•  Haugh Béla
•  Luiza Mitu


sus

Haugh Béla


Isprãvile lui Háry János (1914)
VIII.
Cum i-am cerut mâna domniºoarei contese

 

(Povestea precedentã, în numãrul 51)

Pentru cã niciodatã nu mi-a plãcut sã mã fãlesc cu faptele mele, drãguþul papagal i-a fost înapoiat domniºoarei contese de altcineva. Totuºi, am fost chemat la castel încã în aceeaºi zi. M-au condus drept în faþa duduiþei, care locuia într-o camerã cu totul ºi cu totul albã. Mobilele fuseserã sculptate din fildeº ºi aurite. Rar vede omul de rând aºa ceva. Dar toatã splendoarea interiorului pãlea în faþa frumuseþii domniºoarei. Pãrul bãlai îi strãlucea cu reflexe aurii. Ochii albaºtri pãreau sã fie doi luceferi de dimineaþã. Buzele îi erau mai roºii decât rubinul, iar fruntea mai albã decât zãpada. Purta pe trupuºoru-i minunat o rochie în toate culorile curcubeului. Pãrea un înger coborât din Cer ºi tocmai mã întrebam dacã ar trebui sã îngenunchez sau sã-i sãrut mâna, când mi s-a adresat cu o voce mai dulce decât un tril de privighetoare:

- Eºti un flãcãu de treabã, dragul meu Jancsi.

Mi-am îndreptat spatele cât de tare am putut, apoi mi-am rãsucit mustãcioara ºi tocmai i-aº fi rãspuns cã „sunt cel care sunt”, când ºi-a întins mititica mânuþã spre mine ºi a pornit din nou sã cuvânte:

- Dragul meu Jancsi, îþi mulþumesc cã mi-ai prins pasãrea. Îþi voi rãmâne pe deplin recunoscãtoare. Spune-mi, dragul meu Jancsi, ce-þi doreºti? Zi ºi se va împlini.

Dupã ce i-am sãrutat mânuºiþa respectuos, mi-am scos iarãºi pieptul la vedere, mi-am adunat toatã ºtiinþa de carte ºi i-am rãspuns aºa:

- Sunt fericit cã am putut sã-i prilejuiesc domniºoarei o asemenea bucurie. De dragul domniºoarei l-aº prinde ºi pe Scaraoþchi ºi nici atunci n-aº cere vreo rãsplatã. Dar dacã ar fi sã-mi doresc ceva, aº cere-o chiar pe domniºoara, deºi ºtiu cã nu mi-este dat sã am parte de o bunãtate ca aceasta.

- Mare ºnapan eºti, dragul meu Jancsi! a spus angelica demoazelã, iar eu m-am simþit cum mã încãlzesc ca primãvara în lumina primelor raze de soare.
- Ce poate sã facã omul când vede atâta frumuseþe? i-am rãspuns.
- Ho-ho! a protestat tulburatã, nu mã potopi cu linguºeli. ªtii ce, Jancsi? Dacã nu vrei sã primeºti nimic de la mine, te fac companion de cãlãrie, sã ne întâlnim în fiecare zi.

ªi aºa am devenit cavalerul însoþitor al duduiþei. Mi-au dat un armãsar fermecat, auriu, în vreme ce domniºoara cãlãrea un bidiviu alb.

În fiecare dimineaþã, goneam pânã sub poala pãdurii ºi ascultam fluieratul mierlelor. Pe drum, vorbeam despre una-alta. Domniºoarei îi plãcea sã asculte cum îmi povesteam isprãvile, iar pe unele dintre ele a trebuit sã i le repet de vreo zece ori. O datã i-am zis ºi cum am venit pe lume, cãlare pe spatele berzei. ªi-a clãtinat minunatul cãpºor, apoi m-a ameninþat cu un degeþel:

- Ca sã vezi, Jancsi! Tu ai fost neastâmpãratul care te-ai suit pe barza care a vrut sã mã ducã din Pãdurea Neagrã.
- Ehehei! am chiuit. Acum pricep eu de ce domniºoara mi-a fost atât de cunoscutã. De-aia, bineînþeles! Da, îmi amintesc. Cine ar fi crezut cã lucrurile se vor schimba? Fir-ar sã fie. Dacã ar fi fost invers, eu aº fi devenit contele Ypsilon, iar domniºoara Háry Juliska. Nu cred sã ne fi întâlnit atunci. Ei, ºi-aºa e bine!

ªi cum sporovãiam ºi tãifãsuiam noi amândoi, deodatã s-a poticnit surul domniºoarei. Aproape cã mi s-a oprit inima de spaimã. M-am speriat, pentru cã duduiþa a zburat de pe spatele calului ºi am reuºit s-o prind abia în ultimul moment. O singurã clipã sã fi întârziat, sigur ar fi cãzut pe pãmânt ºi poate cã s-ar fi lovit rãu de tot. Aºa n-a pãþit nimic, numai calul i s-a ologit.

Am palpat piciorul sãrmanului bidiviu, l-am masat, l-am smucit, dar nicicum nu putea sã calce pe el. Ce era de fãcut? Castelul era încã departe. Nici nu se cuvenea s-o urc pe duduiþã în spinarea calului meu ºi sã tropotim amândoi pânã acasã. Mi-am bãtut capul, mi-am sfãrâmat creierii ca sã dau de o rezolvare, dar nu mi-a venit nici o idee.
M-am înfuriat pe propria-mi cãpãþânã ºi i-am tras un pumn, ceea ce a produs imediat rezultatul scontat, deoarece, aºa cum amnarul îºi aruncã scânteia, mi-a sãrit în minte un gând nemaipomenit.
Am rugat-o pe domniºoarã sã urce din nou pe sur; dar se temea cã animalul nu mai poate umbla ºi ea va pica din nou. Am îmbãrbãtat-o sã nu se teamã de nimic cât timp mã vede alãturi ºi asta a avut efect. Am ajutat-o sã se aºeze în ºa, apoi am luat în spinare surul cu demoazelã cu tot ºi i-am dus aºa pânã acasã, la castel. Iar pe armãsarul ºarg l-am prins de frâu ºi l-am purtat dupã mine.

Acasã, s-au minunat cu toþii. Toatã lumea spunea cã în veci n-au vãzut aºa ceva. Ci groful a râs de mine ºi a spus cã mai uºor ar fi fost s-o pun pe domniºoarã pe calul gãlbui ºi sã-l conduc de frâu pe sur. Recunosc cinstit, avea dreptate, dar pentru asta nu i-ar fi trebuit un Háry János. Ce e important, domniºoara m-a îndrãgit atât de tare încât nici cã se poate povesti. M-a numit „salvatorul meu” ºi „dulcele meu Jancsi”. ªi mi-a zâmbit ca un mãr copt.

Cu siguranþã cã nu curge apã în venele mele, iar bunul Dumnezeu nu m-a fãcut un flãcãu bleg. Am hotãrât sã fac un pas foarte important. Odatã, pe când cãlãream împreunã, mi-am dres vocea ºi i-am zis lãmurit... ei, oare ce i-oi fi spus?

- Vãd cã domniºoara mã iubeºte.
- Bineînþeles cã mi-eºti drag, dulcele meu Jancsi, a rãspuns sufleþelul. Nici n-aº putea sã trãiesc fãrã tine.
-ªtiam, am aprobat-o clãtinând din cap. Nici nu se poate altcumva, pentru cã ºi eu o iubesc tare mult pe domniºoara, de aceea v-aº ruga sã-mi deveniþi soþie. Doamne-ajutã! tare v-aº cinsti.

Micuþa contesã a râs, s-a bucurat vizibil la auzul acestor vorbe sincere ºi îndrãzneþe. Atât de tare au încântat-o încât mai c-a picat iarãºi din ºa. Iar apoi am început sã-i fãgãduiesc cã o voi îmbãia în lapte ºi miere, cã o voi purta pe palme, ba chiar cã voi respira în locul ei dacã îi va cãdea greu o asemenea sarcinã. A devenit serioasã ºi m-a mângâiat, spunând: „Bine!” Ci a pus condiþia sã plec în lume sã-mi caut norocul, sã devin faimos ºi încununat de glorie, iar dupã voi sãvârºi ceva nemaipomenit sã-l rog pe rege sã mã înnobileze cel puþin în rang de baron, dacã nu se poate sã fiu conte. Pentru cã altfel taicã-sãu nu va fi de acord sã-ºi dea fata dupã un nemeº oarecare. Chiar dacã micii nobili unguri nu sunt niºte fitecine.

Am recunoscut cinstit, zãu cã sufleþelul avea dreptate. M-am juruit cã-i voi rãmâne credincios pânã la moarte, ba chiar ºi dupã aceea. ªi i-am promis cã nu voi avea pace pânã când, ca urmare a vreunei isprãvi de seamã, regele îmi va pune coroana de conte pe frunte.

(Povestea urmãtoare în numãrul 53)

----------------------------------

traducere de Franciscus Georgius

Ediþia de bazã:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Cartea premiatã cu menþiune la concursul Szehér de cãtre Societatea literarã Kisfaludy
http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

Luiza Mitu

 

Skin-Flin

 

Alo?
....
Niciun rãspuns

Alo?
...
Niciun rãspuns

Skin: totul începe cu o amânare, arma redutabilã împotriva propriei conștiințe. tot ceea ce fac este s-o las sã se manifeste.
n-am sunat-o azi. nu m-am trezit la 6 a.m., nu am scris niciun rând. mi-am visat dizolvarea, Flin. dar nu era o dizolvare lichidã. era ca și cum te-ai învârti și cu fiecare rotire te-ai micșora în interior. cred cã era și o senzație de transparențã.

da
nu
sau
Dracu știe.

Flin: întrebãrile tale mã iritã. nu cã ar fi niște întrebãri inteligente și m-ar pune în încurcãturã; sunt întrebãri banale. Nu am chef sã rememorez discuția. Fumezi prea mult, Skin.

Skin: M-am trezit mai târziu decât îmi propusesem. Am mai dormit o orã cu senzația lãsatã de pielea ei. o undã sonorã. Poate țigãrile sunt de vinã. Nu cred cã vreau sã renunț la ele. Am probleme în exprimare. Ce prelungire mecanicã a simțurilor. Nu spun cã-mi displace. Am dormit. M-am odihnit. Am fãcut sex. Am respirat. Nu e realã. Mã dominã în cel mai brutal mod cu putințã. Se joacã cu respirația mea, Flin. Cu ritmul meu interior.

Flin: te-ai bãgat prea mult în rahatul ãsta de relație. Te-a absorbit. Tipa e strãinã de tot ce e realitate.

Skin: E în mine, Flin. În pielea mea. Cu ea am aceeași senzație de dizolvare a corpului pe care o aveam în copilãrie. Un vertij al corpului. Memoria pielii e fabuloasã. Corpul meu proiecteazã senzații. Pori excitați cu memorie. La dracu. Renunțasem la nebunia asta. Sunt dependent de corpul meu.

Suflu
Scriiturã
Ritm
6 a.m.

Flin: mã iriți, Skin. Începi sã mã sperii. Am impresia cã vorbesc cu o bucatã de carne care emanã parfum de curve.

Skin: Și ceea ce simt organic se transformã în literaturã. existã un suflu al scriiturii, un ritm propriu fiecãrui trup. Te-ai gândit vreodatã la asta? Mi-am reluat jurnalul, Flin. Mã exprim extrem de prost în scris. Nu mã pot detașa de piele. am dureri cumplite. În fiecare dimineațã la ora 6 a.m. mã aflu într-o anestezie euforicã.

Flin: da, mã gândesc cã de fiecare datã când întâlnești o curvã inteligentã îți mai tragi câte-un tatuaj.

Alo?
Niciun rãspuns

Alo?
Linda
...

Niciun rãspuns

Skin: Nu, nu pot sã scriu cu adevãrat decât atunci când mã adresez corpului. Excluderea carnalului este un fals. Un hazard. Aici este suflul scriiturii, ritmul corpului, spațiul cuprins în timpul necesar nașterii unei voci, Incomunicabilul. Transformarea este mai întâi organicã. Am pierdut noțiunea timpului. Am stat îmbrãțișați 4 nopți. Timpul s-a comprimat. Corpul comprimã timpul. Corpul este o comprimare a timpului. Încã simt. Vertical. Mi-am amintit de mine în astea 4 nopți.

Alo?
Linda?

Skin?
Te-am visat, Skin. Te-am visat. O sã scriu despre tine.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey