•  Desoezii [4]
•  Luca Cipolla - poezie
•  Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu - Excursus despre lumea modernã ºi posmodernã
•  Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu - Crãciun Regal în 2013
•  Radu Marini
•  Dan Nãstasie
•  Mircea Nãstasie


sus

Valentin Boiangiu

 

Pilu Zãpuzdilã
Poezie Pop

 

Poezie Pop (popular culture) care conþine cuvinte uzuale, pe înþelesul tuturor, puþine (douã), dar foarte efective. Intonaþia are un rol hotãrîtor în comunicaþie. Vocabularul popular devine din ce în ce mai limitat, lãsând loc creativitãþii intonaþiei ºi al contextului.

Conþinutul poate fi comunicat în multe maniere. Spre exemplu: evocativ eroic, tip baladã, de jale, de supãrare, de încrâncenare, vesel ºi naiv, naiv ºi ironic, complet aiurea ori batjocoritor. Toate aceste potenþiale moduri de interpretare depind de talentul ºi personalitatea recitatorului ºi al dispoziþiei audienþei.

Aceastã poezie este creatã pornind de la douã cuvinte uzuale româneºti. De asemenea, ea are un nivel gramatical destul de ridicat.

 

Ǎdil, Ǎdil!...
Dupizil.
O’! La zupã pupizdulã,
Lã puzã-i  pudilil.
Pupi! Pupi! Pupi!
Ãã, ãã! Puzã, puzã!

Lidã, lidã, lãdiluzã,
Il pupi… O’! Il pupi, zdup!
Puzã pãpãzdãlu,
Lidã, lãdiluzã…

 

Pilu pudilil, zupã-i pupizdulã,
Dupizil, zipuzdãl,
Pãpãzdulã, lãdiluzã.
Liz pupi lipudul!
Ǎdil, Ǎdil!
Zãpuzdilã dupizil.

Lidã, lidã, lãdiluzã,
Il pupi… O’! Il pupi, zdup!
Puzã pãpãzdãlu,
Lidã, lãdiluzã…

 

Liz dãluzã-i puzildã
Lipudulã pupizdulã, puzã dupizil.
Dãluz lipã pãpãzdulã,
O’!, Dupizil ipã zãpiluzã,
Ipã pupizdulã.
Pupi, lipã ladiluzã.

Lidã, lidã, lãdiluzã,
Il pupi…O’! Il pupi, zdup!
Puzã pãpãzdãlu,
Lidã, lãdiluzã….

Comentarii cititori
sus

Luca Cipolla

 

L'uomo e' risorto

Ed ho esposto Kahlil come vessillo
ché la saggezza chiama saggezza
ed essa scivola dal cielo,
goccia inquieta di cascata
spruzzata via negli istanti felici,
per poi sentirla tra i capelli
a capo chino
in quelli tristi -
Noè e la sua arca,
salvo dalla fiumana.
L'età ti scava in viso
come lebbra,
quali eventi a lapidarti stanno,
ridotto a crusca da mola
e non è già il Tempo del Sogno,
culla dello spirito?
Raccolsi legna di cedro
e l'aura che mi veste
su un tappeto di spine
dell'ombrosa valle,
un recitante,
essenza essente, carne,
effetto a catena
dell'infinita specie.

 

Omul a înviat

ªi l-am expus pe Kahlil ca un drapel
fiindcã înțelepciunea naște înțelepciune
și ea lunecã din cer,
picãturã tulburatã a cascadei
aruncatã în clipele fericite,
ºi apoi s-o simt în pãr
cu capul plecat
în acelea triste -
Noe ºi arca lui,
salvat din revãrsare.
Vârsta te sapã pe fațã
ca o leprã,
ce evenimente te lapideazã acum,
redus la tãrâța de moarã
ºi nu e deja Timpul Visului,
leagãnul sufletului?
Culesei lemne de cedru

ºi aura care mã învelește
pe un covor de spini
al vãii umbroase,
un recitant,
esențã care este, trup,
efect în lanþ
al infinitei specii.

 

Sufi

Il cielo non ha pareti
ed io avverto la scure della luna
nella valvola
che trasmette l'incanto;
il monaco parla ungherese
e greco il suo profilo,
ora mi aspetti,
il marciapiede sa di sale,
sei su un filo mistico,
terra dimenticata
dove apriron le porte
ma anch'io respirai
l'incenso
d'una notte rischiarata
dalla danza.
Ogni creatura recitante.
distacco...

 

Sufi

Cerul n-are pereþi
ºi eu simt securea lunii
în valva
care transmite vraja;
cãlugãrul vorbește maghiara
ºi este grec profilul lui,
acum mã aștepți,
trotuarul are gust de sare,
eºti pe un fir mistic,
țarã uitatã
unde deschiserã ușile
dar ºi eu respirai
tãmâia
unei nopți luminate
de dans.
Fiecare creaturã recitantã.
desprindere...

 

Asincrona

Se davvero lasciassi questo binario
tra i fuggiaschi
un posto l'avrei senz'altro;
la mia è solo riva di pietra
disgregata,
riarsa da acqua di fonte;
scivolano schive
foto dei '70
d'un grigiore parco opaco,
coppie marcite metri sotterra,
così un giorno
le nostre salive
mischiate a viole ritratte
in bianco e nero;
verrà il tempo che tornerà a risplendere il colore.

 

Asincronã 

Dacã într-adevãr aº pãrãsi linia asta
printre fugari
un loc l-aº avea cu siguranțã;
al meu doar este un mal de piatrã
dezagregat,
uscat de apã de izvor;
alunecã sfioase
poze din anii '70
ale unui gri frugal opac,
cupluri putrezite la câþiva metri sub pãmânt,
astfel o zi
salivele noastre
amestecate cu viorele pictate
în alb ºi negru;
va veni timpul când va strãluci din nou culoarea.

 

27/08/1989

Un coro dalla Bessarabia,
quel giorno il cielo era cupo
e già nell'aria suonavan i versi
di Mateevici,
“limba noastrã-i foc ce arde,
limba noastrã-i frunzã verde”.
ed i cavalli di Ștefan
nella notte appollaiata
tra le stelle,
forte
il muggir d'un uro.

 

27/08/1989

Un cor din Basarabia,
ziua aceea cerul era întunecat
și în vãzduh rãsunau deja versurile
lui Mateevici,
“limba noastrã-i foc ce arde,
limba noastrã-i frunzã verde”.
și caii lui Ștefan
în noaptea cocoțatã
printre stele,
tare
mugetul unui bour.

 

La tua lingua, la nostra lingua

Un carretto da Afumați
mi ricordava,
un fuocherello di Chiajna,
odor di gomma bruciata
e il tuo idioma,
figlio di Decebalo e Traiano,
ora lo sento pure a casa,
fieno ed il gendarme
si fa beffe
ma non di Nichita e di Tudor.
Tutto il rispetto.

 

Limba ta, limba noastrã

O cãruþã de la Afumați
îmi amintea,
un focușor din Chiajna,
mirosul cauciucului ars
și idiomul tãu,
fiul lui Decebal și al lui Traian,
acum l-aud și acasã,
fân și jandarmul
își bate joc
ci nu de Nichita și de Tudor.
Tot respectul. 

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu

 

Excursus despre lumea modernã ºi posmodernã

 

Lumea postmodernã este entuziasmatã de propriile descoperiri ºtiinþifice, dar a pierdut sensul sacrului. Modernismul se contureazã la sfârºitul Evului Mediu, fiind stimulat de descoperirile lui Coepernic, Galilei, ºi se poate defini precum ºtiinþa împotriva religiei. Are loc declanºarea revoluþiei industiriale. Oamenii încep sã aibã încredere în ºtiinþã, care dã preziceri exacte. Postmodernismul reprezintã o explozie a revoluþiei industriale declanºatã la începtul secolului XX ºi care continuã ºi astãzi (apar telefonul analogic ºi mai apoi cel mobil, automobilele, avionul, elicopterul, rachetele cosmice, televiziunea, computerele din ce în ce mai performante). Elementul definitoriu al modernitãþii ºi posmodernitãþii îl reprezintã din punct de vedere sociologic, actul raþional în raport cu un scop. Apare, astfel, paradigma care determinã o practicã spiritualã variabilã ºi pentru care liturghia catolicã reprezintã doar o dramã anticã. Religiozitatea pierde sensul tradiþional, iar în acest context sincretismul religios pare mai accesibil (a se vedea, în acest sens, Adriana Mihaela Macsut ºi ªtefan Grosu, New Age, un sincretism, global ºi periculos, lucrare prezentatã la conferinþa internaþionalã PHEADE 2013). Chiar ºi noþiunea de adevãr are valenþe noi în acest context modern ºi posmodern: "Noþiunea de adevãr capãtã aºadar valenþe noi în postmodernitate: Rorty o înlocuieºte cu termenul de solidaritate, iar Vattimo cu acela de dragoste" (Dana Stãnciulescu, Limbajul religios potmodern în tradiþia anglo-americanã, lucrare prezentatã la Conferinþa internaþionalã, PHEADE 2013) deoarece, aºa cum noteazã Vattimo, „Dumnezeu nu este conþinutul unei propoziþii, ci o persoanã venitã între noi ºi care ne-a lãsat un model de iubire” (Rene Girard, Gianni Vattimo, Adevãr sau credinþã slabã? Convorbiri despre creºtinism ºi relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2009, p. 56). Acest om desprins de lumea sacrului percepe doar lumea materialã ºi omul "chinuit de setea iubirii de arginþi, ajunge mai galben decât aurul, iar atunci gândul rãtãceºte spre legenda regelui Midias care transforma totul în aur dar nu era fericit" (Cornel Robert Sîrghea, Mai este nevoie de familie în societatea secularizatã?, manuscris).

Lumea modernã ºi posmodernã a dus la o zeificare laicã a maºinilor care au uºurat munca fizicã. La rândul ei, posmodernitatea vine cu explozia informaþionalã, ducând chiar la apariþia sintagmei 'lumea virtualã' prin care omul poate fi orice vrea pe reþele de socializare ºi pe bloguri. Modernitatea a adus automatizarea muncii, care i-a permis omului mai mult timp de reflexie, pentru cã omul nu a mai fost în mod efectiv devorat de munca fizicã drept o condiþie a muncii pentru supravieþuire. Aºa cum s-a precizat anterior, posmodernitatea a dus lumea virtualã, o lume în care omul poate crea un avatar, prin care îºi trãieºte identitatea visatã. Timpul de reflexie din modernitate devine, astfel, un timp de visare în postmodernitate. Rezultã cã omul nu mai ºtie cine este cu adevãrat. În acest context modern ºi posmodern, un teolog contemporan "trebuie sã fie pregãtit din orice punct de vedere, ca sã dea rãspuns tuturor acelora care îl solicitã" (Vladimir Petercã, Calea spre oameni, Editura Sapienþia, Iaºi, 2011, p. 664).

În sine, modernitatea ºi posmodernitatea nu sunt nici bune ºi nici rele, ci sunt doar etape din dezvoltatea civilizaþiei umane. Aceste etape îºi lasã amprentele "pe toate planurile: reliogios, politic, social, economic" (ibidem, p. 664). Aceste etape civilizatoare au adus însã ºi "procesul de laicizare" (ibidem) unde "religia este conturatã în sfera particularului" (ibidem) ºi devine doar o dramã anticã. Dar aceste procese moderne ºi postmoderne de laicizare "se întorc cu furie împotriva propriilor origini ºi... ramân... departe de inima omului" (ibidem). În acest context, se contureazã o lume egoistã, iar teologul nu trebuie sã se izoleze de aceastã lume rea, ci "trebuie sã fie un bun cunoscãtor al câmpului sãu de activitate, al modului de viaþã al credincioºilor sãi..., sã fie un model de gândire,... ºi, mai ales, sã fie bun la inimã, cãci bunãtatea va cuceri lumea" (ibidem). Din nefericire modernismul ºi postmodernismul au adus în lume egoismul, ºi teologul trebuie sã întruchipeze chipul omului bun care sã aducã alinare omului singur, prãbuºit datoritã rãutãþii lumii în care trãieºte. Acest om care a pierdut sensul sacrului cãlãtoreºte cu un tren care nu duce nicãieri. Educaþa religioasã oferã acestui om debusolat posibilitatea de "a face sã înfloreascã esenþa lui Dumnezeu, pe care o poartã în suflet" (ibidem, p. 665). 

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut ºi ªtefan Grosu

 

Crãciun Regal în 2013

 

familia regalaCrãciunul Regal pare desprins dintr-o poveste a copilãriei, iar aceastã poveste a fost de curând descrisã într-o carte, publicatã la Editura Curtea Veche ºi lansatã pe 18 decembrie 2013 la Timiºoara: „Crãciunul regal de Alteþele Lor Regale Principesa Margareta ºi Principele Radu ai României vã invitã la o cãlãtorie de un secol ºi jumãtate în care vehicul nu sunt o trãsurã, un vagon de tren sau o maºinã, ci reºedinþele regale” (Principesa Margareta ºi Principele Radu aduc Crãciunul Regal la Timiºoara, www.curteaveche.ro/blog/2013/12/16/). Încã din octombrie 2013, Alteþa Sa Principele Radu de România a povestit jurnaliºtilor despre acest despre proiect care va fi un cadou oferit românilor cu prilejul Craciunului din 2013.

„Scriu o carte cu Principesa Margareta, carte care se numeºte Crãciunul Regal. Ne-am gândit sã o oferim societãþii româneºti pentru acest Crãciun din 2013, când avem norocul sã avem lângã noi un suveran de 92 de ani. Ne-am gândit sã oferim societãþii civile o carte despre toate cele 150 de Crãciunuri regale pe care România le-a avut în istoria ei“. (Cadoul Principesei Margareta pentru români: `Crãciunul regal`, o carte despre cum au trãit monarhii României sãrbãtorile de iarnã, în adevarul.ro/locale/cluj-napoca, 30 octombrie 2013)

Tradiþia a început în anul 1866 când Principele Carol I a sãrbãtorit în Palatul Domnesc al Casei Regale de România. Tot atunci a fost împodobit primul brad românesc de Crãciun. Cartea cuprinde patru capitole. Primul capitol prezintã Crãciunul din vremea Regilor Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea ºi Mihai, petrecut, pe de o parte, la Bucureºti: "la Palatul Regal din Calea Victoriei, la Palatul Cotroceni, la reºedinþa princiarã din ªoseaua Kiseleff ºi la Palatul Elisabeta, iar pe de altã parte, la Sinaia (Castelele Peleº, Peliºor ºi Foiºor), locul care rãmâne, prin excelenþã, Scaunul Casei Regale" (Andrada Vãsii, Craciunul regal – o carte specialã, lansatã la Ateneul Român, în Metropolis, 10 decembrie 2013). Al doilea capitol „cuprinde Crãciunul regal din exil (în principal reºedinþele Bramshill ºi Ayot St Lawrence din Anglia, Villa Fantasia ºi Villa Serena de la Versoix, Elveþia, ºi Villa Sparta, casa Reginei Elena din Florenþa, Italia), precum ºi sãrbãtorile petrecute în România în anii 1989–2001, când Familia Regalã nu se întorsese definitiv” (ibidem). Al treilea capitol este dedicat Crãciunului regal din zilele noastre, petrecut la Sãvârºin de Regele Mihai ºi de familia sa, care, din anul 2001, au reluat tradiþiile dinainte de plecarea Regelui în 1948” (ibidem). Ultima partea cuprinde mesajele regale de Crãciun ale Majestãþii Sale Regele Mihai începând din anul 2001. În aceste mesaje emoþionante Majestatea Sa Regele Mihai este un adevãrat purtãtor de cuvând al poporului român arãtînd cã nimeni nu are voie sã insulte poporul român. De precizat cã la ora actualã Majestatea Sa Regele Mihai este personalitatea numãrul unu în câmpul politic, iar oamenii de politici se agaþã de aceastã imagine încercând sã câºtige capital politic.

În atmosfera magicã de Crãciun se înscriu ºi poveºtile Reginei Maria reunite într-o carte lansatã în 2011. Poveºtile Reginei Maria a României cuprinde o serie de treisprezece basme scrise de Majestatea Sa Regina Maria, toate inspirate de dragostea Reginei pentru copiii sãi ºi pentru poporul român. Basmele au fost publicate pentru prima datã în limba românã în anul 1923 sub titlul Cartea de basme a Reginei Maria (Poveºtile Reginei Maria în dar de Crãciun, în www.curteaveche.ro/blog/2011/12/21/).

Aceastã lume de basm din scrierile Reginei Maria este deja un eveniment ce face parte din magia Crãciunului Regal: astfel, între 10-14 decembrie 2013, Fundaþia Princepesa Margareta a organizat a ºaptea ediþie a galei regale numitã Seri de poveste. Aceste seri de poveste au însã ºi o laturã caritabilã.

„Pe lângã latura publicã, educaþionalã, evenimentul Seri de Poveste are drept scop strângerea de fonduri pentru copiii mai puþin norocoºi, sprijiniþi prin proiectul Fondul Special pentru Copii al Fundaþiei Principesa Margareta a Romaniei, copii ce provin din familii sãrace ºi dintr-o familie cu grave nevoi sociale care riscã sã abandoneze ºcoala din cauza lipsurilor materiale.” (Fundaþia Principesa Margareta a României organizeazã Seri de poveste 2013 - Eroii de basm prind viaþã prin vocea povestitorilor celebri la Cãrtureºti -, în casa-regala.blogspot.ro/2013/12)

De Crãciun Familia Regalã nu a uitat de oameni nãpãstuiþi de soartã: pe 14 decembrie 2013, Alteþa Sa Regalã Principesa Margareta a pregãtit, alãturi de maeºtri gastronomi, sarmale, brioºe, paste la cuptor, cu pui ºi ciuperci, în sos de smântãnã, donate bãtrânilor ºi copiilor fãrã posibilitãþi materiale.

„Reporter: Pasionaþii de gastronomie au fost invitaþi la Palatul Regal pentru a prepara bucate alese.
Bucãtãreasã: Paste la cuptor cu pui ºi ciuperci ºi sos de smântânã ºi totul cu mult caºcaval pe deasupra.
Bucãtãreasã: Ce am folosit eu faþã de sarmalele obiºnuite de post sunt nucile pisate, ele dau o aromã pãmântie.
Bucãtãreasã : Brioºe cu banane ºi ciocolatã, un produs de post.
Reporter: Principesa Margareta va dona toate preparatele bãtrânilor ºi copiilor fãrã posibilitãþi. Scopul campaniei spune ea nu este de a oferi o masã îndestulatã sãrmanilor ci de a aduce spiritul sãrbãtorilor în sufletul tuturor.
Principesa Moºtenitoare Margareta: Oamenii au nevoie de ajutor pentru cã cei care sunt mai bãtrâni ºi nu au posibilitatea de a mânca cum trebuie sau se simt singuri mergem acasã ºi le dãm de mâncare, mergem ºi la cumpãrãturi cu ei, ºi aºa nu sunt singuri de Crãciun. ” (Masã Regalã pentru sãrmani, în www.princeradublog.ro, 14.12.2013)

Lansarea cãrþii Crãciunul regal a fost doar un preludiu pentru Sãrbãtoarea Naºterii lui Isus Cristos, celebratã în 2013 la Sãvârºin, care a fost pentru câteva zile un loc de poveste în care s-a simþit magia unui Crãciun de poveste când „ne simþim copii ºi încercãm sã credem cã existã Moº Crãciun” (Crãciunul Regal din 2013, în www.princeradublog.ro, 23.12.2013). Într-o declaraþie de presã, Alteþa Sa, Principele Radu descrie aceastã atmosferã magicã.

„Duminicã, 22 decembrie, Familia Regala a României a primit, la Sãvârºin, grupuri de colindãtori din þarã. În jurul prânzului Principele Radu ºi Principesa Elena au ascultat colindul elevilor de la Transilvania College, al Dubaºilor de la Almãº-Sãliºte, al reprezentanþilor comunitãþilor locale din Timiºoara ºi Simeria. Colindãtorii au fost primiþi cu daruri, cozonac ºi ceai cald în Satul Regal, la intrarea pe Domeniul Regal Sãvârºin. Dupã-amiaza, Majestatea Sa Regele, împreunã cu Principesa Moºtenitoare, cu Principele Radu, Principesa Elena ºi Principele Nicolae au participat la concertul susþinut de Corul Catedralei Episcopale din Deva. Colindãtorii au fost primiþi de Majestatea Sa, în jurul bradului de Craciun, împodobit în Muzeul Regal al Automobilului. La eveniment au participat, alãturi de sãvârºineni, reprezentanþi ai autoritãþilor din judeþele Hunedoara ºi Arad. Evenimentele publice au continuat la Sãvârºin ºi în zilele urmãtoare, Familia Regala participând în preajma Crãciunului la peste 15 angajamente” (Colindãtori regali la Castelul de la Sãvârºin, în www.princeradublog.ro, 23.12.2013).

Deviza regalã este Nihil Sine Deo aºa cã în mod logic reprezentanþii Casei Regale de România nu au uitat nici în acest an sã participe la liturghia de Crãciun: „Miercuri, 25 decembrie, Familia Regalã a participat la Slujba de Crãciun, la Biserica ortodoxã din Sãvârºin” (Programul evenimentelor publice ale Familiei Regale a Romaniei pentru Craciun 2013, în www.princeradublog.ro, 16.12.2013).

Mesajul de Crãciun al Majestãþii Sale Regele Mihai se înscrie pe linia catezei creºtine oferind tinerei generaþii ,,care dovedeºte vigoare ºi talent” (Mesajul Majestãþii Sale de Crãciun, în www.princeradublog.ro, 24.12.2013) un punct de reper numit familie.

„Familia noastrã a avut însemnate sãrbãtori în 2013. Pe 10 iunie Regina ºi cu mine am împlinit 65 de ani de cãsãtorie. Amândoi am dori ca exemplul nostru de viaþã sã înspire pe contemporani, arãtând importanþa familiei în timpurile de astãzi” (ibidem).

Tabloul familiei este întregit cu evocarea figurii luminoase a Reginei Elena care, aratã Majestatea sa Regele Mihai se bucura de atmosfera Crãciunului de poveste de la Sãvârºin: "sunt sigur cã de undeva, din ceruri, Regina Elena se bucurã de toate acestea" (ibidem). Mesajul regal se încheie cu urarea de pace sufleteascã adesatã tuturor românilor aflaþi în þarã, în Basarabia precum ºi oriunde în lume : „Tututor, copii, pãrinþi ºi bunici, celor din þarã ºi din Basarabia, celor care petreceþi Crãciunul în alte þãri ale lumii, ca ºi celor care vã aflaþi în misiuni care fac cinste României, vã doresc sãrbãtori fericite, pace sufleteascã ºi motive de mândrie” (ibidem). Propoziþa finalã invocã ajutorul divin: „Aºa sã ne ajute Dumnezeu” (ibidem)    

P.S. Fotografia a fost realizatã de Daniel Angelescu, Fotograful Casei Regale de România, cãruia redacþia îi adreseazã mulþumiri.

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

Marfã 9

   

Aºezaþi cuminþi, care în banca lui, care în bãncile altora(!!!), porniþi cu mic, cu mare, cu sare, cu ce are omu’ pe bãtãturã mergem cot la cot, fãrã sã dãm din cot în cot. Mergem cu bagaje, cu armele fiecãruia pentru binele colectiv, cu marfã 9.

SPUNEM PREZENT!!!

     pentru copii, pãrinþi, soacre fãrã numãr
     pentru orice tãieri de moþ sau de pe liste pentru orice înmormântãri de situaþie
     pentru rãzmeriþe artificiale sau false-false
     pentru marºuri de protest cu bani sau cu bani
     pentru meciuri directe-indirecte
     pentru mese gratuite, cu picioarecu tot
     pentru parade de modã la modã
     pentru partide de vânãtoare cu puºcã sau fãrã
     pentru mersul pe jos, în cerc, în pãtrat, sau în zadar
     pentru apã de ploaie în bocanci, sau pe piele
     pentru bãtãi gratuite, cu doi-trei-patru la zero
     pentru schimburi de microbi, de ture, de mame sau în naturã (moartã sau vie)
     pentru naºteri, renaºteri, boteze, raboteze ºi chermeze spontane sau organizate
     pentru corecþii financiare, corporale, gramaticale
     pentru degustãri moca
     pentru orice miºtouri fãrã
     pentru eºecuri garantate
     pentru adevãr adevãrat
     pentru distracþie fãrã numãr
     pentru succese degeaba
     pentru laude plagiate
     pentru bãuturã cu grade sau fãrã
     pentru naºpeþi/naºpete cu CNP sau fãrã
     pentru a ieºi în faþã sau verso
     pentru cele 4 anotimpuri + al V-lea, al iubirii
     pentru toþi copiii de la 1-101ani
     pentru acte culturale ºi artistice încopciate sau ne

Pentru toate acestea ºi pentru multe alte gãselniþe ne punem amprenta. Cu drag, cu interes, cu dreptul înainte. Slujind o idee, o construcþie, o speranþã. Iatã câteva idealuri pe care le-am pus pe masã. In 2013. Convinºi fiind cã prin mesajele noastre, prin prezenþa unui demers artistic, recte cultural ºi anul ºi amprenta sa vor marca evolutiv oamenii. Anul cultural ca orice an aºteaptã evenimente, aºteaptã oameni cu competenþe, pregãtiþi sã-ºi punã în valoare atuurile.  Iar mulþi se strecoarã, se infiltreazã sã rãmânã efigii ale culturii. Câºtigãtori fiind doar cei ce au ceva de spus. A fost ceva rod anul trecut. La cele trecute în faþã. Fiindcã numai cultura poate salva spirite ºi spiritele. Din amorþire. Ea nu trebuie sã aþipeascã în plin mileniu III, din contrã, nu trebuie sã-ºi piardã identitatea, specificul naþional, suflul creaþiei ºi bucuria de a trãi. Avem pentru ce trãi, pentru bucuria spiritului, pentru o marfã 9. Pe care toþi o aºteptãm. Scuze, scuze nu vã mai reþin…fug, am primit un SMS. S-a bãgat MARFà 9, pentru 2014. Poate, poate prind ºi eu ceva…

Comentarii cititori
sus

Dan Nãstasie

 

To B or to A
Diferenþa dintre A ºi B

 

De fiecare datã când calculez punctajul final al elevilor mei, la sfârºit de trimestru ºi rezultatul e la graniþa dintre douã medii, mã întreb dacã notele mele nu sunt cumva subiective ºi temperatura clasei sau modul în care am dormit noaptea trecutã a avut un impact în modul în care le-am acordat.

Deºi în general stabilim criterii clare cu scopul de a cuantifica precis efortul elevilor, în anumite discipline subiectivismul e inevitabil. Criteriile care mãsoarã originalitatea, inspiraþia, estetica sunt destul de vagi ºi greu de aplicat.

Nu cred cã dubiile mele mã fac un profesor nehotarît pentru cã experienþa, flerul ºi cunoaºterea elevilor mã ajutã sã decid uºor ºi fãrã ezitãri în majoritatea cazurilor dar uneori diferenþa dintre un A ºi un B, de exemplu, nu e suficient demarcatã ºi doar pentru câteva procente elevul poate avea nota maximã sau doar o notã bunã. În fond diferenþa dintre A ºi B e la fel de mare ca diferenþa dintre prima ºi a doua literã a alfabetului, chiar dacã, împreunã, sunt primele litere din alfabet.

În mod sistematic am constatat cã e preferabil ca întotdeuna sã corectez toate lucrãrile elevilor referitor la un subiect, fãra întrerupere, în intenþia de a nu fi subiectiv sau de a aplica acelaºi grad de subiectivitate, deºi pe parcursul procesului oboseala poate avea un impact. Dacã încep sã mã uit la ceas nu e un semn bun. Corectarea seamãnã cu citirea unei cãrþi în care acelaºi capitol e repetat din puncte de vedere diferite, cu voci diferite. Unele capitole sunt scrise însã mai bine decât altele ºi rolul profesorului e de a marca diferenþele.

Atunci când corectez îmi amintesc adesea de unul dintre profesorii mei de la universitate, domnul Caramavru. Modul în care corecta m-a marcat ºi afectat personal cu mult înainte de a ºti cã eu însumi voi deveni cândva un profesor. Materia pe care o preda era termodinamica, domeniu important în inginerie. Aveam cursuri, seminarii ºi laboratoare. Cursurile domnului Caramavru au fost însã foarte diferite de cele ale celorlalþi profesori printr-o caracteristicã esenþialã: întindere. Aveam un scris mic ºi economic ºi în medie un curs de douã ore dictat ºi scris pe tablã se întindea cam pe patru pagini. Am rãmas plãcut impresionat când am constatat cã la termodinamicã foloseam în general o singurã coalã de hârtie pentru cele douã ore de curs.

Profesorul intra în clasã la timp dar dupã aceea petrecea o mare parte din prima orã organizând clasa. Activitatea principalã pãrea sã fie verificarea prezenþei. Dupã ce condicile completate de ºefii de grupe erau depuse pe catedrã, domnul Caramavru începea sã le recite tacticos controlând personal prezenþa. Dupã vreo jumãtate de orã, cursul începea domol, ca în bancul cu moldoveanul motociclist care are trei viteze la Mobra lui, „înºet, înºetiºor ºî pi loc”. Pânã la pauzã eram familiari cu titlul ºi tema noului curs, un început de desen ºi cam atât.

Pauza era de obicei generoasã, aveam timp de o cafea mare ºi reluam învãþatul termodinamicii fãrã grabã. Încet, încet, având mult timp la dispoziþie, mi-am editat ºi elaborat cursurile reducându-le în mod frecvent la o paginã. Recordul a fost un curs de o jumãtate de paginã, datorat mai puþin talentului meu editorial cât stilului academic al domnului Caramavru. Poate cã lungimea cursului nu e foarte relevantã dacã ar avea vreun impact. Cursul bazat pe cicluri Carnot era doar o extrapolare a capitolului din fizicã însã, pentru mai buna înþelegere, era dublat de laboratoare ºi seminarii.

Laboratorul de motoare termice era plãcut ºi liniºtit, fãrã fum sau zgomot, pentru cã nimic nu funcþiona niciodatã. Ziua când tehnicianul a încercat sã porneascã unul dintre motoarele Diesel, a fost o excepþie. Motorul nu a pornit dar a produs ceva fum ºi zgomot.

În sfârºit, dupã îmbinarea teoriei termodinamicii cu practica, aveam ºi seminarii cu scopul clar dezvãluit de a rezolva probleme de termodinamicã. Problemele erau abstracte ºi greu de înþeles. Prezenþa era însã obligatorie pentru cã, din nou, domnul Caramavru analiza condica plin de minuþiozitate ºi rãdbare.

Circula zvonul cã profesorul fusese mutat disciplinar din Timiºoara. Dupã o jumãtate de an de liniºte în laborator, probleme la seminar ºi o broºurã compactã de curs, de mãrimea celei oferite de Muzeul Satului, a sosit ºi ziua examenului.

Examenul avea douã pãrþi, scris ºi oral. Cei care obþineau o notã foarte bunã din scris erau scutiþi de subiectele de oral. Nu-mi fãceam iluzii cã voi avea o asemenea ºansã, învãþatul pentru mine rezumându-se la douã, trei sãptãmâni de sihãstrie în care memoram ceea ce era de memorat, dupã care uitam cu aceeaºi vitezã totul. Ingineria a fost probabil o alegere greºitã, într-un context fãrã prea multe opþiuni.

Metodele prin care încercam sã învãþãm erau diferite dar cea mai popularã punea accentul pe memoria vizualã. Un expert al metodei era colegul meu Sever. Comentând între scris ºi oral, ne-a descris cum îºi amintea subiectul de teorie punct cu punct, vizual, de parcã ar fi avut cursul deschis în faþã. Subiectul începea în cursul ºapte, continuând în prima parte a cursului opt – povestea Sever – ºi în mod incredibil îmi aminteam ºi desenele ºi textul de parcã aveam toate paginile în faþã. Ca sã ne convingã, mima întoarcerea paginilor þinând ochii închiºi ºi explicând procesul.

- Memoria vizualã poate fi foarte eficientã. Nu aveam decât sã întorc paginã de paginã ºi totul era acolo. Am scris tot ce era în cursul ºapte în detaliu. Subiectul continua în cursul opt dar când am întors pagina, în memorie, am avut un mic ºoc - îmi lipsea cursul opt.

Teoria mi se pãrea relativ uºor de memorat dar în mod neaºteptat am reuºit sã rezolv cea mai mare parte din problema probei de scris, care avea câteva puncte distincte. Primind lucrarea corectatã am fost plãcut surprins cã am luat nota opt deºi, verificând problema, greºisem în aplicarea unei singure formule. Rezultatul numeric greºit însã a fost folosit pentru punctele urmãtoare ºi valorile numerice erau deci contaminate, deºi raþionamentul ºi aplicarea formulelor fuseserã corecte.

Opt nu era o notã suficient de mare ca sa fiu scutit de oral, aºa cã a trebuit sã mã prezint la a doua parte a examenului. Aºteptarea în faþa uºii sãlii de examen era plinã de tensiune ºi fiecare reacþiona diferit într-o asemenea situaþie.Adrianîncerca sã citeascã pânã în ultima secundã posibilã, Vasi fuma gânditor, Carmen îºi aranja machiajul. Luminiþa se plimba cu paºi mici, mãsurând lungimea culoarelor.

Cravata mã cam strângea dar învãþasem lecþia cã trebuie sã mã prezint la examen în costum, de parcã era cununia civilã a termodinamicii cu mecanica. Domnul Vãtafu, un alt profesor favorit al meu, mã dãduse afarã de la examen pentru cã nu aveam o cãmaºã cãlcatã impecabil ºi cravatã. Ingineria s-a dovedit mult mai festiva decât aº fi crezut la admitere, atunci când credeam cã voi fi tot timpul murdar de ulei. N-am avut de ales, am mers acasã, m-am schimbat, am revenit ºi am intrat din nou la examen, ca la o seratã academicã matinalã.

De data asta, însã, la termodinamicã, mi s-a pãrut cã aº fi meritat o notã mai bunã. Am rãspuns acceptabil la oral ºi domnul Caramavru se pregãtea sã-mi scrie nota în catalog când mi-a venit ideea ineditã de a contesta nota de la scris.

Politicos, l-am rugat pe profesor sã verifice din nou lucrarea mea, mai ales problema care chiar dacã avea câteva rezultate numerice greºite, în fond avea o singurã greºealã. Pentru acea greºealã pierdusem douã puncte. Mi s-a pãrut cã cererea mea l-a agasat puþin pe domnul Caramavru dar, cu un oftat înfundat, ºi-a pus ochelarii ºi a aruncat o privire pe lucrare. Dintr-un dosar copertat în roz a scos foaia cu rezultatele problemei ºi a început sã le compare în faþa mea, unul câte unul. Mi s-a pãrut o metodã primitivã pentru mediul academic.

Profesorul a confirmat cã primele rãspunsuri erau corecte dar la al patrulea punct rezultatul era greºit. Eroarea modifica rãspunsurile la punctele urmãtoare, deºi raþionamentul era corect. Oprit la punctul patru ºi vãzând discrepanþa, profesorul a meditat, a pus teza jos ºi dupã un moment de ezitare a tãiat nota opt cu un pix cu pastã roºie.

Mã felicitam pentru curajul de a-i cere sã verifice din nou lucrarea ºi aºteptând schimbarea notei, am început sã mã relaxez. O notã  buna la termodinamicã ar fi fost mai degrabã o surprizã dar, fiind placutã, nu mã deranja. Sub nota opt, profesorul a scris mare ºi citeþ, ºapte. Am rãmas stupefiat, privindu-l fãrã sã înþeleg. Domnul Caramavru mi-a aruncat o privire rapidã, cu subtitrarea „mai vrei ceva?” ºi s-a pregãtit sã-mi treacã nota în catalog.

Mi-au trebuit câteva secunde ca sã mã autoconving cã e de fapt o neînþelegere ºi sancþionarea de douã ori a aceleiaºi greºeli era doar negarea negaþiei interpretatã negativ. Pierdusem trei puncte pentru o singurã greºealã doar pentru cã cerusem reluarea meciului. Disputa alegoricã, deschisã, student-profesor, devenise mai degrabã un joc de p o k e r impredictibil. Am calculat rapid cã ºapte mã menþinea într-o poziþie acceptabilã din care puteam risca o nouã licitaþie.

Înainte ca domnul Caramavru sã poatã scrie ºapte în catalog, l-am întrerupt politicos ºi l-am mai rugat sã verifice încã o datã lucrarea. Am repetat cã, dupã pãrerea mea, era o singurã greºealã în lucrare ºi ar fi trebuit sã pierd mai puþin de trei puncte. N-am avut curajul sã mai menþionez câte.

Vizibil agasat de insistenþele mele, care-l împiedicau sã-ºi guste cafeaua tocmai adusã de la bar, profesorul a redeschis dosarul cu rezultatele problemei ºi a pus alãturi lucrarea mea ºi lista respectivã. Dupã ce ºi-a aranjat îndelung ochelarii, ca sã sublinieze efortul, a comparat unul câte unul rezultatele, confirmând din nou cã punctele a, b ºi c aveau rãspunsurile corecte. La punctul d s-a oprit meditativ, ºi-a scos ochelarii ºi a început sã-i ºteargã gânditor. Când a terminat, cu miºcãri sigure a tãiat nota ºapte. Am simþit o anumitã uºurare dar ºi o emoþie ciudatã ºi mi-am dat seama cã niciodatã nu mai contestasem vreo notã, ceea ce era probabil o atitudine defetistã. Deºi preocupat, domnul Caramavru rãspunsese politicos cererii mele ºi pãrea cã va face corecþiile necesare. Sub nota ºapte, pe care a tãiat-o din nou cu pixul, profesorul a scris tot cu cernelã roºie, ºase, dupã care m-a întrebat doar din priviri dacã sunt mulþumit. Mi s-a pãrut cã întrezãresc o umbrã de ironie în acea privire dar nu puteam fi sigur. Pierdusem încã o mânã la p o k e r.

Ca în jocurile electronice, mai aveam o viaþã dar mã confruntam cu un adversar formidabil ºi deja destul de predictibil. Consecvenþa stupiditãþii lui era ºocantã dar în perfectã armonie cu atitudinea lui profesionalã. O alta contestaþie ar fi însemnat o altã modificare a notei ºi poate cã nu doar de un punct. În final aº fi putut pica examenul doar pentru o singurã greºealã. Mi s-a pãrut normal sã-i spun ce cred despre modul lui de notare absolut arbitrar ºi lipsit de orice logicã. Mi s-a pãrut cã meritã sã afle cât de ridicole sunt cursurile lui miniaturale. Dar mai ales mi s-a pãrut important sã subliniez cã, în afarã de câteva noþiuni teoretice, cursul lui e complet inutil ºi, în general, o pierdere de timp. Prezenþa ar fi putut-o face mai bine în cafeneaua 'Aroma' de peste drum. Ar fi trebuit sã-i spun toate cele de mai sus sau doar sã-i cer sã verifice din nou lucrarea... 
În realitate nu am fãcut nimic ºi nu am mai deschis gura deºi rãmãsesem cu gura cascatã în mod figurativ, privind cum domnul Caramavru mi-a trecut nota ºase în carnet.

De aceea, adesea, când corectez lucrãrile elevilor mei, îmi amintesc acest episod caraghios ºi mã întreb cât de dominant e Caramavrul din mine. Cât sunt de afectat de temperatura din salã, de confortul scaunului pe care sunt aºezat, de ceea ce am mâncat la dejun sau de faptul cã echipa mea favoritã de fotbal a pierdut din nou. Cât de mare e diferenþa dintre un A ºi un B?

Profesorul ºi elevul par cã privesc aceastã diferenþã, uneori invizibilã, printr-un binoclu dar de la capete diferite. Elevul priveºte normal ºi imaginea lui e amplificatã în vise, planuri, idealuri cu traiectorii divergente care ies din zona vizualã. Profesorul pare sã priveascã invers, prin binoclu, imaginea lui fiind micºoratã, cuprinzãtoare dar lipsitã de detalii. Pentru un elev, diferenþa e mult mai mare decât pentru profesor ºi poate influenþa atitudinea lui de o viaþã.

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Nopþi de revoluþie cãlduþã
IV

 

Scene de tot râsul dacã n-ar fi fost triste ºi, uneori, jalnice

1. Nelu era mândru de el ºi de tot ce-i aparþinea. Aºa cã se îmbrãca la patru ace iar la maºinã ºi la nevastã þinea ca la ochii din cap. De aceea nici nu împrumutase maºina cuiva, vreodatã. Maºina era neagrã ca a celor de la Partid ºi fãcuse rost ºi de numãr mic. Asta dovedea cã face parte din lumea bunã a oraºului. El era, de fapt, doar un simplu tehnician ºi se ocupa cu diverse reparaþii orin oraº, dar când apãrea în maºina sa neagrã cu numãr mic, îmbrãcat in haine negre perfect cãlcate si cu helanca sa gri pe gât, se credea cel puþin primul-secretar.

În dimineaþa zilei de 22 decembrie 1989 avea treaba undeva prin centru. A parcat regulamentar ºi s-a dus la treaba lui. Nu a stat mai mult de o orã. Când s-a întors in parcare a gãsit o haitã de revoluþionari ad-hoc ce discuta cu înverºunare.
-Þi-am spus eu, domnule, a parcat maºina asta plinã de armament ºi a plecat dupã ceilalþi teroriºti ca sã înceapã lupta.
-Da, l-am vãzut ºi eu, era intr-un combinezon negru ºi cu o helancã gri.
-Ce ne opreºte, tataie, sã deschidem portbagajul ºi sã vedem ce e înãuntru?… intervenea câte un tânãr entuziast ºi impertinent.
-Tu sã-þi vezi de treburile tale ºi sã nu-þi bagi mucii unde nu-þi fierbe oala cã, uite, eu am fost în douã rãzboaie la serviciul intendenþã ºi, dacã am fost prevãzãtor, uite-mã ºi la al treilea.
-ªi atunci ce facem? întreba câte o babã venitã cu paporniþa goalã de la piaþã.
-Eu zic sã o rãsturnãm ºi sã o distrgem! zise unul.
-Eu zic sã-I dãm foc! propuse tânãrul entuziast,

Nelu se infiltrase prin mulþimea de gurã-cascã revoluþionarã ºi, cu inima cât un purice, se adresã poporului.  Aruncase paltonul negru ºi îmbrãcase o ºubã mai proletarã recât tot proletariatul.

- Oameni buni, mã cunoaºteþi, sunt unul din oamenii respectabili ai oraºului. Nu-l cunoºtea nimeni dar hotãrârea cu care vorbea i-a convins. În numele FSN am venit sã ridic aceastã relicvã a trecutului întunecat. Se urcã ºi plecã lãsând lumea sã comenteze în continuare.

A doua zi, maºina era roz. Dar cu ce emoþii!

 

2. În acel orãºel, cel mai mult au avut de suferit instalatorii de la instalaþiile de furnizare a apei calde. Din cauza subdimensionãrii reþelelor, apa se drãmuia, aºa cã instalatorii trebuiau sã intre în cãminele îngropate, cu cheile lor speciale ºi sã manevreze robinetele mari de apã caldã care deserveau câte un grup important de blocuri.

În dupã-amiaza zilei de 22 decembrie a început urgia.  Un nene vigilent ce fuma o þigarã pe geamul de la bucãtãrie a zãrit ieºind ca din pãmânt un individ imbrãcat în negru, exact cum spuneau la TV, ºi având în mânã ceva ce aducea a pistol. Imediat a dat alerta în bloc, oamenii au ieºit vitejeºte ºi l-au înhãþat pe cel care se jura pe tot ce avea în lexicul sãu destul de limitat cã e doar un simplu instalator ºi, cu alai mare l-au predat militarilor ce apãrau FSN ºi Victoria Revoluþiei.

Iar scena s-a repetat în mai multe colþuri ale oraºului.
Aºa cã oamenilor li s-au confecþionat un fel de patrafire pe care scria ºi în faþã ºi în spate – intervenþii instalaþii. Traiascã Revoluþia.
Lumea s-a calmat ºi doar câte o babã chioarã, trecând pe lângã instalator, îi spunea – Binecuvânteazã, pãrinte!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey