•  George Motoi


sus

George Motoi

 

 Nu mã vãd în Inimã de þigancã. Ce-ar zice lumea de mine?

 

(Am stat de vorbã cu George Motoi, într-o cabinã de la teatru, dupã spectacolul Noiembrie, susþinut, alãturi de Olga Tudorache, pe scena Naþionalului craiovean, într-un sfârºit de martie. Au trecut câþiva ani de atunci ºi, aºa cum se întâmplã uneori, acest dialog nepublicat la vremea respectivã, l-am descoperit într-un sertar. Mi-am amintit atmosfera din timpul conversaþiei noastre, întreruptã la un moment dat de neamurile dupã tatã ale actorului, „rudele mele din Coºoveni”: un bãiat însoþit de tatãl lui, un bãrbat încã tânãr care adusese, într-o sacoºã, ºi câteva produse de la þarã. ªi mi-am amintit, mai ales, glasul lui George Motoi, timbrul sãu cald când li se adresa: „Te-ai întrecut cu mãsura, nu eºti cuminte deloc! Credeam cã aduci un pacheþel. Te sãrut cu drag! ªi tu? Te-ai fãcut mare!”, dar ºi când, abia ieºit din povestea creatã pentru scenã de Ana-Maria Bamberger, îmi rãspundea).

 

Mai puteþi?
Domnule, s-a simþit cã nu mai pot? ªtii cum e treaba asta cu îmbãtrânirea? Vine când vrea Cel de Sus! Dar creaþia, spectacolul, contactul cu publicul, cu arta, te þin treaz tot timpul, îþi dau o vigoare atât spiritualã, cât ºi fizicã. Dacã îþi dispare patima asta, a creaþiei, cu care am trãit atâþia ani, îmbãtrâneºti foarte rapid. Mie nu mi-a dispãrut, ba a devenit chiar o obsesie, un mod de a exista. Nu pot trãi fãrã a face teatru! Nu ºtiu care va fi finalul, sã dea Dumnezeu sã vinã cât mai târziu, nici nu vreau sã mã gândesc. Aproape cã nu cred cã eram altfel la 40 sau la 50 de ani.

Cum este sã jucaþi alãturi de Olga Tudorache?
Cum sã fie? O mare plãcere! Ne potrivim ºi ca fel de a fi, ºi ca opticã asupra profesiunii, iar colaborarea noastrã pe scenã este fericitã. A fost o experienþã interesantã piesuþa asta, cãci e o piesuþã, nu avem pretenþia cã ar fi nu ºtiu ce dramaturgie, cã am venit cu un mare text. El trãieºte însã prin noi ºi prin public, care doreºte sã vadã ºi astfel de lucruri, rupte parcã din viaþã, un fel de telenovelã frumoasã. Am avut mare succes cu ea ºi în America, ºi în Canada, ºi în Germania, am fãcut peste 100 de spectacole ºi ne face plãcere sã o jucãm, pentru cã atunci când vezi cã publicul se bucurã de ceea ce îi oferi, e un stimulent. A fost un public deosebit de receptiv ºi la Craiova. Nici nu mã aºteptam sã fie altfel, pentru cã aici e un teatru cu spectacole de anvergurã, cu tradiþie, cu mari regizori ºi cu o trupã foarte bunã. Cine nu ºtie de faimoasele turnee pe care aceasta le-a fãcut în lume? Dacã s-a vorbit despre Craiova ca despre capitala teatralã româneascã, a fost pe bunã dreptate. Sã vã dea Dumnezeu sã pãstraþi acest nivel!

Cum vi se pare teatrul de astãzi, faþã de cel de acum 20-30 de ani?
Cred cã este într-un uºor impas. Dupã Revoluþie, s-a întâmplat un fenomen care e de înþeles: nu avusesem, 50 de ani, libertatea de a crea - deºi s-au fãcut mari spectacole în perioada aia, iar teatrul românesc avea o misiune poate mai importantã decât ambasadele noastre în strãinãtate. Fãceam foarte rar turnee, dar când ne duceam, era o glorie pentru România! Acum se pot face oricând, se circulã mult mai uºor, dar creatorii de teatru de dupã Revoluþie, având libertate, au sãrit puþin calul. Libertatea presupune ºi o foarte mare rãspundere, în toate planurile: ºi al culturii, ºi social, ºi al educaþiei, pentru cã eºti artist ºi te confrunþi searã de searã cu 1.000 de oameni. Nu poþi sã ignori asta, nu poþi sã nu te gândeºti la mesaj. Cineva poate sã spunã cã face parte dintr-un vocabular de lemn cuvântul ãsta „mesaj”, dar nu poþi sã nu þii cont de el. Mai ales cã aceºti 50 de ani au lãsat o mare categorie de public destul de înapoiatã, iar în ce priveºte tineretul, statisticile sunt îngrijorãtoare. Avem mulþi oameni neinstruiþi, iar destui dintre tinerii foarte buni sunt debusolaþi. Ar fi bine sã ne gândim la impactul spectacolelor pe care le aducem în faþa unor generaþii debusolate ºi neinstruite. Existã, din pãcate, spectacole pline de trivialitate, cu un vocabular suburban, piese care nu au nimic în comun cu umanismul ãla frumos, care trebuie sã ne urmãreascã, sã ne ajute sã depãºim niºte momente, sã evoluãm, ca personalitate, pentru cã de ce naiba venim la teatru?

Responsabilitatea ar fi a regizorului, a autorului, a directorului de teatru?
A tuturor! Dar mã refer mai ales la regizori, la valul tânãr, care refuzã sã continue o tradiþie. Ei cred cã teatrul românesc începe cu ei, dar tot ceea ce fac s-a mai fãcut. Au ajuns la un fel de libertinaj, care e altceva decât libertatea. ªi-au pierdut controlul - cu teribilisme, cu spectacole aduse de pe nu ºtiu unde, care n-au absolut nimic de-a face cu publicul românesc. Avem spectacole pe care nu pot sã le accept, dar ºi altele foarte bune, regizori pe care îi admir ºi îi ador, care fac un teatru serios ºi valabil în orice parte a lumii. Ce face domnul Purcãrete, un mare creator de teatru, este de excepþie. ªi mai sunt regizori buni în România.

Pentru un actor tânãr cum credeþi cã este astãzi?
Greu. Concurenþa este mare. Avem un învãþãmânt teatral supradimensionat ºi ei nu îºi pot gãsi cu toþii locul, dupã absolvire, oricâtã bunãvoinþã ar avea teatrele. Aºa se pot pierde talente autentice. Sunt prea multe ºcoli de teatru în România, în raport cu posibilitãþile teatrelor de a face spectacole. Costurile sunt tot mai mari, numãrul de premiere se împuþineazã, începe sã se vadã sãrãcia. Ori, nu mai putem sã facem teatru sãrac, cum fãceam în epoca ailaltã. Nu e bun nici excesul de decor sau de scenografie din asta constructivistã - Doamne fereºte! -, valoarea teatrului stã în sugestie, dar nu poþi nici sã faci teatru din cârpe, din resturi, din aceleaºi decoruri folosite la nu ºtiu câte premiere.

Despre colegii dumneavoastrã, unii chiar de generaþie, care joacã în serialele de televiziune - ºi despre filmele astea ce spuneþi?
E libertate! Sã se ducã fiecare unde vrea! Eu refuz sã fac aºa ceva. E greu sã accept niºte roluri precum acelea pe care le vãd eu la televizor. Am o filmografie în spatele meu, dupã ce am jucat Lãpuºneanu, ªtefãniþã Vodã, Caligula sau rolul doctorului Emil Codrescu din Adela, nu mã vãd în Inimã de þigancã. Ce-ar zice lumea de mine? Dacã n-aº avea bagajul ãsta în spate, poate cã m-ar fi corupt, dar nu cred. Ceea ce vedem la televizor (de divertismentul românesc nu mai vorbesc, e o calamitate!) ºi în presã e de un prost gust colosal. Femeile astea pe mine mã îngrozesc! Mor, dacã nu se dezbracã, domnule! Au o plãcere nebunã sã-ºi arate nurii! Sunt pline ziarele de dame goale, de chiloþei ºi sutiene. Nu cã e vulgar, dar e aproape o nebunie! De ce vor ele sã se dezbrace tot timpul, n-am înþeles! Le piere misterul, le piere orice...

Nu seamãnã deloc cu Adela...
Teatrul are misiunea sã nu altereze publicul, aici ar trebui sã fie ardoarea noastrã, grija noastrã mare faþã de societate, faþã de cei care vin dupã noi. V-aº povesti despre asta pânã mâine dimineaþã, dar, din pãcate, trebuie sã plec la Bucureºti...

Un gând de rãmas bun?
Mã bucur cã la Craiova se face teatru bun ºi îi salut cu ocazia asta pe toþi colegii mei de aici. Întotdeauna citesc cu plãcere despre ei, le vãd spectacolele, când vin în Bucureºti. Le doresc sãnãtate ºi sã o þinã tot aºa, sã aibã succese mari! Ne bucurãm cu toþii de succesele lor!

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey