaþie de la fereastrã ºi ni s-a alãturat. Înþeleg cã nu vã place prelucrarea metalelor, de ce sunteþi în clasa asta? N-am ales clasa, am fost puºi aici fãrã ºansa de a alege, credeam cã e mai uºor, nu-mi place nici o clasã ºi, în general, nu-mi place ºcoala au fost rãspunsurile principale pe care le-am ascultat cu rãbdare. Atitudinea mea le-a dat curaj ºi Damian mi-a explicat cã abia aºteaptã sº termine ºcoala, care i se pare o pierdere de timp. Lauchlan l-a aprobat ºi mi-a amintit cã noi, profesorii, nu avem simþul umorului, uneori micile lor farse sunt considerate adevãrate crime. Mai avem câteva sãptãmâni ºi nu vom mai pune piciorul într-o ºcoalã, mi-a reamintit Jak, de ce nu ne laºi în pace? Am ascultat fãrã sã-i întrerup pânã când avalanºa de idei a devenit un mic torent care s-a disipat treptat lãsând în loc o liniºte nefireascã. Satisfacþia cã-mi spuseserã ce gândeau era evidentã, se putea citi pe feþele lor. Era prima datã când simþeam cã pot comunica ºi eu cu aceºti adolescenþi, deºi partea mea fusese doar sã ascult în tãcere. Uneori, noi profesorii, uitãm cã tãcerea noastrã e la fel de importantã ca ºi discursul.

Ce aºteptaþi de la mine, orarul e orar, nu voi ºi nici eu nu l-am scris, trebuie sã veniþi în clasa mea la orele mele pânã în ultima zi. Nu putem schimba acest fapt. Ce vreþi sã învãþaþi? M-au privit contrariaþi ºi Damian a reluat iniþiativa. Nu venim aici ca sã învãþãm ci venim fiindcã suntem obligaþi, altfel pierdem ajutorul social. Tot ce vrem e sã ne lãsaþi în pace, tu ºi ceilalþi profesori ºi, poate, ºi noi vã vom lãsa în pace. Zece sãptãmâni, într-un fel sau altul, nu vor schimba obiceiuri acumulate în zece ani de ºcoalã... Mã gândeam cã vorbea ca un profesor...

Nu era o ameninþare ci o constatare obiectivã care m-a pus pe gânduri. Am continuat sã vorbesc ºi ºtiam cã va trebui sã iau o decizie mulþumitoare care sã fie concluzia acestei negocieri, un compromis probabil, altfel totul era inutil ºi nu voi avea o a doua ºansã dacã nu ajungem, acum, la un rezultat concret. Simþeam o uºurare cã Dylan era absent ºi glumele lui nu afectau discuþiile. Job-ul meu e sã predau despre metal, încercând sã vã ajut sã învãþaþi sã-l folosiþi. Rezultatul depinde însã foarte mult de atitudinea ºi de interesul vostru. Voi continua sã lucrez cu cei cel puþin curioºi sau dispuºi sã înveþe dar, dacã nu sunteþi interesaþi, dacã ºi numai dacã nu-mi deranjaþi lecþiile, vã pot lãsa ºi eu în pace.

Am remarcat cum treptat încrâncenarea din privirile sfidãtoare ale celor mai recalcitranþi s-a estompat, pe parcursul discuþiei. Chiar dacã uºor sceptice, am întrezãrit câteva zâmbete dar liniºtea care s-a lãsat dupã cuvintele mele mi-a dat încredere cã mesajul a fost acceptat. Am continuat. Dupã verificarea catalogului voi continua sã lucrez cu cei care vor iar ceilalþi veþi ocupa acel colþ de atelier ºi veþi aºtepta clopoþelul în liniºte, fãrã sã deranjaþi pe nimeni. De acord? Ostilitatea pãrea cã se evaporase ºi o punte magicã mã conecta de clasã.

Compromisul a fost acceptat ºi din ora urmãtoare am început sã am lecþii normale cu o selecþionatã redusã a clasei. Grupul majoritar a ocupat un colþ al atelierului, socializând ºi uitindu-se des la ceas. Cum nu fãceau nimic, bun sau rãu, nu aveau nici un impact negativ ºi am putut sã mã concentrez pe lucrul cu putinii elevi interesaþi cât de cât de metal.

Progresul lui Ashley la strunjit a devenit curând foarte clar. Pe lângã tunul naval a creat alte miniaturi interesante, unele din ele strunjite dintr-o barã de plastic. Lauchlan devenise un expert în sudurã ºi îºi construia o micã mãsuþã de cafea cu structurã metalicã. Lui Chloe îi plãcea sã confecþioneze mici jucãrioare din tablã pentru fratele ei mai mic.

O întreagã sãptãmânã, lecþiile au fost normale, fãrã tensiune, fãrã ameninþãri, fãrã intervenþii. Simþeam cã înaintez pe o frânghie, pãºind nesigur, dar totuºi înaintând. Mã apropiam de sfârºitul contractului meu de profesor cu liceul din Gawler, majoritatea elevilor întrezãreau sfârºitul contractului lor educativ cu societatea ºi, împreunã, eu ºi elevii mei, ne apropiam de finalul contractului nostru de a nu ne deranja reciproc.

ªi totul a decurs, hai sã zicem, normal pânã în ziua când Dylan s-a reîntors la ºcoalã. Prezenþa lui s-a fãcut simþitã din primul moment. Mai întâi mi-a rãspuns pe un ton agresiv când i-am cerut sã arunce în coºul de gunoi guma pe care o mesteca, atunci când verificam catalogul, dupã care el a preluat iniþiativa. Necunoscând ori poate fãrã sã-i pese de termenii înþelegerii mele cu clasa, a început sã-ºi scrijeleascã numele pe unul din bancuri. Ceilalþi priveau cu amuzament confruntarea noastrã. Pentru cã am încercat sã-l opresc, Dylan a dispãrut pe unul din culoarele spre atelierul de tâmplãrie. Arãtam la fel de ridicol ºi dacã l-aº fi urmãrit, fãrã ºanse sã-l prind, o atitudine destul de ne-profesoralã ºi neprofesionalã, ºi dacã îl aºteptam sã revinã, pentru cã ºi asta depindea doar de el. Eram personajul unui nou episod din Tom si Jerry.

Arãtam nehotarît, caraghios, demoralizat ºi am început sã mã înfurii. Provocarea era serioasã ºi reacþia mea era cântãritã cu atenþie. Se dovedea cã înþelegerea noastrã fusese doar o pãcãlealã, gang-ul din clasa a zecea neobiºnuind sã-ºi þinã cuvântul. În fond nu rezolvasem problema, aºa cum mi s-a pãrut, ci doar amânasem trecerea la o fazã ºi mai violentã. Liniºtea dinaintea furtunii, poate.

Escaladarea conflictului mã forþa sã înþeleg ce înseamnã disperarea, lipsa de soluþie, inevitabilul. Mai era nevoie doar de o picãtura care sã rãstoarne paharul ºi Dylan mi-a oferit-o apãrând pe neaºteptate la capãtul celui de-al doilea culoar cu unul din ºorþurile de pânzã în mânã. Era la o distanþã care-l fãcea invulnerabil ºi, ochind cu atenþie, a aruncat ºorþul exact între paletele ventilatorului din mijlocul încãperii. Pânza ºorþului a rãmas agãþatã de una dintre palete ºi, fãcând o turã ºi jumãtate, s-a înfãºurat în jurul rotorului. Ventilatorul s-a oprit fãrã un sunet dar tensiunea circuitului electric mi s-a transmis printr-un soi de inducþie psihologicã ºi mi-a provocat un scurtcircuit.

Nu a fost o explozie ci o implozie, totul prãbuºindu-se în interior cu ultima fãrâmã de încredere în elevii mei. Optimismul meu s-a dezintegrat dispãrând ca materia înghiþitã de o gaurã neagrã. Eram exasperat, dezamãgit ºi rãnit de feþele amuzate din jur. Atinsesem acea limitã criticã dupã care consecinþele nu mai conteazã. Fundalul foarte zgomotos al tuturor echipamentelor pornite suna ca muzica techno industrial de pe coloanasonorã a unui film de aventuri în care personajul principal e complet pierdut.

Exasperat, am întors spatele clasei ºi, apãsând unul câte unul numeroasele întrerupãtoare, am închis rând pe rând extractoarele de fum, cele de praf, ventilatoarele ºi apoi toatã electricitatea atelierului de la întrerupãtorul general. Zgomotul s-a stins treptat ca un motor de jet rãmas fãrã combustibil, înlocuit de o liniºte aproape palpabilã. Orice miºcare în atelier a încremenit ºi chicotelile au încetat ºi ele. Atinsesem unul din acele momente când, deºi decizia trebuie luatã în câteva secunde, impactul urma sã fie resimþit în urmãtoarele decenii. Încercasem totul ºi continuarea ar fi fost sinucidere profesionalã, aºa cã am hotãrît sã pãrãsesc clasa, sã pãrãsesc ºcoala ºi sã pãrãsesc învãþãmântul în general.

Revenit în faþa clasei, le-am spus în zece cuvinte exact ce gândeam: Eu am încercat dar voi m-aþi dezamãgit. Îmi dau demisia. Am pãrãsit clasa în mijlocul lecþiei ºi m-am îndreptat hotarît spre clãdirea principalã cu destinaþia biroul directoarei. Îmi propusesem ca în urmãtoarele zece minute sã fiu pe autostrada spre Adelaide.

Eram aproape de uºãc ând am auzit paºi în urmã ºi o mânã mi-a atins uºor umãrul. M-am întors ºi l-am vãzut pe Damian roºu la faþã pentru cã alergase ca sã mã ajungã. Mi-a spus doar atât: tu rãmâi ºi Dylan e cel care pleacã... Pãrea foarte sigur ºi foarte calm chiar dupã un sprint serios. Nu era prea mult de adãugat, de comentat sau de negociat. Eram în faþa unei intersecþii masive în cariera mea sau poate a unei prãpãstii în care mã pregãteam sã sar ºi un elev îmi arunca, practic, funia de salvare. Damian rezolva problema pentru care cerusem ajutor tuturor persoanelor cu autoritate din ºcoalã ºi o amânasem printr-un compromis. κi folosea autoritatea ºi influenþa ca sã rezolve o problemã a ºcolii, care ar fi trebuit sã-mi caute un înlocuitor. M-a invitat sã urmez o regulã australianã de circulaþie, prin care maºinile sunt lãsate sã întoarca la 180˚ în intersecþiile fãrã semafoare, ºi i-am urmat iniþiativa.

Povestea s-a petrecut cu mult timp în urmã ºi îmi amintesc vag detaliile urmãtoare dar ce e foarte semnificativ e cã nu a trebuit sa renegociez. La vremea când am revenit în atelier Dylan, cu ghiozdanul în spate, fusese dat afarã ºi aºtepta cu o privire neîncrezãtoare continuarea evenimentelor. Directorul adjuct l-a escortat spre clãdirea pricipalã ºi nu l-am mai vãzut niciodatã.

Clasa a revenit la preocupãrile anterioare ºi în maniera anglo-saxonã incidentul nu a mai fost comentat. O parte dintre elevi lucrau iar o parte doar aºteptau sfârºitul lecþiei.

Pe mãsurã ce ne apropiam de sfârºitul anului ºcolar, am început sã vorbesc tot mai mult cu elevii mei. Chiar ºi cu cei care nu doreau sã facã prea mult. Între noi se stabilise un nou fel de înþelegere mutã bazatã pe încredere. Trecusem împreunã printr-o crizã, ceea ce ne fãcea sã ne simþim în aceeaºi echipã. Plictisit de aºteptare, într-una din zile, Jak s-a alãturat celor care sudau iar în altã zi Mark the Dark mi-a cerut sã-l ajut sã repare încuietorea unei cutii de scule pe care o avea de la bunicul lui. Grupul celor ce nu fãceau nimic s-a subþiat deºi a rãmas o prezenþãconstantãîn fiecare orã.

Lucrând ºi discutând cu Mark am aflat cã de fapt îi plãcea sã meºtereascã în magazia bunicului sãu fãcând jucãrii din lemn sau reparându-ºi bicicleta. Încet, încet, am început sã stabilim o relaþie amicalã în care fãrã niciun fel de presiune, Mark fãcea ceea ce vroia dar, fãrã sã realizeze, învãþa tot mai mult despre metal, scule, atelier. Avea un talent real pentru tehnologie ºi o fascinaþie pentru orice funcþiona pe roþi, de la biciclete la camioane uriaºe. Profitând de noua noastra relaþie apropiatã, am abordat subiectul delicat al viitorului sãu. Nu avea planuri, probabil ar fi cãutat un job la McDonald. I-am sugerat sã continue sã înveþe o meserie într-un colegiu tehnic. Mi-a cerut detalii ºi i le-am dat cu ajutorul consilierului ºcolar. Ideea pãrea sã prindã rãdãcini ºi Mark se gândea cã i-ar place sã lucreze într-un atelier de service auto.

Începuserã cãldurile lungii veri australiene, peisajul devenise gãlbui, roºcat, maroniu ºi fierbinte ºi sfârºitul anului ºcolar se apropia rapid.

Am considerat influenþa mea asupra lui Mark ºi hotãrîrea lui de a continua sã studieze, o micã victorie profesionalã, pâna în ziua în care mi-a spus: „Tu eºti unul dintre profesori, n-ar trebui sã te ascult...“ L-am întrebat de ce e rãu sã asculþi de un profesor sau un adult cu experienþã ºi rãspunsul m-a surprins. „Nu e bine sã asculþi de poliþiºti sau de profesori, toatã lumea o ºtie...“

Mai întâi s-a uscat toatã iarba. Apoi plantele mici s-au veºtejit ºi ele. Cerul era complet senin, fãrã urmã de nori ºi soarele arzãtor pârjolea întreaga vegetaþie. Doar copacii îºi pãstrau încã frunzele verzi. Dar în anii cei mai fierbinþi, numai cei foarte bãtrâni, cu experienþã ºi cu rãdãcini foarte adânci pot supravieþui... 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey