•  Nicolae Coande
•  Anton Georgescu
•  Dan Nãstasie


sus

Nicolae Coande

 

ªi eu am fost în… Westfalia (3)

 

fundatia(Notele care urmeazã reprezintã impresii „la cald” din timpul celei de-a doua burse pe care am primit-o în deceniul trecut în Germania, oferitã de Stiftung Kunstlerdorf Schöppingen, în iulie 2008. Vezi alte pagini de jurnal din acele zile aici.)

 

 

 

16 iulie

Ultima oarã când am scris aici era în 13, de fapt (spun asta ca sã nu par leneº, cã nu am scris de atâtea zile! Dar cine mã „controleazã”?). Între timp... am scris. Ba câte o poezie, ba am lucrat la un articol (da, dar nu la o carte, îmi zice unul mic ºi ascuns!), ba am jucat fotbal cu bãieþii. Azi mi-a apãrut un articol în Cultura (despre cartea lui Negrici). Trei pagini. Grafoman. Nici nu ºtiu de ce scriu asta, pe cine intereseazã, la cv nu-mi trebuie, sã mã laud cu el nu am chef. Scriu ca sã fiu ºi eu prezent în „dezbaterea de idei”. Asta era! Sunt snob! M-am lãmurit. Dar nu mã opresc, deºi m-am „prins” cum stau lucrurile cu propriul ego. Sãptãmâna viitoare public altul, despre Pandrea. Ãsta mãcar are scuza cã e mai... patetic, mai personal, deºi îmi dau ºi acolo aere. Mã întreb când o sã scriu ceva normal.

Dup-aia, am un articol despre Eminescu ºi mitul construit în jurul lui, ceea ce criticã dl Negrici tare. Am scris ºi la ãsta mult ºi, bineînþeles, doresc sã-mi fac cunoscutã pãrerea. Dupã care, tot în Cultura, sper sã aparã un pamfleþel împotriva boului de Vadim, care l-a porcãit pe Mincu fiindcã a bãgat în Panorama… sa poeþi ca Petreu, Tartler, Coande, Baghiu, Cristian Popescu, Bãnulescu, Nimigean... Am trimis deja articolul - deºi Liliana m-a certat cã-mi bag în cârd cu nebunu! Pãi, eu ce sunt?

Fotbal. Am jucat trei cu trei (eu, Marius Hulpe ºi Alexander Edischerow, armeanul) împotriva nemþilor (M. Wildenhein, Simon Rummel ºi Achim Stegmuller). Eram ca în filmu’ ãla, cu prizonierii britanici care joacã în Franþa împotriva fritzilor, numai cã la noi nu jucau Pelé, Boby Moore sau Ardiles, iar pe noi nu ne pãzea nimeni. ªi nici nu evada nimeni. Închipuiri de poet care dã în bãºicã. Dupã atâta vreme în care nu am mai lovit mingea mã ºi mir cã am putut alerga atâta ºi chiar înscrie (tipii ne-au bãtut oricum, erau mai mobili). Douã zile de febrã au fost preþul plãtit pentru o dorinþã „slabã” de victorie. N-am avut teniºi, de aia ne-au bãtut. Sunt modest…

munsterSã notez ceva, sã nu uit: Wildenhein încerca des în timpul jocului sã dea „urechi”, „craci” cum se zice în fotbal, ceea ce spune ceva despre caracterul lui. ªi noi fãceam asta când eram copii, dar între prieteni. E un cinism la acest prozator destul de cunoscut aici, ceva greþos ce se poate citi ºi în atitudinea lui „crãcãnatã”. Pentru cã am vrut sã-i dau o replicã, le-am marcat gol de la 30 de metri, aproape din poartã în poartã. Noi, latinii, iubim claritatea - ºi golurile.

Sã nu uit: pe 15 i-am trimis micului napoleon Cipariu renga cerut pentru o altã antologie a lui referitoare la Trenul Regal. Iatã „renga” (puþin cam laudativã, cred, prea „spirituoasã”):

Pentru Dan Cipariu, locomotiva Trenului Regal cu poeþi -

Cum poate o locomotivã atât de micã sã tragã
un Tren atât de mare?
Cum poate omul sã ducã poezia
ca Infarctul
pe picioare?

Prostii…

17 iulie

Zi oarecare ieri, cu jour-fixe la sfârºit. M-am culcat pe la 1.30 ºi m-am sculat la nãmiaz, cum zice poporu’. În felul ãsta nu mai scriu eu operã...

Am jucat ºi ieri fotbal, deºi m-am încins mai puþin (unde mai pui cã nu am o pereche de teniºi în care sã alerg ºi o fac în pantofi, alunec pe iarbã, nu am aderenþã, crampoanele sunt doar în mintea mea), am reuºit sã cad într-un ºanþ cu nãmol, încercând sã salvez mingea. Din tufiºuri, iepurii râdeau cu sughiþuri. Acum, m-am potolit (pânã îmi gãsesc teniºi).

catedralaPrimesc patru cãrþi de la Andrei Zanca, poetul care locuieºte la Heillbronn, dintre care trei sunt traduceri din H.M. Enzensberger ºi R. Reschicka, iar una, de eseuri, e a lui. Într-un mail îmi spune cã poezia mea tradusã, din Wind, Tabak&Alkohol, prinde bine aerul nemþesc al receptãrii, dar vorbeºte ºi de notaþiile mele de la Langenbroich cãrora le gãseºte merite (în þarã, cu excepþia Convorbiri-lor, cu o notã, ºi a Ramuri-lor, unde Lascu a scris o cronicã, nici dracu’ nu s-a obosit s-o citeascã):

e splendidã cartea ta de notaþii ale fostului sejour în casa lui böll. sper cã s-a bucurat de succesul ºi interesul cuvenit în Þarã. cartea ta în germanã este complet diferitã, mi se pare, de textele tale în românã... e mai mult în spiritul nemþesc, aºadar, bine

întocmitã: în klartext, cu modulaþiile ludice ºi ironice pe mãsurã... sper la fel sã ai succes cu ea aici, cã vãd cã cunoºti deja o groazã de lume. eu unul mã þin deoparte de lumea literarã de aici, deºi am tot fost invitat. nu mã simt bine ºi la largul meu cu ei. la fel de mult m-a încântat ºi volumul tãu de versuri. fiorul tragic abia perceptibil ºi deci cu atât mai genuin este mereu devansat de un ludus al grotescului ºi de feed-back-ul ironiei ceea ce îi sporeºte paradoxal prefigurarea.

A treia carte la care se referã poetul este fundãtura homer.

Zanca pare un tip retras aici, nu cred cã a cultivat prea mult lumea literarã, deºi are interviuri cu scriitori cunoscuþi. O retractilitate de tip ardelenesc sau poate faptul cã s-a autoizolat lucrând noaptea undeva, nu ºtiu unde, în timp ce ziua îºi vede de literatura lui ºi de soþia bolnavã de ani buni de zile. Sper sã nu fiu leneº ºi sã consemnez cartea lui într-o revistã.

18 iulie

Fugã la Enschede.

Am plecat, în sfârºit, în Olanda, cu Marius, tocmai acum când nu mai am bani. Cum am fãcut prostia sã nu dau contul deschis la Sparkasse celor de aici, de la Fundaþie, evident cã ei nu au avut unde sã transfere banii! Gafeur neîntrecut, acum mi-am asigurat câteva zile fãrã aproape nici un ban. Cei 250 de euro din þarã s-au dus, sunt aici de aproape trei sãptãmâni. Cu puþinã atenþie, þineam o lunã (zise unu’ econom).

Aºadar, cu 20 de euro în buzunar am tulit-o cu Marius la Haek, cu un bus care ne-a lãsat la Gronau. De acolo, am luat un tren spre Enschede ºi am ajuns in Olanda în 15 minute! Nici urmã de lalele… Oraº simpatic, cu case tip-cãrãmidã-roºie, strãduþe cochete cu magazine pentru femei (dar ºi pentru domni sexoºi) ºi cu piaþete drãguþe, chiar ºi sub ploaia care a cãzut în continuu. La un mic bistro mâncãm un sandviº cu ceva ºi facem paºi prin centrul oraºului unde olandezele blonde, majoritatea grase, dominã... aerul. Mai rar, dãm ºi peste câte un exemplar reuºit, sexi, care ne aprinde imaginaþia. La plecare, Marius nu uitã sã intre la The Edge sã-ºi ia o porþie de „tras” pentru aici. Mi-a spus ce, dar am uitat, ceva uºor.

Prindem trenul de 19, dar fiindcã de la Gronau nu mai este nici un bus spre Schöppingenn, plecãm mai departe la Münster, dupã peripeþii telefonice, de unde ne întoarcem abia seara, la 10, cu un autobuz, din fragmente. Ideea e ca în preþul aceluiaºi bilet, la ei sunt legate autobuzele ºi trenurile în circuit, nu e nevoie sã iei alt bilet dacã sari dintr-unul în altul. Fascinant.

enschedeEi, poftim (seara, dupã ce am scris aici, gãsesc într-un ziar un articol despre... sfârºitul lumii, prevãzut de chinezi, mayaºi ºi alþii în 2012): Poporul olandez pare sã fie cel mai panicat în faþa sfârºitului bazat pe calendarul mayaº. Mii de locuitori ai Þãrii Lalelelor ºi-au construit deja buncãre, pe care plãnuiesc sã le umple cu provizii de alimente, ºi ºi-au achiziþionat bãrci, dupã cum a relatat recent ziarul olandez Volkskrant. Ei sunt de pãrere cã Apocalipsa va începe cu scufundarea þãrii aflate sub nivelul mãrii, prin cedarea digurilor care o protejeazã, iar vina o poartã imigranþii. „Guvernul continuã sã lase strãinii sã se stabileascã în Olanda. Se construiesc tot mai multe case, care apasã tot mai greu asupra solului. Þara se va scufunda din ce în ce mai mult, iar asta va da amploare inundaþiilor“, este scenariul apocaliptic pe care l-a schiþat o locuitoare a Þãrii de Jos.

Popor olandez, o sã mai vin pe la tine, dar promit sã nu-mi construiesc ºi eu o colibã pe malul mãrii tale (chiar aºa, ce mare au ãºtia?)! Fumeazã în liniºte droguri, nu te voi stresa!

Citesc ºi cã Dinescu a fost vizitat de Iliescu la Cetate, unde au depãnat amintiri ºi au mâncat pastramã de raþã fãcutã de poetul care îºi va deschide un restaurant ºi în Craiova. ªi cum, n-a fost Solomon pe-acolo?

Culmea, în fotografia din ziar Dinescu dã mâna cu Iliescu în aplauzele scenografului Davidescu ºi ale actriþei TNC... n-a cã-mi scapã numele, pe care un forumist o confundã cu Ana Pauker! Mi-amintii, Leni Pinþea-Homeag. Dar uite ce scrie Dinescu despre faptul cã Ilici se retrage din politicã (dac-o fi aºa):

Bãtrânelul care a ajutat mulþi ºoimi ai patriei cu ghiozdãnele cu girofar sã treacã strada pe roºu în aplauzele mulþimii se retrage din afacere, anunþându-ne cã n-are chef sã fie bicicletã dupã ce a fost toatã viaþa locomotivã. Ca tãtuc al socialismului cu faþã umanã, probabil cã s-a scârbit de sine însuºi vãzându-se la telejurnalele de searã ciugulind bomboane din aceeaºi punguþã cu Dan Voiculescu în loc sã þinã discursuri la gura vreunei mine de cãrbuni ºi sã gãureascã cu degetul fantoma capitalismului care bântuie prin Europa de Est. Prin anii ’90, când am avut ºansa de a pãºi în atelierul lui Corneliu Baba, maestrul a rostit o frazã cu tâlc despre un elev al sãu ajuns un soi de primadonã a ortodoxismului de operetã: „Am vrut sã fac din el un pictor ºi mi-a ieºit un þârcovnic“. Ei bine, ºi Ion Iliescu a încercat sã facã din Adrian Nãstase un nepoþel de-al lui Lenin, dar i-a ieºit pânã la urmã nepotul mãtuºii Tamara, ca sã nu mai vorbim de ºiragul elevilor ce s-au antrenat cu secera ºi ciocanul la dânsul în sufragerie ca sã se poatã întrupa mai târziu în oligarhi ºi patroni veroºi. Ca sã-ºi justifice metoda supravieþuirii în comunism, filozoful Constantin Noica m-a ºocat în tinereþe cu un argument teribil: „Istoria a fãcut pipi pe mine - fac ºi eu pipi pe Istorie“. În relaþia sa urinarã cu Istoria, nu ºtiu dacã Iliescu mai ºtie încotro sã-ºi îndrepte jetul. (În cãutarea mausoleului pierdut - Cotidianul,17 iulie)

Bãi, dar lumea ce zice pe forumuri de Dinescu: cã e tandru cu Activistu’!

19 iulie

casa cu ciorapiAm tot zis cã-mi notez visele, dar la trezire le uit. De unele îmi amintesc ºi acum, erotice, vâscoase, altele sunt triste, cu oameni pe care nu-i pot ajuta, cu un regret amar pe toatã durata lor. Din majoritatea nu îmi amintesc nimic, decât frânturi care nu se leagã.

Azi, în sfârºit, mi-a venit cardul de la Sparkasse. Sâmbãta! Când nu am ce face cu el, chiar dacã ar fi deschis nu am banii în cont. Luni sper sã se rezolve ceva, altminteri sunt la ananghie, mai am doar 1,20E! Mi-a venit ºi nota de platã - deja! - 85E pentru camerã ºi 8,16E la telefon, din care doar 3,16 am vorbit, restul e... pauºal! Bravo, nene! O sã-l întreb pe Marius cum vine asta.

Sãptãmâna viitoare, dacã rezolv cu banii, plec la Münster sã vãd oraºul, iar vineri, probabil, la Köln unde mã voi întâlni cu soþii Jaeger. De-abia aºtept sã revãd Langenbroich, sã revãd casa Böll ºi sã vãd în ce formã este infatigabila frau Ludwig!

Din þarã aºtept veºti de la Lia sã aud ce au fãcut cu înscrierea lui Ducu la facultate (optase pentru Sociologie ºi ªtiinþe administrative). Asearã am vorbit puþin cu el pe mess, dar era cam târziu. Am aflat de la Lia cã într-o lunã s-ar întoarce acasã, e obosit. Cred ºi eu, dupã atâtea cãpºuni ºi zmeurã culese. Apropo de „studenþi” (cum vor toþi escrocii din Vest acum sã ia la muncã în fermele lor), am citit un articol în Adevãrul în care un grup de studenþi români a fost ademenit de niºte danezi pentru ceva de genul diplomã post-universitarã ºi practicã la o fermã-tip. Când colo, mizeria dupã lume, condiþii de cazare ca la auslenderi, bãtaie de joc, tineri dispreþuiþi ºi escrocherii care se fac cu acordul universitãþilor din România. Þarã de fraieri pe care ºmecherii din Occident o „fac” uºor, fiindcã are cine sã punã botul.

Sã mã mai laud puþin:

drept sã-þi spun am rãmas uluit ºi foarte plãcut impresionat de calitatea revistei tale teatrale: înalt profesionalism, la clase depãrtare de veninul care curge prin mai toate revistele din Þarã... într-adevãr o realizare cu adevãrat europeanã... mã bucur... ºi fireºte te felicit, ca ºi pentru eseul despre Pandrea, extrem de interesant ºi cu rafinaþi „vectori” adiacenþi...

Îi trimisesem lui Zanca ºi nr. 2 al revistei SpectActor ºi se pare cã i-a plãcut, într-adevãr.

Bun, ºi ce mai face Germania? Nu primeºte mânã de lucru din Est pânã în 2011, în ciuda faptului cã e „penurie” de mânã de lucru. Se pare cã ar primi, totuºi, personal calificat. Comisarul european pentru muncã ºi afaceri sociale, Spidla, a cerut Germaniei explicaþii. E simplu, nemþii au o ratã a ºomajului foarte ridicatã de vreo 10 ani încoace, de când fosta DDR suge fonduri uriaºe, ºi vor sã-ºi protejeze oamenii. Apropo, de fosta republicã comunistã germanã: femeile de aici fug într-o veselie în Vest, unde-ºi cautã bãrbaþi care sã le ofere siguranþã ºi chiar confort. Din ce în ce mai mulþi bãrbaþi din DDR rãmân singuri. Soluþia? Un exod masiv al româncelor ºi rusoaicelor! ªtirea pe care am citit-o cu referire la acest caz zicea ceva despre slãbiciunea esticilor germani care nu ar face faþã noului tip de societate ºi care ar cãdea tot mai des în alcoolism. Sãracii, au fãcut comunismul ºi acum sunt pãrãsiþi pentru capitalismul vestic. Das leben ist hart...

cireseDacã citeºti poemul Limba þãrii, scris de H. M. Enzensberger, te lecuieºti oarecum de senzaþia de „naturaleþe” pe care þi-o inspirã o Germanie filtratã doar prin accesarea unei burse sau prin lectura unor ziare ºi cãrþi. „În montur-aurie a corectitudinii zãcem noi aici” - iatã un vers care bate ºi acum destul de departe, de la data la care a fost scris, ºi având în vedere ce viza poetul: laºitatea unei þãri care era despicatã în douã. Partea „bunã”, bogatã era tot atât de falsã prin nepãsarea cu care îºi construia un viitor din care lipsea partea „rea”, o þarã, cum spune poetul „divorþatã de ea însãºi”, „ghiftuitã de absenþi”, cu „funcþionari ai omeniei”, unde cu „spatele se merge spre bine.../ în veºnica primãvarã a amneziei”. Un poem furios care a fãcut din Enzensberger unul dintre acei poeþi de netrecut cu vederea într-o vreme când, iatã, poezie nu se mai putea scrie dupã Auschwitz! Cu atât mai puternic ºi premonitoriu este poemul cu cât a fost infirmat destul de repede de istorie, acum Germania e una, dar încã rãmân anumite acute ale poetului care trece dincolo de cronologia istoriei: aceasta-i o altã þarã decât alte þãri...

Comentarii cititori
sus

Anton Georgescu

 

The Old Man and the Dog

 

The old man is like a crumpled doll,
his body played with by the time almighty
worn out like a stringy ball
or a mouse made of cloth, torn apart
by the sharp claws of a cat

His face is shady from stubs turned gray
his eyes are tired and dim
like he spent the night in a frenzy
with a hangover etched on his face
after partying with Death

I hate when my path crosses the paths
of old people
I hate their sneers of bonhomme,
their erect strut, their polite rectitude,
they expect a long, wide greeting,
a positive attitude
with a nicely shaped smile on display,
they seem constantly available
to make conversation,
Hello, they say
it’s a beautiful day!

Hello, I hear the old man say,
It’s a wonderful day, eh?
while his dog wags its tail
looks up at me,
with pitiful eyes, with eyesight frail
like cheering with his master
that soon you too
will be dead,
yoo-hoo!

I hate that I can’t say in return
Go away, leave me alone,
It’s not too long
Since I’ve been born!
That would counter
my disgust with the old man and his dog
the unexpected encounter
with my own timely destruction
lurking in the fog of a morning bore
on a lifeless street,
deserted, devoid of any action

The old man stares into my eyes
And smiles,
Like he knows something about me
that I don’t know
that’s the way
he looks at me
that’s the way
his dog looks at me
and I think
Gee!
This is gloomy.

And suddenly I realize
that in ten years from now
both the old man
and his dog
will be memories
in someone’s mind
if lucky,
and in twenty years
from now
I will be memories
in someone’s mind,
if lucky

And it dawns on me
that I am kin to the old man
and his dog
we share the same to be,
we are time neighbors,
huddled together under the tiny roof
of what people call being alive,
to please the Creator, arrogant, aloof,
life,
this eternity trickery,
this cosmic error,
this godly mockery,
too soon to collapse
in a silent implosion
of sunken memories,
of missed opportunities,
of unfinished trips,
of unspoken words,
of unkissed lips
And that makes me take pity
In the old man,
in his dog,
in me,
and that makes me say:
Hey,
It is indeed a wonderful day!

 

Technologically Advanced

 

The easier it gets
to reach the tip of mount Everest
in the heated, pressurized capsule
of a sleek flying machine
with a fancy dashboard,
full of flickering buttons
and a small tv screen
built with led technology
that shows you real time your wife, your kids, your mother, your dog
and then exclaim “God, I love my life!”
the less interesting place
planet Earth is,
just a flat cosmic object
in a flat universe,
surrounded by flat stars,
devoid of any challenges,
cleaned up of unknown beasts,
with all its boundaries charted to perfection,
all jungles accounted for,
all crevices cordoned with yellow tape,
or filled with styrofoam,
one left only with virtual adventures
on 3D screens
where nobody really dies
and nobody really lives

And all this
because we are getting
too damn technologically advanced

 

Divine Plan

 

I am a bag of meaty bones
a tank of body fluids
a fishnet of neurons,
an unraveled string ball of nerves,
and I know the plan when the mailman will ring
to pick up the expired package
of my life

But I don’t know
what’s the plan
for all my memories
and my loves
and my hatreds
and my joys
and my pains
and my mistakes
and my triumphs

All these memorabilia
collected from finished and unfinished trips
into the still unexplored park
of my existence,
caressed now
by the night’s cold hands

Nobody knows the divine plan
for the storage rooms
of our lives

Why so much secrecy? 

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

Ultima zi de joacã, întâia zi de ºcoalã

 

Din spate venea un vuiet ameninþãtor, ca un tunet prelungit pe vreme de furtunã. Era de fapt un fel de tunet suprapus peste alt tunet, ca atunci când urechea se acordeazã cu frecvenþa joasã a descãrcãrii statice din depãrtare care înainte de a se stinge e acoperitã de un alt trosnet electric mult mai apropiat, mai rãspicat ºi de o frecvenþã mai ridicatã, sunetul produs de ruperea unei crengi groase.

Mi-era teamã sã mã întorc pentru cã simþeam cã toate privirile erau îndreptate în direcþia mea ºi imaginea sutelor de ochi aþintite în ceafa mea îmi dãdea fiori. Poate cã e o exagerare, corect ar fi trebuit sã spun cã nu ei erau în spatele meu ci eu mã aflam în faþa tuturor, cu ceafa expusã pentru cã eram pe primul rând. Mã aflam în rândul din faþã pentru cã acolo era plasatã clasa întâi. ªi eram în clasa întâi pentru cã era prima mea zi de ºcoalã. Era ziua care sperasem cã nu va veni niciodatã. Ultima zi de joacã, întâia zi de ºcoalã.

Probabil cã anxietatea mea fusese provocatã cel puþin în parte de experienþa ºcolarã a lui Mircea, fratele meu mai mare cu patru ani, care tocmai încheiase ciclul primar ºi urma sã înceapã clasa a cincea. La acea vârstã patru ani sunt o diferenþã semnificativã, eram generaþii diferite ºi priveam evenimentele de la altitudini diferite. Faptul cã întreaga familie petrecea seri îndelungi la completarea temelor lui la desen, dezbãtând înflãcãrat ce culori sã aleagã în completarea mozaicurilor geometrice fãcute pe pagini de caiet de matematicã, îmi lãsase deja un gust amar. Chiar ºi dupã ce culorile erau alese dupã dezbateri interminabile, Mircea nu reuºea sã coloreze pãtrãþelele fãrã sã depãºeascã liniile, aºa cã, adesea, tata sau mama trebuiau sã completeze mozaicul. Uneori aveam impresia cã o fãceau chiar cu plãcere ºi doar mimau nemulþumirea. Problemele de matematicã despre mere, pere ºi butoaie erau însã urîte de toata familia. Eu le uram din spirit de solidaritate. Nici mãcar ziua serbãrii de sfârºit de an ºcolar, în care Mircea urma sã primeascã premiul întâi ca un rezultat al efortului întregii familii, nu era un moment plãcut. Uneori coroniþa premiantului era prea mare ºi îi cãdea pe gât, ca la Turul Franþei, alteori uitasem sã tãiem þepii trandafirilor folosiþi sau uneori cãrþile de premiu nu erau împachetate la timp, operaþie ce pãrea mai complexã decât achiziþionarea lor. Dacã totul era pregãtit din timp, reuºeam cumva, totuºi, sã ajungem cu întârziere la serbare.

Întotdeauna m-a intrigat cum, involuntar ºi inconºtient, devenim sensibili ºi detectam automat doar ceea ce ne afecteazã în mod personal, ignorând restul chiar dacã e mai important. În nici unul din anii precedenþi nu remarcasem emisiunile de radio referitoare la începerea ºcolii, dar în anul respectiv mi s-a pãrut cel mai dezbãtut subiect, poate chiar singurul subiect de pe unde medii. Cel mai mult mi s-a pãrut cã se vorbeºte despre clasa întâi de parcã nu eu ci întreaga umanitate începea ºcoala. Faptul cã bolta cereascã e o jumãtate de sferã ne sugereazã ideea cã suntem în centrul universului ºi cã soarele se învârte în jurul nostru. Involuntar, aºa ºi acþionam. Era 15 septembrie 1964 ºi eram foarte nervos.

Pregãtirile începuserã de câteva sãptãmâni cu vizite la magazinele cu uniforme ºi pantofi. Probasem la nesfârºit uniforme care mã fãceau sã mã simt ca într-un sarcofag vertical. Cum totul era cumpãrat cu douã numere mai mari pentru cã urma oricum sã cresc, înotam în pantalonii fãcuþi, probabil, dintr-un material de covor ºi mã puteam întoarce stânga împrejur în pantofii noi de lac, fãrã sã-i ridic de pe podea. O mare problemã a fost procurarea rechizitelor ºcolare pentru cã nu ºtiam de ce am nevoie dar nu puteam merge la ºcoalã fãrã un ghiozdan greu ºi plin de caiete ºi creioane. Alte discuþii ºi dezbateri interminabile. Dar cireaºa de pe tort a fost oribila ºapcã cu cozoroc de carton care ar fi fost mai bun de semn de carte ºi pe care am cumpãrat-o de la ceaprazãrie. Nu cred cã e întâmplãtor faptul cã numele magazinului evoca parfumul cepii ºi farmecul prazului. Cred cã de acolo le vine inspiraþia.

În orice caz, dacã m-aº fi întors în acea mulþime, aº fi avut de înfruntat privirile câtorva sute de feþe oarecum aliniate ca legiunile romane, combinate cu hoardele lui Attila, în ordinea vârstei ºi implicit a înãlþimii, dar fãrã disciplina romanã, ci mai mult lipsã de disciplina romanã. În spatele meu aºtepta aliniatã în picioare, în ordinea claselor, întreaga ºcoalã.  Mai întâi cele patru clase de ºcoalã primarã, în uniforme albastru deschis cu bluze cu pãtrãþele albe ºi albastre, apoi clasele intermediare în costume mai închise la culoare, bãieþii având cãmãºi cu pãtrãþele bleumarin ºi în final liceul în uniforme negre, funebre, ºi cãmãºi albe, de parcã liceul era un fel de cimitir cu servicii funebre zilnice, exceptând vacanþele, când nu erau înmormântãri.

Cum eram complet naiv, needucat ºi nu arãtam niciun fel de interes sau entuzism pentru ºcoalã, mama mea  a decis cã am nevoie de un meditator ºi de câteva sesiuni introductive. Rolul pedagogic i-a revenit automat fratelui meu, absolvent cu succes al clasele primare. De comun acord am amânat cât am putut lecþiile, Mircea invocând ca motiv ºi faptul cã, probabil, voi eºua cu sau fãrã meditaþii. În ajunul deschiderii oficiale a anului ºcolar n-am avut de ales, mama i-a cerut lui Mircea, categoric, sã mã mediteze ca sã nu merg la ºcoalã complet nepregãtit ºi sã fac de râs renumele ºcolar al familiei.

Am ales umbra unui dud sub care am plasat o mãsuþã micã ºi ne-am aºezat ca pentru o partidã de ºah, faþã în faþã. Dupã ce ºi-a aranjat notiþele ºi mi-a aruncat o privire severã, Mircea ºi-a început meditaþia cu un test. Cât fac unu ºi cu unu? Doi. Pot sã mãnânc o dudã ? - am întrebat. La ºcoalã nu ai voie sã mãnânci în timpul orelor. Dar nu suntem la ºcoalã, m-am opus, pot sa maninc cite dude vreau. Incepând sã-ºi piardã rãbdarea, fratele meu mi-a amintit cã ceea ce facem e o simulare a ºcolii. Amintirea vremurilor în care mã convinsese, cu mare greutate, sã consider cã nasturii sunt fiinþe umane în jocurile de pe podea, era încã proaspãtã ºi neplãcutã. Cât fac unu ºi cu doi, a continuat, profesorul? L-am privit încurcat, rãspunsul era îin afara zonei mele de confort. Unu ºi cu doi fac trei, a ridicat Mircea tonul, în mod didactic. ªi acum fii atent, cât fac unu ºi cu trei? Dupã ce a formulat întrebarea, fratele meu s-a rezemat de spãtarul scaunului, dispus sã aºtepte cu rãbdare, cam zece secunde. În privirea mea se putea citi exasperarea, eram mult în afara zonei mele de expertizã ºi nu eram deloc pregatit pentru matematici superioare. Considerând ora de meditaþie încheiatã, resemnat, meditatorul a încercat o recapitulare. Cât fac unu ºi cu unu? Doi, am rãspuns, cu siguranþã. ªi cât fac unu ºi cu doi? M-a prins din nou nepregãtit. Care a fost întrebarea? Profesorul s-a ridicat în picioare ºi a pãrãsit umbra dudului, ducându-se þintã la mama, pe care a asigurat-o cã sunt un caz fãrã speranþã. Ce pãcat, nu îi va fi uºor, a oftat mama mea, strângeþi mãsuþa ºi pregãtiþi-vã sã mergem la frizer.

Chiar ºi dacã aº fi avut curajul sã mã întorc, în acea mulþime i-aº fi recunoscut cu greu pe puþinii mei prieteni sau chiar pe fratele meu. În uniforme, cu toþii arãtam diferit, ca dupã o schimbare subitã de personalitate. Toþi bãieþii eram tunºi proaspãt, lungimea pãrului fiind aparent principala problemã a educaþiei comuniste. Opþiunile frizerului erau tuns zero, ceea ce ne fãcea sã semãnãm cu un ou, care are forma unui zero, oricum, sau tuns cu breton, care era un zero precedat de o virgulã.

În rând cu noi, clasa întâi, era ºi tovarãºa Cãlinescu, învãþãtoarea. Fusese învãþãtoare lui Mircea, care mã asigurase cã e bunã. Ne adresa priviri cruciºe, încurajatoare, pentru cã avea un uºor defect al privirii. La început mi-a fost greu sã ºtiu unde se uita atunci când intersecþia privirilor nu era focalizatã clar pe un punct, ci convergeau ºi divergeau imprevizibil.

Confuzia mea explicã destul de clar ºi prima mea greºeala ºcolarã, pe care am aplicat-o din prima zi. În prima pauzã tovarãºa ne-a dus în curtea ºcolii. Era  un spaþiu larg, în totalitate acoperit cu ciment, cu excepþia unui teren de fotbal, din zgurã roºie. WC-ul era o clãdire separatã, cu acoperiº roºu. Tovarãºa ne-a explicat cãuºadin stânga e WC-ul pentru fete iar intrarea pentru bãieþi e pe cealaltã parte. Cum din poziþia în care ne aflam puteam vedea doar douã uºi, am înþeles cã a douauºãe WC-ul pentru bãieþi. M-a surprins puþin cã era o singurã încãpere pentru o singurã persoanã ºi n-am întilnit niciodatã vreun alt bãiat, deºi am folosit acea toaletã câteva sãptãmâni bune, pânã când mi s-a spus cã e, de fapt, WC-ul învãþãtoarelor ºi cã intrarea pentru bãieþi e pe o altã laturã a clãdirii. Poate cã greºela mea a fost un semn cã voi folosi WC-ul profesorilor aproape în întreaga mea carierã.

Cum nu aveam curaj sã mã întorc, ºtiam cel puþin cã undeva, în grupul pãrinþilor, se afla ºi mama mea, ceea ce-mi dãdea oarecare încredere în societate deºi, în general, nu aveam motive de optimism. Eram în primul rând în faþa intrãrii principale a clãdirii liceului. O clãdire modernã, al cãrui designer fusese puternic inspirat de forma unei cãrãmizi. Între mine ºi intrare era o micã platformã accesibilã prin câteva trepte, care servea de podium improvizat.

Pe aceea micã scenã era un microfon ºi grupul profesorilor care priveau peste capetele noastre, dealurile îndepãrtate. Pãreau relaxaþi ºi bine dispuºi ºi i-am invidiat instantaneu. Eu eram stresat ºi indispus. Dar tovarãºa era în rând cu noi, ceea ce mi-a calmat puþin pulsul accelerat.

Nu ºtiam cât de norocos sunt, în acel  moment, cã aveam o învãþãtoare calmã ºi blândã, cu privirea cruciºã. De-a lungul timpului ne-a cucerit prin tact, rãbdare ºi înþelegere. Personal, cel mai mult m-a impresionat reacþia tovarãºei în incidentul cu scaunul, din clasa a doua, moment de vârf în amintirile mele penibile. Tovarãºa Cãlinescu avea, la catedrã, un scaun de lemn cu baza din placaj, care era totuºi mult mai confortabil decât bãncile noastre din scânduri. Devenise un obicei cotidian sã ne aºezãm pe acel scaun în pauze ºi marea competiþie era cine-l ocupã primul. Abia ce apuca tovarãºa sã pãrãseascã clasa cã, fete ºi bãieþi, alergam ca o haitã înfometatã sa ocupãm scaunul. Tot exersând, devenisem un expert ºi perfecþionasem o combinaþie de câþiva paºi ºi o sãriturã în care mã roteam în aer cu 180 de grade ºi aterizam pe scaun în poziþia corectã. Un adevãrat campion. Într-una din zile m-am lansat din bancã în secunda în care tovarãºa a ieºit pe uºã, am fãcut cei patru paºi abia atingând podeaua, am sãrit spectaculos rãsucindu-mã în aer ºi am aterizat cu forþa pe scaun al cãrui fund de placaj a cedat lãsându-mã sã mã scufund într-o poziþie ridicolã, ca ºi când aº fi cãzut în scaunul de la WC.

Am rãmas atârnând în rama scaunului, paralizat de ruºine, ºi nimeni nu a râs deºi cred cã ar fi fost cazul. Fetele inventaserã un mesaj simplu prin care îºi exprimau dezacordul, acoperindu-ºi simbolic gura cu mâna, ca ºi cum ar fi încercat sã frâneze o reacþie naturalã ºi m-am trezit înconjurat de o clasã cu mâna la gurã, deºi unii bãieþi rãmãseserã mai degrabã cu gura cãscatã. La reluarea lecþiei am aºteptat-o pe tovarãºa învãþãtoare la catedrã, în picioare, ca pe un eºafod, gata de execuþie. Reacþia tovarãºei, pe care nici nu o puteam privi în ochi, de ruºine ºi umilinþã, a fost o îmbrãþiºare caldã, prelungitã, fãrã un singur cuvânt, în faþa întregii clase. ªtia cã mã pedepsisem singur ºi incidentul nu a fost amintit niciodatã.

Revenind la festivitatea de deschidere, ºtiam cã va fi doar o formalitate scurtã dupã care noi, cei din clasele primare, urma sã mergem la localul nostru, o clãdire veche de pe strada principalã a orãºelului Drãgãºani, ºi acolo urmau sã înceapã cu adevãrat lecþiile.

Unul câte unul, câþiva vorbitori s-au perindat pe la microfon ºi, fiind foarte aproape dar mic de staturã, trebuia sã-mi dau puternic capul pe spate ca sã-i pot vedea. N-am idee despre ce vorbeau dar în final a fost anunþat tovarãºul Chelãrescu, directorul liceului. Fratele meu mai mare, Mircea, mã avertizase cã are un defect de vorbire.

Defect de vorbire e însã un eufemism. Discursul directorului suna ca o avalanºã de sunete metalice, foºnituri ºi trosnituri statice foarte asemãnãtoare cu un radio atunci când cauþi un anumit post nou ºi nu îl gãseºti. Cu mare dificultate puteam identifica anumite cuvinte cheie ca repetent, corigent, sau tuns zero. Bietul om suferise o operaþie care îi afectase serios corzile vocale ºi vorbea cu ajutorul unui amplificator montat sub laringe. Amplificarea amplificatorului însa denatura sunetele ºi discursul nu era doar ininteligibil ci de-a dreptul terifiant. Sunetele robotice erau ºi mai distorsionate pe mãsurã ce tovarãºul ridica tonul torentului verbal din care am distins doar folosirea repetatã a cuvântului exmatriculare.

Dupã ce fãcusem oarecum faþã presiunii feþelor care mã priveau în ceafã, atacul verbal frontal m-a convins cã am fost educat suficient pentru prima zi. Mã simþeam strivit ºi ºifonat, extenuat din cauza emoþiei ºi a stresului. Rãmãsesem cu gura cãscatã de mirare, cu capul mult dat pe spate, fascinat de particulele de salivã expulzate odatã cu discursul fierbinte. Hotãrîrea de a pãrãsi definitv ºi imediat sistemul de învãþãmânt mi s-a pãrut logicã ºi urgentã. Nu mã puteam miºca din rând fãrã a atrage atenþia dar mi-am planificat evadarea aºteptând momentul potrivit.

Dupã aplauzele din final, clasa întâi a fost prima în miºcare, pãºind încolonaþi spre ieºirea curþii liceului. Tovarãºa învãþãtoare era la sfârºitul coloanei, la câþiva metri în urmã. Dupã primii paºi împreunã cu colegii mei, în mod brusc am pãrãsit grupul amestecându-mã cu ceilalþi elevi, am pãºit peste un rond de flori ºi strecurându-mã pe sub un lanþ ornamental ºi am ajuns la grupul pãrinþilor. Privind în urmã doar când am ajuns în umbra ocrotitoare a mamei mele am vãzut privirea uluitã a tovarãºei învãþãtoare, pe care gambitul meu o surprinsese nepregatitã.

Vreau sã mergem acasã, a fost tot ce am putut spune. Mama mea m-a luat de mânã cu blândeþe ºi am continuat sã ne miºcãm în paralel cu clasa întâi care pãºea încolonatã pe stradã, urmatã de întrega ºcoalã primarã. Coloana elevilor se deplasa încet pe partea carosabilã ºi se întindea deja pe o distanþã considerabilã. Pãrinþii ºi cu mine pãºeau în paralel pe trotuar. Unii elevi ºi unii pãrinþi îºi zâmbeau sau îºi fãceau cu mâna. Eu þineam mâna mamei cât puteam de strâns. Mi s-a pãrut cã mama ºi tovarãºa schimbã priviri complice dar nu eram prea sigur. Speram cã la un moment dat mama ºi cu mine vom schimba direcþia.

Privind clasa întâi de la distanþã, o distanþã cu un efect calmant mã fãcea sã mã simt în oarecare siguranþã. De la distanþã l-am identificat pe Dan Rariº, un bãiat de pe o stradã paralelã, care demonstrase deja o mare pasiune pentru flori furând câteva zambile din curtea noastrã doar ca sã le miroase. Mai târziu am devenit buni prieteni ºi acum e cãpitan de pompieri ca ºi tatãl lui. Cornel mi-a atras atenþia prin pãrul lui neobiºnuit de blond ºi statura impozantã. Nu cunoºteam nici una dintre fete dar grupul lor arãta ca o poieniþã cu flori pentru cã fiecare avea câte un buchet. Îl ºtiam vag ºi pe Predescu, cu urechile lui de liliac ºi braþe lungi, de maimuþã, dar un suflet minunat, ºi de la început Traian mi-a atras atenþia fãrã sã ºtiu cã între noi se vor declanºa o mare prietenie ºi o mare rivalitate.

În clasa a treia tovarãºa ne-a cerut, lui Traian ºi mie, sã organizãm echipa pentru meciul de fotbal al clasei noastre contra clasei a patra, pe terenul de zgurã. Îmi place fotbalul dar niciodatã nu am fost un jucãtor prea bun. Ne-am aºezat pe iarbã ºi, pentru cã îmi plãcea sã desenez, am schiþat o diagramã a terenului ºi poziþiilor fiecãrui jucãtor. Apoi Traian ne-a sugerat sã continuãm organizarea echipei cu planul pentru primul gol. Pe o altã diagramã am desenat pasele în ordinea logicã, precum ºi golul care urma sã fie marcat cu capul de cãtre Bãrãnescu. Colegii mei  au aprobat documentul cu entuzism. Am mai desenat douã diagrame ºi pentru golurile doi ºi trei, 3 – 0 fiind pronosticul nostru. Pe teren, dupã ce am început meciul, în afarã de prima pasã, evident, n-am putut urma nici unul din planuri ºi am pierdut cu 5 – 2. Am considerat rezultatul o înfrângere personalã dar Bãrãnescu m-a asigurat cã al doilea gol a fost exact cum planificasem pasele pentru golul trei.

Clãdirea ºcolii primare, cu douã nivele, avea influenþe arhitecturale victoriene, inclusiv un ceas imens, cu litere romane, la mezanin. Albul clãdirii inspirã serenitate dar am devenit din nou nervos când am intrat înãuntru.

Din fericire tovarãºa Cãlinescu nu pãrea grãbitã sã ne dea teme pentru a doua zi ci ne-a invitat în clasã cu multã rãbdare, aºezându-ne în bancã, unul câte unul. Am intrat în încãpere cu senzaþia cã intru îmbrãcat într-un bazin de înot. M-a surprins cã podeaua nu era udã când am fost aºezat în prima bancã de pe rândul din mijloc. Atenþia mea a fost temporar deviatã când am constatat cã stau în bancã cu un fluture. Daciana avea o uniformã foarte sofisticatã fãcutã pe comandã, din mãtase naturalã de o un mov pastelat, cu volãnaºe ºi tot felul de accesorii care o fãceau sã parã cã pluteºte elegant în aer când se miºca.

Am acceptat sã iau un loc în bancã ºi pentru cã încã o puteam vedea pe mama înuºaclasei. Pãrinþii ne adresau zâmbete ºi priviri încurajatoare ºi atunci am avut o revelaþie ºi o bruscã amintire a cordonului ombilicar. Câtuºaera deschisã puteam respira, chiar ºi pe fundul bazinului prin acel imaginar cordon ombilicar. Mi-era teamã cãuºatrântitã va rupe legãtura ºi mã voi sufoca.

Dar în loc sã închidã uºa, tovarãºa a început sã ne vorbeascã foarte calm ºi destul de încet, ceea ce ne-a fãcut sã ne liniºtim ºi sã ne concentrãm la ceea ce spune. Dupã discursul metalic al directorului, vocea ei era un talisman. Pãrinþii ascultau ºi ei iar mama era acolo. Învãþãtoarea avea un talent real de a spune poveºti, ceea ce m-a încântat. Nu era o femeie frumoasã, de staturã medie dar plinuþã, cu o coafurã imposibil de clasificat ºi acea privire cruciºã, aproape comicã, dar ºtia sã spunã poveºti. Dupã prima poveste, în loc de lecþii, ne-a spus o altã poveste. Apoi ne-a anunþat cã urmeazã încã una dar numai dupã ce pãrinþii îºi vor lua rãmas bun ºiuºava fi închisã. Eram deja curios ce poveste urmeazã ºi speram sã fie una cu fluturi.

Mama mi-a promis cã ne vom revedea în pauza mare,uºaa fost închisã ºi am plonjat cu capul în jos în educaþia ºcolarã. Tactul ºi experienþa tovarãºei nu m-au fãcut sã uit cã mã scufundasem în piscinã dar m-au ajutat sã plutesc la suprafaþã ºi, cu timpul, am început sã înot ºi sã-mi gãsesc propria direcþie.

Pânã la urmã, pentru mine, ºcoala a avut douã pãrþi distincte ºi foarte diferite, prima zi de ºcoalã ºi restul de ºaptesprezece ani. Datoritã unei învãþãtoare foarte blânde ºi dedicate, m-am adaptat treptat ºi orele nu mi s-au pãrut, aºa cum anticipasem, o pedeapsã. Privirea ei era cruciºã dar înþelegãtoare si mi-a dat multã încredere de-a lungul timpului. Defectele persoanelor interesante ºi bune devin caracteristici ale personalitãþii lor ºi le înfrumuseþeazã.

Vacanþa de iarnã dintre 1989 ºi 1990 a fost mai lungã decât de obicei, a început într-o societate comunistã ºi s-a terminat într-o orânduire socialã diferitã, începutul democraþiei. Fiind eu însumi profesor de câþiva ani, reîntorcându-mã la ºcoalã în faþa claselor mele, mi s-a pãrut absurd ºi de prost gust sã continui unele dintre materiile sterile ºi inutile pe care le predam în mod obiºnuit ºi, în schimb, am început sã le spun elevilor mei... poveºti. Poveºti istorice, despre primul ºi al doilea rãzboi mondial, poveºti politice despre tratatele de la Ialta ºi Malta, poveºti despre NATO ºi tratatul de la Varºovia, poveºti reale despre istoria falsificatã a partidului comunist, poveºti auzite la Europa Liberã sau Vocea Americii, poveºti despre Gorbaciov, glasnosti ºi perestroika ºi aºa mai departe. Niciodatã elevii mei nu m-au ascultat cu mai multã atenþie, întrerupându-mã doar foarte rar, ca sã punã întrebãri. Puterea poveºtilor e colosalã ºi atunci am simþit-o mai mult ca niciodatã. Stabilisem o relaþie foarte apropiatã ºi personalã cu o clasã de a 12-a ºi simþeam cã elevii mei aveau încredere totalã în ceea ce le spuneam, deºi era aproape complet opus educaþiei lor de pânã atunci. În ultima orã le-am cerut sã scrie un mic eseu despre cum ºi unde se vãd în zece ani, adicã exact în anul 2000. Plãnuiam sã le restitui eseurile la întâlnirea de zece ani de la absolvire. La acea datã eram cu toþii foarte optimiºti, fãrã sã anticipãm trasformãrile fundamentale din decada urmãtoare. ªi atunci, în acea orã,Adrian, care vroia sã devinã profesor de matematicã, m-a întrebat care e, dupã pãrerea mea, cea mai importantã calitate a unui profesor. Am rãspuns fãrã sã ezit, cu un singur cuvânt, bunãtatea, pentru cã mi-am amintit-o instantaneu pe doamna Cãlinescu, învãþãtoarea mea din ultima zi de joacã ºi prima zi de ºcoalã. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey