•  Despre artã (fãrã artã...)
•  Teatru - Theatron
•  To(l)ba de jazz - XVI
•  Fotografie


sus

Andreea Bratu

 

Despre artã (fãrã artã...)

 

Acum câþiva ani, discutam cu niºte colegi despre rostul manifestãrilor artistice, în condiþiile în care, cu câteva excepþii, acestea pãreau sã aibã parte de la an la an de un public tot mai rarefiat. Mã întrebam atunci ce s-ar întâmpla dacã, în semn de protest, toþi oamenii de artã ai lumii ar intra în grevã timp de un an, sã spunem. Cum ar arãta viaþa noastrã, a oamenilor obiºnuiþi, lipsitã de toate acele produse artistice ale minþilor unor oameni neobiºnuiþi. Am realizat cã ar fi imposibil ca lumea sã reziste foarte mult timp fãrã ele. Probabil cã foarte curând, noi, cei obiºnuiþi, am începe sã cântãm, sã modelãm lutul, piatra ºi uleiurile, sã dansãm sau sã declamãm replici celebre, în încercãri stângace de a suplini absenþa maeºtrilor. Ne-am descoperi, poate, câteva talente bine tãinuite sau înãbuºite pânã atunci în conformismul unor vieþi banale ºi lipsite de harul creator. La un moment dat, am reuºi sã avem o nouã generaþie de artiºti urcaþi pe o treaptã mai înaltã de cea a amatorismului, care ar avea poate ºansa sã arunce câteva pete de culoare  peste lumea devenitã brusc monocromã.

De la siluetele de animale pictate în peºterile din Altamira ºi Lascaux pânã la animalele secþionate ale lui Hirst, de la primul strigãt de admiraþie al omului-maimuþã în faþa unui rãsãrit de soare pânã la ariile contra-tenorilor de azi, istoria artei este lungã ºi sinuoasã, cu urcuºuri si coborâºuri estetice ºi valorice fireºti ºi necesare. Braþ la braþ cu istoria tehnicii (Guggenheim-ul din Bilbao n-ar fi putut fi construit de vechii egipteni; pe de altã parte, pe vremea lor termenele de garanþie a construcþiilor erau de mii de ani), în pas cu istoria mentalitãþilor (ce soartã ar fi avut Marina Abramoviæ ºi performance-urile ei acum vreo douã secole?) ºi mai ales cu istoria propriu-zisã, arta a devenit dintr-o manifestare a nevoii de exprimare, un mod de a manifesta împotriva realitãþilor nu tocmai comode. Elitistã sau populistã, controversatã, sub- sau supraevaluatã, a fost mereu o componentã esenþialã a vieþii noastre. Într-atât încât în prezent se aruncã (pardon, se investesc) sume uriaºe pentru operele unor nume – opere care uneori nu reprezintã nimic: bunãoarã, tablouri albe, doar cu semnãturi, sau sculpturi invizibile (!) adunate în sãli golite de exponate, dar pline de vizitatori care îºi antreneazã astfel imaginaþia. Aºa ceva e posibil numai în arta plasticã; nu am auzit de vreun concert celebru în care pianistul sã urce pe scenã ºi sã apese cu graþie, talent ºi tehnicã desãvârºitã pe o singurã clapã a pianului, emiþând o unica notã, spre extazul asistenþei. Nici de vreun celebru cuplu de balerini care sã fi încremenit pe scenã, într-o fotografie vie a unui un pas de deux.

Este evident cã fãrã artã nu putem trãi. Întrebarea e cine trãieºte pentru cine? ªi asta mã duce cu gândul la o altã întrebare dezbãtutã acum câþiva ani: dacã ar trebui sã alegeþi, ce aþi salva dintr-o camerã cuprinsã de flãcãri: un tablou celebru sau pe paznicul lui?

Comentarii cititori
sus

 

 

Teatru - Theatron

 

Noaptea albã a Teatrului Studentesc, eveniment UNIFEST, m-a readus în Casa Studenþilor dupã foarte mulþi ani. Chiar dacã eu am petrecut frumoºi ani în clãdirea veche, aripa clasicã, pierdutã de-acum pentru spaþiul public. Priveam la tinerii actori ºi retrãiam emoþia primei repetiþii cu costume ºi lumini, în holul somptuos al casei. Eram pictorul din A treia þeapã ºi sim ºi acum senzaþia catifelei acelui costum.

th1Studenþii de azi, trupa Theatron, au jucat La Chunga, text semnat de Mario Vargas Llosa. Într-un aranjament aproape elisabethan, tinerii actori s-au miºcat cu dezinvolturã ºi au acoperit foarte bine spaþiul de joc. Cu o luminã frumos poziþionatã, cu efecte poetice ºi completând senzualitatea din joc, spectacolul a avut consistenþã artisticã. Tineri actori au evoluat dinamic ºi în foarte bune relaþii de joc. Succesiv, scenele ce alternau un spaþiu sau altul, un grup sau altul de personaje, au pus în evidenþã buna însuºire a rolurilor ºi asumarea în mare masurã a tipurilor de personaj. ªi-au desfãºurat pe rând, fiecare, trãsãturi proprii acelui personaj dar cu atractive amprente personale sau plauzibile unor tipuri apropiate de noi sau de cei de lângã noi. Aptitudini de joc, remarcabile când a fost vorba de a reprezenta bâlbâiala sau atitudinea copilãroasã a unui tânãr care, altfel, poza în adevãrat macho în faþa prietenilor. Ce frumoase scene, cu treceri de la mici dueluri verbale spre romantice gesturi sinple, cu stângãcia adevãratã a celor din viaþa realã. Un plus de apreciere pentru dozajul Anitei Mihai care a fãcut din Chunga un personaj cu stãpânire de sine, cu forþã ºi încredere dar ºi cu subtilitatea unor gesturi ºi atitudini, fiind interesantã distribuirea ei, alternativ, ºi în celãlalt rol feminin. De altfel textul, foarte bine ales, parte din politica trupei, de a oferi mesaje puternice, în conexiune cu educaþia, vine cu un subiect definit de universalitate, pliat uºor pe o culturã sau alta, recognoscibil în realitatea zilelor noastre.

Trupa Theatron este coordonatã de ªtefan Florescu, cel care a asigurat regia spectacolului în care, în seara de 5 noiembrie au evoluat:

Chunga             Aniþa Mihai / Nicoleta Lãzãrescu
Meche              Miruna Moanþã / Aniþa Mihai
Iosefino            Paul Cucu
Maimuþa           Andrei Stanciu
Lituma              ªtefan Diaconescu

La chitarã, cu frumoase sonoritãþi hispanice, Adrian Neacºu.

Întâlnirea acestei trupe, la care s-a adãugat meditaþia la postura aparte a unui asemenea proiect, care poate fi mai mult sua mai puþin parte din viata ºi experienþa cuiva, a nascut dialogul care urmeazã.

1. ªtefan Florescu e un nume în Casa Studenþilor ºi îmi amintesc cã ne-am intersectat, cumva, prin 1985-86, eu fiind în efemera trupã a lui Patrel Berceanu.  De aceea aº vrea mai întâi câteva vorbe despre amintirile legate de Remus Mãrgineanu, apoi de preluarea din '84, despre activitatea dinainte de 1989 ºi imediat dupã.

Domnul Remus Mãrgineanu crease o clasã de regie la ªcoala Popularã de Artã din Craiova. Cursurile erau eºalonate pe o perioadã de doi ani. Am fost admis la clasa lui, am urmat cursurile pe care le-am ºi absolvit în paralel cu ultimii doi ani de liceu. Dupã terminarea liceului am urmat cursurile Facultãþii de Mecanicã din Craiova iar la terminarea facultãþii m-am reîntalnit la Casa Studenþilor cu domnul Remus Mãrgineanu, ce repeta cu câþiva studenþi de la filologie piesa O sãrbãtoare princiarã, de Theodor Mazilu. Într-una din zile, domnul Remus Mãrgineanu îmi propune sã continui eu repetiþiile cu studenþii. Aºa a început totul. Deci nu este vorba de o preluare ci de o continuitate.

În 1985-1986 erau mai multe trupe de teatru la Casa Studenþilor, trupe din care, douã erau calificate la faza pe þarã a Festivalului Studenþesc de Teatru, care s-a þinut la Craiova, în sala Teatrului Naþional.
Acestea erau: trupa de sub îndrumarea domnului Patrel Berceanu, care pregãtise piesa A treia þeapã, de Marin Sorescu, ºi trupa de sub îndrumarea domnului Remus Mãrgineanu, care pregãtise piesa O sãrbãtoare princiarã. Spectacolul cu piesa A treia þeapã a luat premiul întâi iar spectacolul cu piesa O sãrbãtoare princiarã a luat locul trei.
Am pus în scenã, apoi, douã piese, Emma, de Mihai Eminescu ºi Casa nebunului, de Tudor Popescu, cu care m-am calificat la faza zonala a Festivalului Studenþesc de Teatru care s-a þinut la Timiºoara. Acolo s-a calificat pentru faza finalã a Festivalului Studenþesc de Teatru doar spectacolul cu piesa Casa nebunului, fazã care s-a þinut la Ploieºti în anul 1989, ºi unde am obþinut premiul pentru cel mai bun spectacol ºi douã premii de interpretare pentru studenþi, pentru cea mai buna actriþã ºi pentru cel mai bun actor.
Imediat dupã 1989 nu m-am implicat în activitatea culturalã a Casei Studenþilor. Am reînceput activitatea în 1994-1995, când am reînfiinþat trupa de teatru sub denumirea de THEATRON, trupã care-ºi desfãºoarã activitatea ºi în prezent. Trupa participã în fiecare an la festivalurile studenþeº din þarã. Participarea noastrã la aceste festivaluri se realizeazã cu sprijinul financiar al Casei Studenþilor din Craiova. Trupa a realizat spectacole interesante, cred, cum ar fi: Patima rosie, de Mihail Sorbul, În cãutarea sensului pierdut, de Ion Bãieºu, Aºteptându-l pe Godot, de Samuel Beckett , Delir in doi, de Eugène Ionesco, Tabloul, de Eugène Ionesco, Omul de zãpadã, de Lia Bugnar, Scaunele, de Eugène Ionesco.

2. Sã continuãm tot cu ªtefan Florescu. Cum se poate face astãzi teatru de amatori, mai ales cu continuitate ºi rezultate? Cum se vãd generaþiile, cum se lucreazã cu trupa de acum?

th2Teatrul de amatori se face în primul rând cu multã dragoste ºi rãbdare. Apoi cu mult efort ºi seriozitate. Nu rãmân la trupã decât cei care sunt dispuºi sã lucreze în echipã ºi cei care sunt dispuºi la travaliu. Este un efort care nu este remunerat, este un efort conjugat al mentorului trupei, administraþiei Casei Studenþilor ºi, desigur, al membrilor trupei. Scopul nu este acela de a pregãti studenþi pentru o profesie în domeniul artistic. Scopul este unul educativ, tinerii se descoperã pe ei înºiºi, ieºind pe scenã ei îºi testeazã puterea de a-ºi depãºi emoþiile ºi de a crea soluþii în situaþii limitã. Este fascinant, de exemplu, sã le vezi uimirea la descoperirea poeziei, a sensului ºi mesajului unei poezii într-o vreme în care nimeni nu mai crede în poezie. Ei descoperã, poate, un alt adevãr ºi de aici izvorãºte continuitatea ºi ataºamentul pentru trupa de teatru studenþesc.Trebuie sã spun cã rezultatele nu vin dacã nu-i asculþi, dacã nu le asculþi problemele cu care se confruntã, dacã nu le respecþi personalitatea, dacã nu înþelegi cã fiecare generaþie care vine este un pic altfel decat cea care pleacã. Ei încã se mai joacã…ºi, jucându-se, se trezesc de fapt angrenaþi într-un joc foarte serios, adicã într-un spectacol care trebuie sã transmitã publicului un mesaj. La repetiþii ei au învãþ cã acest mesaj trebuie spus cu sinceritate ºi credinþã, pentru ca publicul sã înþeleagã ºi sã ne mai caute! 


3. Cum aþi ajuns la Llosa?

Important este ca la alegerea unei piese de teatru sã þii cont cã aceia care vor interpreta personajele sunt tineri, deci vârsta personajelor, dacã este posibil, sã fie apropiatã de vârsta tinerilor actori amatori. Am þinut întotdeauna cont ca piesa de teatru pe care o aleg sã fie de calitate, chiar dacã efortul de a o pune în scenã este mai mare. Citind câteva piese de teatru scrise de Llosa, m-am oprit asupra piesei Chunga pentru cã personajele sunt chiar de vârsta lor, cu excepþia personajului Chunga. Am ales aceastã piesã ºi pentru cã acþiunea piesei este de actualitate ºi pentru cã mesajul educativ este unul foarte puternic. S-a lucrat destul de mult la pregãtirea acestui spectacol dar rezultatele au fost bune.

4. Pentru actori... Cum este sã fii actor? Cum vã privesc colegii? Aveþi o perioadã semnificativã de implicare în aceastã artã. Cum priviþi, retrospectiv, aceºti ani de liceu/studenþie în care aþi jucat? Includeþi în jocul vostru o seamã de elemente ale cotidianului în care trãiþi? Ieºiþi împreunã la o bere?

th3E mult spus actor. Suntem niºte tineri iubitori de teatru, unii poate cã ºi-au sau îºi doresc sã facã o profesie din asta, alþii o fac doar din plãcere, dar prin tot ce facem încercãm sã ne apropiem de statutul unui actor ºi descoperim în aceastã lume a teatrului amator un farmec ºi o cãldurã aparte.
Majoritatea colegilor vãd activitatea noastrã ca pe o pierdere de timp, considerând cã orice activitate lipsitã de beneficiu material nu meritã sã fie desfãºuratã.
Pentru noi toþi teatrul reprezintã o perioadã incredibil de frumoasã a tinereþii, în care am acumulat foarte multe amintiri, experienþã ºi prietenii de o viaþã. Drept dovadã avem membrii care activeazã ºi de 5 ani. A devenit un mod de manifestare pentru noi, un loc în care putem sã ne exprimãm fãrã a fi judecaþi ºi în care întotdeauna gãsim sprijin. Conteazã enorm sã ai o astfel de familie alãturi.
Este inevitabil sã introducem elemente ale cotidianului. Pânã la urmã acesta este ºi scopul, de a trage un semnal de alarmã asupra societãþii distorsionate în care trãim.
Ohoho! Dar unde nu ieºim? Petrecem mult timp împreunã, atât în cadrul activitãþii noastre cât ºi în afara ei.

5. Cum aþi ajuns la aceastã omogenitate?

Simplu ºi fãrã nici un fel de efort. Tipul acesta de activitate ne-a „filtrat“ ºi în acest fel am rãmas câþiva, cei care împãrtãºim aceastã pasiune ºi care dorim sã avem o contribuþie cât de micã în schimbarea sau reorientarea unei societãþi în care nu mai existã valori, ci pseudovalori. Primele piese de teatru puse în scenã de cãtre antici au avut ca scop tocmai aceastã idee. În lipsa mijloacelor mass-media era singura variantã de a cultiva poporul, de a-i aduce la cunoºtiinþã adevãrul despre conducãtori, satirizându-i, de a stârni revolte sau de a elogia ºi promova anumite acþiuni sau comportamente.

6. În ce spaþii aþi jucat? Cum gândiþi scenografia? Dar costumele? Cine vã ajutã cu luminile, cu sunetul?

th4Am jucat la CS Craiova, evident, ºi la Festivalurile de Teatru de Amatori, organizate de casele studenþilor din Bucureºti, Galaþi, Buºteni, Iaºi, Alba Iulia.

Scenografia ia naºtere pe parcursul construcþiei piesei, sau cel puþin asta este pãrerea noastrã, probabil cã domnul Florescu are imaginea de ansamblu dinainte de prima repetiþie.
Din pãcate ajutor din exterior nu primim, aºa cã suntem nevoiþi sã ne descurcãm singuri atât cu luminile cât ºi cu sunetul ºi costumaþiile.


7. Adrian Neacºu este implicat mereu în trupã sau e doar o colaborare pe acest spectacol?

Pana acum a fost doar o colaborare temporarã dar de acum va deveni un membru permanent al trupei.

8. Cât vreþi sã continuaþi aºa, ca trupã, împreunã? Profesiunile pentru care vã pregãtiþi vã vor îngãdui sã continuaþi teatrul?

Din pãcate profesiile pe care ni le-am ales nu ne vor permite sa facem asta pânã la nesfârºit, aºa cã ne bucurãm de fiecare moment pe care îl mai avem împreunã în aceastã lume a teatrului de amatori.

9. Cum vã raportaþi la studenþii de la actorie? Aþi jucat la Buia? Dar prin þarã?

Nu ne raportãm la studenþii de la actorie pentru cã, în ciuda pasiunii comune, facem parte din „lumi“ diferite: pentru ei e un mod de viaþã, pentru noi un mod de manifestare.
Nu am jucat în sala Buia dar în schimb am avut onoarea de a juca în Iaºi, Bucureºti, Alba Iulia, Buºteni, Galaþi etc.

10. Cum vedeþi publicul vostru? Cum percepeþi reacþiile lor?

th4Considerãm cã publicul are o mare pondere în succesul reprezentaþiilor noastre. De-a lungul timpului am constatat cã empatizãm foarte bine cu spectatorii deoarece atunci când publicul este captivat ºi îþi acordã atenþie se sparge acea barierã dintre actori ºi spectatori iar la final întreaga muncã este încununatã de aplauze sincere. De multe ori îþi dai seama dacã eºti pe drumul cel bun sau nu în momentul în care publicul devine o singurã inimã, care bate la unison cu inima trupei. Dacã nu existã aceastã rezonanþã înseamnã cã ceva nu este în regulã ºi trebuie fie sã devenim mai energici, fie sã o lãsãm un pic mai moale, sã aibã timp sã asimileze fãrã sã oboseascã.

A consemnat, Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz XVI

 

De aceastã datã voi începe cu o confesiune legatã ªI de jazz: în postura mea de comentator-promotor de jazz, de aproape 50 (cincizeci) de ani, de prin 1969-70, încerc sã informez ºi sã cultiv gustul pentru adevãratele valori ale acestui fascinant gen muzical.

Din pãcate, din ce în ce mai des am surprize neplãcute; ba mai mult, rãmân perplex de ce se întîmplã în realitatea cotidianã, ce li se întîmpã unor persoane, (chiar ºi mie), unor comunitãþi mai mari sau mai mici; ce (ne) provoacã alte persoane sau comunitãþi mai mari sau mai mici, ºi mã tot întreb, ce e de fãcut, cum pot fi eradicate sau mãcar limitate rãul, minciuna, ipocrizia, pãcãlelile la care sîntem supuºi cu o totalã nepãsare, sfidare ºi ignorare a celor mai elementare norme de bun simþ, de culturã ºi civilizaþie. Goana dupã bani ºi putere ºi/sau lupta disperatã pentru a-ºi pãstra ciolanul/scaunul, le iau minþile oamenilor. Priviþi în jur ca sã vedeþi ºi sã vã cruciþi, cîte crime, sinucideri, infarcturi ºi accidente stupide. Abuzurile crase se þin lanþ ºi ai impresia cã nimãnui nu-i pasã, toþi se resemneazã cã orice gest de atitudine, de împotrivire, de revoltã chiar, este inutil.

Asupra unor fraude, abuzuri, nereguli, incompetenþe, erori, inclusiv din activitatea de jazz autohtonã, am atras ºi voi atrage atenþia ºi în viitor în aceastã rubricã. Uneori am spus-o direct, alteori mai voalat... Oare mai pot spera cã vorbele, respectiv cuvintele mele au sau vor avea efect ? Dacã întrebi de ce aºa ºi pe dincolo, þi se rãspunde scurt ºi sfidãtor: „pentru cã aºa vrea muºchii mei” ! ªi asta pentru simplul motiv cã, dupã ce cã sînt mulþi ºi proºti, majoritatea au ºi pîinea ºi cuþitul, (obþinute desigur politic ºi/sau prin nepotisme abuzive...), ba mai mult, fac greºala, ca predecesorii, sã se considere în aceste posturi veºnici...

Desigur cã încerc, fac chiar eforturi mari sã-mi pãstrrez calmul, sã supravieþuiesc, sã mã retrag uneori într-o plãcutã lecturã, audiþie muzicalã, plimbare în naturã, dar totuºi, nu pot sã nu mã întreb: „pînã cînd ºi cît se va mai degrada lumea, calitatea umanã  ? Gîndurile mele sînt izolate? Întrebãrile mele sînt doar retorice” ?

Voi ce pãrere aveþi despre ce se sau despre ce vi se întîmplã ?

*Iatã de pildã concertul Miles Davis-Kind of Blue din 9 octombrie de la Sala Radio, cu cîþiva muzicieni români ºi cîþiva strãini, la care am fãcut referire ºi în numãrul anterior al revistei noastre, ºi la care era anunþat pe anumite site-uri, cã vine la Bucureºti însuºi celebrul trompetist american Miles Davis...asta desigur ºi datoriã felului parºiv/derutant în care a fost redactat afiºul... (Precizez, dacã mai e cazul pentru unii, cã Miles Davis a încetat din viaþã în urmã cu 23 de ani). 

Apropo, concertul a fost aproximativ bun, un calificativ salvat de la modestie îndeosebi de saxofonistul alto Eric Plume ºi de pianistul Mircea Tiberian. Pãcat cã în final, de parcã nu se putea sã nu ne dãm în petec ºi de aceastã datã, s-a cîntat tot... „jazz pe româneºte”... aºa cum, de acelaºi iz neaoº dã dovadã în continuare, indiferent de proiectul muzical, ºi Nicolas Simion...

Incredibil ºi inexplicabil, atît pentru mine cît ºi pentru mulþi alþii cu care m-am consultat, a fost dezacordajul trompetistului, TOCMAI AL TROMPETISTULUI CARE A AVUT UN ROL SPECIAL ÎN ACEST CONCERT... de multe ori, dacã nu chiar permanent, s-a auzit, mai ales la notele lungi ºi cu pianul mai prezent, extrem de fals, cîteva come mai sus decît ceilalþi...

Nici noile aranjamente ale lui N. Simion la piesele de pe albumul respectiv, nu mi s-au pãrut prea inspirate sau impresionant de originale. (Un coleg de breaslã s-a exprimat mai tranºant: „Dacã se duc la New York cu acest recital, cu aceste aranjamente, americanii îi aresteazã!”)

*Vineri 10 octombrie, la Restaurantul Elisabeta din Capitalã, formaþia HOT CLUB DE BUCHAREST, a oferit un recital de JAZZ FRANCAIS (Sic!)...(Oare le era jenã sã scrie pe afiº jazz manouche ?)

*Festivalul-concurs de jazz Johnny Rãducanu de la Brãila, din pãcate, ºi la ediþia a II-a a avut caracter de „...compromis-cîrpealã...”, profil de „...struþo-cãmilã...” Aºadar, nu trebuia sã fii neaparat prezent acolo pentru a constata cele de mai sus... Era suficient sã parcurgi lista celor din juriu (Mihai Creþu-nepotul lui J.Rãducanu, contrabasist de muzicã clasicã, A.G. Weinberger, Alex Revenco, Ionel Tudor ºi în sfîrºit, ºi un muzician/interpret de jazz-Alex Simu...); apoi programul de recitaluri, ca sã constaþi cã ºi de aceastã datã, totul e un ghiveci în care sînt adunate, dupã criterii mai degrabã ne-artistice, ne-profesioniste ºi de conjuncturã, interpreþi de ici-de colo, unii din juriu, alþii de pe ruta Sibiu-Ploieºti de la ediþiile trecute ºi cîþiva dintr-un turneu prin România (vezi Simion & comp. la Bucureºti, Braºov ºi Cluj-Napoca).

Din diferite surse am aflat cã juriul, aproximativ acelaºi ca anul trecut, a fost mai puþin obiectiv decît la prima ediþie. Excepþie, „Marele premiu” oferit pe merit unui saxofonist din Anglia. Detalii, în cronica semnatã de Alex Revenco în JURNALUL NAÞIONAL

*Mi-am permis urmãtorul test: am dat un anunþ în România liberã din zilele de 10, 13 ºi 14 octombrie cu urmãtorul text „Vând CD-uri de jazz românesc sigilate sub preþul pieþei”. Tel 0744-484482 sau 0733-898778. Nu am primit nici mãcar un telefon (: Încerc ºi cu revista noastrã. Poate am mai multe ºanse...:)

*Miercuri 15 octombrie asist la specatacolul de teatru COPII RÃI de la Teatrul Foarte Mic. Piesa este semnatã de Mihaela Michailov.

Un specatacol destinat în egalã mãsurã tinerilor, în special elevi, cît ºi profesorilor ºi pãrinþilor, dar ar trebui vãzut ºi de politicieni, îndeosebi de guvernanþi care, din pãcate, nu acordã suficient respect ºi bani educaþiei, învãþãmîntului. Felicitãri meritã atît autoarea textului cît ºi (în ordinea din Caietul-program) Katia Pascariu-performer, Alexandru Mihãescu-regie, Eduard Jak Neumann-muzica (respectiv saxofon tenor alternativ cu percuþie) ºi Farid Fairuz-miºcare scenicã

*Joi 16 octombrie consemnãm douã evenimente: de la ora 18.00 în Aula Palatului Cantacuzino a fost lansat CD-ul Memorial Richard Oshanitzky vol.II, iar de la ora 19.00 la Sala Radio a avut loc un concert cu Big Band-ul Radio-invitat Florin Rãducanu, concert prilejuit de lansarea CD-ului FLORIN RÃDUCANU & FRIENDS-Jazz Standard Mood from Viena 2014.

*Dupã cum se ºtie, în perioada 20-22 octombrie s-a desfãºurat la Sibiu concursul, iar în perioada 23-26 octombrie Festivalul propriu-zis. Rezultatele concursului le puteþi afla de pe site-ul evenimentului respectiv. Eu mã voi rezuma acum la cîteva întrebãri pe care le-am adresat ºi dlui K.J.H.Schmidt în urmã cu vreo douã sãptãmâni ºi de la care, din pãcate, n-am primit încã raspunsurile aºteptate. De exemplu:

-credeþi cã a fost un juriu corect ºi obiectiv din moment ce a fost alcãtuit din doi muzicieni din Sibiu, un comentator-promotor din Cluj ºi doi muzicieni din Timiºoara, profesori ai celor trei concurente din oraºul respectiv, adicã profesoara lor de canto ºi profesorul acompaniator care a ºi cântat cu cele trei soliste din concurs ?

-cum vi se par cele douã titulaturi ale premiilor acordate reprezentanþilor Centrului Universitar Bucureºti- Tasi Nora: „Cea mai bunã compoziþie vocalã” de parcã nu ar fi cântat în concurs ci ar fi trimis piesa prin poºtã, apoi cã n-ar fi cântat cu acompaniament, cu un pian (ºi nu orice pianist ci Sarosi Peter) ºi cã pentru pian n-ar fi scris nimic, nici mãcar cifrajul armonic ºi alte sumare indicaþii... Apoi pentru Alex Constantin: „Premiu pentru originalitate” (Sic !), vestimentarã întreb eu? Precizare-acesta a cîntat trei piese standard...

Pentru felul în care au fost denumite premiile, juriul dã vina pe organizatori, iar organizatorii pe juriu... Pãrerea mea e cã cei doi amintiþi, Tasi Nora ºi Alex Constantin, au fost cei mai buni soliºti din concurs ºi cã ambii ar fi meritat sã fie premiaþi nu doar cu Diplome de consolare... Pe merit, a luat „Marele premiu” grupul C.A.L.I. din Iaºi.

*În cadrul ciclului de concerte JAZZAJ, la Sala ARCUB, pe 25 octombrie a concertat Ozana Barabancea & Friends, iar pe 1 noiembrie Emil Bîzgã Quartet-Gipsy Blues (etno-jazz).

*Marþi 4 noiembrie în sala Studio Bazar din Bruxelles a concertat duo Teodora Enache Aisha cu chitaristul american Stanley Jordan. Concertul intitulat FROM DOINA TO BLUES a fost organizat de ICR Bruxelles.

*Joi 6 noiembrie a concertat la Sala Radio Avishai Cohen Trio. N-am scris pînã acum despre concertele din ciclul JAZZNIGHT OUT organizate de Twin Arts decît scurte informaþii. Am fost provocat sã scriu acum despre acest ultim concert, de cei care au fost la penultimul, respectiv Victor Wooten, care i-a dezamãgit pe mulþi muzicieni, unii veniþi chiar din provincie, cu mari eforturi ºi sacrificii... ªi asta, spuneau ei, pentru cã Victor Wooten a venit/a fost adus la Bucureºti cu o altã formulã decît cea anunþatã initial ºi, în plus, formula prezentã nu a convins, ba din contrã... Aºadar, am intenþionat/încercat sã vãd ºi eu cu ochii mei cum e organizat ºi cum se desfãºoarã un asemenea concert.

Cu regret, ceea ce nu-mi mirosea prea bine, mi s-a adeverit încã de la intrare, de la uºa Sãlii Radio: un bodyguard (mult spus), mai precis o gorilã demnã nu de o salã onorabilã de concerte, ci de o Salã (un meci) de box; tipul respectiv ºi arogant ºi bãdãran cu spectatorii, (MI-TO-CAN-spunea un confrate, jurnalist), te invita mai degrabã sã te întorci acasã decît sã intri...

Asta am ºi fãcut...cu atît mai mult cu cît, acasã, pe Mezzo TV, mã aºtepta John Coltrane ºi apoi Kenny Garrett...

*Miercuri 12 noiembrie ora 12.00 la librãria Cãrtureºti-Verona, lansare de CD: Adrian Enescu-FUNKY SYNTHEZISER 0.2 
Producãtori Fundaþia MUZZA în colaborare cu A & A Records

poster*Iatã ºi concertele din LUNA noiembrie de la Clubul Creart-Teatrelli din Capitalã:
Joi 13 noiembrie grupul BASORELIEF
Marþi 18 noiembrie A.G.WEINBERGER
Miercuri 26 noiembrie IOAN GYURI PASCU & THE GREYS

*Reamintesc, în perioada 14-16 noiembrie, prima ediþie a Mozaic Jazz Festival Sibiu.

*În perioada 20-23 noiembrie se va desfãºura Festivalul de jazz de la Ploieºti:

Joi, ora 19: Concert Simfonic Extraordinar - 'Classy Jass'
Dirijor Ilarion Ionescu Galaþi
Solist: Florin Ionescu Galaþi - vioarã
(jazz simfonic: in program lucrari de Gerswin, Williams, Copland, Scot-Joplin)

Vineri, 'Jazzy Night'
ora 19: Concert Jazzapella
ora 21: Concert Virtuoso - Trio Alex Pãdureanu

Sâmbãtã, 'Night in ... Blues'
ora 19:Mike Godoroja & Blue Spirit
ora 21: A.G. Weinberger - Gringo de România

Duminicã, 'Jazz and Friends'
ora 19 Cezar Ouatu & Puiu Pascu Band
ora 21: Rãzvan Cojanu Quartet

A se vedea comunicatul transmis de JAZZ FORUM 03 despre denumirea festivalului.

*Marþi 25 noiembrie, în cadrul festivalului CRAIOVA MUZICALÃ, ediþia cu numãrul 41, (21 noiembrie-17 decembrie), jazz-ul va fi reprezentat de IRINA POPA & THE SINNERS (Clubul Play).

*Sîmbãtã, 29 noiembrie, se va desfãºura la Palau de la Musica din Barcelona cel mai amplu maraton european de jazz. Acest eveniment, ajuns la ediþia cu numãrul 46, îi va avea ca invitaþi, printre mulþi alþii, pe Wayne Shorter, Chucho Valdes, Branford Marsalis, Gary Burton, Chris Thile & Brad Meldau, John Legend, Kenny Burron & Dave Holland Duo, Joe Lovano & Dave Douglas Quintet.

*Festival de jazz ºi blues la Braºov în perioada 4-6 decembrie.

*Dupã cum poate aþi remarcat ºi dvoastre, „Hîrb ºi Oalã spartã” au apãrut din nou pe... „sticlã”, la TVR (mureau dacã nu reapãreau...). Ce sã-i faci, ce sã le (mai) faci ?!? Din nou se confirmã cã nu numai fiecare popor, ci ºi fiecare comunitate, îºi are liderul, sau „liderul” pe care îl meritã...

*În finalul acestei rubrici, vã recomand cu totul altceva decît de obicei, respectiv emisiunea de pe B1TV din fiecare searã de la ora 23.00 „Lumea lui Banciu”. Veþi recunoaºte acolo modul meu critic, uneori ironic, dar sincer, obiectiv ºi viguros, de a comenta viaþa jazz-ului românesc, aproximativ cu acelaºi ton acid ca ºi a lui Radu Banciu. Unic, din pãcate, în peisajul mass media de la noi.

*...ºi încã ceva...articolul Educaþia ºi Graþia reloaded din revista 'Dilema veche' nr. 558 (23-29 octombrie) semnat de Liviu Papadima ºi care se încheie astfel: 
„Mami, eu trebuie sã merg ºi la doctorat? Nu vreau sã mã fac doctor. Mamiiii !”

Comentarii cititori
sus

Fotografie

 

Fotografiile de paginã în acest numãr sunt realizate de Daniela Ionescu.

 

Ce ai descoperit prin fotografie?

„Fotogenia” naturii statice.

Ce crezi cã se întâmplã sã ignore oamenii?

Am trecut pe lȃngã un om care rȃdea. L-am fotografit ºi i-am arãtat fotografia. Mi-a zis s-o ºterg, a zis cã e strȃmb. Rȃsul în hohote schimbã.

Ai albume de fotografii de altãdatã? Cu amintiri de familie, tu însãþi, rude pe care poate nici nu mai ºtii cine sunt... Cum priveºti fotografiile acelea vechi? Asemenea mãrturii peste timp...

E cel mai simplu mod de a cunoaºte povestea vieþii unui om. Nu trebuie decȃt sã asculþi. Existã o expresie: „nu atingeþi”. Mie mi s-a permis sã ating orice aparat de fotografiat, nu l-am folosit ca pe un bibelou ºi nici imaginea nu am cruþat-o. Am desfãcut in bucãþi atȃt aparatul cȃt ºi scena din faþa mea. Rãsfoiesc un album ca sã descopãr povestea pe care nu as gãsi-o în vorbe.

Simþi nevoia sã adaugi un titlu unei fotografii?

Þin cont de context dar nu þin cont de direcþie.

Te surprinde imaginea obþinutã? Diferã de ceea ce percepi înainte de a declansa capturarea ei?

E anapoda tot.

Ai fotografi preferaþi? 

Dorothea Leange, Henri Cartier-Bresson, Gheorghe Lãzãroiu, Dan Mititelu, cãrþile lui Eugen Iarovici.

Pe ce cale te exprimi cel mai bine (fotografie, text, desen, muzicã, dans) ?

Prin toate.

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey