•  Ion Buzera
•  ªtefan Grosu
•  Adriana Macsut
•  Radu Marini
•  Mircea Nãstasie
•  Mia Popa


sus

Ion Buzera

 

 

Panseuri.2 

 

     Dacã nu eºti o totalitate, degeaba scrii.

    

     Inconștientul te ajutã sã nu te recunoști.

 

     Aroganþa este o formã primitivã de stupiditate.

 

     Una dintre cele mai profunde, profitabile idei din literatura românã: „Sã cretinizãm limbajul.” (Gellu Naum)

 

      Din perspectivã galacticã vorbind, dacã eºti locuitor al Terrei, nu ai cum sã nu cochetezi cu solipsismul.

 

     Eu, în schimb, rãmân ce-am fost: liberal.

 

     Este suficientã și amintirea perfecțiunii.

 

     Cretinismul e un virus moale.

 

     Visul nu-ți dã ce-i ceri.

 

     Deși sunt interșanjabili, abjecții suferã fiecare în felul lui.

 

     Una dintre cele mai toxice substanțe din lume: obedienteina. 

Comentarii cititori
sus

ªtefan Grosu, bursier doctoral, Academia Românã

 

Despre  fenomenologia valorilor la Max Scheler

                                 

Gândirea fenomenologicã a lui Max Scheler l-a influenþat pe Ioan Paul al II-lea alãturi de gândirea aristotelicã ºi tomistã: „autorul acestui studiu datoreazã totul sistemelor metafizicii, antropologiei ºi eticii aristotelico-tomiste, pe de o parte; pe de altã parte lui Sheler” (Ioan Paul al II-lea, Persona e atto, Libreria Vaticana, Vatican, 1982, p.11). Aºadar Ioan Paul al II-lea nu îi uitã pe cei care l-au format. Ca într-un dialog atemporal, Max Scheler îl compleateazã: „omul este locul realizãrii lui Dumnezeu în devenirea sa eternã” (Max Scheler, Der Formalismus in der Ethik und die materiale Wertethik,  Francke Verlag, Bern 1954, p. 387).

Prin gândirea sa fenomenologicã, Max Scheler întocmeºte o criticã a gândirii categorice kantiene care porneºte de la ideea: „trebuie sã faci aceasta sau aceea” (Max Scheler, Le formalisme en éthique et l'éthique matériale des valeurs: essai nouveau pour fonder un personnalisme éthique, Edition Gallimard, Paris, 1991, p. 23). În acest mod, el reuºeºte, sã evidenþieze demnitatea persoanei umane care nu se supune poate rigorii kantine fãrã sã aibã un sistem de valori, iar în aceastã fenomenologie a valorii omul ocupã valoarea supremã (Tadeusz Rostworowski, Din gândirea filosoficã a Papei Ioan Paul al II-lea,  Editura Ars Longa, Iaºi, 1994, p. 40). În acest scop, Max Scheler considerã cã trebuie o uniune între credinþã ºi eticã.

„Problema se pune atunci de a ºti de care fel e unitatea care ne trebuie, în sfârºit sã se înfãºoare aceste esenþe – obiectuale, pur ºi simplu pentru ca el sã poatã exista, þinând cont de accederea lor în a fi” (Max Scheler, Der Formalismus in der Ethik und die materiale Wertethik, op. cit., p. 387).

Se ajunge, în acest mod, la o analizã fenomenologicã despre persoana umanã raportatã la lumea valorilor (ibidem, p. 3 86). În esenþã, prin concepþia lui fenomenologicã, Max Scheler, reuºeºte sã ajungã la miezul experienþei umane: în sensul cã elaboreazã o experienþã care este „determinantã a persoanei umane cu tot conþinutul ei” (Ioan Paul al II-lea, op. cit., p. 14). Gândirea sa fenomenologicã aratã, în acest mod, cã problematica eticã umanã este fundamentalã pentru evidenþierea valorii umane: „cu ajutorul experienþei fenomenologice, dupã Scheler, surprindem faptul etic ca experienþã a valorii” (ibidem, p. 37).  

Comentarii cititori
sus

Adriana  Macsut

 

Despre fenomenologia responsabilitãþii
în gândirea lui Roman Ingarden

 

Filosoful polonez Roman Ingarden întocmeºte o sintezã  între metafizicã ºi filosofie analiticã, rezultând astfel, o ontologie în care se combinã gândirea speculativã germanã precum ºi critica analiticã.  El reuºeºte sã redea ontologiei prin gândirea lui fenomenologicã fascinaþia din vremea anticã ºi medievalã.

„În ontologia lui Ingarden se unesc douã tradiþii de gândire care combinã în mod raþional: de o parte, metafizica speculativã germanã, de cealaltã, orientarea criticã ºi analiticã a ºcolii lui Leopold. Rezultatul este o tratare de aprofundare clarã ºi riguroasã... orientatã spre munca de clarificare conceptualã, care tinde spre o fascinaþie în sens realist, prin definirea precisã a conceptelor ontologice tradiþionale” (Gianni Paganini, La  Filosofia  negli  altri paesi europei, în Storia della filosofia, Societa Editrice Libreria,  Vatican, 1975 - 78, p. 481).  

Ramon Ingarden  mãrturiseºte cã a pornit demersul lui ºtiinþific de la meditaþiile  scrise de Edmund Husserl (Roman Ingarden, Zbadar un filosofia, Wspoeczesno, Warszawa, 1963, p. 172). Este vorba despre „necesitatea unei dezbateri reînnoite asupra problemelor de principiu” (Edmund Husserl, Cercetãri logice, Editura Humanitas, Bucureºti, 2007, p. 29). În esenþã, gândirea lui Roman Ingarden are în vedere opoziþia dintre idealism ºi realism, iar analiza este fãcutã la nivel ontologic, iar metafizica are rol de principiu fondator. 

„Analiza eului se desfãºoarã la nivel ontologic, câmp al posibilitãþilor pure, metafizica fiind consideratã de el dedicatã relaþiilor fondatorii, necesare ºi apodictice ale existenþei” (Tadeusz Rostworowski, Din gândirea filosoficã a Papei Ioan Paul al II-lea, Editura Ars Longa, Iaºi, 1994, p. 45).

Omul, în calitate de subiect conºtient, trebuie sã fie responsabil, dar pentru a fi responsabil, omul  are  nevoie de libertate ºi de identitate proprie (a se vedea Roman Ingarden,  Ksi±¿eczka o cz³owieku, Wydawnictwo Literackie, Kraków, 1972 – este ultima  lucrare scrisã de el). Fãrã o ontologie clarã omul nu poate fiinþa, conchide Adrian Marino, care a fost fascinat de ontologia ºi estetica lui Ramon Ingarden, arãtând cã fãrã criterii „bine întemeiate, nu existã selecþie de valori” (Adrian Marino, Dintr-un dicþionar de idei literare, Editura Argonaut, Cluj Napoca, 2010, p. 15).  

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

 

La scara mea  
(VIII)

  

La noi pe scarã toatã lumea respectã. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ãl mic, pânã la ãl mai mare. Sunt vecini buni. ªi animale rele. Sau invers. Sau...nu ºtiu.  Admirabili, cumsecade, sus-puºi. Cocoþaþi fiecare pe unde au putut.
Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajutã între ei. Cei care au, ajutã pe cei care bineînþeles n-au!!! Cu mãrinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurãturã. Fiindcã au: milã, bunãvoinþã ºi înjurãturi la ei. Mereu puºi pe fapte bune, memorabile ºi bârfitoare.
Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajutã pe cei ce n-au: asiguratã pâinea ºi cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimã înjurãturã, care sã le aducã aminte de mamele lor. Emoþionante gesturi. ªi uluitoare, jenante ºi necizelate trivialitãþi. La grãmadã. Pe etaje. Dupã vorbã, dupã port, dupã etajul de culturã.

 

1/1

 

Indiferent de anotimp, în fiecare duminicã la ora 4 a.m. mã duc sã-mi duc femeia. Moþ. La garã. Elegant, cu maºina. ªi nu cu roaba, cã nu mai e în trend, în curte, ºi în vorbe cu roata. E la gunoi. S-a scâlcit. De stat.
S-au dus vremurile alea. În care se-nvârtea roata. Nu ºtiu unde ºi nu ºtiu pentru ce ºi nu ºtiu dacã am luat gripa de asta nouã?! S-o duc cu roaba? Ha, ha, ha! Hai dom’le, sã fim serioºi, sã fim realiºti, sã fim conducãtori. Nu de roabe. De femei. Ãsta e rostul nostru, al bãrbaþilor.
De ce o duc? Pentru cã sunt civilizat, ca sã îmi fac de lucru, ca sã mã vadã lumea cu alþi ochi. Eu conduc, eu o duc, eu o aduc, tot eu centrez ºi marchez, nu cu zãhãrelu, ci cu mine. Cu maºina, cu bagaje, dar fãrã arme. Albe, negre, sau colorate.
La fãrã un sfert plecãm, cã stãm aproape de garã. Ura ºi la garã! La uuu! Frumos din partea mea. Frumos din partea ei. Frumos uuu. Cã îmi oferã acest minunat pretext. De iubire, de preþuire, de bãrbat galant, de hamal. Pentru c-o iubesc.
Sã-mi deplasez fizicul, femeia, bagajele adiacente, recente ºi maºina. Cea nouã. S-o vadã lumea ºi pe ea, ºi pe dânsa. Cã de aia sunt pe bãtãturã. Una în garaj ºi alta preº. Pe mine. Ne deplasãm în admiraþia bãloºilor ºi-n necazul concurentelor. La braþ.
Toartã la toartã, ca doi porumbei, ca doi îndrãgostiþi, ca doi somnambuli. Chiar de-i la prima orã, ne luãm de mânã, ne luãm zborul, la revedere ºi câmpii. Precum ºi teste de fidelitate. Mici mostre de microbi printr-un sãrut pasional. Buzã-n buzã ºi limbã-n limbã. Sunt dupã ea. Atunci când mã uit în ochii ei. Mai bine zis în ochelarii ei. Un brand la modã. La moda ei. Chit cã-i vreme rea.
ªi-i zic repede pe nepusã masã. Cã tot nu-i place ei sã ia masa decât în oraº.
Te iubesc! Dar ºi eu te iubesc! Aud mieros glasul iubit, susurându-mi-se stereo în ureche. ªi parcã dintr-o datã mi se umple urechea. De miere? Câh!!! Ce naºpa e mierea în pavilionul urechii. Lipicioasã rãu. De nicovalã, de scãriþã, de ciocãnelul din ureche.
Nu de miere, ci de scene erotice parcã la comandã. Am voie? Cum sã n-am! Am, cã sunt trecute în fiºa iubirii. La faceþi aºa, ºi aºa, ºi luaþi-o de la cap. Pânã vã intrã în cap. Eu cred cã ar fi trebuit trecute în reflex, nu în cap. Mai puþin mierea. Cã aº avea un cap nu Adonisian ci mieros. Naºpa!
Dar ce-mi pasã. Pot ºi am cu cine sã mã afiºez ºi sã exersez. Toate exerciþiile ºi toate testele, de iubire. Parcã cu vibraþie. Pentru cã sunt major, vaccinat, ºi îmi cade un nasture, de la cãmaºã. Iaca poznã, cã ai scãpat-o din vedere.
Vezi dacã porþi ochelari de soare?! Un nasture cãzut, pe frontul iubirii noastre comune, nu mã împiedicã sã mã lupt pentru iubirea noastrã. Cu ac ºi aþã. De la mama, din cutia cu aþe. De pe servanta a veche, din sufragerie.
Nu mã las, sunt trecut prin multe. Lupte. ªi e trecut de ora 24. Cu acordul celor de la CNA. Al mamelor din lumea întreagã. Dar nu ºi al tatãlui meu. Cã el nu mai prinde. Ora 24. Se culcã cu gãinile. Vai lui, vai mamei mele, vai mamei lui, vai lor, cã-l iau în mijlocul lor.
Aºa sunt bãtrânii, se culcã cu puicuþele. Mama are alte preocupãri, mult mai umane. Se ocupã doar de tinerii defavorizaþi. Orfani. Le alinã dorul de mame. Iar ei mititeii, o alintã, o rãsfaþã, ºi o bagã în seamã.
Ea e fericitã. ªi-ar da viaþa pentru ei, banii ºi tinereþea. Înapoi. Cã viaþa traitã cu ei e frumoasã.  Mai ales noaptea când poate sã exerseze orice. Cã nu se vede mai nimic. Mai ales cã-i bãtrânã ºi are ºi proteze dentare. De mai mare frumuseþea. De domnul doctor cel tânãr care i le-a fãcut. ªi-i mai face ºi onoarea, plãcerea ºi clisma. La domiciliu.
Dar ea e trecutã, la ºi altele. Aºa e cu ãi bãtrâni. Cu ai mei. Ce sã zic?! Sunt oameni în vârstã, cu experienþã. În ale vieþii, ale cãsãtoriei, ale certurilor. Nu mã bag. În viaþa lor, în cearta lor, în casa lor. Cã n-au. Stau la vilã.
Bãtrâni, bãtrâni, dar ºtiu ce fac, când mai fac ceva. Mâncare, tãrãboi ºi suveniruri reciproc, câte-o placã dentarã. Sã aibã cu ce sã dea. Din gurã, ºi iama unul pe altu’. Ca-n tinereþe, ca-n filme, ca-n garã când vine trenul. Pa, pa! Parcã aºa ca mine. Plusez ºi eu, din gurã, cu cea mai convingãtoare rostire cãtre iubirea mea.
Ba eu te iubesc mai mult!
Gata cu vorba, cu vorbe ascunse în urechi, cu nefãcutu’. Nu vreau sã mã las mai prejos. O iau repede la drum. Pârtie! Daþi-vã la o parte. Sosesc! Alerg, alerg. Acuma, acuma, te ajung, te ajung ºi pe ultimii metri pac-pac, te depãºesc la mustaþã. Gata, am ajuns! Cap la cap, inimã lângã inimã, adidas lângã adidas. Tu ai o marcã mai bunã. În fine… Îmi simþi rãsuflarea de usturoi, cu bere fãrã alcool, fuleul ºi bagajele pe cizma ta a nouã, din piele neagrã de lac. Lac de sudoare de atâta efort.
Iatã, te-am ajuns cu iubirea mea, cu dragostea mea, ºi cu bagajele toate. Rotile peste rotile. Mormane. De iubire, de preþuire, de transpiraþie. Ca de fiecare datã le uitãm ca zapaciþii în maºinã. Ia-le împreunã cu toata dragostea, iubirea ºi rujul pe care iar l-ai uitat în torpedoul maºinii. Acum ai simþit cã te iubesc mai mult?
Nici nu ºtii cât de mult te iubesc?! Dar simþi, simþi cã trebuie sã-mi iau bagajul de pe cizma ta. E grea iubirea mea, sau bagajul tãu?! De iubirea pe care ºi tu mi-o porþi. Te pui cu mine, cu iubirea mea, cu þoalele pe tine în garã?
Ne despãrþim cu mâna ridicatã a despãrþire, a la revedere, a pa-pa. Pe curând, pe sãptãmâna viitoare. Dar înainte de a ne despãrþi ne luãm fiecare sentimentele ºi banii la control. Sãptãmana trecutã ai cheltuit mai mult?! Mai mult decât mine. Întodeauna pe haine de care n-ai nevoie. Nu-i nimic. Mie îmi placi fãrã. Fãrã firmã pe tine.
Þigãrile nu se mai pun la socotealã. Doar în gurã. Fumãm ca turcii, ca tãtarii, ca nefumaþii, pânã vine trenu’. Despãrþirii noastre.
A sosit un tren în garã
ªi cu el iubirea mea,
Cui voi spune astã searã:
Somn uºor, iubirea mea?
Întotdeauna se bagã între noi. A treia persoanã. Linia 3. De unde ne despãrþim ca sã ne revedem în week-end-ul viitor. Te aºtept! Recunosc cu glasul scãzut, cu nervii la pãmânt, cu þigara pe buzã. Pãi eu ce fac? Am sã te aºtept negreºit. Cu dragostea mea, cu maºina, cu Doru.
ªi uite aºa îmi încep sãptãmâna. Fãrã femeie. Dar cu gândul la toate femeile. Disponibile sau ocupate. De gândurile mele sau de faptele lor. Sau de lipsa lor. Cãci sunt înnebunit dupã femei fãrã. Principii. Antagoniste.
Sã fiu bine vãzut, ginit ºi lovit. De soartã, de bunã-voie, de vreme bunã, de cea rea, de femei, de toate femeile. Ce se intersecteazã cu mine, cu gândurile mele, cu neuronii mei ºi cu hormonii mei. Care sunt aproape toatã sãptamana în stand-by.
În ritm sãltãreþ, în acord cu inima, ce îmi dã ghes, îmi dã palpitaþii, ºi îmi dã voie sã-mi ridice tensiunea. Punându-mi în valoare, în cunoºtiinþã de cauzã toate capacitatile mele de bãrbat tânãr. ªi lãsat.
La femei, la toate, la bine ºi la greu. Fiindcã sunt încurajat sã-mi dau frâu liber imaginaþiei, dorinþelor, nevoilor fireºti. Stop, cu aceste mojicii mãrunte! Vã rog sã mã respectaþi! Doar sunt ºi eu cineva. Sunt scriitor SF. Nu-s un crai, un Don Juan pentru toate rãpitoarele femei ce ne înconjoarã, ne asalteazã, ne boicoteazã simþirile ºi scara.
Cu damfurile lor, cu pretenþiile lor, cu nazurile lor, cu orgiile lor. Hua! Huiduha! Staþi fã, staþi dracu la voi acasã, staþi unde vreþi! La mine nu. Cã n-aveþi vizã de flotant, ºi nici de flotante. Îmi bat gura degeaba. Nesimþitelor, nesãtulelor, neflotantelor! 
Cãci eu nu sunt ca toþi vecinii mei de pe scarã sã le cânt în strunã, în gura mare, ºi în reluare. Sã mã sacrific eu pentru ele sã le mai scriu ºi ceva poezioare. N-o sã fac eu aºa compromis.
J’amais! - Never! Tot aia. Pentru femei. Nici nu mã deranjez. Cum au ele veºnic chef, nazuri ºi zorzoane.
Eu sunt doar Ciudatu de la 1. Dorin Spulber, Ciudatu pentru ele, dar nu ºi pentru Doru. Vecin. Sub mine. La parter. Ne înþelegem bine. De minune ºi de arãtat cu degetul. Ca vecinii de scarã. 1/1. 

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Nopþi fierbinþi de revoluþie cãlduþã
X
Blue eyes, blue eyes

 

Ce ne mai plãcea de Petre Roman ºi ai lui în primele zile dupã Ceuºescu! Vorbea mai multe limbi, nu era agramat ºi era ºi... frumuºel pentru cine gustã genul.

Apoi ºi-a dat drumul la gurã. În timp ce se dãdeau acte normative pe bandã rulantã pentru prietenii grupului de la putere, cel mai sus pomenit (oare o fi adevãrat cã îºi vopseºte pãrul?) declama ca ÎNTREAGA economie româneascã e o adunãturã de fier vechi. Am vãzut ºi eu combinatul siderurgic de la Cãlãraºi (SIDERCA) dotat cu echipamente din import, încã nedat în folosinþã ºi care se vindea bucatã cu bucatã la preþuri modice. S-a dovedit cã toate fabricile trebuie sã meargã la fier vechi iar ele, nomenclaturistele aºa au fãcut.

Precum tot nomenclaturiºti au fost declaraþi ºi toþi conducãtorii de locuri de muncã, de la directori pânã la maiºtri. Dl. Roman le spunea ceauºiºti cã, deh, comunºti era mai greu sã le spunã tocmai domnia sa. Sita a fost rarã ºi oamenii eliminaþi ºi numiþi în posturi, uneori de înaltã calificare, fãrã discernãmânt, ci doar cu votul oamenilor de bine.

Aºa au zburat Radu Beligan de la Naþional sau Marin Sorescu de la Ramuri.

Dar s-a gãsit izbãvitorul. În persoana domnului Paul Everac. Dumnealui a înfiinþat o revistã în jurul cãreia a strâns pe o parte din renegaþii epocii. Am asistat la sosirea sa într-un mic orãºel de provincie târându-i dupã dumnealui pe Radu Beligan, Marin Sorescu, D. R. Popescu ºi, cred, Fãnuº Neagu (nu sunt sigur). Gestul în sine era salutar numai cã, dupã festivitãþile de seara, a doua zi i-a dus sã viziteze CAP-ul muribund dintr-o comunã apropiatã.

Era altã masã de searã. Oraºul fiind o garnizoanã militarã puternicã, avea ºi o Casã a Armatei pe mãsurã. Acolo serveau masa artiºtii, atât cei enumeraþi mai sus cât ºi amatorii din festival. Eu nu prea aveam treabã pe acolo, dar aveam prieteni printre militari. Aºa cã stãteam la o masã alãturi de unul din cei mai încercaþi comandanþi de paraºutiºti (de pe 17 decembrie 1989 ºi pânã în data de 15 iunie 1990 fusese la toate acþiunile violente din acea vreme) ºi un mare ºef de elicoptere, care cred cã putea sã povesteascã multe dacã voia sau avea voie. În faþa noastrã era însuºi maestrul Paul Everac cu care dialogam pe fondul consumului intensiv de spirtoase. Dialogul era aprins, pãrerile contradictorii, maestrul ne fãcea faþã la toþi trei, deºi argumentele noastre, sub formã de zbierete, se auzeau ºi din încãperile învecinate.

La un moment dat, într-un colþ, am observat cã mai era o persoanã. Era D.R. Popescu, marele scriitor care fusese ostracizat deoarece fusese Preºedintele Uniunii Scriitorilor care era acum condusã cu râvnã ºi mare competenþã managerialã de cãtre Mircea Dinescu, viitorul mare fermier ºi bucãtar al þãrii.

ªocat, mi-au trecut pornirile alcoolico-belicoase ºi m-am concentrat privind la aceastã persoanã care, la rândul, sãu ne studia pe fiecare în parte cu hipnoticii sãi ochi albaºtri. ªi atunci m-am gândit la cum vedea el aceastã luptã de idei ºi rãcnete. Ani de zile m-au urmãrit acei ochi albaºtri. Apoi, un prieten mi-a amintit de folosirea peiorativã a sintagmei ochilor albaºtri. Adicã, pe vremea aia, nu puteai parveni doar prin munca ta onestã dacã nu aveai ºi ceva ochi albaºtri (acum trebuie sã ai ochii ºi banii bine aþintiþi la partid). De atunci mi-a pierit nãluca, fãrã a înceta a recunoaºte valoarea, în sine, a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani. Dar de ce cu ochi albaºtri?

Blue eyes, blue eyes... aºa cum spunea un cântec tare la modã cândva. 

Comentarii cititori
sus

Mia Popa

 

Accident

 

Tania, doctoriþa cu ochi negri ca tãciunele, îl privea aiuritã, distratã...
„Unde naiba a zburat”, îºi zicea nedumerit... Parcã este eºarfa aia pe care am  cules-o ieri din parc ºi am dat-o înapoi stãpânei! Avea o scuzã mãcar, bãtea vântul a pustiu ºi toamna ne melancolizase! Ea, însã, trebuie sã plece pe la ºase ºi nu voi apuca sã-i spun cã nu e un accident în viaþa mea, cum eu aº vrea sã nu rãmân un simplu pacient.

Tot îi venea în minte Pacientul englez!

„Stupidã carte, ehee, eu am faþã, consistenþã, ce mã zbucium aºa!”

Tania însã îi badijona rana cu iod, nu sufletul cu batiste de speranþã...

„Þãcãnit sunt”, îºi zicea dojenitor.... Roºul purpuriu al obrajilor ei m-a fãcut sã cred cã nu îî sunt indiferent dar, uite, ea mã priveºte ca pe o notã proastã în catalogul colorat de vis nesfârºit al copilãriei.
Iar ea, nedumeritã, aºtepta un cuvânt de mulþumire!
El, abia articulat, dezlânat, îi zise:
-Sã-mi desfac catalogul de vise...

Ea s-a ºocat ºi a chemat internul de serviciu:
-Ia vezi, te rog, nu are febrã cumva?

Avea 37, ca un numãr strâmt la niºte pantofi largi. Hilar, ºocant, nesperat.
Totuºi, poate asta  îl va mai þine mãcar o zi legat de patul acestui spital!

„Mai lasã-mi tu, Cel de Sus, mãcar o zi” se lamenta, plângãcios ca o salcie despletitã.

Timidã, abia într-un târziu, uitat parcã intenþionat pe masa de sticlã a amintirii, ea zise:
-Eu mã duc, am chef sã recitesc Pacientul englez!

Zãnaticit, zorit, tãgãduit, el întoarse brusc faþa la perete... Era speriat, petele sufletului fãcuserã erupþie cutanatã....

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey