•  Artã vizualã - Expoziþie Dana Schutz
•  To(l)ba de jazz (VI)
•  Teatru-Atelierele spectatorului [2]


sus

Valentin Boiangiu

 

Dubla capcanã a Danei Schutz

 

Hepworth Gallery, din Wakefield, a deschis, pentru prima oarã în Marea Britanie, între 12 octombrie 2013 ºi 26 ianaurie 2014, o expoziþie cu lucrãri ale tinerei artiste americane, Dana Schutz. 
http://www.hepworthwakefield.org/whatson/coming-soon-dana-schutz/

Lucrãrile sunt în exclusivitate picturi. Foarte vibrante cromatic ºi destul de mari, majoritatea. 
Cu subiecte foarte americane, mai precis din New York. Tineret, intelectuali, oameni creativi, muzicieni... Apartamente, locuri mici, claustrofobice. Par din Brooklyn sau Greenwich Village. Zone trendy cu artiºti ºi muzicieni nu neapãrat ajunºi... Oricum, nu toþi. Ea cred cã se referã la cei mai periferici, care încã acced la chirii mici, spaþii mici, stil de viaþã foarte chic, dar troglodit în parte...

Foloseºte culori vibrante, hippy, chiar cacofonice, cacovizuale, în anumite pãrþi. E vorba de anatomie de naivitate asumatã, exageratã puþin, reminescentã de la Philip Guston, un mare expresionist american. Subiecte similare, mult accent copilãresc, sugerând pe undeva "puritatea" de exprimare a personajelor din lucrãri.

E o capcanã totalã, întinsã foarte inteligent. Personajele ei nu sunt deloc pure, fac multe lucruri de adulþi frustraþi, sunt de fapt plictisiþi (unii), frustraþi (cam toþi) si de cele mai multe ori nerealizaþi ºi chiar, se poate spune, cu probleme mentale. Este frustrarea contemporanã de a atinge o faimã sau un mod de viaþã alternativ, cu orice preþ, ºi sunt consecinþele (fireºti) ale acestei chestiuni.

Capcana þine de faptul cã atunci când intri în galerie eºti atras de culorile vibrante, de varã mediteraneeanã, sau de picturi fãcute de copii veseli în soare. Apoi ajungi sã descoperi multe lucruri foarte inconfortabile.

Stilistic vorbind, Dana Schutz pare din nou naivã ºi neprelucratã. Dar nu-i deloc aºa - altã capcanã. Suprafaþa ºi maniera sunt foarte studiate ºi denotã multã erudiþie în istoria picturii, influenþe grãmadã, ceea ce nu e un minus, de la Guston, chiar zone abstracte de la Vuillard, post-impresionistul. Se observã pasaje abstracte foarte bine lucrate, sofisticate ºi de o îndemânare desãvârºitã. Mi-a adus aminte de o expoziþie mare a lui Guston la Royal Academy în Londra, care era în conjuncþie cu Vuillard, în cealaltã jumãtate a sãlilor. Atunci nu am înþeles asocierea, de ce Royal Academy a decis ca sã-i punã pe aceºtia doi împreunã. Nu era o explicaþie vizualã ºi nici intelectualã imediatã. Ei sunt doi artiºti foarte diferiþi în materie de clasificare istoricã ºi stilisticã.

Sunt câþiva ani buni, dar m-am gândit mult la ea. Aveau, de fapt, multe similaritãþi, lume prinsã în interioare încãrcate, claustrofobice, arii pictate foarte abstract, care creeazã pânã la urmã un puzzle ce se exprimã figurativ. Dar mânuirea petelor, a materialului, culorilor ºi motivelor pe zone abstracte era similarã. ªi asta am vãzut ºi la Dana Schutz. O artistã foarte bunã ºi trendy în galerii, la licitaþii. Devenise faimoasã cu o lucrare foarte inconfortabilã, The autopsy of Michael Jackson, pictatã cu mult înainte de a muri MJ.

Când am vizitat galeria prima datã, m-am cam enervat ºi pe moment nu mi-a plãcut. Erau mulþi pãrinþi care arãtau destul de troglodiþi chic ºi liberali, cu copii foarte mici care alergau ºi urlau ca niºte copii mici ºi liberali. ªi nu le poþi spune nimic pentru cã sunt copii... ªi pãrinþii sunt liberali ºi vor sã-i lase în voia lor, sã înveþe viaþa din experienþe ºi din liberã exprimare. ªi tu, vizitator normal, nu ai cum sã zici nimic pentru cã s-ar uita la tine ca la un prost care nu înþelege democraþia copiilor. Dar eu vroiam sã vãd expoziþia în liniºte.

desen valiM-am enervat ºi m-am aºezat pe o bancã ºi am luat niºte creioane colorate puternic, de cearã, ºi niºte hârtie ºi am început sã desenez. (Era un cãrucior plin de materiale, galeriile au multe programe live de workshopuri pentru copii.)

Nervos ºi frustrat cum eram, am stat jos ºi am fãcut un desen colorat ºi foarte expresionist în exprimare, cu un tip care-ºi mãnâcã propriul picior. A venit la mine o angajatã a galeriei, sã vadã ce-am desenat. Poate din curiozitate, poate cã asta e slujba ei, sã angajeze publicul în activitãþi, ceea ce e bine. Era foarte zâmbitoare când se apropia de mine ºi când a vãzut ce am fãcut... a devenit cam inconfortabilã, a mormãit ceva ºi s-a îndepãrtat.

Eu ºtiam lucrãrile Danei Schutz din cãrþi, dar am fost, fãrã îndoialã, atras vizual de sãlile de expoziþie.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz
(VI)

 

- Înainte de toate, La mulþi ani ºi cît mai multe evenimente (bune) de jazz.

Sã vedem care au fost ultimele evenimente din 2013 ºi care vor fi primele din 2014:

- miercuri, 11 decembrie, ora 19.30 la Teatrul Act din Bucureºti am asistat la un foarte bun concert de sambe ºi bossa nove susþinut de quartetul alcãtuit din George Natsis-pian, Ciprian Pop-chitarã, Ionuþ Vîrlan-chitarã bas ºi Vlad Popescu-baterie. Dacã George Natsis ºi Vlad Popescu n-au fãcut decît sã-ºi confirme valoarea binecunoscutã, ceilalþi doi tineri, Ciprian Pop ºi Ionuþ Vîrlan au impresionat prin evidentul progres din ultimul timp. Felicitãri tuturor acestora, inclusiv prezentatorului Ciprian Marica, atît pentru recitalul respectiv, cît ºi pentru întregul ciclu de concerte pe care îl susþin în fiecare lunã în acest spaþiu. Urmãtorul concert din acest ciclu se anunþã un „Tribute to Michael Petruciani” pentru luna februarie.

- vineri, 20 decembrie, la clubul Au Caveau des Legendes situat în inima Parisului, în cartierul jazz-ului, adicã în St.Germain, pianista de origine românã Ramona Horvath, împreunã cu muzicienii francezi Nicolas Rageau-contrabas ºi Frederic Sicart-baterie, cu care alcãtuieºte propriul TRIO, au susþinut un recital intitulat „Tribute to Jancy Korossy”. Fosta elevã a lui J.Korossy ne informeazã cã s-au cîntat atît compoziþii ale celui omagiat, cît ºi cunoscute piese standards, iar clubul a fost arhiplin.

- luni 23 decembrie ora 21.00 la Jazz Book Club-Restaurant din Capitalã, Quartetul Sorin Zlat jr. cu protagonistul la pian, tatãl sãu-tot Sorin Zlat-saxofon alto, Jean Stoian-chitarã (venit pentru cîteva zile în þarã din Germania) ºi Claudiu Purcãrin-baterie, au susþinut un foarte aplaudat recital de colinde transpuse în jazz. Partea vocalã a fost susþinutã alternativ de Mihaela Alexa ºi Robert Patai care în final au cîntat o piesã în duet.

Dupã aproape o sãptãmînã, mai precis pe 29 decembrie, de aceastã datã la Clubul-Restaurant 18 Lunch din Piaþa Presei, am urmãrit cu plãcere trei reprize de jazz divers, dar mainstrem, dintre care prima doar de sambe ºi bossa nove, susþinute de Sorin Zlat jr. ºi Sorin Zlat senior, avind-o ca solistã pe aceaºi Mihaela Alexa cu care aceastã formulã se produc sãptãmînal, de doi ani, cu recitaluri, ºi la clubul Historia de Sudamerica situat în centrul vechi al Capitalei.

Sorin Zlat Quintet, cu cei amintiþi puþin mai înainte, ºi cu Rãzvan Cojanu-contrabas ºi Adi Tetrade-baterie, invitat special Ortega Gilberto Torres-Cuba (percuþie), sub titulatura „Sounds of Brazil”, vor susþine un recital la Creart-Teatrelli din Bucureºti în data de 29 ianuarie ora 20.00

Pînã la acest eveniment, Sorin Zlat se va produce pentru a VI-a oarã în decurs de doi ani, la cunonscutul club de jazz londonez Ronie Scott. Recitalul va avea loc miercuri 8 ianuarie ºi împreunã cu pianistul nostru vor evolua muzicienii englezi Pete Hutchinson-contrabas ºi Tommy Clayden-baterie.

- din programul cunoscutului club new yorkez Blue Note vã recomand:

Christian Scott Grup (pe care l-am admirat pe viu în vara trecutã la Charlie Parker Jazz Festival de la New York) între 16 ºi 19 ianuarie ºi apreciatul saxofonist Maceo Parker între 28 ianuarie ºi 2 februarie.

- Am rãsfoit cartea lui Mircea Tiberian Sunetul de referinþã ºi arca muzicii occidentale. Din pãcate nu e de jazz, ci de fenomenologia muzicii în general.

-  finalul anului trecut, Casa de producþie Soft Records a editat, mai precis re-editat pe CD, LP-ul apãrut înainte de 1989 la Casa Electrecord sub genericul PANORAMIC JAZZ-ROCK avînd-ul ca protagonist pe Marius Popp. Ca bonus, pe acest CD apar ºi trei piese cu Quintetul de jazz „Bucureºti” alcãtuit din Dan Mîndrilã-saxofon tenor, ªtefan Berindei-saxofon alto, Marius Popp-pian, Johnny Rãducanu-contrabas ºi Eugen Gondi-baterie.

- urmãtoarele trei recitaluri de la Creart-Teatrelli vor fi susþinute de Ozana Barabancea împreunã cu Puiu Pascu Trio (31 ianuarie) A.G.Weinberger solo voce ºi chitarã (7 februarie) ºi grupul vocal Jazzapella (14 februarie), toate la ora 20.00

Sîntem în mãsurã sã dãm primele informaþii fanilor de jazz cu privire la cîteva evenimente tradiþionale precum:

- Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA ediþia a XII-a va avea loc duminicã 6 aprilie ora 18.30 la Hard Rock Cafe (vezi lista cu nominalizãri la rubrica Alviþe)

- Festivalul-concurs internaþional de la Tg. Mureº, 5-8 mai.

- Festivalul de la Gãrâna din acest an se va desfãºura în perioada 10-13 iulie

- Fesvalul-concurs „JOHNNY RÃDUCANU” de la Brãila în acest an va fi puþin mai devreme, respectiv în perioada 3-5 octombrie

- FRESH JAZZ FEST de la Bucureºti, rezervat interpreþilor ºi formaþiilor premiate la concursuri naþionale ºi internaþionale de jazz, dar ºi formaþiilor consacrate cu proiecte noi, se va desfãºura între 21 ºi 23 octombrie

- Festivalul de jazz de la Sibiu, cu care ne-am obiºnuit primãvara, mai precis în luna mai, afãm cã în acest an, poate ºi în viitor, se va desfãºura în toamnã, mai precis în perioada 31 octombrie-4 noiembrie, dar Galele studenþeºti de jazz de la Sibiu au rãmas în aceaºi lunã mai... aºteptãm fixarea perioadei de desfãºurare, dupã care vom reveni ºi noi cu informaþiile respective. La fel, aºteptãm informaþii despre TRANSILVANIA JAZZ FESTIVAL (Cluj-Napoca), Timiºoara ºi HOT JAZZ SUMMIT  de la Ploieºti. 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Împreunã

 

ateliereAtelierele organizate de Teatrul Naþional Marin Sorescu sunt, desigur, despre ºi pentru teatru. Dar fiecare dintre acestea, în felul propriu, e despre viaþã.

Sâmbãtã spre prânz, un început de decembrie cu soare ºi suflu rece printre copaci. Într-o clasã din Liceul de Artã Marin Sorescu, s-a întâmplat sã se adune într-un cerc, doar fete. De la câteva licee din oraº, dar ºi de la o facultate. Romaniþa Ionescu a venit pentru arta actorului ºi cine a avut urechi sã audã, ochi sã vadã ºi minte sã priceapã, a deprins o seamã de lucruri despre arta de a trãi. Împreunã. Pentru cã 'echipa' a fost cuvântul cheie al atelierului. Actoria ca echipã, zicea Romaniþa, viaþa ca echipã, cã e cuplu sau grup, am înþeles eu.

Fiecare ºi-a spus numele mic, apoi l-a repetat pe-al celorlalte, un prim exerciþiu de cunoaºtere. Roma, aºa cum e cunoscutã între actori, Gabriela, Andreea, Diana, Andra ºi iarãºi Andreea ºi alte nume, fiecare venind cu un detaliu: obrajo purpurii, pantaloni azurii, pãr lung, sobrietate, neastâmpãr, de-astea...

Primul pas a fost chiar o suitã de paºi. Fiecare pe propria potecã pe o podea traversatã de traiectorii care mai de care mai întortocheate. Dar, atenþie, împreunã. Aºa încât, uºor, uºor, sã se sincronizeze paºii, ca ºi când ar fi un singur om. Ca ºi când te urmãreºte cineva, inventezi noi poteci, urmãritoarea þine ritmul cu tine, scapi ºi te relaxezi. Ascultându-le pe celelalte, fiecare cautã sã se identifice cu un corp comun. O singurã entitate. Sã te simþi ca parte a aceluiaºi întreg.

Dintr-o clasã alãturatã se aud sunetele unui pian. 'Caracatiþa' cu atâtea picioare, colorate, se miºcã printr-un mediu vâscos, aerul e mai dens, imaginaþia fiecãreia însoteºte cufundarea în percepþia de 'împreunã'. Apoi aerul se rarefiazã, 'caractiþa' e tânãrã ºi vioaie. Roma vrea sã vadã cum au singur ritm ºi cum se pot opri deodatã toate. Culori încremenite, poate cu un picior în aer. Roma inventeazã din nou, anunþând bursc: „se opresc douã, porneºte una, se opresc patru, pornesc douã” ºi tot aºa. Fetele, deja apropiindu-se de simþãmântul cã sunt un acelaºi corp, dintr-o privire furiºã, dintr-un simþ trezit de un asemenea exerciþiu, încep a reacþiona întocmai. „Se opresc trei” ºi chiar trei se opresc. „Pornesc trei” ºi, chiar dacã e acolo o micã ezitare, pornesc chiar trei. E prima reuºitã a unei negocieri din priviri, când apare decizia de a ceda, totul pentru binele grupului. Care grup se vãdeºte tot mai omogen prin exerciþiu ºi atunci e capabil ºi de ceva spectaculos. Dintr-o miºcare aparent haoticã, la un semn fãcut de Roma, fetele se aranjeazã în timpul acordat pentru asta, într-o formaþie prescrisã. Uneori provocãrile genereazã soluþii inedite, dupã cum echipa capãtã o anume conºtiinþã comunã. Când regula jocului esteca la un semn fiecare sã se aºeze în spatele cuiva, altfel pierzând, fetele au creat un cerc, fiecare îndeplinind condiþia.Împreunã.

Roma vorbeºte despre orbirea ºi surzenia de scenã, când protagonistul, focalizând excesiv pe ceea ce are de fãcut, ignorã ceea ce se întâmplã în faþa lui. ªi cât de des ni se întâmplã asta în viaþã! Cât de bine pot prinde exerciþiile de observare. Perechi, perechi, fetele se privesc cu atenþi ºi apoi, discret, fiecare face câte una sau mai multe schimbãri de identificat de cãtre cealaltã. ªi cât de important e sã desluºeºti la partenerul de viaþã, la omul de lângã tine, o schimbare. Cuplurile trec apoi la un soi de joc în oglindã. O fatã face o miºcare, caºi când ar fi în faþa oglinzii. Cealaltã fatã e 'oglinda' ºi reproduce, simetric, acelaºi gest. Totul cu gândul ca, de fapt, cuplul sã se vadã frumos. Cine iniþiazã miºcarea, sã o facã nu pentru a deruta partenera ci ca sã poatã face la fel. Cu cât mai laborios, cu atât mai bine. Dar numai împreunã.

Acum se aud vocalize, o voce de sopranã care se joacã pe muzicã. Cuplurile exerseazã, alternând, în cadrul fiecãruia, iniþiativa. ªi imaginaþia. Douã fete s-au aºezat pe podea, ca la un ceai japonez.

ªi Roma aprofundeazã antrenamentul de cuplu. Douã câte douã, trag de o sfoarã imaginarã. „Nu existã câºtigãtori decât dacã ambii parteneri sunt de acord cu asta” spune Roma ºi fetele învaþã a înlocui forþa braþelor cu aceea a unei priviri determinate.

Uneori, chiar în cadrul echipei, apare jocul-competiþie. Când abilitãþile de vitezã ºi supleþe trebuie sã se însoþeascã, negreºit, cu logica. „Trei eºecuri la rând trebuie sã ne spunã cã e puþin probabil sã ne atingem scopul în acelaºi fel.”  Mereu ºi mereu, inventivitatea, creativitatea.

Acum se vede cât de pregãtitã e fiecare de a face faþã unei asemenea provocãri. ªi cât de ciudat e cã o fatã de la clasa de muzicã e de-a dreptul blocatã de cerinþa  alegerii unui cântec pe care sã-l fredoneze în faþa tuturor.Roma, mereu atentã la sensibilitãþile fiecãreia, respinge subterfugiile de a evita un cântec în faþã tuturor. „Doar suntem actori!”

atelierApoi sunt exerciþii care stimuleazã imaginaþia. Când cu tot firescul de pe lume, fiecare continuã cu propria imaginaþie o poveste preluatã de la altcineva, una care se construieºte exclusiv prin invenþia fiecãrei povestitoare. ªi asta pare mai dificil decât a fost în prima parte a atelierului.

Urmeazã un exerciþiu de logicã, când o fatã povesteºte trama piesei iar cele care devin peronaje la indicaþia ei, executã strict ceea ce povesteºte ea. Cât de util este un astfel de exerciþiu în viaþã. Atât pentru rigoarea de a desemna 'executanþi' cât ºi pentru corectitudinea 'execuþiei'. Fiecare îºi reliefeazã personalitatea: prin gesturi, prin privire, prin cuvinte ºi prin poveºti.

Din clasa alãturatã nu se mai aude nimic, de-acum doar vântul, ritmat cu vârfurile plopilor din faþa ºcolii. ªi din nou împreunã. Cineva rosteºte cuvinte ºi cineva gesticuleazã. Dar o face cu braþele ºi cu tot trupul vorbitoarei. Practic una comandã miºãrile ºi alta executã acele miºcãri, asortându-ºi cuvintele cu gesturile ce i se sugereazã. Gândul ºi fapta, prin douã fiinþe dar asamblate ca ºi când ar fi una singurã. Aceasta da reuºitã într-un cuplu. Roma priveºte fiecare pereche, propune schimbãri, stimuleazã ºi îngrãdeºte excese.

S-a miºcat printre fete, a condus jocul, a stârnit inventivitatea ºi a construit pentru 'împreunã'. La sfârºit, fiecare se pierde într-o dupã-amiazã de week-end.

Totuºi, poate cã-ºi simt, încã, paºii, precum o caracatiþã cu ºosete roºii, azurii, ºi câte alte culori.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey