•  Ce þi-e ºi cu arta asta ?! Arta fuge mai repede ca noi
•  Fotografie: Rafael Dubreu
•  Gravurã
•  To(l)ba de jazz - XV


sus

Valentin Boiangiu

 

Arta fuge mai repede ca noi

 

arta1VB: E violenþã multã în artã.

MD: De ce oare? [1]

VB: Pentru cã e frumoasã, atractivã, spectaculoasã.

MD: Spectaculoasã, înþeleg. Atractivã... remarc acest lucru, probabil explicabil psihanalitic. Dar frumoasã?

VB: Pãi dacã e atractivã ºi spectaculoasã... e frumoasã. Artistic vorbind.
Ce e frumuseþea în artã? De multe ori e neobiºnuitul, bizarul, grotescul, suferinþa altora, spectacolul violenþei, trivialul excitãrii în faþa spectacolului durerii altora. Arta e tare perversã. ªi de aia e frumoasã.

MD: E obsesivã.
Prin anii '90 îmi era greu sã vãd adolescenþi ºi tineri îmbrãcaþi totalmente în negru. Apoi îmi dau seama cã la vârsta aceea moartea nu existã. Durerea nu existã.

VB: La vârsta aia moartea e departe. Dar apropierea ei este poate un rezultat al nivelului ridicat de adrenalinã pe care îl au tinerii.
Arta luatã în sens de frumos nu ar exista fãrã cealaltã artã. Fascinaþia cu „urâtul“, groaza, violenþa,
grotescul... ºi aia e tot artã, nu? 
[2][3]

arta2arta3Uite ce zice Andy Warhol: „So many people seem to prefer my silver-screenings of movie stars to the rest of my work. It must be the subject matter that attracts them, because my death and violence paintings are just as good.“ El se referã la publicul larg, de aia era artist POP (popular culture).

MD: Dar publicul larg în mod sigur vede doar un frumos restrâns, ca sã zic aºa. Urâtul nu e frumos pentru publicul larg.

arta4aVB: Eee... acum s-au schimbat destul de mult aceste conotaþii. Publicul larg nu are o anume direcþie ºi gândire bine definitã. Existã tot felul de niºe ºi gândiri multilaterale.
arta4b

 

 

 

 

 

 

Dar iatã imagini despre o instalaþie enormã fãcutã de Jake ºi Dinos Chapman, care este de fapt reconstruirea instalaþiei Hell fãcutã mai demult dar care a ars într-un depozit. ªi ei au reconstruit-o în doi ani ºi au numit-o Fucking Hell.[4]

MD: Aceste imagini sunt detalii ale aceleiaºi lucrãri?

arta5VB: Toate sunt secþiuni ale aceleiaºi instalaþii. Sunt nouã acvarii mari dispuse în formã de svasticã. Aceastã lucrare este inspiratã din multe referinþe, dar mai ales din Goya- dezastrele rãzboiului[5]. Goya are o mare influenþã asupra acestor doi fraþi Chapman. Ei adaugã ºi imagini din lagãrele de concentrare naziste ºi referinþe la cultura contemporanã (ex. McDonald's).

Pot sã mai exemplific mult, ca sã-þi dai seama ce amploare are violenþa în arta modernã ºi contemporanã, ceea ce e normal... de fapt a fost prezentã dintotdeauna.

arta6Uite ºi de la George Grosz, care a fost grenadier în armata germanã.[6]

MD: Interesant cã apare acel copil la mitralierã. Este un precursor al copiilor folosiþi de teroriºtii palestinieni.

arta7VB: Uite-l ºi pe Peter Howson, artist oficial în Bosnia.[7]

 

 

 

 

Sau încã o interpretare a Bosniei, în viziunea Marinei arta8Abramovic.[8]

MD: Matei Viºniec are o piesã intitulatã Femeia ca un câmp de luptã în rãzboiul din Bosnia. Chiar aºa, fosta Iugoslavie este un exemplu de cum rãbufneºte în om tribalismul. Arta a fost neputincioasã acolo. Sunt momente de orbire când oamenii nu mai ascultã de nimic altceva decât de sâmburele acela al urii.

VB: Sau nu destui oameni se uitã la arta care trebuie. Pentru cã arta bunã poate spune multe oamenilor. Prin artã se poate face multã educaþie. Artiºtii au o conºtiinþã ºi vor sã ilustreze realitatea, sã tragã semnale de alarmã, sã arate ce s-a întâmplat ºi (sperând ca) sã nu mai facem la fel în viitor.

MD: Un artist, ca om, poate fi agresiv? Violent în comportare?

VB: Normal... e om. Sean Scully se bãtea în America pentru bani, prima datã când a ajuns acolo. Arta lui nu valora nimic pe atunci, chiar mi-a povestit. ªi culmea, arta lui e foarte contemplativã.

MD: În ce sens se bãtea?

arta9VB: Cu pumnii... meciuri de box ilicite. ªi uite ce picteazã.[9] Mie lucrarea asta mi se pare foarte senzualã ºi meditativã, calmã pe undeva.

MD: Prin artã violenþa poate fi privitã în faþã mai bine?

VB: Prin artã violenþa nu este decât reprezentatã, nu este realã. Dar prin natura noastrã suntem atraºi de neobiºnuit, de orice spectacol, de orice naturã ar fi el. ªi arta e destul de safeNe putem uita la aceste spectacole fãrã sã ne doarã ceva fizic. Doar emoþional ºi intelectual... Dar astea nu se vãd.

MD: Putem include aici ºi o dozã de masochism în fiecare dintre noi?

VB: Nu trebuie s-o includem noi. O avem cu toþii. Ne-a spus-o ºi marchizul de Sade ºi mulþi alþii. Cu cât o admitem mai repede, cu atât ne putem bucura de ea mai mult.

MD: Artistul care o reprezintã se plaseazã cumva anume? Adoptã o posturã faþã de violenþã?

VB: De multe ori artiºtii vizuali au reprezentat spectacolul durerii, al suferinþelor, pentru cã au considerat cã imaginile sunt mai puternice decât cuvintele. Legat de întrebarea ta: bineînþeles. Dacã n-ar face asta (ºi unii cad în patima asta de a se preface, de a se lamenta aiurea), atunci nu am avea decât un voyerism. Asta e ca pornografia, nu mai e artã.

MD: Artistul nu e un ziarist care doar informeazã, observ cã el expune ºi o idee a sa are o viziune.

VB: Mmmm, discutabil. ªi artistul ºi ziaristul au o dozã mai mare sau mai micã de subiectivism ºi de interpretare ºi de imaginaþie. Artistul informeazã, cum sã nu?! 
arta10Uite alt artist, Tonks [10]:

MD: Ce chestie... oameni aºa desfiguraþi ºi au privirea seninã, aparent zâmbesc. Deºi acolo e carne rãscolitã. Privesc cu greutate, simt cã parcã mi se deschide mie carnea.

VB: Li s-a fãcut chirurgie plasticã. Tonks a fost ºi artist ºi chirurg. Îmi place ce spui. útia-s soldaþi din primul rãzboi. Mulþi de la Ypres.

MD: Artistul-chirurg a avut în primul rând curiozitatea profesionala. Bãnuiesc cã a apreciat prilejul de a pãtrunde în interiorul corpului uman. O secþiune din asta... A inventariat cu titlu de beneficiu ºtiinþific. Cum zici tu, arta în context. Dacã nu-mi spuneai de Ypres, de rãzboi, mã gândeam cã sunt oameni rãniþi în agresini de genul violenþelor domestice, sociale, ca între oameni care au avut cea de împãrþit, poate victime ale unei tâlhãrii.

VB: Tonks nu i-a tãiat el pe aceia, erau tãiaþi deja. Desenele lui i-au servit lui Gilles care fãcea chirurgie plasticã.

MD: Cum este perceputã violenþa naturii? Mã gândesc la manifestãrile violente ale naturii dar ºi la violenþele omului asupra naturii.

VB: Ei, aici avem o întreagã miºcare artisticã ºi filozoficã numitã romantism ºi, mai târziu, expresionism, în arta vesticã. S-o luãm pe rând... Natura violentã (sau nu neapãrat dar arta11impunãtoare) în faþa omului… Cred cã am mai vorbit despre Caspar David Friedrich, artist romantic german, care-ºi punea mereu problema existenþei umane în relaþie cu natura ºi puterea noastrã limitatã ºi slãbiciunile patetice ale omului în faþa naturii.

 

arta12Iatã douã exemple [11][12]:

Mai târziu, în expresionism, avem de-a face cu o auto-reflexie, ca o consecinþã a modernismului, avansurilor tehnologice ºi rolului omului în aceastã lume „progresistã“. Dupã mine, arta13cel mai sugestiv exemplu este Strigãtul lui Munch[13]:

MD: Acest strigãt este în faþa naturii sau în faþa omului?

VB: E strigãtul unui om (el însuºi) în faþa naturii, despre vremea în care trãia. Este un autoportret, de fapt. A fãcut patru versiuni, în jurul anului 1900. O perioadã destul de tumultuoasã a Europei. Tehnologia, industrializarea, condiþiile vitrege de muncã, îmbogãþirea extrem de rapidã a noii clase sociale, burghezia, rolul artistului ºi al omului în tot acest peisaj social ºi politic. Plus cã Munch fuma opium la greu. E o picturã iconicã a artei moderne europene.

MD: Interesant ce spui. Despre 1900, 'la belle epoque', am o percepþie de relaxare a acelui timp. Un timp al modernizãrii.

VB: Belle epoque pentru burghezie, nu pentru toatã lumea. Mulþi artiºti ºi-au pus problema încotro se îndreaptã societatea.

MD Asta este o întrebare perpetuã. ªi în fiecare perioadã par a fi temeri.

arta14VB: Noi vorbeam despre aia. Uite cum vedea James Ensor belle epoque la 1890[14]:

MD: Existã tsunami, vulcani sau pur ºi simplu uragane. Omul e biciuit, natura se manifestã violent faþã de om. Desigur cã ºi omul se manifestã violent faþã de naturã.

arta15 

VB: Uite una dintre furtunile lui Turner....Mie-mi place mult Turner. [15]

Sunt destui artisti care lucreazã cu natura. Dar cei mai mulþi aleg sã se uite la frumuseþea naturii, nu la violenþa ei. Natura, de obicei, e celebratã. Ca Andy Goldworthy de exemplu [16].

MD: E fotografie ?

arta16VB: E o fotografie a unei lucrãri de-a lui, fãcutã de soþie. El face lucrãri numai cu ce gãseºte natural la faþa locului ºi le lasã acolo. Lucrãrile lui se distrug natural în timp. El trãieºte mai mult din cãrþi. A fãcut ºi artã de galerie.

MD: Deci face intervenþie asupra naturii. A mai revenit la locurile unde a creat, sã vadã ce s-a mai ales de lucrãrile alea?

VB: Nu ºtiu sã rãspund la asta. Nu ºtiu decât cã într-un timp a fost ºi la Bradford College, a fãcut cursul pe care l-am fãcut ºi eu. 
Uite la Antony Gormley care a bãgat un nor în galerie ºi pe noi în el.

MD: Artiºtii au o reacþie vizavi de probleme de azi (fracturarea hidraulicã, defriºarea pãdurilor, vânarea balenelor etc)?

VB: Da, sunt artiºti care se uitã la chestiile astea.
ªtii instalaþia aia celebrã a lui Ai Weiwei din Tate Modern? Cu seminþele de floarea soarelui.[17]
arta17aSe referã la o foamete mare în China, cauzatã de secetã. Atunci populaþia s-a hrãnit cu seminþe de floarea soarelui ºi cei mai mulþi au fost salvaþi. Remarcabil e altceva: seminþele nu-s adevãrate.

MD: Sunt lucrate manual?

VB: Sunt de ceramicã, pictate individual (INDIVIDUAL!!!!) cu mâna. Sunt milioane.

arta17bMD: Pictate de cãtre un singur om?

VB: Eeeeee... ai vrea tu... Sunt fãcute înChina, în cuptoare tradiþionale, de ceramicã, ºi pictate de femei, angajate de Ai Weiwei, care erau sãrace sau fãrã servici. El a semnat lucrarea. A fost invitat sã creeze ceva în foaierul de la Tate Modern. Mã rog... un exemplu unde natura, sau violenþa ei, a generat artã contemporanã.

MD: Arta salveazã viaþa.

arta18VB: Ajutã. În trecut ºi eu eram fascinat de imagini macabre, când lucram la Departamentul Anatomic la Leeds Medical School, cu disecþii. Psihologic nu prea m-am descurcat cu el.[18]

MD: Îmi place þinuta capului.

VB: Iatã ºi pictura dupã acest desen. Care, zic eu, nu-i aºa macabrã. Mã fascina spectacolul imaginilor neobiºnuite.

MD: Nici prima nu mi s-a pãrut macabrã chiar dacã ºtiam de unde vine. Acolo mi s-a pãrut cã este durere, dar putea fi o durere psihicã, o melancolie, sfârºealã, zãdãrnicie.

arta18bVB: Mã cam sfârºise emoþional acel proiect. Eram ºi într-o perioadã (încã una) a vieþii, destul de încãrcatã emoþional.

MD: În picturã îmi pare aura ca o relaþionare om-artã. Sentimentul cã arta e în noi ºi totuºi e mai departe.

VB: Poate cã ãla eram eu, care refuzam sã mor, hahahahaha!

MD: Încercãm sã atingem arta ºi este efemerã reuºtia.

VB: Arta fuge totdeauna mai repede ca noi!
Hai sã terminãm într-o notã mai pozitivã. Iatã o lucrare a arta19Corneliei Parker, care este rezultatul unui act violent, o explozie, ºi lucrarea rezultatã e fascinant de frumoasã.[19]

MD: Violenþa naºte artã.

VB: Frumoasã, nu?

MD: Absolut! Frumuseþea lucrãrii îmi pare cã vine din luminã. De fapt lumina de dincolo de violenþã este cea care creeazã.

VB: Da. Lumina în centru, ca explozia care a fost în centru. ªi camera cu umbrele e de luat în seamã. Aici lumina e violenþa.

Note: 

[1] Francis Bacon - Lucian Freud portrait [sus]
[2] Andy Warhol - Edie Sedgewick from screen [sus]
[3] Andy Warhol - Car Crash Red [sus]
[4] Jake ºi Dinos Chapman - Fucking Hell [sus]
[5] Francisco Goya - The Disasters of the war [sus]
[6] George Grosz - God of War -Fear of the Other [sus]
[7] Peter Howson - Serb and Muslim [sus]
[8] Marina Abramovici - Balkan Baroque [sus]
[9] Sean Scully - Gabriel [sus]
[10] Henry Tonks - Facial paintings [sus]
[11] Caspar David Friedrich - Wanderer above the Sea of Fog [sus]
[12] Caspar David Friedrich - The Sea of Ice [sus]
[13] Edvard Munch - The Scream [sus]
[14] James Ensor - The Intrigue [sus]
[15] Joseph William Turner - Wreck of a Transport Ship [sus]
[16] Andy Goldsworthy - Woven branch arch, Langholm, Dumfriesshire, 1986 [sus]
[17] Ai Weiwei - Sunflower seeds [sus]
[18] Valentin Boiangiu - Cap de om [sus]
[19] Cornelia Parker - Cold Dark Matter: An Exploded View [sus]

Comentarii cititori
sus

 

 

Scurt dialog cu Rafael Dubreu

 

Rafael Dubreu este autorul fotografiilor de cap de paginã în acest numãr

 

1. Ce mai povesteºti despre satul tãu? Acela cu o sutã de suflete ºi bazin de apã?

N-o sã vã plictisesc cu povestiri despre tradiþiile din satul meu. N-am stat anul acesta decât vreo patru zile acolo. Suta de suflete s-a nimerit, dar bazine de apã sunt trei, toate construite de oameni din proprie iniþiativã. Dar astea sunt realizãri destul de vechi, au aproape zece ani. Cea mai nouã realizare este a primãriei comunei: Autostrada. Aºa i se spune primei bucãþi de asfalt care leagã Pârvuleºtiul de serpentina ce duce la Sanatoriul Dobriþa, în nordul extrem al Gorjului, datoritã lãþimii neaºteptat de mare pe care o are drumul ce fusese pietruit de nenumãrate ori în anii trecuþi.

Cealaltã realizare recentã este faptul cã bunica mea ºi-a montat camere video de supraveghere pentru cã acum câþiva ani i s-au furat câþiva ardei din grãdinã. Asta i-a atras, în mod straniu, apelativul „baron local”.

2. Închide ochii ºi vei vedea oraºul era o carte destul de celebrã cândva. Tu ce oraº vezi când închizi ochii?

Un oraº eclectic, cosmopolit, aglomerat, vivace, accesibil, fãrã prejudecãþi, în care se produc schimbãri majore de la an la an. Bucureºti, adicã. Zone întinse ale Capitalei au suferit schimbãri radicale în decursul ultimului an de zile. Apar, de la an la an, turnuri ce se înalþã tot mai mult spre bolta cereascã. Acestea sunt lucruri care previn apariþia plictiselii în relaþia mea cu oraºul.

3. Poþi trãi fãrã aparatul de fotografiat?

Desigur, nu m-am nãscut cu el legat de mine. De-abia la 19 ani am þinut în mânã pentru prima oarã un aparat de fotografiat. Încetul cu încetul fotografia a început sã-mi consume aproape tot timpul liber. Dacã nu aº mai avea asta aº picta mult mai mult decât o fac acum.

4. Cum te uiþi la fotografii din albumul de familie, din ale altora, fãcute acum 30 de ani sau acum un veac?

Bunica mea din Craiova are pe perete o fotografie înrãmatã de acum câteva zeci de ani. De pe vremea comuniºtilor, oricum. Aceea este o fotografie care mi-a atras atenþia. Este un portret de studio al ei împreunã cu cele douã fiice. Din punct de vedere tehnic este absolut impecabilã. Lumina, fundalul, retuºurile sunt fãrã de cusur. Dar am remarcat ºi îmbrãcãmintea, coafurile. Mã fac sã fiu nostalgic. Mi se pare cã femeile, cel puþin, erau mai cochete pe vremea aceea.

În rest, albumul de familie este total inexistent în cazul meu. Nu am la ce sã mã uit dacã vreau sã vãd poze de când eram mic, în afara pozei de la catedrã fãcutã la ªcoala Alexandru Macedonski pe când eram în clasa I.

La puþinele poze vechi pe care le am mã uit cu un ochi critic ºi de fiecare datã mã întreb cu ce fel de aparaturã lucrau cei care au realizat fotografiile. În orice caz, fotografiile din anii '90 stârnesc întotdeauna un zâmbet pe sub mustaþã. Eram atât de nepregãtiþi!

5. Cum îþi par oamenii printre care te miºti ºi pe care-i surprinzi în fotografii?

Nu am nicio pãrere despre oamenii pe care îi fotografiez pe stradã ca un întreg. Sunt foarte diferiþi între ei. De multe ori se nimereºte sã fie o femeie cochetã, trecând prin praf ºi gropi, fix în faþa unor lucrãtori ce stau ºi îi admirã ba pe ea, ba pe colegul care munceºte. De obicei, aceºtia sunt subiectul meu preferat: muncitorii.

Oamenii printre care mã miºc mi se par numeroºi. Îmi place faptul cã bucureºtenii se miºcã repede. La metrou vezi destul de des oameni care aleargã pentru a prinde acel tren, chiar dacã vine altul peste trei minute.

O singurã datã am avut de-a face cu o masã de oameni cât de cât uniformã. S-a întâmplat anul trecut, în timpul protestelor din lunile Septembrie ºi Octombrie. A fost fantastic sã observi cum patru, cinci mii de oameni fac o liniºte într-atât de profundã la un apel pentru reculegere, încât se auzea doar traficul de pe unele bulevarde aflate la 500-600 de metri depãrtare.

6. Citind despre un caz din Canada, cu un jurnalist penalizat pentru cã a publicat o fotografie a unor persoane, în spaþiu public, cum comentezi tendinþele actuale de reglementare a fotografierii în spaþiul public?

Se întâmplã ºi mai aproape de noi, chiar în Ungaria. Este, evident, o prostie de care  nu era nevoie. Abuzurile se pot sancþiona ºi cu o legislaþie normalã, precum cea din þara noastrã. Chiar am scos Budapesta de pe lista oraºelor de vãzut dupã ce Parlamentul de-acolo a votat o lege ce stipuleazã cã nu poþi fotografia un loc fãrã acordul persoanelor ce ar apãrea în cadru.

7. Eºti un traveler?

Da ºi nu. Nu-mi place sã cãlãtoresc în afara României. În mare, existã  vreo 2-3 locuri în afarã care mã intereseazã: Londra, Moscova ºi New York. În Londra am ajuns deja, iar pe celelalte le voi vedea probabil în urmãtorii ani. La Moscova vreau sã ajung în special pentru a vizita Casa Melnikov, cât s-o mai putea.

Tot la Bucureºti e mai bine, cel puþin pentru mine.

Însã îmi place sã cãlãtoresc prin þarã. Craiova este destinaþia mea favoritã, o Mecca a arhitecturii socialiste. Când merg, de exemplu, în cartierul Rovine, mã încearcã trãiri diferite. Pe o parte, cu ajutorul imaginaþiei care mã ajutã sã vizualizez starea iniþialã a blocurilor de locuinþe, admir creaþiile arhitecþilor Craiovei timpurilor nu demult apuse. Pe altã parte deplâng starea actualã imobilelor ºi mã întreb dacã cineva cu putere de decizie va cizela odatã cartierele acestea mãcinate de abuzurile post-revoluþionare.
Imaginaþi-vã Domniºoara Pogany cu gume de mestecat lipite pe ea. Aºa este Craiova acum.

8. Captezi imagini. Te mulþumeºti sã le înregistrezi sau încerci sã schimbi, când þi se pare cã e de schimbat ceva?

Toate imaginile pe care le public sunt prelucrate. Încerc sã le aduc cât mai aproape de realitate. O imagine „proaspãt-ieºitã” din aparat nu este nicidecum fidelã realitãþii.

Câteodatã alterez reprezentarea realitãþii de dragul unei compoziþii mai bune, dacã elementele ce suferã mutaþii sunt neimportante. Sunt un calofil.

Comentarii cititori
sus

 

 

Gravura prieteniei

 

gravura1La început a fost invitaþia expoziþia Gravurã ºi Cârnaþi la Galeria Arta: „O expoziþie la lumânare, iar pe simezã vom livra gravurã Aquaforte cu miros de ºuncã ºi cârnaþi pe tema 'Sacrificiu'. Autori: Lucian Irimescu, Andreea Vlãduþ ºi Irina Tinca.“

Mai întâi a fost imaginea reconfortantã a publicului care a venit în seara de vineri 12 septembrie 2014: mulþi tineri, o vizibilã schimbare de generaþii în spaþiul cultural. Simpli spectatori, tineri artiºti, într-un gest de solidaritate ºi de co-participare la actul artistic.

Apoi lumânãrile au fost aprinse, cum se vorbea în invitaþie, ºi la lumina lor protagoniºtii serii au vorbit despre ceea ce au creat.

Lucian Irimescu: „Experimentul nostru se numeºte aqua forte ºi este o tehnicã grea, abordatã foarte puþin chiar ºi în Europa sau pe plan mondial. Unul dintre întemeietorii ºcolii româneºti de artã, Theodor Aman, are o singurã lucrare de acqua forte, un autorpotret. Aceastã tehnicã a apãrut la sfârºitul secolului XVI ºi începutul secolului XVII ºi a fost executatã sporadic ºi a avut o culme prin Rembrandt. Dar ºi prin Goya. La noi, unul dintre cei patru gravori din lume, Ioan Octavian Penda, este autorul bancnotei de 500 de lei, de dupã revoluþie. De asemenea gravor a fost ºi Nicolae Grigorescu, cunoscut mai mult ca pictor, autor a mai multor bancnote. Iar în Craiova, cel puþin în ultima sutã de ani, nu s-a fãcut o asemenea expoziþie, nimeni nu a expus vreodatã acqua forte. Câþiva colegi ai noºtri, precum regretatul Dãescu, au expus xilogravurã. Ca ºi un alt mare nume, Suzana Fântânariu.

gravura3gravura2Ceea ce am fãcut aici este un sistem de imprimare care face sã se realizeze, dupã matriþã, pe care o vedeþi, o serie de cel puþin 10 exemplare, de regulã în cernealã neagrã dar ºi în alte culori. Noi, în loc sã expunem seriile de gravurã, expunem un singur exemplar, iar restul simezei e dat de matriþe, ce reprezintã izvorul gravurii.“

A apãrut ºi capul de porc, a apãrut ºi carnea ºi gândul s-a dus fie spre expoziþia de fotografie a lui Emil Bãnuþi, de acum câþiva ani, fie spre scena valpurgicã din Faust creat de Silviu Purcãrete.

De data aceasta, o nouã experienþã.

Pentru a afla mai mult am procedat la câte un scurt dialog însoþit de imagini ale creaþiilor tinerelor artiste.

 

Dialog cu Andreea Vladuþ

 

vladut1Cum ai intrat în acest proiect?

Am fost elevã la Liceul de Artã Marin Sorescu, secþia Graficã, unde l-am avut ca profesor coordonator pe artistul plastic Lucian Irimescu. În primul an de facultate am pãstrat legãtura cu dumnealui ºi ne-am hotãrât încã din timpul anului sã facem un proiect împreunã. Am venit de la Bucureºti cu dorinþa de a cunoaºte mai multe despre gravurã. Astfel, domnul Irimescu a propus sã facem un workshop de gravurã.

Cum þi se pare la Bucureºti? Cum estimezi: vei reveni în Craiova?

Bucureºti... e un oraº frumos pe lângã toatã agitaþia zilnicã. Sunt multe de vãzut, eºti sigur cã niciodatã nu te plictiseºti.Craiova va însemna întotdeauna ceva special pentru mine. Aici am cunoscut oameni minunaþi, cu care voi pãstra legãtura mult timp de acum încolo. Însã nu vreau sã rãmân în Craiova ºi nici în Bucureºti, vreau sã plec în strãinãtate. Am ocazia sã plec timp de un an în Polonia ºi dupã ce mã voi întoarce sper sã obþin un master în Anglia sau Olanda.

Cum vezi prietenia în artã?

Prietenia în artã? E greu sã se menþinã, dar cu siguranþã acesta este drumul spre obþinerea succesului în artã. Lucrul în echipã este singura cale de a reuºi în acest domeniu. Pentru a menþine aceastã prietenie trebuie sã lupþi: sã ai grijã sã nu intervinã orgoliul ºi invidia. Noi ne-am format o echipã de acum 3-4 ani ºi sper sã o extindem.

vladut2Voluntariat?

Încã nu am început sã fac voluntariat. Am participat împreunã cu Roberta Ionescu la câteva proiecte însã, momentan, vreau sã mã axez pe proiectul nostru de gravurã.

Urmãreºti arta contemporanã dincolo de graniþele României? Simþi un feeling comun cu arta europeanã?

Anul trecut la Universitate am învãþat multe despre arta modernã ºi contemporanã... În arta modernã se simte o interpretare esteticã amplã influenþatã de sistemul social-politic-economic, ce a dus noþiunea de artã la un nou nivel. Marchel Duchamp spunea: „tabloul care nu ºocheazã nu este bun de nimic”. Aceastã sintagmã încadreazã noþiunea de artã modernã. Artiºtii mei preferaþi ai artei moderne sunt: Marchel Duchamp (nu numai cã de la el a început toatã gândirea modernã ci ºi pentru simplul fapt cã este un artist complex care a trecut prin toate stilurile ajungand la o formã simplã dar obiectivã, cu un înþeles puternic ºi ºocant pentru societate), Braque, Matisse, Joseph Beuys, John Cage ºi Bill Violla, Damien Hirst, Anthony Gormley.
Noi încercãm sã þinem legãtura cu arta contemporanã însã încã nu înþelegem ceea ce înseamnã. În Bucureºti am întâlnit multe expoziþii interesante... dar rãmânem blocaþi încã în timpul impresionismului (peisajele, naturile statice)...
Nu vreau sã critic pentru cã ºi eu, timp de foarte mulþi ani, am realizat peisaje ºi naturi statice sau portrete, dar trebuie sã ºtii când sã te opreºti.

Cum apreciezi implicarea tehnicii în artã? Cum îþi par sculele, diferitele unelte? Te încumeþi la lucrãri care presupun unelte sofisticate?

Tehnica este foarte importantã. Trebuie sã o cunoºti foarte bine. De exemplu, în domeniul gravurii trebuie sã ºtii fiecare amãnunt.

vladutz3Cum e cu porcul, cu carnea ?

Cu porcul? Vãzusem un documentar despre instalaþii ºi arta conceptualã. Astfel am luat o foaie de hârtie ºi un creion ºi am început sã fac tot felul de schiþe ºi sã-mi scriu tot felul de idei. Porcul mi-a venit întâmplãtor în minte: o cãpãþânã de porc, învelitã într-o foiþã de aur, asemenea unei bijuterii... ºi am început sã speculez aceastã temã (o temã des întâlnitã)... Am început sã studiez animalul: porc. Sã fac diverse schiþe de compoziþii, aºa am obþinut ºi bursa în Polonia, tot cu aceastã temã... La început m-am gândit sã fie un manifest social: porcul sã reprezinte societatea, însã mi-am dat seama cã nu acesta este drumul... Ci trebuia sã creez ceva mai profund, un concept, nu neapãrat un performance.

 

Dialog cu Irina Tinca

 

tinca1De ce acqu-aforte?

Este o tehnicã pe care am vrut s-o studiez de prima datã când am vãzut gravurile lui Rembrandt. La facultate, din pãcate, nu prea sunt condiþii pentru experimentarea acestei tehnici, datoritã toxicitãþii ºi lipsei de timp ºi spaþiu.

În ce proporþie te simþi inginer?

Îmi este greu sã mã mai gândesc la mine ca inginer; nu am practicat meseria ºi sper cã nu va fi nevoie. ªtiu cã este o parte din mine, cea care mã þine cu picioarele pe pãmânt, mã face o persoanã mai logicã ºi mai raþionalã, însã cred cã ambele identitãþi s-au contopit destul de bine astfel încât nu aº putea spune exact în ce proporþie mã simt inginer ºi în ce proporþie mã simt artist.

Privind retroactiv, spre anii de inginerie, cum se vezi lucrurile, dupã ce ai intrat în lumea artei?

Acum, cã am intrat în lumea artei, simt cã am gãsit în sfârºit un loc în care mã pot integra ºi exprima. Anii de inginerie mi se par atât de îndepãrtaþi, deºi am absolvit în 2012. Nu pot sã spun cã nu mi-a plãcut ce am studiat, dar tot timpul am avut impresia cã nu mã potrivesc mediului ºi colectivului ºi cã nu mã pot împlini ca persoanã pe de-a-ntregul.

tinca2Cum aþi lucrat pentru aceastã expoziþie?

Dupã încheierea primului an al facultãþii, m-am întors în Craiova în vacanþã. Eu ºi Andreea Vlãduþ l-am rugat pe domnul Lucian Irimescu sã ne înveþe tehnici ale gravurii iar dânsul a fost cel care a iniþiat workshopul de gravurã. Am lucrat douã luni la atelier, studiind tehnica aquaforte ºi am hotarât sã finalizãm proiectul cu aceastã expoziþie, pentru a arãta rezultatele experimentului. Nu vrem sã ne oprim aici; vrem sã continuãm proiectul ºi vara viitoare, într-un alt workshop ºi, probabil, sã încercãm ºi alte tehnici, cum ar fi xilogravura.

Simþi diferenþe între tine ºi cei mai tineri ca tine?

La facultate aproape toþi colegii de grupã sunt mai tineri cu cinci ani decât mine ºi bineînþeles cã simt diferenþe. Majoritatea sunt absolvenþi ai liceelor de artã dinþarã, deci cu experienþã în domeniu, sunt destinºi ºi siguri pe ei ºi de ceea ce fac ºi pot sã spun cã mã simt oarecum intimidatã. În domeniul acesta cred cã este foarte important sã fii sigur pe tine, o calitate la care încã mai lucrez. Însã cred cã vârsta mi-a adus ºi câteva avantaje odatã cu experienþa, mã ajutã sã vãd lucrurile mai clar ºi sã ºtiu ceea ce vreau ºi ce am nevoie.

Ce artiºti strãini, contemporani, îþi plac ºi-i urmãreºti sã vezi ce fac?

Jasper Johns, Ronnie Landfield, Julian Schnabel, David Salle ºi Josef Dabernig. În august am vizitat muzeul Mumok din Viena ºi am fost foarte încântatã sã vãd ultima expoziþie a artistului Josef Dabernig, Rock the void.

tinca3Ai creat accesorii pentru vestimentaþie, podoabe. Cum vezi, estetic vorbind, felul în care se îmbracã oamenii printre care te miºti?

De aproximativ doi ani am început sã pictez ºi sã imprim tricouri pentru mine ºi pentru prieteni. Despre felul în care se îmbracã oamenii nu vreau sã spun prea multe, însã cred cã nu ar strica sã punã ºi puþinã personalitate în þinuta lor.

Ce crezi cã moºteneºti, artistic vorbind, din familie?

În familie am mai multe persoane care au pictat sau au cântat la un instrument, însã nici unul nu a ales sã meargã mai departe pe aceastã cale. Deci este clar cã am anumite calitãþi artistice moºtenite, dar ºi calitãþi ce au trebuit dezvoltate în timp, însã nu aº putea sã pun degetul pe ele.

 

gravura lastIar dialogul cu Lucian Irimescu poate fi citit în pagina Odicolonuri.

Poate ne vom revedea peste un an, la o nouã expoziþie, din care sã vedem explorãrile în spectrul gravurii, ideile care amprenteazã viaþa fiecãruia.

A consemnat Marius Dobrin

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz
XV

 

*Dupã ce au concertat la Tg. Mureº (Atelier-Cafe), grupul canadian de jazz manouche Tcha-Badja, au susþinut douã recitaluri la Bucureºti, pe 5 septembrie la Acuarela ºi pe 6 septembrie la Plastilina. Invitaþii formaþiei au fost muzicienii care compun Les Poissons Voyageurs-Franþa.

*În 16 ºi 17 septembrie, ICR Budapesta a organizat în Capitala Ungariei, ZILELE JAZZ-ULUI ROMÂNESC. În prima searã au cîntat Nicolas Simion-saxofon în duo cu Sorin Romanescu-chitarã, iar în seara a doua, Albert Tajti-pian cu Michael Acker-contrabas, invitat special, chitaristul maghiar Istvan Gyarfas. Evenimentul a fost dedicat memoriei lui Johnny Rãducanu ºi Jancy Korossy.

*CELEBRATION OF THE SPIRIT s-a intitulat concertul susþinut de Teodora Enache AISHA împreunã cu Benny Rietveld Quintet (USA) la Teatrul Naþional din Bucureºti-Sala Studio, vineri 19 septembrie ora 20.00.

*Sub genericulJAZZSYNDICATE LIVE SESSIONS, joi 9 octombrie la Sala Radio, este programat concertul cu Ryan Carniaux-trompetã (USA), Nicolas Simion-saxofon tenor (Romania/Germania), Plume-sax alto (USA), Mircea Tiberian-pian (România), Drori Mondlak-baterie (USA) ºi Chris Dahlgren –bas (USA). Concertul a avut ca scop aniversarea a 55 de ani de la lansarea albumului Miles Davis-Kind of blue.

*Apropo de cele douã concerte, de la Budapesta ºi Bucureºti în care a fost implicat sau au fost propuse de N. Simion. Nu credeþi cã artistul român stabilit în Germania trece printr-o crizã de identitate ºi personalitate, cu alte cuvinte doar numele lui nu mai garanteazã un succes de public ºi atunci el ºi/sau organizatorul concertului e nevoit sã apeleze la tot felul de artifici publicistice, la „cîrlige”, respectiv sã aparã pe afiºul sãu ba numele Jancy Korossy/Johnny Rãducanu, ba Miles Davis cu poza acestuia ? Voi ce pãrere aveþi ?

Eu am senzaþia cã în ultimul timp N.Simion e preocupat nu atît de jazz câde afacerile cu jazz-ul ºi/sau cu jazz-mani. Alfel nu-mi explic nici întrebarea pe care mi-am/v-am pus-o mai sus ºi nici faptul cã, de exemplu Simion a editat, prin Casa de discuri proprie, o serie de CD-uri cu J. Korossy imediat dupã ce acesta a încetat din viaþã ºi nu înainte de a ne pãrãsi, cum ar fi fost normal, pentru a-i face cu adevãrat o bucurie lui Jancy...

Din diferite surse am aflat cã evenimentul de la Budapesta n-a prea avut succes nici de public ºi nici artistic.

*Apropo...sau D’ale PR-ului:
-în revista „ªapte Seri” (3-9 octombrie) la pag. 16 pe afiºul de la Hard Rock Cafe-concert (pe 12 octombrie) ELTON JOHN PLAYS JAZZ...sau la pag. 36, MARIA RÃDUCANU SINGS MARIA TÃNASE sau la pag. 37 (în programul zilei de 9 octombrie de la Sala Radio) Concert MILES DAVIS...(nici mai mult, nici mai puþin)...ºi în curînd vine, tot la Sala Radio, concertul COLOURS OF MARIA (desigur, tot Maria Tãnase...sã ne trãiascã, cã mulþi se mai hrãnesc/îºi cîºtigã notorietate ºi nu numai...de pe urma ei)...

*La festivalul PLAI de la Timiºoara (12-14 septembrie), a fost lansat CD-ul COLOURS al formaþiei BaLaKo care a ºi susþinut un recital cu acest prilej. Re-lansarea CD-ului respectiv la Bucureºti a avut loc marþi 7 octombrie la Studio Hermes urmatã, evident, tot de un concert.

*În cadrul manifestãrilor ZILELE BUCUREªTIULUI (19-21 septembrie), duminicã 21 septembrie ora 20.30, în parcul Ciºmigiu  a fost programat ºi un recital de jazz cu Irina Sârbu Band.

*În zilele de 26 ºi 27 septembrie a avut loc la ICR Bucureºti manifestarea „Diagonale-Degustãri vizuale, sonore ºi literare” la care au cîntat în prima zi A.G. Weinberger solo-voce ºi chitarã, iar a doua zi grupul vocal JAZZAPELLA.

*Festivalul-concurs „Johnny Rãducanu” de la Brãila, editia a II-a, va avea loc în perioada 10-12 octombrie. Vã recomand sã vã informaþi de pe internet asupra programului ca ºi asupra juriului...listele respective vorbesc de la sine... Le vom discuta în numãrul urmãtor al revistei noastre ºi/sau pînã atunci...

Deocamdatã doar mã întreb dacã ediþia din acest an, sau mãcar festivitatea de premiere, nu se va desfãºura acasã (mã rog, la una din casele/vilele sale), la George Bunea Stancu-Preºedintele Consiliului Judeþean Brãila, arestat la domiciliu, care se ºtie cã a supervizat personal ediþia de anul trecut, ca de altfel toate evenimentele cultural-artistice finanþate (ºi) de consilul respectiv...

*În perioada 3-5 octombrie a avut loc festivalul „Jazz & more...” de la Sibiu. Iar mã întreb: „Jazz ºi mai mult... sau mai puþin...?” sau „Jazz ºi altceva...” sau doar... altceva...? Jazz-ul românesc (un fel de a zice...) a fost reprezentat de Cãtãlin Milea ºi Mihai Iordache, motiv ca sã-i întreb pe organizatorii festivalurilor care îi invitã pe aceºti INSTRUMENTIªTI, de ce?

Pînã sã primesc rãspunsul lor, îmi exprim eu bãnuiala: se sperã cã prezenþa acestor instrumentiºti în diferite evenimente, poate, poate, le va favoriza acestora cu acest prilej învãþarea saxofonului, a muzicii ºi a jazz-ului...

*Sîmbãtã 4 octombrie, Arcub a reluat ciclul de concerte JAZZAJ demarat în stagiunea  trecutã, de aceastã datã cu recital solo A.G. Weinberger - Gringo de Bucureºti. Acelaºi A.G.W. a putut fi ascultat în ziua urmãtoare, duminicã 5 octombrie, la Palatul Mogoºoaia, în cadrul festivalului „Armonii poetice” alãturi de actriþa Maia Morgenstern.

*Luni 13 octombrie la Sala Radio, Alexandru Andrieº ºi invitaþii sãi Ioana Mântulescu, Sorin Romanescu ºi Berti Barbera vor aniversa cele ºase decenii de viaþã a protagonistului ºi 30 de ani de la editarea primului album-LP „INTERIOARE”.

jaz*Clubul artistic Creart-Teatrelli din Bucureºti îºi reia seria concertelor din noua stagiune cu Ioan G.Pascu & The Blue Workers pe 16 octombrie ºi Basorelief pe 13 noiembrie, în componenþa: Ioan Gyuri Pascu: voce ºi chitarã acusticã, Vlady Cnejevici: claviaturi ºi voce, Teo Boar: chitarã electricã ºi voce.
Formaþia a fost înfiinþatã în 1992 de cãtre Ioan G.Pascu având apoi o activitate neîntreruptã de 22 de ani, perioadã în care au fost înregistrate 22 albume.
Cele câteva zeci de piese compuse de Gyuri Pascu (text ºi muzicã) cuprind mai multe genuri muzicale, de la reggae, blues ºi country pânã la rock.
În repertoriul formaþiei se regãsesc ºi cover-uri dar ºi arii din opere, interpretate cu multã originalitate de Gyuri, Teo ºi Vlady.
Încã de la debutul lor în 1992, formaþia a fost invitatã în numeroase festivaluri de jazz ºi blues, precum cele de la Costineºti, Bucureºti, Braºov, Buzãu (Bluzau) ºi Ruse-Bulgaria, în numeroase show-uri de televiziune ºi alte evenimente muzicale ºi de divertisment.
ªi asta pentru cã peste tot, Ioan G. Pascu & The Blue Workers oferã un show garantat 100%.

*Sibiu Jazz Festival (23-26 octombrie) îi va avea ca invitaþi principali pe Chico Freeman (parcã pentru a treia oarã în acest festival...), Carmen Souza, Ramon Valle Trio, Eli Degibri, Allegre Correa, James Bood Ulmer & New Jungle Orchestra, Martin Reiter, Nicolas Kummert, Bester Quartet, iar din România, Sarosi Peter Trio, (reamintesc, „Formaþia anului” 2012 ºi 2013, iar Sarosi Peter „Muzicianul anului” 2013 la Gala premiilor de jazz-Premiile MUZZA). În perioada 20-22 octombrie, va avea loc concursul din cadrul aceluiaºi festival.

*Fanii de jazz îºi pot procura deja, din diferite surse, inclusiv de pe AMAZON, noile albume Kenny Baron în duo cu Dave Holland ºi Chick Corea, triplu CD intitulat Trilogy realizat împreunã cu Christian McBride-bas ºi Brian Blade-drums.

*Credeþi cã existã vreo nulitate în jazz-ul românesc? Dar un comentator/promotor care sã-l arate cu degetul? Care credeþi cã ar fi reacþia breslei dupã ce ar citi un asemenea comentariu/o asemenea cronicã? Iatã doar trei din întrebãrile pe care mi le-am pus dupã ce am citit cronica Nulitatea lui Dan Piþa din Dilema Veche nr. 553 (11-17 septembrie) semnatã de Andrei Gorzo. (Da, în cinema se poate, pentru cã e o artã solidã ºi cu critici/comentatori de specialitate care au coloanã vertebralã viguroasã).

Apropo, în acelaºi numãr al revistei respective, remarc din nou, cu regret, printre numeroase materiale valoroase ºi autori pe care îi apreciez, o ...„notã falsã”...

În sondajul Artiºti fãrã vize realizat de Matei Martin, printre semnatarii diferitelor bresle artistice (scriitori, actori, regizori, etc...) se aflã ºi unicul MUZICIAN (Sic!)- Mihai Iordache...

Cine l-o fi invitat/propus nu-mi dau seama, dar nu e pentru prima oarã cînd acest analfabet al saxofonului, al muzicii ºi respectiv al jazz-ului, cu producþii îndoielnice, e gratulat de aceastã revistã cu titlul de MUZICIAN ºi îi acordã o atenþie supraestimatã, adicã unuia care nu are nici mãcar studii primare de muzicã ºi jazz (în dauna altora cu multiple studii muzical-jazz-istice, cu numeroase premii naþionale ºi internaþionale ºi cu producþiii artistice incontestabile)...

ªi încã douã întrebãri:
-dacã pe Iordache îl etichetãm drept MUZICIAN, atunci pe George Enescu cum sã-l definim ? sau
-dacã Iordache a devenit mare ºi tare, în viziunea unora ºi chiar a lui, fãrã sã aibe studii muzicale ºi de jazz, atunci la ce bun ºcolile muzicale ºi de jazz pe care le mai organizeazã, întreþin ºi urmeazã unii cu mari sacrificii ? Sau sã dãm foc instituþiilor de învãþãmînt, aºa cum ar fi vrut Maria Balabaº cu Liceul de muzicã pe care la absolvit (Lipatti n.a.)...vezi cronica ei din aceaºi revistã nr.552 ?!? (Acuzãm ºcoala ºi profesorii ca sã ne scuzãm pentru neîmplinirile-ca sã nu spun eºecurile-noastre profesionale ?!?.Pentru a nu fi înþeles greºit, ca ºi altãdatã..., precizez cã, dupã pãrerea mea, Maria Balabaº este o bunã jurnalistã... dar calificativul ei mai poate creºte...).

Revenind la principala idee, încerc sã-mi explic ºi eu ascensiunea unor non valori (impostori ºi cabotini) în jazz-ul românesc prin „virtuþile” care s-au impus dupã 1990: prostie &/vs obrãznicie/nesimþire/ impertinenþã/agresivitate.

*Fanilor de jazz din Braºov, cînd/dacã au probleme stomatologice ºi doresc ca pe parcursul „ºedinþelor” sã asculte muzica preferatã, dincolo de un serviciu ireproºabil, le recomand cabinetul de pe Str. Lungã nr.31 unde permanent se ascultã posturi de radio (evident strãine) cu acest profil.

Cu un alt prilej, e posibil sã vã recomand, tot în Braºov, un alt medic stomatolog, care vã poate ºi cînta jazz, înainte, dupã sau în loc de lucrare/tratament...

*Cînd doriþi sã vã clãtiþi/bucuraþi ochii ºi urechile, vã recomand, printre altele, ºi emisiunea TVR „Popasuri folclorice” realizatã de Roxana Bãdescu.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey