•  Marius Dobrin


sus

Marius Dobrin

 

Privitor la Eforie Nord

 

eforie1Printre cele câteva teme uzuale de discuþie între români este ºi aceea a vacanþei la mare. Dupã 1989, fiind vorba de þãri diferite ale aceleiaºi mãri sau chiar de mãri diferite. Discuþii pasionale, opinii bine cimentate, pe de-o parte pe baza experienþei personale a fiecãruia, dar ºi pe legende urbane recente ori sub influenþa mass-media.

Întâmplarea a fãcut sa ajung la mare de douã ori în acest an. La Marea Neagrã. De 1 Mai, traversând Bulgaria, indicatorul rutier care anunþã câteva sute de metri pânã la graniþã devenise caduc atâta vreme cât luminile din Vama Veche, ba chiar ºi sunetul muzicii, erau semnele unei treziri dintr-un somn fãrã vise.

În miez de varã am privit atent, ca sã culeg argumente pentru exhibarea opiniei proprii în viitoarele polemici, la cei care eram în Eforie Nord. Mulþi sau puþini? Dacã mã raportez la anii '80, când hotelurile erau pline, când localnicii se înghesuiau sã primeascã în gazdã, când camping-ul era întins cât vezi cu ochii ºi încã mai rãmâneau turiºti pe marginea drumului, aº zice cã mai puþini. Pe de alta parte, chiar dacã dintre hoteluri s-au mai pierdut ori au cãpãtat multe stele, s-a construit enorm, puzderie de pensiuni ºi chiar hoteluri au rãsãrit unde au gãsit loc, apropiindu-se de Agigea ºi de Eforie Sud. În anii '80, plaja era acoperitã efectiv de cearºafuri, aproape cã nu mai rãmânea vreun petec liber de nisip. Acum, pe un spaþiu scãzut datoritã eroziunii, au aparut ºezlonguri ºi parcelarea e riguros aerisitã. Doar cã strãzile sunt pline de oameni, la orice orã. De oameni ºi, desigur, de maºini. Privindu-le pe acestea din urmã, observi un standard ridicat. Privind la oameni, observi cã Eforie Nord este, într-o anume mãsurã, o staþiune pentru oameni mai modeºti în resurse. Într-un fel, aici este o reproducere la eforie2scarã a întregii þãri. Pentru cã ºi uriaºul hotel Europa este plin, dar ºi magazinele alimentare sunt aglomerate, semn cã nu sunt puþini nici turiºtii care se descurcã pe cont propriu. Dacã tot am invocat anii '80, sã mai adaug ºi altã schimbare. Acum au mai rãmas ca restaurante, înþelesul clasic, doar câteva, cele de pe lângã hotelurile care ºi-au conservat renumele (Astoria,Union). A mai rãmasAcapulco, unic prin terasa deasupra valurilor mãrii. Ori mai tânãrul (de vreo zece ani) El Stefanino, pe falezã. În rest, ºi cele mai vechi ºi cele mai noi au trecut la linii cu autoservire. S-a schimbat, de-a lungul timpului, raportarea la restaurant. Perla Mãrii, cu o arhitecturã modernã în 1970, presupunea sã petreci o searã pentru a asculta muzica unei formaþii, a dansa. O fripturã ºi un vin erau ingredientele. Discoteca Potcoava de Aur a dispãrut. Era din seria spaþiilor pentru tineri, cu muzica de gen a momentului. De altfel, vara, pe litoral, se racordau topurile, se deschidea o fereastrã spre Occident. Libertatea a schimbat multe. Ce firesc e acum sã poþi sta pe plajã ori sã înoþi ºi pe timpul nopþii! Acum lampioane strãbat cerul dintr-o parte în alta.

Uºor, uºor, ºi întreþinerea plajei s-a mai schimbat. E mai curat.

eforie3Dacã vânzãtorii de porumb fiert, de kurtoss colacs, de coliere de scoici ori de bilete la spectacole continuã sã tranziteze plaja în lung ºi-n lat, au dispãrut, în schimb fotografii. „Colorata, mâine-i gata!” strigau cu nu foarte mulþi ani în urmã. Acum îºi face fiecare propriile fotografii, cu tot felul de aparate. Mi-a plãcut sã vãd cum pozeazã oamenii, ce atitudini iau, ce imagine vor sã ia cu ei de la mare. Au dispãrut ziarele dar am vazut oameni care citeau cãrþi. Acum doar nostalgicii mai ascultã Radio Vacanþa, iar câte o portiune de plajã e acoperitã de un DJ care întreþine atmosfera inserând ºi câte un anunþ clasic, despre câte un copil rãtãcit de ai sãi.

Toponimia se îmbogãþeºte, acum spui cã faci plaja „la Copos”, adicã acolo unde Ana Hotels are, pe lângã o zonã de sezlonguri, ºi un spaþiu pentru ambarcaþiuni, cu pânze ori cu motor. De altfel ºi în larg am vãzut vapoare, mai multe ca niciodatã. Mai mari, mai mici, grãbite.

Pe strãzi am vãzut elefanþi, într-o clipã imaginând un colþ de Indie. Doar maºinãria cu 10 pedale ºi tot atâtea robinete pentru bere mi s-a pãrut a nu avea succes, aºa cum am auzit cã ar avea printre germanii care nu doar cã pedaleazã ºi beau, dar mai ºi cântã. Într-o curte cu multã verdeaþã am descoperit o ceainãrie ºi o galerie de artã. Într-o alta, câteva sculpturi, ca ºi suratele lor împrãºtiate prin câte-o intersecþie, discrete.

eforie4ªi dincolo de toate astea, am tot privit la oameni. Ce-i atrage la mare? Pe plajã, în apã, fel de fel de trupuri. Chipuri ºi chipuri. La soare, la umbrã, dar mai ales în apã. Câþi înoatã, câþi doar stau aºa, în picioare, cu apa pânã la brâu. Câþi cautã valurile, sãltând sincron cu ele, chiuind, cu toþii copii. Este o ingenuitate în toþi, chiar dacã au riduri adânci, trupuri îngreunate de vârstã, avansând spre buza mãrii, ca o dorinþã.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey