•  Desoezii [1]
•  Doru Botoiu
•  Marius Eºi
•  Anton Georgescu
•  ªtefan Grosu
•  Adriana Mihaela Macsut
•  Dan Nãstasie


sus

Valentin Boiangiu

Desoezie inspiratã din “Craiova capitala culturii Europene”

 

Europotenta Crapiltova

 

El taran pelentavil,
Vicinel onanil,
Tracintov il viteancin,
Capitol potentin!!!

 

Arti, arti, culturil,
Europepenil.
Pularoi de coiontrili,
Curtenoci,
Oltenoci.

 

Ce te vine, pritenel?
Culturil?
Teatronel?
Culinar?
Citadel?
Vircolac, pitpalac?!

 

Arce , brice i carice,
Pilpitroace printre cloace,
Covricei, nititei,
Romiloi,
Rominoci,
Tartaloi de nornoloci.

 

Picturoaie ilunite,
Violil de internite,
Voi uita, voi circota
Leii, cucuvala, cocota!
Nopritoace d’auroace.
Arti, arti , Craiovoi,
Europepenoi!!!
 

Comentarii cititori
sus

DORU BOTOIU,
redactor ºef - Timiºoara (1992-1993) ºi
Timiºoara internaþional (1993-1999)

 

Oscar Berger (1947 - 2013),
viaþa ca o jertfã în timpurile moderne sau despre inocenþa invazivã

 

Anticomunist. Consecvent. Onest, vulcanic, boem, inteligent, generos, pitoresc, pasional, patriot, tenace, creativ, obsesiv-compulsiv, naiv, compasional, zgomotos, tandru, visãtor, cosmopolit... În fapt, nu existã destule cuvinte care, împreunã, sã-l defineascã fidel.

Odatã cu moartea sa, a expiat, fãrã vreo ºansã de resuscitare, ºi donchiºotismul din presa româneascã. Iar cel din naþia noastrã zace acum cu multe trepte mai jos...
Vreme de aproape douã decenii, a fost, poate, singurul român care mai credea în forþa numitã mass media, în capacitatea presei de a induce schimbãri benefice radicale în societatea noastrã. Însã în ultimul an, dupã ce viaþa lui deja depaºise biniºor termenul limitã pe care în 2010 i-l calculaserã medicii, Oscar s-a declarat, în mai multe rânduri, învins. A trecut în eternitate cu amãrãciunea cã sacrificiul lui - financiar, familial, fizic, psihic - a fost în zadar.

botoiu1Îi plãcea ca înainte de toate sã fie considerat regizor. Cronologic, prima sa iubire fusese filmul. Urmãtoarea, presa, l-a confiscat, devorat ºi ucis... Însã mult, mult mai intensã decât cele douã la un loc a fost iubirea lui pentru viaþã!

Despre cineva care moare la 66 de ani nu se mai poate spune, decât mincinos lacrimogen, cã era „în floarea vieþii“. Însã în cazul lui, printre atâþia termeni care i-au definit personalitatea, „paradoxal“ este unul de seamã. Pe de o parte, era cu certitudine din categoria celor care îmbãtrânesc doar fizic. Pe de alta - a trãit cumva grãbit, mereu alert, cu o combustie nemaiîntâlnitã la vreun altul.
În el se întâlnise un ºir lung de contradicþii neostentative. În el ºi numai în el, toate contrariile pãreau verosimile. Le fãcea sã fie astfel sinceritatea sa frustã, de nimeni, niciodatã,  pusã la îndoialã.
Totdeauna s-a declarat ateu (niciodatã cu vehemenþã), dar avea carismã, trãsãturã indusã numai de cãtre Dumnezeu. Spre a-i respecta ºi acum convingerile, putem înlocui cu uºurinþã carismã cu magnetism. Era ateu, dar ºi monarhist, printre puþinii autentici. Credea cã are fler politic, în virtutea cãruia fãcea mereu pariuri optimiste vizând România ºi liderii sãi. Pe nouã din zece le pierdea.
De regulã vorbea mult, adesea pe ton ridicat, în încercarea de a-ºi impune ideile, în care credea cu o fervoare copleºitoare. Adeseori, pãrea cumva prea numeros pentru cei din jurul sau, oricâþi ar fi fost aceºtia... Însã dacã i se reproºa numãrul decibelilor, era capabil sã promitã cã tace o orã ºi sã o ºi facã, asumat, fãrã þâfnã, timp în care trãgea nerãbdãtor din când în când cu coada ochiului la vreun ceas.
Înjura cu sârg stânga politicã din toate timpurile (îndeosebi pe cea româneascã postrevoluþionarã), pentru cã încurajeazã lenea ºi lipsa de creativitate. Când însã era vorba despre câte un nãpãstuit real, nu de prin statistici, fie el ºi leneº, Oscar era primul care îi sãrea în ajutor.

În fapt, cea mai înduioºãtoare contradicþie care locuia în el era cea dintre imaginea de superficialitate, neglijenþã ºi împrãºtiere, pe de o parte, ºi profunzimea nu mereu perceptibilã a fiinþei sale, pe de alta: Oscar Berger a fost singurul om cu o candoare invazivã pe care l-am cunoscut; ca efect al acesteia, era cu totul lipsit de tact ºi diplomaþie; vorbele aveau un soi de rugozitate de naturã sã zdreleascã pudori; francheþea-i era de multe ori nãucitoare... Însã avea ºi ceea ce francezii numesc „la politesse du coeur“, care nu poate fi deprinsã, care nu poate fi învãþatã din cãrþi, din coduri - de maniere, de vestimentaþie, de... (coduri care pe el nu-l interesau nici cât negru sub unghie); dacã un om o are, politeþea inimii nu e în mintea, ci, desigur, în sufletul lui. Uneori, spre surpriza celor mai mulþi (dar nu ºi a celor care-l simþeau), pãrea sã fi devenit brusc timid, reþinut, inhibat. Era, de fapt, manifestarea acestei trãsãturi rare, cu care el se nãscuse...


Fost „duºman al poporului“,
decorat peste decenii de cãtre M.S. Regele Mihai I

 

botoiu2Recunoaºterea activitãþii  sale în slujba principiilor  în care a crezut pânã la sfârºit poate fi încadratã între douã elemente cheie. Primul ar fi cel al perioadei de pânã în 1989. Securitatea l-a considerat drept  duºman  al poporului. În 2003, a reuºit sã obþinã de la CNSAS o copie dupã dosarul care i-a fost întocmit între 1964 ºi 1968, publicat integral în 2004, în volumul „Dosar de verificare privind pe Berger Oscar: De la urmãrit la urmãritor”.

Al doilea moment, pe care l-a descris ca fiind înãlþãtor, este în mai 2011: Majestatea Sa Regele Mihai I al României l-a decorat cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate.  Dupã ceremonia de la Palatul Elisabeta, Oscar a declarat, gâtuit de emoþie: „Totuºi, munca mea din toþi aceºti ani nu a fost în zadar!”.

 
O biografie ca o ardere continuã

 

S-a nãscut la Timiºoara, în 15 februarie, 1947. Între 1964-1969 a urmat cursurile Facultãþii de Electrotehnicã din oraºul natal. Era deja pasionat de cinematografie. La cinecluburile Gaudeamus ºi CFR a fãcut câteva  filme pe 16 mm, unele distinse cu premii naþionale. În `69 s-a mutat la Bucureºti. Avea sã înceapã o carierã prodigiosã în cinematografie. Pânã în `74, a trecut prin diverse poziþii la studiourile de la Buftea: scenarist, asistent de regie, regizor secund, regizor principal... A participat la realizarea a opt filme de lung metraj, dar ºi la cea a serialului TV „Cireºarii“, alãturi de Andrei Blaier.

În `75, a emigrat în Israel, iar la scurt timp s-a stabilit în Germania, unde ºi-a intensificat activitatea cinematograficã. A realizat câteva filme de artã ºi nenumãrate altele, documentare (multe despre România) ºi, respectiv, publicitare. Printre altele, fost editor ºi supervizor post-producþie la peste 300 de clipuri publicitare, printre produsele promovate numãrându-se: Mercedes Benz, Renault, Volkswagen, TDK, Coca-Cola, Pepsi Cola etc. Între `77 ºi `80, a fost ºi freelancer pentru televiziunea bavarezã.

botoiu3În primele zile ale Revoluþiei, Oscar, aflat în S.U.A., a decis cã trebuie sã revinã urgent în þara sa. A zburat de la New York la Frankfurt ºi, apoi, centralizând un prim transport de ajutoare umanitare (medicamente ºi materiale sanitare), s-a întors, în ianuarie `90, în oraºul natal. În acelaºi an, devine membru al Societãþii „Timiºoara“, alãturi de care a rãmas pânã la sfârºitul vieþii. (Din 1996 devenise ºi membru în Consiliul de conducere al organizaþiei.)

Un moment decisiv survine în `95 când, la rugãmintea lui George ªerban, s-a implicat financiar ºi, în scurt timp, a devenit acþionar majoritar al S.C. Timiºoara S.A., firma care la acea vreme edita publicaþiile „Timiºoara“ ºi „Timiºoara internaþional“ (pentru diaspora), a cãror linie editorialã promova principiile ºi þelurile partidelor istorice, ale monarhiei constituþionale ºi ideile conþinute în „Proclamaþia de la Timiºoara“, lansatã în 11 martie, A salvat publicaþiile de la dispariþie, care pãrea atunci iminentã. În 1996, pe lângã funcþia de director ºi-a asumat-o ºi pe cea de redactor ºef la cotidianul „Timiºoara“.

De-a lungul anilor, s-a mai ocupat de editarea publicaþiilor „Actualitatea cãrãºeanã“ ºi „Da` eu pentru cine votez?”. A susþinut apariþia publicaþiilor „Memento”, a Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici, Antract”, a Teatrului Naþional Timiºoara, pe cea a Grupului de Reformã Universitarã, pe cea a Asociaþiei „Pentru voi” ºi altele. A dat viaþã ºi Editurii „Timiºoara“, care a publicat volume de poezie, memorii, aforisme º.a.m.d.

În paralel cu activitatea editorialã ºi civicã, a fost un om de afaceri de succes. Între 1982-1994 a fost patron al firmei “TAKE OFF FILMPRODUCTION” GmbH din Mûnchen, iar între 1987-1991 a condus ºi o firmã cu acelaºi nume la New York. Între 1995-2001, a fost unul dintre acþionarii principali ºi director de marketing la firma de televiziune prin cablu „Hi-Fi Quadral“ din Timiºoara, iar între 2001-2004, acþionar la SC TVS Holding SA, din Braºov. Este însã notoriu aºa-numitul „rãzboi al cablului“ de la începutul deceniului trecut. Doi, trei giganþi în devenire au reuºit treptat sã-i absoarbã pe mai toþi distribuitorii locali. Din vânzarea pãrþilor pe care le deþinea, Oscar Berger a încasat în jur de un milion de dolari. Cea mai mare parte a sumei s-a scurs, în decursul timpului, în menþinerea pe linia de plutire a publicaþiei pe care o iubea atât de mult. Este de precizat cã în pragul campaniei electorale din 2008, primise din partea unui om de afaceri local o ofertã consistentã pentru a vinde „Timiºoara“, circa 350.000 de euro. L-a refuzat, pentru cã acel personaj avea convingeri politice contrarii celor ale lui Oscar.

 

Ultimul paradox ºi ultima sa dovadã de consecvenþã

 

Se spune adeseori ca viaþa e nedreaptã. Iatã însã cã ºi moartea poate avea umor. Negru, desigur. Oscar a fost unul dintre cei mai îndârjiþi anticomuniºti. Dupã o boalã care cruþã extrem de rar, s-a stins în dimineaþa zilei de 23 august, atât de dragã celor împotriva cãrora a luptat toatã viaþa. La cererea lui din timpul vieþii, a fost incinerat. Urna cu cenuºã a fost depusã în mormântul mamei sale dintr-un cimitir timiºoarean.

botoiu4

 

Comentarii cititori
sus

Marius Eºi

 

Despre umanism  ºi responsabilitate

 

În mod global, fiecare tip de umanism are un aspect universal ºi orice experienþã umanã presupune grade de libertate care sunt specifice realitãþii. Societatea actualã, în contextul evocat, are menirea de a participa la reconstrucþia umanismului. Noile tehnologii condiþioneazã reflectarea aspectelor sociale ºi economice ale unei realitãþi complexe ºi complicate. În acest sens, umanismul reprezintã o ,,renaºtere a antichitãþii (....) care nu a întãrit pe om, ci a slãbit pe om” (Nicolae Berdiaev, Un nou ev mediu, Editura Omniscop, Craiova, 1995, pp.25-26).  Aºadar, umanismul oferã independenþã dar în acelaºi timp poate duce ºi la o pieredere a identitãþii. O incursiune istoricã aratã de exemplu cã umanismul european a cunoscut o astfel de crizã care ,,nu reprezintã un destin sumbru, o fatalitate impenetrabilã, ci o transformare intelegibilã ºi penetrabilã privirii din planul-fundal al teleologiei istoriei europene în mod filosofic” (Edmund Husserl, Scrieri filosofice, Editura Academiei Române, 1993, pp.203-230).   Din aceastã crizã nu existã decît douã cãi de ieºire ,,sau declinul Europei în înstrãinare faþã de propriul sãu sens raþional de viaþã, cãderea în duºmãnie faþã de spirit ºi barbarie, sau renaºterea Europei din spiritul filosofiei printr-un eroism al raþiunii care va depãºi definitiv raþionalism” (ibidem). Ideea de umanism devine astfel un mijloc ce presupune atât o responsabilitate obiectivã, cât ºi una de tip subiectv.

Trebuie sã luam parte la problema formulãrii unei realitãþi postmoderne în care noþiunea de umanism se impune a fi analizatã dintr-un punct de vedere care sã þinã de cercetãrile ºi progresele ºtiinþifice, iar în acest context se impune ºi asumarea responsabilitãþii individuale dar ºi colective. Dar confuzia dintre posmodernism ºi posmodernitate (Karl Popper, Conjecturi ºi înfirmãri, Editura Trei, Bucureºti, 2001, p. 488) duce la o diversificare a tipurilor de înþelegere a realitãþii. Respingerea umanismul de cãtre postmodernism nu trebuie însã accptatã în mãsura în care cei care îºi propun acest lucru încearcã sã fie umani în esenþa lor. Totodatã, pluralismul cultural nu face decât sã deschidã o nouã concepþie care nu îºi propune sã  respingã umanismul, ci sã descopere noua sa formã. Umanismul se aflã în fiecare dintre noi ºi în acest mod noi avem datoria de a participa la manifestãrile sale, ºi implicit la reconstrucþia sa întrucât ,,,lumea este umanistã (...) ºi cã multe curente filosofice care se revedicã din umanism refuzã sã se angajeze din punct de vedere politic ºi social!” (Jean Paul Sartre, Existenþialismul este umanism, Editura George Coºbuc, 1994, pp.39 – 43).

Comentarii cititori
sus

Anton Georgescu

 

Rãpire cu perspective cosmice

 

E o dupã amiazã glorioasã de primãvarã târzie. Timpul din an când muºtele încep sã aibã o prezenþã importantã în viaþa oamenilor, insistente ºi gãlãgioase, bâzâind a bucurie sau doar excitate de lumina tânãrã a soarelui adolescent. Cerul e albastru azuriu, respiraþia pãmântului e boare caldã în aer, copacii plini de flori aratã ca niºte domniºoare timide ieºite în stradã ca sa îºi arate rochiþele noi, colorate viu, pline cu dantele, totul e pace, bucurie, echilibru. Uliþa e punctatã de balegi proaspete lãsate de vietãþile din jur, roboþi organici care proceseazã continuu resursele nutritive ale mediului ca sã creeze energie locomotoare. Lui Dumnezeu îi lipseºte simþul olfactiv.

Departe, în spaþiul fãrã frontiere al cosmosului orb, infinit, existã o planetã micã numitã diferit de multele seminþii de fiinþe inteligente bipede care o locuiesc: Zemì, Jorden, aarde, maa, terre, die Erde, a Föld, bumi, Earth, terra, Zeme, jorda, jordkloden, pãmânt, zemlja, tierra, jord, dünya. Pãmântul, care face parte din clasa M de planete ºi planetoizi, caracterizate de o atmosferã bogatã în oxigen ºi nitrogen ºi o abundenþã de apã care face posibilã existenþa formelor de viaþã bazate pe carbon, se miºcã cu viteze diferite în funcþie de unghiul de vedere: cu o mie ºase sute de kilometri pe orã în jurul soarelui, cu opt sute de mii de kilometri în jurul centrului galaxiei - un punct imaginar în mijlocul unei puzderii infinite de stele care fug cu peste o sutã de mii de kilometri pe orã de buricul lumii, se depãrteazã ca gândul de bucãþica infimã de materie pentru care o boabã de orez are dimensiunea celei mai mari galaxii, scãpãrarea de energie din care s‑au ivit toate cele vãzute ºi nevãzute, întâmplate ºi neîntâmplate. ªi deºi oamenii din satul Cãlienilor se miºcã deodatã cu pãmântul de care aparþin, în jurul grãuntelui imaginar al începutului de lume, nimeni nu are habar de teoria „big bang”-ului, deºi toþi l-au auzit pe preot repetând cã „la început a fost cuvântul”, care sunt de fapt acelaºi lucru ºi amândouã lucrarea lui Dumnezeu ascunsã bine într-un secret adânc, misterios, impenetrabil. ªi de ce ar avea habar? Pentru ei totul e nemiºcare, liniºte, armonie în vatra satului ºi în împrejurimile îmbrãcate în hainele verzi, primenite ale naturii trezite la viaþã din somnul alb, decolorat al iernii, într-o dupã-amiazã de primãvarã târzie, în care câinii, sãtui de atâta lãtrat de-a proasta, aleg sã moþãie cu ochii deschiºi ºi cu botul sprijinit pe labele din faþã. În anotimpul ãsta care începe sã prindã vigoare numai ca sã disparã înghiþit de valurile fierbinþi ale verii, timpul din an, pastelat, candid, umplând de prospeþime inimile oamenilor ºi fãcându-i sã priveascã cu încredere viitorul, satul Cãlienilor se aflã pe partea planetei întoarsã spre soare, pe raza minimã a traiectoriei eliptice din jurul unei mase gigantice de materie incandescentã, care le lumineazã succesele ºi îi consoleazã în pierdere, un glob imens format dintr-un amestec de heliu ºi hidrogen în proporþia de 30 / 70%, raportul necesar ca sã se poatã întreþine o reacþie permanentã de combustie internã. Butelia asta cosmicã numitã soare þine în viaþã nu numai pe cele câteva sute de sãteni rãmaºi la vatrã, dar ºi pisicile ºi câinii de pe lângã gospodãrii, gãinile ºi gâºtele din curþile din spate, raþele din prund, pãsãrile guralive ale cerului, ºoimii vicleni, ca sã nu mai vorbim de focºãnenii care se foiesc la douãzeci ºi cinci de kilometri depãrtare pe drumul judeþean 5, bucureºtenii aruncaþi la douã sute cincizeci de kilometri pe drumul interjudeþean 25, ºi restul planetei, de jos din Patagonia pânã sus la eschimoºii aruncaþi aparent fãrã rost printre faldurile de gheaþã ale Antarcticei.

Pot sã pariez însã cã Mirela Curetuºu nu s-a gândit vreodatã la faptul cã îºi datoreazã viaþa unei reacþii chimice de proporþii pantagruelice. Mirela este o femeie mãruntã, e ca un mosor cu un pic de aþã lãsatã pe el, cu constituþie de copil ligav, cu braþele subþiri ºi firave ºi faþa sãpatã de vânturile neobosite ale câmpiei, sau doar muncitã de gândurile supravieþuirii de la o zi la alta. Din spate aratã ca o fetiºcanã ºi, pentru cã e micuþã si pricãjitã, cine o întâlneºte cade pradã nevoii naturale de a o proteja. Ca majoritatea semenilor ei, Mirela este o creaturã umanã preocupatã de lucruri fãrã importanþã în marea schemã a cosmosului ºi a vieþii, fãcutã posibilã de proximitatea soarelui. Mirela nu realizeazã cã existã doar datoritã combinaþiei între carbon, oxigen ºi luminã, în timp ce se miºcã sub cupola cerului albastru, care aratã azuriu ca rezultat al refracþiei razelor infraroºii la trecerea prin stratul de ozon care protejeazã planeta de jarul stelei mici care ne garanteazã existenþa dar ne ºi ameninþã cu decimarea prin pârjol, ºi la care nu a mai ridicat privirea sã se uite fãrã rost, dar cu curiozitate, de când era copilã. Nimeni nu îi dã Mirelei cei 50 de ani pe care îi are, ºi ea nu se omoarã deloc sã îi arate, ba dimpotrivã, se îmbracã ºi se poartã ca o adolescentã care abia a descoperit plãcerea hainelor care îþi furã privirea, fãcute din materiale fojgãitoare, colorate în culorile stridente ale curcubeului. În intervalul de o orã pe care o petrece cu noi, împãrtãºind din experienþa ei pãmânteanã, planeta a mai avansat o sutã de mii de kilometri în cursa ei nebunã înspre marginile universului, iar noi toþi care ascultãm la ea ºi punem pe focul conversaþiei crâmpeie când începe sã pâlpâie, am pierdut între 50 ºi 70 de bilioane de celule, câºtigând cam tot atâtea, dar celule de mai proastã calitate, reproduse mai la repezealã, ca sã le înlocuiascã pe cele uzate ºi sã ne þinã funcþionali ºi cu simþul nemuririi intact. Procesul ãsta complex numit îmbãtrânire ne face practic sã fim oameni diferiþi la sfârºitul orei pe care o petrecem împreunã cu Mirela, în grup, in ciuda aparenþelor care sunt înºelãtoare: ochii au aceeaºi strãlucire, pãrul aceeaºi culoare, buzele sunt la fel de lucioase, râsul e la fel de forþat, superficial, nelalocul lui, rânjet de convenienþã, vorbe identice acoperã aceleaºi idei stãtute, mãrunte, mã rog, tot noianul de lucruri care fac portretul unui adult. ªi în timpul ãsta continuãm sã ne foim pe scaune ºi sã ne aruncãm priviri pline de înþeles unii altora, întrebându-ne cât mai are de gând sã stea femeia asta la noi ºi sã batã câmpii, când se va hotãrî sã plece,  pentru cã ne‑a ajuns deja foamea ºi câinele ãla care doarme la umbra nucului ne trage la somn. ªi, în plus, cine are chef sã asculte la necazurile altuia când fiecare are lista lui, care rãmâne întotdeauna deschisã ºi niciodatã bifatã mãcar pe jumãtate?

*

„Bunã, Mirela!” zice Mirela când o vede pe nevastã-mea.
„Bunã, Mirela!” zice nevastã-mea când o vede pe Mirela.

Cu mulþi ani în urmã, când sistemul solar era cu vreo douãzeci de milioane de kilometri mai aproape de centrul galaxiei, cele douã Mirele se jucau împreunã cu pãpuºi de plastic cãrora li se închideau ochii automat când le culcai pe spate, cu mingi de cauciuc roºii cu buline negre, þipau „piua” ºi, ca prin minune, cuvântul ãsta le punea într-un spaþiu privat, impenetrabil, ca ºi cum scuturi protective se ridicau în jurul lor ºi nimeni nu putea sã le mai atingã, împãrþeau aceeaºi trotinetã uzatã, zgâriatã, zorcãitã, pe care nu o mai unsese nimeni de când ieºise de pe linia de montaj a fabricii de biciclete ºi acum scârþîia amarnic, reprobator, stãteau cuminþi în aceeaºi bancã la ºcoalã, cu mâinile împreunate la spate ºi ochii fixaþi înspre tablã, unde doamna profesoarã scrisese cu creta alba ºi litere de-o ºchioapã „Maria are mere. Ana are oi.” ªi aveau libertatea sã fie aºa cum le lãsase Dumnezeu, fãrã prejudecãþi sau interese ascunse, fãrã fricã de goliciune, fãrã lãcomia acaparatului sau a posesiunii, fãrã gânduri criminale, deºi cu mintea plinã de rãutãþi mãrunte, de copil.

„Ce mai faci, Mirela? Cum e viaþa în America?” întreabã fosta colegã de ºcoalã, un pic timoratã. E îmbrãcatã sport, cu o jachetã de f⺠cu model floral ºi blugi strâmþi care o fac sã arate sexy. Poartã pantofi sport, albi cu dunguliþe albastre, în picioare. Tot românul le zice „adidaºi” deºi acum sunt o mie de modele pe piaþã, fiecare cu numele lor „de firmã”, dar Adidas a fost prima marcã cu renume care s-a încumetat sã penetreze Europa balcanicã cu pantofii lor sport cu trei linii negre, paralele, ºi fãcând aºa au lãsat o dârã în istoria românilor mai adâncã decât victoriile împotriva armatelor de invadatori. Hainele ºi pantofii Mirelei sunt din Italia. Aproape fiecare în sat e îmbrãcat în haine italieneºti. Le aduc acasã „italienii” care sunt plecaþi la muncã ºi le cumpãrã prin magazine de mâna a doua, deºi sunt încã bune de purtat, ºi în plus foarte elegante.

„E bine, obiºnuit…” rãspunde nevastã-mea în doi peri. „Viaþa e aceeaºi peste tot, oamenii sunt aceiaºi,” continuã ea veselã, ºi cam prea repede, scoþând pe gurã o frazã pe jumãtate minþitã. Cealaltã Mirelã râde, ºtie cã viaþa nu e aceeaºi peste tot, ºi nici mãcar oamenii nu sunt aceiaºi. Oamenii sunt câinoºi unde e sãrãcie, se schimbã, se afurisesc, se obiºnuiesc sã facã faþã greutãþilor în dauna celui slab, pentru cã viaþa e guvernatã de o regulã simplã: cel puternic supravieþuieºte.

„Ne place ce vedem în jur… S-au fãcut progrese!” zic ºi eu pe nepusã masã, ca sã sun filozof sau doar sã o fac pe cealaltã Mirelã sã se simtã bine. ªi îndatã ce termin fraza ºtiu cã mai bine aº fi tãcut. Femeia arboreazã un surâs strâmb pe faþã, îmi face ºi ea pe plac, nu mã contrazice, zice cu jumãtate de gurã: ”Da, s-au fãcut progrese!”

Poate cã nici nu sunt prea departe de adevãr. Fundamental ºi noi, Mirela ºi Anton din Toronto, ºi Mirela din Cãlieni avem aceeaºi experienþã de viaþã. ªapte, opt ore pe zi dormim ºi calitatea somnului e aceeaºi în cele douã colþuri îndepãrtate ale planetei. Creierul comandã corpul ca sã îºi încetineascã funcþiile ºi sã se regenereze. Când cãdem în somn adânc, creierul însuºi ia o pauzã, îºi trage obloanele. Dar apoi, spre dimineaþã, când simþurile sunt încã amorþite ºi muºchii încleiaþi în gelul somnului de uzurã, se trezeºte ºi începe sã picteze scene pe mucavaua viselor cu o mânã de artist. Visul este ºevaletul creierului.

Aceeaºi experienþã când mâncãm: oriunde am fi, o facem introducând hrana pe traiectul digestiv, care apoi este procesatã de stomac ºi de ficat, desfãcutã de intestine în sute ºi mii de substanþe chimice, organice, de care avem nevoie ca sã întreþinem combustia motoarelor interne. Fundamental sunt aceleaºi materii organice ºi substanþe chimice pe care le procesãm când ne hrãnim, în America, în Asia, în Europa, în Oceania, iar gustul mâncãrii e acelaºi: dacã e sãrat în România, e sãrat în Tahiti ºi e sãrat în Afganistan. Iar viaþa sexualã, ce sã mai vorbim? Deliciul carnal e acelaºi indiferent de rasã, de limbã, de religie. Oamenii cu pielea de culoare neagrã, vorbind zulu, au acelaºi orgasm ca americanii din Chicago ºi ca sãtenii din Cãlieni. Organul femeii e la fel de dulce peste tot… Organul bãrbatului e la fel de neastâmpãrat de sus din Islanda, pânã jos în Patagonia. Daca extragi din timpul zilei perioada petrecutã pe somn, hranã ºi nevoile sexului, mai rãmânem cu câteva ore în care oamenii muncesc ca sa facã bani ºi sã aibã dreptul sã doarmã cu un acoperiº deasupra capului, sã îºi hrãneascã trupul ca sã-l þinã funcþional, sã aibã sex ca sã se bucure de viaþã sau sã lase urmaºi, sã priveascã la televizor ca sã se destindã sau sã fie la curent cu ce se mai întâmplã în lume, sã se uite pe internet ca sã întreþinã iluzia cã sunt parte dintr-o mare comunitate, ºi poate cã sunt. În multe feluri, nevastã-mea are dreptate: lumea e aceeaºi peste tot. Deºi ailaltã Mirelã nu pare convinsã:

„Dar tare e grea viaþa la noi, domnu’ Anton,” continuã ea cu un nãduf neaºteptat la replica mea, „grea ºi haínã!” Apoi, fãrã pauzã, continuã: „Eu am avut un mare necaz de curând!”

Când cineva îþi vorbeºte de „mare necaz” e ori boalã ori moarte. Nevastã-mea e fire miloasã, generoasã, e sincer îngrijoratã, sare sã ajute: „Oh, dar ce s-a întâmplat, Mirela?” La care femeiuºca rezumã în câteva vorbe necazul ei, de parcã ar face o scurtã prezentare de film în curând pe marile ecrane: „Mi-au rãpit fata, sã o ducã în Italia! I-au prins la graniþã.”

Vorbele ei cad hodoronc-tronc în atmosfera de loc în care nu se întâmplã nimic ºi nu prea ºtim ce sã spunem. Sunã a film poliþist ce spune Mirela, un subiect care se potriveºte ca nuca în perete cu peisajul bucolic din jur, cu mediul de sat românesc aflat aproape de graniþa cu þinutul timpului, deºi un pic în afara lui. Parcã înþelegându-ne dilema ºi vrând de fapt sã o adânceascã, un cocoº îºi confirmã cu un cucurigu ascuþit autoritatea relativã asupra ogrãzii iar câinele începe sã latre ca prostu’, în lanþ.

„Cum adicã au rãpit-o? Cine? Care italieni? De ce?” Cu fiecare întrebare pe care o pun,  apar ºi mai caraghios, dacã e sa mã iau dupã reacþiile de pe faþa Mirelei.

„Eh, e poveste lungã,” începe ea, cu tactul unei ªeherezade de circumstanþã. „Cu vreo douã luni în urmã am cãzut la pat, bolnavã. Ei, boala mea mai veche… insuficienþã hepaticã.” La care dãm toþi din cap, cunoscãtori, deºi e clar cã nici unul dintre noi nu are habar de termenii, cauzele ºi simptomele medicale ale insuficienþei hepatice. Bunul simþ îmi spune cã trebuie sã fie ceva legat de ficat ºi de faptul cã la unii devine leneº. Mã ajutã Mirela, care dintr-odatã foloseºte un amestec de limbaj savant pipãrat cu expresii cazone: „Bila mea e leneºã, nu vrea sã proceseze mâncarea. ªi când se blocheazã am niºte dureri de zic cã gata, atunci mi-a venit sfârºitul. Ca sã mã lase, trebuie sã stau lungitã în pat… Zile întregi.” Înþeleg, Mirela. Suntem toþi roboþi organici evoluaþi. Lucrarea Domnului, spun cei care nu au dovezi, dar ºtiu cu sufletul ceea ce mintea nu poate sã justifice. Dumnezeu este perfect, zic tot ei, deºi lucrãrile lui nu sunt. Avem defecte de fabricaþie ºi chiar de design. Ne îmbolnãvim. Murim din nimic. Nimic în universul ãsta rãsãrit dintr-un atom primordial nu pare a fi perfect, nici chiar pentru demiurgul sau demiurgii care îºi încearcã constant puterile creative, lucreazã singuri sau în grup la proiecte complexe: introducerea vieþii pe planeta Sipidia, din constelaþia Dolara, nici una din astea înregistrate încã în vreun catalog uman de astronomie. „Imperfecþiunea“ este a cincea dimensiune a universului, dupã cele trei dimensiuni spaþiale ºi una temporalã: dimensiunea imperfectio. Sar din gând în realitate, tras ca de un val leneº de ritmul inexplicabil de molcom al poveºtii Mirelei, în total contrast cu acþiunea naratã.

„Fata stã la internat la Focºani, e la liceu în clasa a douãºpea. Vine acasã o datã la douã sãptãmâni, dar are celular ºi comunic des cu ea!” Tot omul în partea asta de þarã foloseºte acum telefoanele celulare cu uºurinþa cu care oamenii de dinaintea noastrã foloseau chibriturile. Sau poate chiar mai uºor. Telefoanele mobile sunt parte din cultura româneascã acum. E puzderie de ele, le vezi la tot pasul, le poþi cumpãra aproape la fiecare colþ de stradã, ºi românilor le place sã comunice unii cu alþii pentru te miri ce: „Am gãsit o stambã frumoasã la Zdrenghea. Nu e prea scumpã, sã o iau?” sau „Ce mai gãteºti azi? Eu am fãcut o ciorbã de periºoare ieri, mai mâncãm din ea azi ºi mâine, ºi dupã aia trebuie iar sã gãtesc.”

*

Fata Mirelei o sunã într-o zi pe mamã-sa ºi îi spune cã au luat-o niºte italieni, e la ei în van ºi se îndreaptã spre graniþã. Mirela are la început impresia cã e o glumã, dar apoi înlemneºte, pentru cã ºtie ce înseamnã asta: italienii cumpãrã fete tinere, cu pielea finã ºi proaspãtã ca a piersicilor coapte de curând, zemoase, numai bune de mâncat, ºi le duc sã facã prostituþie în oraºele lor aglomerate, insalubre, foind de oameni veniþi de peste tot. Nu le duc la bordeluri de lux, acolo sunt localnicele care vorbesc fãrã accent ºi îºi dau aere de doamne, le duc în lupanare mizerabile, unde vin imigranþii din sud-estul Europei, chinezii ºi africanii care lucreazã în job-urile de jos, manuale, rãu plãtite. Departe de neveste sau iubite, dau 10 dolari ºi au fete tinere, cu ora, din România, din Moldova, din Polonia. Fete frumoase, bine fãcute, numai bune de frãmântat în mâinile lor aspre ºi mari, bãtucite de atâta muncã.

„Te-au forþat, fatã? Eºti bine?” o întreabã Mirela grãbitã, cu voce sugrumatã de spaimã, ºi încã pradã ºocului. Dar vocea fetei vine înapoi calmã, de parcã ar fi la o plimbare cu prietenele: „Nu, s-au purtat bine cu mine, mã lasã sã vorbesc la telefon. Mi-au zis doar cã mã duc la Roma, sã vãd cel mai frumos oraº din lume!” Fata pare mai mult entuziasmatã decât îngrijoratã, iar Mirela nu ºtie ce sa facã ºi, mai ales, ce sã spunã. κi frânge mâinile, glasul îi tremurã de fricã, de premoniþia unui sfârºit îngrozitor. Sunt tot felul de poveºti care circulã zilnic ºi umplu paginile ziarelor. Multe fete au dispãrut fãrã urmã când le-au luat italienii, iar poliþia dã din umeri, a neputinþã, de parca nu ar fi treaba lor sã le pãzeascã de braþul lung al bandiþilor. „Dã telefon la poliþie dacã poþi sã suni, fã ceva!” îi strigã disperatã prin telefon mamã-sa, dar fata pare grãbitã sã termine conversaþia, ca ºi cum ar suna din oraº, de la cofetãrie, ºi e gata sã plãteascã ºi sã plece: „Sãru’ mâna, mamã, te mai sun!”

Femeia rãmâne stanã de piatrã, bâiguind:„Fatã, fatã, nu închide, stai!...” ºi în primele clipe nu ºtie ce altceva sã facã decât sã se ia cu mâinile de cap. 

Dupã care îºi aminteºte cã fata are un tatã, Filimon, fostul ei bãrbat de care s-a despãrþit când mai aveau un pic ºi ar fi ajuns sã se omoare. Fata a fost pãrtaºã la toate certurile lor, l-a vãzut pe ta’su beat mort lovind-o pe mamã-sa, a vãzut-o pe mamã-sa care, cu agilitatea unei pisici, mici ºi iuþi, a sãrit la gâtul lui sã-l sugrume sau mãcar sã-i scoatã ochii. A auzit înjurãturile lor feroce ºi vorbele grele pe care ºi le-au aruncat unul altuia, dar în partea aia de lume oamenii nu se sinchisesc prea mult de insulte. Ocara este parte din cultura locului. Insulta este moneda curentã de conversaþie, o foloseºte tot românul, de la opincã la vlãdicã, iar dacã eºti prea sensibil sã o iei, asta e treaba ta: urmaºii dacilor se împroaºcã cu uºurinþã unul pe altul cu noroiul greu al cuvintelor, uneori le folosesc ca dojanã sau alint de îl auzi pe unul salutându-ºi prietenul când îl vede pe stradã „Ce mai faci, bã Nelule, fi-al dracului de bandit, te-ai dat la fund, n-ai mai dat nici un semn de viaþã!” Imprecaþia este parte din patrimoniul naþional, un vehicul eficient ºi constant pe drum al inovaþiilor semantice ºi al înfloriturilor poetic licenþioase.

Nu i-a fost greu Mirelei sã-l gãseascã pe bãrbatu-sãu. Când terminã lucrul pe tractor la asociaþia agricolã localã îl gãseºti la birt, printre alþi bãrbaþi, un grup amorf de pierde varã cu cãmãºi murdare la gât, pãtate de transpiraþie, purtate cu luna, unii cu pãlãrii pe cap, din fetru gros de culoarea pãmântului argilos al satului, involuntare echipamente de camuflaj care nu au mai simþit atingerea asprã a unei perii de când au pãrãsit porþile fabricii, bãrbaþi cu pielea dungatã ºi tuciurie care beau rachiu ºi fumeazã mahorcã, amândouã ieftine, amândouã de calitate joasã, în timp ce vorbesc tare ºi fãrã sens ºi râd ca proºtii, din te miri ce. Nimeni nu întoarce capul sau se opreºte din debitarea glumelor fãrã perdea, sexuale, brute, nimeni nu îºi atinge borurile pãlãriei, ca în filmele americane cu  cowboys binecrescuþi, ºi zice „sãrut mâna, doamnã” când Mirela intrã în taverna întunecatã, cu privirea determinatã, energizatã de bravura involuntarã a disperatului. Aici nu este un western american ºi oamenii ãºtia nu sunt cowboys. Deºi pariez cã vãcarii americani sunt la fel de obsedaþi de sex ºi de bãuturã ca ºi ciobanii români sau plugarii ruºi. Este legea naturii îngropatã adânc în sângele ºi carnea bãrbatului, pilula de opiu care ne þine în viaþã când navigãm, ca bãrbaþi, apele tulburi ale existenþei. Orice erou viseazã sã se cuibãreascã în braþele calde, catifelate, ale unei femei când se întoarce de la isprãvile lui barbare, ºi poate încã se mai gândeºte la câte vieþi a hãcuit, sau la câte atrocitãþi a sãvârºit, în numele unor cauze care sunã bine numai pe hârtie, justificãri formale în faþa oamenilor, dar nu ºi în faþa lui Dumnezeu, ale distrugerilor de vieþi de oameni ºi de lucruri construite de oameni.

Filimon e aºezat la o masã în mijloc tavernei, cu paharul de rachiu în faþã ºi cu o ceatã de gurã cascã în jur, sorbindu-i cuvintele. Are darul vorbitului fostul ei bãrbat. La el în gurã cuvântul cãpãtã viaþã nouã, se învioreazã, îºi dezveleºte feþe pe care ceilalþi nu i le-au vãzut pânã atunci ºi orice spune Filimon sunã inteligent ºi inedit, de parcã ar fi ieºit direct dintr-un anunþ de ultimã orã la buletinul de ºtiri. Cu darul vorbirii a ademenit-o pe Mirela, dar femeii nu i-a trebuit mult timp sã realizeze cã în spatele faþetei de „comunicator” nu sunt decât vorbe goale, rostite de un om lipsit de substanþã, cu caracter îndoielnic ºi comportament iresponsabil. Abia intratã în camera joasã a cârciumii, îmbâcsitã de fum gros de þigarã ºi miros greu de transpiraþie, Mirela aude întorsãtura finalã a unei conversaþii condusã cu mãiestrie de fostul ei bãrbat:

„…dupã ce lacheii pesediºti ai lui Turcuman au luat fabrica de bere din Focºani, fu-tu-le muma’n cur de bandiþi! Dacã ar fi venit…”

Filimon nu apucã sã spunã cine trebuia sã vinã ca sã îndrepte starea de lucruri ºi cei din jurul lui aratã de parcã ar fi înghiþit o gãluºcã fiartã, supãraþi cã mentorul lor politic e întrerupt exact la momentul cheie al dezvãluirilor dar, pe de altã parte, curioºi sã afle ce vrea de la el femeiuºca aia îmbrãcatã într-o scurtã coloratã strident, fãcutã din f⺠fojgãitor, cumpãratã în Italia, cu siguranþã.

„Filimoane, trebuie sã mã ajuþi!”, zice Mirela cu rãsuflarea tãiatã de emoþie, „ne-au furat italienii fata ºi o duc cu un van în Italia. Trebuie sã-i oprim, sã ne luãm fata înapoi!”

Filimon se uitã la ea cu ochi neutri, de parcã ar privi prin sticlã ºi nu pare ºocat de veste. Se vede pe faþa lui cã nu-i pasã, în ciuda întrebãrilor pe care le pune, sub presiunea formalitãþii cerute de circumstanþã:

„Cum aºa? Cine þi-a spus… asta?”
Chiar ea. M-a sunat din van-ul în care au luat-o, de pe celular. Nu ºtie unde e, dar a priceput cã vor sã o ducã în Italia. Cred cã i-a spus unul care vorbeºte româneºte, sau e român.”
„Cum aºa? Fu-tu-le muma’n cur de bandiþi, cum sã ne ia fata? Bãi bãiete… ªi cu ãºtia e rãu sã te pui, femeie… Mafioþi ordinari… útia te omoarã daca te iei cu ei… Nu prea sunt multe de fãcut.”

Nu îi ia mult Mirelei sã realizeze cã Filimon e pe mânã cu rãpitorii, cã el a aranjat sã le ia fata, sã o ducã în Italia, sã o piardã fãcând trotuarul, ca o curvã ordinarã. Sã ia SIDA, sã se prãpãdeascã de tânãrã. A vândut-o pe fie-sa ca pe-o marfã ºi a luat banii, de-aia a auzit Mirela de un tractor nou pe care se lãuda cã vrea sã-l cumpere, sã devinã ºi el tractorist privatizat, ca alþii, sã aibã afacerea lui. Sã ofere servicii plãtite altora, în loc sã fie plãtit cu un salariu de mizerie, ca acum. L-a auzit Gelu, vecinul Mirelei, fãloºindu-se la grupul admiratorilor de la birt, ºi i-a transmis femeii ce-a aflat.

Mirela ºtie cã e inutil sã încerce sã-l întoarcã pe fostul ei bãrbat, sã-l convingã cã ce a fãcut e rãu, e criminal, e pãcat de la Dumnezeu, cã trebuie sa repare greºeala, sã o ajute sa îi prindã pe rãpitorii fetei lor, sã aducã înapoi acasã copila. Nu are timp sã lupte acum cu cauze pierdute. Iese ca o vijelie din cârciumã, înjurându-i pe toþi cu obidã. „Fire-aþi ai dracului de beþivani ordinari, staþi toatã ziua în cârciumã ºi beþi banii familiei. Voi nu sunteþi bãrbaþi, bã, sunteþi ciurucuri ordinare! Filimoane, eºti drojdia societãþii! Un nenorocit ºi un criminal, asta eºti. Am sa te dau pe mâna poliþiei, sã înfunzi puºcãria!” Nimeni din grup nu se supãrã când o aud pe Mirela înjurându-i aprig, sunt obiºnuiþi sã li se vorbeascã urât, sã fie ocãrâþi, de neveste, de copii, de ºefi. Insultele venind din trupul ãla  mititel îi amuzã, îi face sã râdã straºnic. Mirela trânteºte uºa tavernei cu putere peste hohotul de râs, de parcã ar vrea sã-l zdrobeascã înainte de a ieºi afarã, dar uºa e înþepenitã, nu miºcã mai mult de câþiva centimetri, nu a mai fost unsã de ani de zile.

Când Mirela îi spune poliþistului din sat ce s-a întâmplat, ãla o trimite la Focºani. „Vorbiþi cu ei, doamnã, asta e mult peste capul meu!” Tot e bine. Ea se aºtepta ca poliþistul sã înceapã sã râdã ºi sã-i spunã ceva de genul „Da’ ce te impacientezi, femeie, doar  a trimis-o la fãcut bani, nu a trimis-o la tãiat. Nu moare nimeni din prostituþie, e meserie bunã, bãnoasã, plãcutã aº zice, dacã ai trupul fãcut sã atragã ochiul bãrbatului ºi sã-i desfacã punga!” Poliþistul din sat e un bãiat tânãr, nãscut dupã revoluþie, neexpus la vechea stare de lucruri. Plus cã l-au învãþat în ºcoala de poliþie metode noi, civilizate, în acord cu legea. Asta a fost în trecut cultura la români: autoritatea zilei nu s-a sinchisit de abuzul femeii, poliþiºtii, avocaþii ºi judecãtorii parca erau pe mânã cu violatorii, îi amuza forþatul femeii, parcã le fãcea bine sã asculte poveºti despre abuzuri sexuale. Le întãrâta simþurile, le aþâþa imaginaþia, li se fãcea dor de neveste din timpul zilei, înainte de a termina serviciul. În orice poveste de viol, femeia era vinovatã în cel mai pur sens biblic, ca unealta diavolului care îl asmute pe bãrbat cu miºcãri de ºold undoiase ºi ochi dulci. Trupul subþire, firav, rotunjit al femeii este dovada supremã a vinovãþiei ei.

La Focºani ajunge sã vorbeascã cu un locotenent tânãr ºi el, serios, care-i pune o grãmadã de întrebãri ºi îi înregistreazã rãspunsurile tacticos, direct în calculator. Dupã care cheamã pe doi dintr-un oficiu alãturat ºi le ordonã sã ia legãtura cu poliþia de frontierã. Apoi îi spune Mirelei sã o sune pe fatã, pe celular. Fata rãspunde, nu pare speriata, ar vrea sa stea la taclale, darã mamã-sa o taie scurt. „Vorbeºte cu domnu’ locotenent, fatã!”

Locotenentul se prezintã formal ºi o întreabã politicos detalii: dacã ºtie pe unde sunt, dacã oamenii care au rãpit-o au lovit-o sau au abuzat-o. κi noteazã rãspunsurile calm pe o bucatã de hârtie, dar apoi fata închide brusc. „Alo!... Alo, domniºoarã! Mã auziþi? S-a întrerupt,” îi spune apoi Mirelei care cascã ochii alarmatã. „O sã punem imediat în miºcare forþele pe care le avem, doamnã. Nu vã faceþi griji, vã vom recupera fata!” Încrederea afiºatã de poliþist îi dã speranþã Mirelei, îi ridicã moralul.

„Acum duceþi-vã acasã ºi vã contactãm noi îndatã ce avem veºti. Daþi-ne un numãr de telefon unde vã putem gãsi.” Mirela ia cursa de Cãlieni înapoi spre sat, se duce acasã ca sã zacã în pat. Fierea o supãrã iar ºi peste toate este hãul asta îngrozitor, spaima grozavã ca ºi-a pierdut fata pentru totdeauna, cã nu o va mai vedea vreodatã. Viaþa e o pierdere continuã: oamenii pierd lucruri, pierd bani, pierd oameni dragi, pierd ºansa de a fi fericiþi, de a fi iubiþi, pierd timpul… În fiecare secundã pierdem miliarde de celule consumate ºi le înlocuim cu celule mai proaspete, dar mai puþin rezistente la timp ºi uzurã. Fiinþa noastrã fizicã trece printr-o transformare continuã. ªi din punctul îngust de vedere al fiecãruia dintre noi, totul se pierde, nimic nu se transformã. Dar este la fel de adevãrat cã nimic nu scapã dintre pereþii de aer ai planetei mici, albastre, atât de ermetizaþi, de puternici, încât nimic nu se scurge în spaþiul fãrã limite. Pierderea vieþii înseamnã compuºi chimici eliberaþi din strânsoarea unitãþii trupeºti, buletinul de identitate organicã, substanþe organice care se reîntorc în naturã, în ploaie, în apa lacurilor, în solul negru al câmpiei, în iarba grasã a pajiºtii montane. Nimeni nu pleacã de pe planeta pãmânt, nimeni nu vine. Nimic nu dispare, totul se transformã, doar pâlpâitul gândului ºi flacãra spiritului se pierd, se sting într-o fiinþã ca sã aparã în alta. Dar fãrã sã aibã continuitate: Shakespeare ºi Einstein ºi Mozart rãmân duºi pentru totdeauna, irepetabili, definitiv pierduþi în spaþiul cu sens unic al istoriei.  Mirela nu se gândeºte acum la filozofiile astea care ei i-ar pãrea ieftine oricum, îndeletnicire pentru oameni care nu au ceva mai bun de fãcut cu vieþile lor, pentru ea pierderea fetei e un dezastru absolut. E sfârºitul lumii. Rãpirea fetei îi pare mai rea decât moartea. Oamenii construiesc cazemate din piatrã, din bani, din influenþã ºi putere, fac totul ca sa evite pierderea. Doar ca sã afle cã viaþa este un registru al pierderilor revãzut ºi completat zilnic de cãtre fiecare din noi.

Dupã ore chinuitoare de aºteptare, Mirela aude zbârnâitul telefonului, care parcã umple camera cu sunetele grave ale unui clopot de bisericã. Înhaþã receptorul cu mâna tremurândã. Sunt grãnicerii de la postul de frontierã Nãdlac. „Doamnã, am recuperat fata. Este cu noi aici, bine, sãnãtoasã. Vorbiþi cu mama, domniºoarã!”

Mirela cade în genunchi, plângând în hohote de bucurie, îi mulþumeºte lui Dumnezeu cu lacrimi fierbinþi ºiroindu-i pe faþã. „Fatã, fatã dragã, vorbeºte cu mine, vorbeºte cu mama, fata mea!” bâiguie Mirela fãrã sã ºtie ce spune, ºi fãrã sã înþeleagã ce îi spune fata la telefon.

*

Tot timpul ãsta am ascultat uluiþi la Mirela depanându-si povestea, uitând ºi de foame ºi de rezervele faþã de femeia mãruntã din faþa noastrã. ªi pentru cã ani de zile am locuit într-o parte a lumii unde justiþia funcþioneazã ceva mai bine, Mirela mea o întreabã la sfârºit pe fosta colegã de ºcoalã: „ªi cu rãpitorii ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat cu bãrbatul tãu? Fostul tãu bãrbat, adicã? Sunt arestaþi, aduºi în justiþie?”

Mirela se uitã la ea un pic strâmb, de parcã i-ar pune întrebãri fãrã sens. „Pãi ce sã se întâmple? Pe Filimon l-au chemat la poliþie sã-l chestioneze, dar el a fãcut pe prostul, a negat orice implicare. Nu au avut ce sa-i facã, nu au gãsit nici o dovadã împotriva lui.”

ªi italienii? „Ah, pe ãia i-au lãsat în pace, s-au întors înapoi la Roma. Au declarat la poliþie cã fata a consimþit sã vinã cu ei, a fost chiar bucuroasã, ºi ei doar vroiau sã o ia într-o excursie sã-i arate Italia. Nu au avut ce sã le facã…”

Un hãmãit lenos de câine sparge liniºtea dupã-amiezii calme de primãvarã târzie. Câþi câini latrã în jurul lumii, exact în momentul ãsta? Câþi oameni se sãrutã exact în secunda asta, sau au sex, sau au orgasm? Câþi oameni omoarã alþi oameni exact acum, când vorbim? Câþi oameni se roagã, câþi oameni cad victima unui accident, exact acum? Planeta este un loc cosmic extrem de activ, extrem de zgomotos. Pe suprafaþa ei cojoasã pare a se desfãºura continuu o pregãtire intensã pentru un eveniment. O pregãtire intensã pentru nimic. Nimicul unei cãlãtorii spre niciunde, într-un spaþiu infinit, fãrã graniþe, fãrã noimã.

*

Ca sã efectueze o rotaþie în 24 de ore, planeta noastrã trebuie sã se învârtã în jurul propriei axe cu 1600 km/orã. În acelaºi timp, pãmântul se roteºte în jurul soarelui cu 104.000 km/orã ºi în jurul centrului galaxiei cu 792.000 km/orã. În timp ce întregul sistem solar, în care pãmântul este o fârâmiturã, cãlãtoreºte înspre marginile universului cu 95.000 km/orã. Dar nimeni în Cãlieni nu are cunoºtinþã de numerele astea. Pentru toþi azi e o zi frumoasã de varã, seninã, liniºtitã, blocatã în nemiºcare. Iar Mirela tot nu are timp sã se uite la cer fãrã rost ºi cu curiozitate. Gãteºte acum în mica bucãtãrie care dã spre curtea din spatele casei, unde un cocoº mic ºi energic îºi arogã drepturile de stãpân. Face o supã de ºtevie, care e bunã la fiere, o face sã funcþioneze bine. Deschide uºa dulapului sã se uite dupã piper. Supa e rea fãrã condimente ºi un pic de piper nu o s-o omoare. Aºteaptã telefonul fetei, întotdeauna sunã la timpul ãsta din zi. Sus, sus de tot, deasupra acoperiºului lumii, cometa Halley se apropie de pãmânt cu viteza de 23.456 km/orã.

 

Comentarii cititori
sus

ªtefan Grosu

 

Excursus despre Cartea lui Iob

 

Cartea lui Iob reprezintã o strãlucitã scriere veche-testamentarã dar ºi o reuºitã operã literarã. Se înscrie  în cadrul cãrþilor sapienþiale care abordeazã tema dreptului care suferã pe nedrept: „fiind o carte sapienþialã, Cartea lui Iob abordeazã o temã universalã- suferinþa celui  nevinovat-pe care vrea sã o înþeleagã în raport cu Dumnezeu (Petru Sescu, Introducere  în Sfânta Scripturã, Editura Sapienþia, Iaºi, 2001, p. 108).

Numele eroului operei are o semnificaþie incertã ºi exegeþii spun cã ar însemna „ostaticul lui  Dumnezeu” sau cel care se converteºte. Timpul când s-a nãscut istorisirea  primitivã ar fi jumãtatea mileniului al  II-lea ºi  este rodul unei evoluþii orale ºi scrise astfel încât redactarea finalã a avut loc în perioada postexilicã. Unii exegeþi spun ca Iob ar fi trãit în vremea patriarhilor.

Existã o apropiere în ceea ce priveºte genul literar al cãrþii cu tragedia greacã, iar ca gen biblic reprezintã o plângere sau o lamentaþie. În ceea ce priveºte tema cãrþii, adicã a dreptului care suferã, se pot face analogii cu texte antice:
- mesopotamiene (Individul ºi zeul sãu personal, Poemul   dreptului care suferã;   Teodiceea
babilonianã
),
- egiptene (Plângerile locuitorului oazei sãrii; Dialogul disperatului cu sufletul sãu).
- ugaritice (texte descoperite în 1962 care au similitudini cu lucrãrile mesopotamiene).  

Critica textului este dificilã întrucât textul din Septuaginta este mai scurt decât Textul Masoretic (Biblia Ebraicã), iar Vulgataconþine interpolãri. Descoperirile de la Qumran au confirmat exactitatea textului Textul masoretic.

Luatã stricto-modo din punct de vedere artistic, Cartea lui Iob, prin forþa limbajului ºi  profunzimea sentimentelor  prezentate, este   o dramã care se înscrie în domeniul   capodoperelor literaturii universale precum Divina Comedie ºi Faust. Reflexiile gândirii sunt prezentate   într-un mod ce pare   spontan,  accesibil   percepþiei   umane  prin care cititorul   este ancorat într-o luptã teribilã a omului care suferã ºi care este personificat în Iob.

Cartea lui Iob este una din operele... importante nu numai în cadrul Bibliei, ci ºi al literaturii universale. Valoarea sa artisticã, valoare manifestatã prin forþa limbajului, prin profunzimea sentimentelor ºi structura spontanã a reflexiilor, face ca aceastã carte sã stea alãturi de capodopere ale literaturii universale, cum ar fi: Divina Comedie a lui Dante, Faust a  lui   Goethe. În acelaºi timp (…) impresioneazã prin amploarea ºi profunzimea conþinutului (…) îl pune pe cititor în   faþa unei lupte gigantice în care este angajat omul care suferã, personificat în Iob  (Vladimir, Petercã, Drama lui Iob, Editura Institutului Romano-Catolic,  Iaºi, 1997, p. 13).

 

Comentarii cititori
sus

Adriana Mihaela Macsut

 

Aspecte definitorii despre hermeutica filosoficã

 

Etimologia termenului de  hermeneuticã provine de la grecescul hermeneio=  a interpreta, venind de la numele zeului Hermes, cãruia i se atribuie, printre altele, rolul de a transmite mesajul zeilor cãtre oameni ºi de a face inteligibil textul transmis -libertatea atribuitã însã mesagerului, de a tãlmãci sensul mesajului, atrage libertatea de a-l  modifica dupã bunul plac (Jean Grondin, La tache de l’hermeneutique dans la philosophie ancienne, în 'Revue-klesis.org', 18.05.2013 16:51:37). În altã ordine de idei, verbul grec înseamnã a vesti.Din acest motiv Otto Pöggeler, mergând pe „drumul gândirii lui Heidegger”, sugereazã cã hermeneuticul „nu înseamnã în primã instanþã interpretare ci, mai întâi, aducere a unui mesaj, a unei veºti”. (Otto Pöggeler, Drumul gândirii lui Heidegger, Bucureºti, Humanitas, 1998, p. 59)

O metodã hermeneuticã absolutã nu poate fi stabilitã: deºi încã de la începuturile sale, hermeneutica, precum orice disciplinã, presupunea rigorile unei metode, dar abordarea   istoriograficã limpede cã nu s-a descoperit un  „remediu universal” pentru interpretarea univocã a unui demers (Mircea V. Ciobanu, Despre (imposibila) hermeneuticã, în 'Revista Sud-Est', 27-10.2002).

Definiþia hermeneuticii se impune „aºadar din raþiuni practice, referitoare la interpretare ºi înþelegere, prin apel la instrumente lingvistice ºi metodice (traducere, explicaþie) în travaliul de descifrare a textelor” (Dana Stãnciulescu, Excursus despre hermeneutica filosoficã, în 'Aspecte ale eticii aplicate în limitele cunoaºterii', Editura Rovimed, 2013, Bacãu, p.159).

O incursiune în istoria filosofiei aratã cã sofiºtii au fãcut din hermeneuticã o profesiune: „ei au teoretizat arta interpretãrii, fãcând din ea o profesiune: astfel mesajul textului devine doar un pretext pentru reliefarea elocinþei interpretative”  (Dana Stãnciulescu, op. cit.)

 

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

Club 18
Partea 1 - Biroul Executiv al Revoluþiei în Educaþie – B.E.R.E

 

Centralismul democratic a fost principala mascã a democraþiei partidului comunist. Principiul statuta cã alegerile în partid se fac de jos în sus iar hotãrîrile vin de sus în jos. Creând ideea de alegeri corecte, de la bazã spre vârful ierarhiei partidului, centralismul democratic scuza ºi justifica hotãrîrile nenegociabile, adesea aberante ºi abuzive ale conducerii. Odatã instalaþi pe tronul de la umbra steagului roºu, conducãtorii comuniºti nu mai cedau puterea ci foloseau  sistemul doar ca sã-ºi întãreascã poziþia la nesfârºit ºi pânã la sfârºit. În fond, cu foarte rare excepþii, aproape toþi liderii comuniºti au decedat din cauze naturale pe scaunul de secretar general, înainte de 1989, an în care majoritatea au cãzut sub scaun.

Ideea alegerilor era însãmânþatã odatã cu înrolarea automatã în organizaþia de pionieri ºi apoi cultivatã  pânã la saturaþie în toate organizaþiile politice care infestau întreaga societate. În fiecare an, în fiecare colectiv, aveam alegeri de birou de conducere, cu secretari ºi responsabili „pe probleme”, care în general nu fãceau mare lucru, doar ca sã reluam totul de la început în anul urmãtor. Acolo unde însã promovarea era importantã ºi alegerile contau, la nivelul partidului sau al sindicatelor, manipularea era totalã ºi votul era automat ca un reflex pavlovian. Am început sã votãm din armatã, fãrã sã avem cea mai vagã idee cine erau cei de pe buletinul de vot, de obicei candidaþi unici desemnaþi de partid. ªi dacã am fi ºtiut, tot nu conta. În anii '80, anii mei de facultate, ridicolul farsei alegerilor ºi pompozitatea protocolului partidului comunist deveniserã evidente ºi agasante dar inevitabile din cauza înrolãrii forþate în structuri politice a tuturor celor ce studiau.

Povestea Clubului 18 a început într-o searã rece de noiembrie în care lumina puþinelor becuri care mai luminau centrul Craiovei era reflectatã timid de bãlþile de la marginea trotuarului. Urma sã ne întâlnim la ora 18 în faþa Cãrþii Ruse, o librãrie popularã de pe strada Popa ªapcã. Conotaþiile sovietice ale denumirii librãriei erau vestigii ale trecutului proletcultist ºi rãmãseserã în folclor.  

Lucian era deja acolo, suflându-ºi în palmele îngheþate ºi tropãind din bocanci. Ca sã ne încalzim, am intrat împreunã în librãrie, care ne-a întâmpinat cu un miros plãcut de hârtie proaspãtã. Îmi place mirosul de carte nouã, am constatat. Dacã le citeºti, au o aromã puturoasã, a replicat Lucian, arãtând vag spre documentele congreselor partidului, care arãtau exact ca un vraf de cãrãmizi roºii. Paralela cu izolarea, descrisã în albumul The Wall al trupei Pink Floyd, era tentantã: all in all you are just another brick in the wall. Cel mai gros volum era Omagiul lui Ceauºescu, surprinzãtor de ieftin, mai ales la figurat. La acea datã cãrþile bune dispãruserã deja sub tejgheaua care era acoperitã de maculaturã politicã precum o bucatã de brânzã învelitã într-un ziar vechi. De aici probabil ºi mirosul...

Nu ne-a surprins cã l-am gasit pe Costicã  balansându-se în echilibru instabil peste tejghea. Era un frecvent vizitator al librãriei de când Mihaela, febleþea lui din liceu, începuse sã lucreze acolo, de cealaltã parte a tejghelei. Vizitator e puþin spus, Costicã devenise o parte din mobilierul librãriei ºi mustaþa îi crescuse ca ramurile unui copac, aºteptând-o pe Mihaela. Nu cred cã o sã gãsiþi bere, ne-a informat cu aerul lui veºnic pesimist. Þi-ai tãiat perciunii, am remarcat în treacãt. Arãþi ca nea Nicu. Am fost la Bucureºti ºi aºa se poartã acum. Toatã arhitectura ºi-a tãiat perciunii, ãsta e noul val. Toatã lumea vrea sã arate ca nea Nicu? Ignorându-ne, Costicã s-a adresat Mihaelei. „Mã întorc sã te conduc acasã, la ora închiderii...” „Vin cu voi -a decis Costicã-, deºi nu cred cã vom gãsi bere nicãieri.”

„Ce-aveþi bãi, vã strâng chiloþii? – ne-a întâmpinat Adrian, când am ieºit în aerul rece de iarnã timpurie-. Am stabilit sã ne întâlnim la Cartea Rusã, nu în Cartea Rusã, la pagina 15. Vã credeþi semn de carte?” „Am vrut sã vedem dacã Omagiul s-a mai ieftinit”, a rãspuns Lucian. Mã obiºnuisem treptat cu  umorul lui Adrian, uneori cam perpendicular, explicabil poate prin altitudinea de stâlp de telegraf de la care ni se adresa. Cred cã aerul e mai rece acolo sus...

Adrian îºi dãdea exasperat ochii peste cap, când Veronica ºi Dan au sosit gâfâind. „Credeam cã aþi plecat, -a oftat Veronica, uºuratã-. S-a oprit curentul ºi tramvaiul s-a blocat, aºa cã a trebuit sã venim pe jos.” Penele de curent deveniserã un fapt cotidian. O cunoºteam puþin pe Veronica, pentru cã era în altã serie, dar firea ei blândã cucerea uºor. În plus era prietena lui Dan. Mai aºteptãm pe cineva? Eram deja un mic grup gata de acþiune. Sorin a apãrut ºi el în ultimul moment.

Scopul deschis al serii cultural - distractive pe care ne-o ofeream era sã bem o bere împreunã într-o „atmosferã caldã” ca sã folosesc o expresie clasicã a limbii de lemn. Chiar dacã era iarnã ºi frig, era singura bãuturã pe care ne-o puteam permite, produsã primitiv dar prin metode naturale. Sâmbatã seara, începutul week-end-ului, ceaþa începuse sã coboare peste o Craiova întunecatã.

Nu era doar o ceaþã localã ci una naþionalã. În ultima vreme programul TV, care se restrânsese la un singur canal, se redusese la douã ore pe zi, din care o orã ºi jumãtate erau propagandã politicã. În afarã de Cântarea României, miºcarea paraculturalã a maselor, promovatã de partid, cultura era falimentarã. Sãlile de spectacol erau reci ºi goale, pentru cã spectatorii se înghesuiau la cozile pentru mâncare. Cartelele de zahar, pâine ºi ulei deveniserã parte a vieþii de zi cu zi ºi a conºtiinþei colective, dupã cum ar fi putut remarca Jung. România intra în lunga iarnã a hibernãrii comuniste, paralizatã de modul dezastruos în care era condusã economia ºi care urma sã contamineze întreaga societate, atrãgând-o în gaura neagrã a absurdului. Singurul edificiu care creºtea era Casa Poporului, piramida pe care faraonul Ceauºescu ºi-o construia ca locuinþã de vacanþã.

În faþa atâtor probleme majore, berea pãrea singura soluþie realistã. Am colindat îndelung prin restaurate prost luminate ºi pline de fum de þigarã, fãrã sã gãsim însã vreo soluþie, pânã când abia aproape de ora 19:00 ne-am înghesuit în jurul unei mãsuþe la Minerva. Berea era rece ºi tulbure ca vremurile pe care le trãiam.

„Ar trebui sã fim mai organizaþi, nu sã umblãm ca zãbãucii din cârciuma în cârciumã, pânã sã gãsim o amãrîtã de bere”, a observat Adrian, trãgând meditativ dintr-un Carpaþi. Mã mir cã am gãsit-o, a completat pesimistul Costicã, pe care nici sticla din faþa lui nu pãrea sã-l convingã. Începeam sã ne destindem ºi sã ne relaxãm, dar nu ne-am descheiat încã paltoanele. Sticlele maronii erau încã aburite ºi reci fãrã sã fie þinute la gheaþã. Regretam cã nu-mi luasem mãnuºile. E greu sã-mi amintesc cum a evoluat discuþia în continuare dar la un moment dat cineva a afirmat cã ar trebui sã ne organizãm ºi noi ca „organele noastre care ne mândrim cu ele”. „Organe care rimeazã cu bere” - adãugat  Dan. „Nu, l-a corectat, Adrian producând rotocoale de fum, rimeazã cu belele”.

„Ne-ar trebui un individ responsabil care sã afle unde se gãseºte bere, înainte de întilnire”, ºi-a dat cu pãrerea Horaþiu, care ni se alãturase de la altã masã. Începusem sã ne încãlzim, oarecum. „Nu un individ responabil, ci un responsabil cu problema berii”, a corectat Veronica. Ideea suna familiar ºi ne-a evocat alegerile recente, de birou de an. Poate cã ar trebui sã ne constituim ca o organizaþie. Cu un birou... cu responsabili pe probleme. ªi cu proces verbal. Da, da, nota de plata... Ne-am descheiat paltoanele. Ne trebuie un casier care sã se ocupe de nota de platã ... ªi de bacºiº. ªi care sã se ocupe de cotizaþie... Eram în plin brainstorming, lansat ca din senin. „Ne trebuie un birou executiv”, a concluzionat Lucian. „Îmi place cum sunã, a aprobat Adrian, avem nevoie de puþinã clasã”. Aha, un fel de luptã de clasã... Începuse sã fie amuzant sã amestecãm slogane politice de care eram sãtui ºi dezgustaþi, într-un context nou. Alcoolul ne inspira.

Avem nevoie de disciplina administratã de un secretar ales prin vot. Cine este pentru? Ideea ne distra ºi parodia începuse sã se desfãºoare natural. „Hai sã facem alegeri” a propus Costicã. „Eu îl propun pe tovarãºul Dan, care a arãtat multã iniþiativã în studiul berii ºi pare foarte compentent cu halba”. Adrian a ridicat disciplinat mâna, semnalând cã vrea sã aibã cuvântul. Impresionaþi de atitudinea lui protocolarã, l-am ascultat. „Susþin propunerea lui Costicã ºi cred cã tovarãºul Dan va fi un secretar luminat pentru cã râde cel mai tare la orice banc... uneori e patetic... Cine e pentru?” Am ridicat mâna, gândindu-mã la cum arãta scena pentru ceilalþi „stimaþi consumatori” de la Minerva. Cine e impotrivã, se abþine cineva?  

Odatã votat, Dan, Secretarul, a abordat o atitudine oficialã scorþoasã, adresându-se cu superioritatea aleºilor. Mulþumind maselor ºi mai ales meselor din Minerva pentru suport, a anunþat o nouã perioadã înspumatã, cu guler. În mod spontan a propus un slogan, al vremurilor care vor veni: nu ridica halba daca nu e umplutã. Am aprobat ºi am ciocnit cu entuziasm.

Ne priveam cu mare uºurare... aveam într-adevãr secretarul pe care-l meritam. În lumina sãrãcãcioasã a becurilor chioare care luminau bodega, fumul de Carpaþi fãrã filtru ºi cel de Snagov se amestecau democratic. ªedinþa a continuat cu alegerea pentru funcþia de casier. Fiind singura fatã, ceea ce inspira încredere vis à vis de fondurile organizaþiei, Veronica era singura opþiune serioasã ºi a fost aleasã în unanimitate. Ne-a mulþumit pentru încredere ºi a împãturit un ºerveþel de hârtie pe care l-a declarat prima piesã din dosarul organizaþiei.  Iniþiativa ei ne-a încântat ºi am aplaudat, atragând din nou atenþia celorlalþi consumatori.

E timpul sã alegem responsabilul cu probleme culturale, a anunþat secretarul. Rolul lui va fi sã se ocupe de cultura organizaþiei ºi de protocol. Aºa e, ne trebuie culturã protocolarã, au aprobat membrii. Privirile amuzate s-au îndreptat automat spre mine. Eram ales responsabil cultural în UTC, în fiecare an. „Îl propun pe Nasty, a anunþat Dan, pentru cã a demonstrat cã poate vinde pânã ºi ziarul Mesaj Comunist, dacã e nevoie.” În fiecare lunã, când  trebuia sã vând pentru UTC câteva numere din penibila ºi insipida publicaþie, foloseam metode neortodoxe, explicând de exemplu cam câte geamuri pot fi ºterse sau câte avioane ºi coifuri de hârtie pot fi confecþionate din fiecare numãr. „Culturalul trebuie sã vinã ºi cu bancuri noi”, a subliniat Adrian dupã vot. „Ia notiþe tovarãºu’ Nasty.” M-am conformat ºi am scris pe ºerveþel: notiþe.

Responsabilul cu turismul va avea misiunea de a afla unde este bere ºi de a-l informa pe secretar, care va lua decizia finalã, la ce bodegã ne petrecem ºedinþa. ªtiind cã Lucian e punctual ºi, în plus, îi plac drumeþiile pe munte, Adrian l-a propus pentru funcþia anunþatã. Când am votat, tot Adrian a fost singurul care s-a opus, explicându-ne cã ºi-a schimbat pãrerea pentru cã aºa e democratic. În acelaºi spirit am mai comandat un rând de sticle maronii. Lucian ne-a mulþumit pentru încrederea acordatã, emoþionat ºi cam cherchelit.

Cerând cuvântul, Sorin a sugerat cã fiind organizaþie neoficialã, suntem orecum în ilegalitate. Ideea ne-a plãcut ºi l-am fi aplaudat dacã nu am fi atras din nou atenþia mesenilor din jur. „Ne-ar trebui un fel de responsabil cu problemele de contraspinonaj”, a continuat vorbitorul. Un fel de spion? Mai mult un fel de noips, adica spion citit invers. El va face legatura cu organizaþii educative similare pânã vom crea un Comintern. Am rãmas impresionaþi de viziunea futuristicã a propunerii. Candidatul  favorit a fost Costicã, pentru firea lui pesimistã ºi neîncrezãtoare, dar ºi mustaþa de arhiduce austriac. În final am redenumit funcþia Tnega, adicã agent citit invers, în loc de responsabil cu contrainformaþiile, ca sã derutam „agenturile de spionaj internaþionale”. Ne încãlzisem biniºor.

Luând din nou cuvântul, Secretarul ne-a sugerat sã alegem o rezervã pentru birou, ca o mãsurã de precauþie în caz cã unul dintre responsabili e indisponibil sau indispus. Biroul creºtea vîrtos, ca un cozonac. Trebuia sã alegem între Sorin ºi Adrian ºi voturile au fost împãrþite. „Hotãrîþi-vã odatã, ne-a cicãlit Adrian, cã doar nu-l alegeþi pe Papa.” Ne-am hotãrît ºi l-am ales pe Sorin.

Organizaþia cãpãtase dintr-o datã o structurã coerentã ºi priveam viitorul cu optimism. Pe de o parte era biroul de conducere, alcãtuit din entuziaºti ºi competenþi, pe de altã parte era organizaþia alcatuitã din Adrian, membrul cu îndatoriri depline. Nu ne-am putut abþine sã nu-l întrebãm dacã ºi-a plãtit cotizaþia ºi dacã citeºte regulat ziarul organizaþiei... Veronica s-a oferit sã-i împrumute documentele proaspãt îndosariate pentru învãþãmânt politic. Aprinzându-ºi un alt Carpaþi, Adrian ne-a explicat cã preferã anonimatul membrilor de rând ºi cã fãrã el Biroul n-ar avea pe cine sã conducã ºi sã îndrume, deci n-ar exista.

Restul serii s-a scurs prin discuþii în jurul ideologiei ºi a statutului organizaþiei. Discuþiile au fost lungi, comice ºi aprinse dar a trecut prea mult timp de atunci ca sã-mi amintesc detaliile. Candelabrele cândva moderne ºi luxoase ale sãlii Minerva, luminate doar de unul sau douã becuri cu o lumina hepaticã, aruncau umbre sinistre, tremurãtoare, peste picturile scorojite de pe pereþi. Era o atmosferã de peºterã urbanã suprarealistã. Efectul energizant al alcoolului stimula dezbaterile ºi corecta conturul umbrelor de pe pereþi. În final a fost produs un document succint care a fost redactat pe interiorul hîrtiei unui pachet de þigãri Snagov. Este pãstrat în arhive. Îl ataºez însoþit de explicaþii contemporane în italice.

Constituþie
(confundatã cu statutul pentru cã încã nu ºtiam dacã vom rãmâne o organizaþie localã sau ne vom extinde naþional ºi internaþional)

Capitolul 1 – Drepturile ºi îndatoririle membrilor

Art1. – Prezenþa ºi consumaþia obligatorii – interpretarea clubului a luptei de clasã
Art2. – Dreptul de alege ºi de a fi ales organidee inspiratã de la TV
Art3. – Libertatea cuvântului – tot nu conta ce spuneam ºi nimeni nu asculta
Art4. – Egalitatea în drepturi...blah, blah, blah
Art5. – Propaganda obligatorie – propagarea studiului materialelor
Art6. – Hotãrîrile se iau prin consens – un alt truc furat de la partidul comunist

Capitolul 2 – Recompense ºi sancþiuni

Art.1 – Se acordã recompense pentru îndeplinirea sarcinilor de studiu, conform titulaturii universitare în vigoare: student, asistent, lector – se constatã deja o înclinaþie serioasã spre educaþie
Art2. – Sancþiuni
– un minut întârziere – 1 leu – foarte scump ºi educativ
- o absenþã nemotivatã – un rând – generos ºi educativ

Capitolul 3 – Regulamentul de funcþionare

Art 1 – Obiect principal de studiu berea – în cãutarea unui eufemism

ªedinþe ordinare sâmbãta – care deveneau  extraordinare, adicã de neuitat dupã douã beri; ºedinþe excepþionale când aveam „chef”

nastasie1Pe ultimul punct al ordinei de zi, ne-a anunþat secretarul tuºind dramatic, e alegerea unei denumiri a organizaþiei educative pe care am constituit-o. Un nume ne va da identitate ºi personaliate. „Trebuia sã poarte un nume, nu-i aºa?” – a parafrazat Horaþiu, celebrul poem. Aºteptãm propuneri.

Ne uitam cu ochii la tavan dar în afarã de fumul de þigarã nu se vedea prea mult, poate doar iluzoriul dans al umbrelor. „ªtiu, a sãrit Agentul Costicã, energic, Clubul de Sâmbãtã Seara.” Suna ca numele unei emisiuni de radio. Cam lung... Ce facem dacã vrem sã ne întâlnim duminica? Tãcere ºi... bere. Ridicând mâna ca sã ia cuvântul, ca ieºind dintr-o transã, Membrul a intervenit în discuþie cu o figurã chinuitã de inspiraþie. „Biroul Executiv al Recipientelor Educative, prescurtat: B E R E.”  „Foarte bine, tovarãºe membru,” a aprobat secretarul. Eram chiar impresionaþi. Dar ca sã sublinem caracterul educativ al organizaþiei poate ar trebui sã o numim: Biroul Executiv ... al ... al Revoluþiei în Educaþie, adicã tot BERE, am adãugat gânditor. ªi mai bine, au aprobat organele de conducere, de notat ºi de ciocnit. Ãsta poate fi numele biroului. Ne trebuie însã un nume pentru organizaþia nastasie1care-l include pe membru. Alte idei? „Dacã tot ne întâlnim la 18, poate ceva cu 18” ºi-a dat cu pãrerea Veronica. Berea de la ora 18... „Nu e rãu... dar nu avem voie sã folosim cuvântul bere, nu e educativ.” Ajunsesem la fundul sticlelor ºi ideea pãrea tot îndepãrtatã. ªi atunci, Rezerva Horaþiu ºi Responsabilul Lucian au vorbit aproape în acelaºi timp: Club...18... ºi amândoi s-au oprit. Ne-am privit cu speranþã. Secretarul s-a lãsat pe spate în scaun, trãgând dintr-un Snagov ca un mare ºef indian, meditând... „Sunã bine. E scurt. ªi misterios” a adãugat Agentul. „Club 18 are clasã”, a admis Membrul, Adrian. „Îmi place” a confirmat ºi Casiera. Am votat ºi congresul a ales în unanimitate denumirea de Club 18.

Pe nesimþite ne apropiasem de ora închiderii. Restaurantul se golea iar aerul rece de afarã nãvãlea pe uºa lãsatã deschisã, înlocuind fumul de þigarã. Secretarul a cerut nota de platã, a trasformat-o în documentul de constituire ºi ne-a cerut sã semnãm în calitate de membri fondatori. Eram optimiºti gândindu-ne la viitorul luminos pe care ni l-am asigurat. Nota de platã, devenitã proces verbal, a fost îndosariatã alãturi de statut ºi ºerveþel ºi astfel au fost create documentele Clubului 18.

 (De citit continuarea)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey