•  Györfi-Deák György
•  Victor Martin


sus

Györfi-Deák György

Un cititor deconspirat


De vreo lunã, în urma unei declaraþii prezidenþiale, mass-media urmãreºte cu sufletul la gurã cazul „ofiþerului acoperit” tupilat printre cei 14 candidaþi dornici sã devinã conducãtorul celei de-a Treia Republici (republica pur ºi simplu republicã). Pe fondul vânzolelilor provocate de identificarea „mascatului”, un realizator de emisiuni TV, acum proaspãt însurãþel, ºi-a deconspirat calitatea de agent de influenþã în solda armatei române, lucru oricum ºtiut de toatã lumea, de vreme ce decretul de înaintare a lui în grad apãruse în Monitorul Oficial. Cum discuþiile legate de acest caz au fost purtate în intervalul orar când nimeni nu doarme, isteria conspiraþionistã a cuprins ºi categorii considerate cultivate ºi sobre, precum publicul educat.

Iatã un astfel de ecou neobiºnuit.

salaj1Am participat la cele mai multe dintre ediþiile manifestãrii „Sãlãjeni la ei acasã”, organizate de Biblioteca Judeþeanã Sãlaj, cu începere din 2005, în prima joi din luna octombrie, la iniþiativa doamnei directoare Florica Pop. La acest nivel, de centru judeþean, orice instituþie de profil are un serviciu bibliografic, a cãrui sarcinã este urmãrirea activitãþii editoriale din regiune, consemnarea apariþiilor ºi actualizarea bazei de date care reflectã efervescenþa creatoare a locuitorilor din regiune. În Zalãu, bibliotecarele Lucia Bãlaº ºi Bódis Ottilia, ajutate de colegii din teritoriu, au trimis un chestionar tuturor celor care au scos o carte sau un CD, au realizat clãdiri, sculpturi sau picturi amplasate în spaþii publice. Unii n-au rãspuns ºi totuºi au fost fost uimiþi sã descopere cã bibliografele ºtiu o mulþime de amãnunte despre activitatea lor - informaþii culese cu rãbdare din presã, cataloage de editurã, prefeþe ºi postfeþe, note de subsol, curriculum-uri postate pe internet etc.

La ediþia a X-a, jubiliarã, din 2 octombrie 2014, doamna Florica Pop s-a amuzat pe seama uimirii celor care au împlinit 50, 60, 65, 70, 75, 80 de ani sau chiar mai mult. Ei au fost identificaþi, sunaþi la numerele din cartea de telefon ºi chemaþi sã participe la aniversarea colectivã a tuturor celor care vor lãsa ceva în urma lor. Iniþiativa sãlãjeanã este bine venitã, în contextul în care un poet foarte cunoscut, participant la „Revoluþia Românã în direct” („Mircea, fã-te cã lucrezi!”) mãrturisea la ºedinþa de lecturã publicã din 11 iunie 2011 de la Zalãu, cã, deºi cu un an înainte împlinise o vârstã rotundã, nimeni din Bucureºti nu l-a bãgat în seamã. Ehehei, dacã Dinescu s-ar fi nãscut la Surduc sau Halmãºd, atunci sigur n-ar fi avut motive sã se întristeze.

salaj2Existã patru categorii profesionale care lucreazã cu informaþia: serviciile secrete,  calculatoriºtii, ziariºtii ºi bibliotecarii. Am vãzut în comedia License to Wed (cu regretatul Robin Williams) cum un preot planta un microfon în camera de hotel a tinerilor dornici sã se cãsãtoreascã ºi îi urmãrea în stil CIA. Ei bine, sã nu vã aºteptaþi ca serviciile bibliografice sã procedeze la fel, cultura nu dispune de prea mulþi bani, iar gadgeturile miniaturizate costã. În schimb, ori ce câte ori numele unui creator va apare în spaþiul public, respectivul va fi consemnat ºi, dupã adunarea mai multor date, va deveni un articol într-o lucrare de referinþã precum Dicþionarul biobibliografic Sãlaj - Oameni ºi opere (Cluj, Editura Dacia XXI,2011)[de gãsit aici]

Bineînþeles, cine nu doreºte sã atragã atenþia asupra sa poate sã foloseascã un pseudonim, dar vã asigur cã nu va scãpa de vigilenþa urmãtoarei generaþii de bibliotecari. Când a publicat primele sale traduceri maghiare din poezia lui Eminescu la ªimleu Silvaniei în 1889, preotul sãlãjean Laurenþiu Bran le-a semnat Szamosújvári, pentru cã era seminarist la Gherla. Douãzeci de ani mai târziu, misteriosul traducãtor a fost identificat cu precizie, deoarece ºi-a republicat lucrãrile în volumul Román költõkbõl (Din poeþii români), în colaborare cu Révay Károly (Baia Mare, 1909).
Sunt familiarizat cu toate acestea, deoarece eu însumi sunt un bibliotecar. Cel din Jibou. Un bibliotecar dornic acum sã mãrturiseascã, sã se deconspire, sã spunã lumii cã, în ciuda titulaturii pretenþioase de „lucrãtor în culturã” ºi a studiilor de specialitate, nu este de fapt decât un simplu cititor.
Da, recunosc cã ºi la serviciu, ºi acasã, citesc ori de câte ori timpul ºi vremurile îmi permit „dulcea zãbavã a cãrþilor”.
Cui nu mã crede pe cuvânt îi prezint permisul de intrare la biblioteca judeþeanã. Mãrturisesc public cã nu este singura instituþie de profil pe care o frecventez. Iar atunci când egulamentele de funcþionare nu-mi permit sã mã înscriu la alte biblioteci, recurg la tot felul de trocuri ºi aranjamente cu foºtii cititori, deveniþi studenþi în centrele universitare din vecinãtate, ca sã mã ajute sã gãsesc cãrþile ce n-au intrat la noi în judeþ.
salaj3Pentru cã asta am fost, sunt ºi nu cred sã mã schimb tocmai acum, la 50 de ani: un cititor. Cum am gãsit lucruri interesante în maghiarã,  limba mea maternã, le-am tradus, le-am corelat, le-am adãugat un pic de sare ºi piper ca sã le servesc în formã de curiozitãþi publicului român. Aºa am devenit scriitor. Apoi, am ieºit din cabinetul de documentare ºi am cãutat pe teren extraordinarul de lângã noi. A techergheli înseamnã a hoinãri, a umbla teleleu fãrã voia celor de acasã, a pierde timp pentru a descoperi ceea ce pãrinþii ocupaþi cu treburile zilnice ignorã ºi nu preþuiesc. Datoritã ignoranþei, riscãm sã pierdem elemente definitorii, valori spirituale, lucruri imposibil de înlocuit, precum melodia pe care se cânta balada Meºterului Manole ori locaþia zonei bântuite de duhul codrenesc a Babei Cele Moarte dintre Var ºi Borza. Am adunat, am consemnat ºi am transmis spre pãstrare poveºtile oamenilor. Acum m-am apucat de o carte dedicatã episoadelor anecdotice din trecutul oamenilor de seamã sãlãjeni. Dacã mã ajutã Dumnezeu, în câþiva ani voi rotunji o trilogie menitã sã prezinte lumii Þara Silvaniei: regiunea dintre râurile Criºul Repede, Almaº, Someº ºi câmpia ungureascã.
Asta numai ºi numai ca sã vã preschimb ºi pe Dumneavoastrã.
În ce?
Cum adicã în ce?
Evident: în niºte cititori. ªi nu orice fel de cititori, ci în cei mai bine informaþi cititori.
Pentru cã asta e menirea bibliotecarilor, cu toþii cititori sub acoperire. Fie cã deservesc direct publicul la sala de împrumut, secþia de periodice sau sala de lecturã, fie cã lucreazã nevãzuþi la achiziþii, catalogare sau bibliografie, ei sunt chemaþi sã conserve producþia scrisã sau audio-video dintr-un spatiu comunitar ºi, prin strãdanii continue, sã uºureze accesul tuturor la informaþie.

Comentarii cititori
sus

Victor Martin

 

Rebranduirea de jazz

 

Ca mulþi alþii, stai ºi te întrebi ce rost mai are sã scrii cãrþi în România de azi?! Aºa cum tinerii se îndreaptã spre medicinã pentru cã nu mai au nici un avantaj sã devinã economiºti, avocaþi sau ingineri, prin compararea unui rãu cu un rãu ºi mai mare, tot aºa unii dintre ei se îndreaptã, dinspre citirea cãrþilor, spre scrierea lor. Venit la oraº cu tãgârþa pe umãr, ca Adrian Pãunescu, cel chemat de muze la o cafea sau la cinã se înfige în vreo redacþie, la vreun inefabil marketing sau promotion, unde nu ºtie nimeni ce faci de fapt; nimeni nu vrea sã îmbrãþiºeze meseria fraþilor lui Marin Preda, ci chiar pe aceea a marelui prozator. Unii mai frecventeazã câte o facultate, alþii, mai practici, pozeazã în chelneri sau frizeri dedicaþi. Pânã la ciocnirea cu muzele aleg varianta economicã a participãrii la vreun cenaclu, societate, asociaþie sau adunare literarã duminicalã.

Cu timpul, se plombeazã pe lângã vreo revistã, editurã, librãrie virtualã, ceva, corectori, specialiºti în marketing, promotion, sau chiar redactori. Trãim o perioadã de tranziþie asemãnãtoare celei a anilor '50 ai secolului trecut, perioadã de asimilare a tineretului plecat de la þarã.

Scriitorii mai în vârstã frecventeazã cenaclurile, asociaþiile, târgurile sau lansãrile de carte pentru a avea cu cine sã stea la o tacla cu iz pseudointelectual sau sã bea un pahar pe banii altora. Sunt cei care erau foarte puþin bagaþi în seamã de cei solid aºezaþi pe felia de ºunci comuniste. Trãind clipe de glorie iluzorie, aceºtia au avut impresia cã a venit libertatea la putere dupã 1989; libertatea de a scrie, chiar ºi libertatea de a spune lucruri grave; mai puþin libertatea moralei, luatã mai mult ca o obligaþie.

Constrângerile economice au înlocuit constrângerile morale. Mulþi ºi-au înfiinþat edituri, site-uri, librãrii reale sau on line, reviste sponsorizate sau nu, O.N.G.-uri etc.

În 2012 s-a dat un semnal cã nu vor mai fi nici libertãþi morale, aºa cã nu-ºi mai bate nimeni capul cu libertãþile economice. Sau îºi bate?! Cine stie?           

Indiferent dacã sunt tineri sau bãtrâni, scriitorii îi dau înainte cu scrisul. Indiferent dacã sunt sponsorizaþi de Uniune, Ministerul Culturii, vreo fabricã de ascuþit pile sau nu sunt, nu prea mai au ce face cu laptele muncii lor ºi îl varsã, ostentativ, din câmpul muncii, în câmpul culturii. Editurile ºi tipografiile mici ºi mijlocii se susþin foarte greu din punct de vedere economic. Ele îi pun autorului cartea în braþe, sã se descurce cu vânzarea. ªi sã vrea sã dea dãrile pentru vânzarea tirajului, nu pot.

În condiþiile „proprietãþii intelectuale” actuale, nu prea ai vreo ºansã sã vinzi ceva. ªi nici vreun interes; din cauza asta. Cureaua de transmisie dintre producãtor ºi beneficiar n-a mai fost schimbatã; e putredã de dãri.

Îþi faci publicitate, mai ales pe Internet, unde nu costã nimic, faci lansãri de carte, pe la târguri sau rebranduiri la caºcaval, cu þuici ºi sãrãþele, te baþi pe burtã cu recenzorii sau criticii cu  pretenþii, te lauzi cu prietenii pe facebook ºi cam atât.

Indiferent dacã ai scos cartea în regie proprie sau ai fost sponsorizat, trebuie sã te descurci. Dacã nu te descurci, nu te descurci; cui ce-i pasã? Nimeni nu vrea sã îngraºe Fisc-ul pentru tine.

Oricât þi-ar plãcea sã fii citit prin funduri de þarã, acolo nu ajungi. ªi e cu dus-întors. Rãmâi ilustru necunoscut. Nu te ºtie nimeni.

Fiind necunoscut, eºti ignorat de critica adevãratã ºi prãpastia se lãrgeºte ºi mai mult. Nici tradus nu eºti. Dacã nu eºti tradus, nu eºti vândut în strãinãtate, unde se vinde orice.

Editurile mari ajung în funduri de þarã, prin hipermerket-uri sau biblioteci. Cinci mii de exemplare sunt spulberate în o mie de târguri, indiferent dacã eºti arhicunoscut sau celebru anonim, indiferent dacã avem de-a face cu romanul secolului sau vreo lucrare despre paranormal. Din cauza asta ºi au editurile mari o paletã aºa de largã de colecþii, sã se autosusþinã prin metoda compensaþiei, ca la C.A.P., unde, când se vinde brânza, nu se vând legumele, când se vând  legumele, nu se vând cerealele, când se vând cerealele, nu se vând fructele etc.

Editurile mici ºi mijlocii, care n-au prins momentul prielnic postdecembrist, devin din ce în ce mai greu edituri mari. Cele ajunse în top par a nu mai da niciodatã faliment. Atâta timp cât critica literarã þine ºtacheta foarte jos, le dã mâna sã publice orice prostie. Menþinerea calitãþii cãrþilor la cota de avarie le e favorabilã.

Cei care nu vor sã se facã „scriitori de casã” rãmân cu cartea în braþe, sã se descurce singuri cu fiscalitatea exageratã ºi arbitrarã a ultimilor zece ani.

Editurile mari nu se deosebesc între ele decât prin criteriile absconse de editare ºi tipãrire. Acestea rãmân necunoscute doar pentru scriitorul cel rãu, care se încãpãþâneazã sã-ºi depãºeascã limitele, sã treacã dincolo de meterezele mediocritãþii ºi sã strice jucãriile editorilor „de treabã”.

În lumea de apoi a spaþiului Schengen, autorul rãmâne cu mai puþini bani la exemplar de carte vândut decât cel din societatea noastrã multilateral dezvoltatã, dar acolo cartea se vinde; din cauza civilizaþiei ºi culturii nesimþite promovate. În þãrile civilizate, cartea e vândutã de editurã, pe contract ferm cu toate lanþurile de librãrii ºi biblioteci. Autorul discutã numai cu editurile. Nu existã edituri mari ºi mici; toate sunt tratate la fel. Toate au traducãtori, graficieni, corectori, specialiºti în marketing sau PR angajaþi.

PR-iºtii ºi marketing-iºtii editurilor mari din þara noastrã sunt studenþi la relaþii cu cine ºtie ce public, economiºti cu douã-trei facultãþi, fete de patroni, profesori fãrã de catedrã, toþi pripãºiþi la oraº. Specialiºtii în marketing nu au habar de piaþa cãrþilor. Ei se ocupã cu orice altceva: organizãri de standuri pe la târguri, organizãri de sesiuni de lecturã din autori români sau strãini,  transporturi sau intoxicãri cu spam-uri. Specialiºtii în PR nu au nici o treabã cu promovarea unor scriitori noi sau de valoare, ocupându-se mai mult de rebranduiri sau lansãri de carþi ºi reviste.

Nu poþi sã nu râzi cu lacrimi la lansarea unei reviste rebranduite, publicaþie care mergea înainte de 1989, când nu prea aveai ce citi, unde cântã o tânãrã la vioarã ºi un grup de jazz.  Deºi par a nu da niciodatã faliment, dupã un timp, editurile mari devin caduce, ca orice C.A.P. 

Nu literatura românã e subþire, ci abordarea, subþire, superficialã, a problemei. Cele câteva edituri mai rãsãrite de la noi aleargã singure ºi ies pe locul doi. Nu au prea mare concurenþã, iar lipsa concurenþei genereazã faliment, indiferent dacã material sau moral. Lipsa unei concurenþe reale creeazã feed-back. Tocmai din cauza acestei lipse, literatura e subþire sau prost reprezentatã.

Cititorii se vor sãtura de re-re-re-reeditãri sau de romanele „scriitorilor de casã”, extrem de mãguliþi când nu merge copyright-ul ºi sunt bãgaþi ºi ei în seamã. Publicarea lor e un pic de reclamã ºi atât.      

O clipã, toatã lumea a avut impresia cã vine un taifun de libertate, dar n-a fost decât un fâs. Ca reacþie fireascã la rebranduirea practicatã de editurile de pe val, scriitorii de valoare se vor rebrandui ºi ei, încercând sã vândã vopsele, componente electronice sau salamuri de cal.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey