•  Radu Marini
•  Mircea Nãstasie
•  Mia Popa


sus

Radu Marini


La scara mea
(IX)

 

La noi pe scarã toatã lumea respectã. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ãl mic, pânã la ãl mai mare. Sunt vecini buni. ªi animale rele. Sau invers. Sau...nu ºtiu. Admirabili, cumsecade, sus-puºi. Cocoþaþi fiecare pe unde au putut. Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajutã între ei. Cei care au, ajutã pe cei care bineînþeles n-au!!! Cu mãrinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurãturã. Fiindcã au: milã, bunavoinþã ºi înjurãturi la ei. Mereu puºi pe fapte bune, memorabile ºi bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajutã pe cei ce n-au: asiguratã pâinea ºi cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimã înjurãturã, care sã le aducã aminte de mamele lor, ori chiar de originile lor. Emoþionante gesturi. ªi uluitoare, jenante ºi necizelate trivialitãþi. La grãmadã. Pe etaje. Dupã vorbã, dupã port, dupã etajul de culturã... 

In memoriam R.G.

Nea Gogu, stã la 3! La etajul 3, e clar?! Mie unu nu prea îmi e clar. Ca colocatar, ca om, ca musca-n lapte. Mulþi oameni stau tot la 3. Chiar câte 3, sau mai puþin de 3. ªi chiar de câte 3 ori câte 3; chiar dacã nu toþi sunt femei. Mai sunt ºi bãrbaþi, ca Nea Gogu. Sã fie sãnãtoºi! Nea Gogu de la 3 nu-i sãnãtos. O viaþã întreagã n-a prea fost.
Bine vãzut, bine aºezat, bine cã nu mai plouã. ªi toatã lumea a aflat cum Nea Gogu, adicã Gheorghe Rãdulescu de la 3 era nesãnãtos. Nea Gogu e bolnav!!! Oauuu! Îl dor toate alea. ªi în mod oficial, inima. Aia de câine?! Degeaba, n-are cine sã-l audã. Domnul Molière e mort de mult, aºa cã el, ca bolnav închipuit rãmãsese de râsul lumii, necunoscut de nimeni. Adicã de nebãgat în seamã, adicã de nepus în poveste, adicã de milã, adicã de adus în prim plan. Cu toate cã de când e la pensie nu mai are nici pic ºi nici urmã de plan.
Nici cincinal, nici anual ºi nici cotidian. Doar wc-rian. Aºteptând veºti ºi nu poveºti. De bine. Aud, aud parcã ceva. Vai ce jenant, ce bubuitor, ce bãtrân nesimþit. Se aud niºte bãºini. Puturoase. De om care are ceva de spus. Totuºi. Într-o relaþie biunivocã cu wc-ul. Mai puþin cu oamenii. Pe care-i sufocã. Nu cu vorbe, nu cu disertaþii academice, ci doar cu bãºini. Bãºini intermitente, rãu de suportat ºi de convieþuit. E un mod tranºant de a se face bãgat în seamã.
Recurgând la statageme belicoase. Ieºind cu tot ce are mai bun ºi mai bun. La interval. Cu pantalonii în vine. Plini de bãºini. Actualizate ºi orientate strategic. Doamne ºi ce bolnav mai e Nea Gogu!!! Vai de capul lui, cum mai trãieºte!? Cum? Bolnav, la 3! Tot timpul la 3! Chiar ºi cu a III-a nevastã, tot la 3! Nea Gogu se pregãteºte sã moarã, pentru cã nu-i aºa, e  bolnav, bãtrân ºi a îndurat multe. Mai multe însã, cele 3 neveste ale sale.
Tanti Suzana, prima lui soþie nu vrea sã ne spunã. De ce? Pentru cã nu mai a vrut sã stea. La vorbe. La vorbe ca la vorbe, pentru cã erau urâte. Urât din partea lui Nea Gogu. Dar nici faptele sale nu erau mai frumoase. ªi nici Nea Gogu nu e un Fãt-Frumos. Vorbele lui erau dupã chipul ºi asemãnarea sa. Iatã deci, câteva motive întemeiate ca tanti Suzana sã nu mai doreascã sã stea. Nu la 3, ci cu el. A avansat, s-a mutat de la el, tocmai la 4. La etajul 4.
Acum nu doar un etaj ºi un cartier îi desparte, ci ºi o hotãrâre judecãtoreascã. De divorþ. Aºa cã: tanti Suzana nu mai poate sã ne spunã dacã e sãnãtos, au ba. Iar tanti Mili, soþia sa de-a II-a, s-a tot pus de-a doua. ªi tace, mormânt. Unii zic cã n-a prea avut nici dânsa un viitor prea roz, alãturi de el. Ci mai curând negru. De aceea l-a pãrãsit, ducându-se la locul ei. În groapã.
Acolo unde Nea Gogu, în bunãtatea sa a onorat-o pe veci, mai mult cu lipsa. Cãci un om, ca el, n-are ce cãuta alãturi de o moartã. Logic!  De aceea i-a fãcut un cavou special. Doar al ei. Al lui poate sã mai aºtepte. Ce? Pe el. Dar el zice cã nu e încã pregãtit. ªi nici prea gãtit. E clar, Nea Gogu nu e pregãtit, ca sã se gãteascã singur. Las’ cã-l pregãtesc ei, cei din casã.
Se tot pregãtesc, doar pentru el. Sã-l ajute, cum pot ºi ei. Cã oameni sunt!!! Îi cântã în strunã, sau în surdinã. Cu lãutarii dupã el. Bineînþeles cu haine cernite, cu tron, ºi cu o groapã pe mãsura sa. Ca sã-l ducã la locul lui. Pe braþe. Jos de la etajul 3. La parter. Acolo unde Stela, steaua lui de nevastã, cea de-a III-a  s-a gândit sã-i facã loc. ªi sã-l tot ducã. Cu cortegiul funerar, popã, colivã ºi ceva rude, ceva prieteni, ceva probleme. Dacã moare.
Nea Gogu de la 3 nu moare. Nu moare decât de necaz. De necazul celor de la FNI...cã l-au lasat. Aºa. Cum? Cu buza umflatã. Adicã i-au cam zorit, grãbit ºi chemat moartea. Cu trâmbiþe ºi cu surle, cu portavoce, sau fãrã voce, prin uitare. De nervii ce i-au tot fãcut. O mare nefacutã, ce nu se face cu oameni ca Nea Gogu. Oameni trecuþi de prima tinereþe, de-a doua, ºi chiar ºi de-a treia pe rãbojul celor de la pompe funebre, ca potenþial viitor colaborator. Viitorul îi va suna bine. Stereo.
Direct pe coºciug. Ca împreunã sã poatã ajunge acolo unde nu-i nici durere, nici întristare, ºi nici suspin. Ci doar viitor. Unde oare??? La un loc doar al lui. Rezervat. Cu toate cã Nea Gogu n-a prea fost rezervat. Nici cu el, ºi nici cu viaþa sa. Doar nevestele din viaþa sa au fost. Rezervate. Pentru el ºi pentru autobiografia sa, care e cam pe sfârºite. De aceea oameni simþiþi, Steluþa lui, nu cea de sus, ci de la 3, în colaborare nemijlocitã cu cei de la FNI ºi cu mâna de ajutor a celor de la pompele funebre i-au rezolvat un loc.
Adicã sã aibã ºi el un loc pe care sã-l nu-l mai împartã cu nicio soþie. Sã fie cât mai bine vãzut de marele dramaturg Molière. ªi zãu cã meritã orice sacrificiu. Cã doar el nu se preface…Nici mort.

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Servitor de partid ºi de stat
I
Busuiocul

 

Nu ºtiu alþii cum sunt dar eu, când îmi aduc aminte de Ceauºescu ºi ai lui, nu mai am niciun fel de resentimente ci doar sentimentul zãdãrniciei ºi pierderii unor ani de viaþã, deºi am fãcut tot posibilul sã ies din obsesia ideologicã a timpurilor. ªi aºa am intrat cu totul în EA.

Soarta a fãcut ca întreprinderea la care lucram, de gosporãrire comunalã ºi locativã, sã aibã un contact permanent cu Partidul ºi cu nevoile sale, mai ales cu grija faþã de una din cabanele de vânãtoare ale lui Ceauºescu. E impropriu spus cã era a lui. Pe hârtie aparþinea Ocolului Silvic dar, în fapt, era locul de masacrare a cerbilor lopãtari aduºi de pe alte meleaguri ale þãrii ºi înmulþiþi acolo. Am vãzut ºi câte 17 exemplare ucise dupã o aºa-zisã vânãtoare. De fapt bietele animale erau alergate spre un foiºor unde stãtea Conducãtorul, dotat cu o puºcã cu lunetã, care trãgea întruna ºi dacã, din întâmplare, scãpa vreun biet animal, era ucis de cãtre cei din tufiºuri, puºi acolo pentru a repara gloria cinegeticã a Preamultiubitului.

Prin natura sarcinilor de serviciu trebuia sã fac ceea ce trebuia ca întreprinderea sã facã în oraº ºi nu în mijlocul minunatei pãduri, aveam grijã sã nu lipseascã apa ºi cãldura, sã întreþin aleile ºi, o datã, sã fac rost de... busuioc.

Busuioc, busuiocule...

Þi-am pus busuioc în pãr...

Erau versuri din cântece care bucurau o parte a populaþiei dar nu ºi pe mine, cel cu înclinãri mai degrabã violent-rockiste. Aºa cã propunerea surorii mai mici a Tovarãºului care era inspector-ºef la învãþãmânt dar conducea, în fapt, judeþul, m-a luat prin suprindere ºi m-a pus în faþa unei probleme aparent insurmontabile.

-ªtiþi cã ªeful (ea îºi putea permite sã-i spunã aºa, fiind din familie) e nãscut la þarã ºi þine la florile adevãrate, nu la prostiile pe care i le puneþi voi pe aici. Aºa cã sã faceþi bine ºi pe aleea de intrare în Grãdinã sã-i puneþi busuioc.

Grãdina era un loc special amenajat în care se puneau pentru Tovarãºul de toate, de la bostani pânã la porumb, ca sã nu mai vorbim de pomii fructiferi ale cãror fructe erau învelite în pungi de hârtie deoarece viespile contrarevoluþionare atentau la fructul oprit pentru Cel Mare ºi Cel Iubit.

Poteca era destul de lungã aºa cã a trebuit sã bat tot judeþul ca sã gãsesc busuioc. A venit ºi ziua cea mare în care Doamna (pentru dânsa puteam trece peste barierele ideologice de exprimare) venea sã mai arunce o privire asupra modului în care era pregãtit Obiectivul pentru vânãtoarea de a doua zi.

Am umblat brambura prin toatã incinta o grãmadã de oameni cu funcþii ºi îndatoriri mai importante decât aceea cã un fir de iarbã putea intra în manºeta pantalonilor Tovarãºului sau un pietroi sã-i taie calea spre Noua Revoluþie Agrarã.

Doamna a fost încântatã când a vãzut aleea ornatã cu atât de preþiosul ºi greu gãsitul busuioc aºa cã a rupt un fir ºi a început sã-l miroase cu voluptate. O urma tovarãºul-prim secretar de la Judeþ care s-a bucurat de aceleaºi satisfacþii olfactive. Ceilalþi însoþitori (ºi nu erau puþini) au considerat cã e necesar, politic, sã se alãture gestului fãcut de cei doi. Bineînþeles cã în ordine ierarhicã.

Eu eram ultimul care am pãºit pe cãrare ºi, spre stupoarea ºi disperarea mea, aceasta nu mai avea niciun fir de busuioc. În schimb toþi tovarãºii miroseau cu mult zel din firele smulse, parcã erau o turmã de bivoli scãpatã pe pãºune. ªi mai erau 24 de ore pânã la vânãtoare. N-am mai putut face rost de busuioc.

Aºa cã am fost bãgat în ºedinþa Comitetului Orãºenesc ºi criticat principial pentru neglijenþã în serviciu.

De atunci nu mai suport mirosul de busuioc ºi urãsesc cântecele din patrimoniul nostru naþional care se referã la aceastã plantã hidoasã.

Dupã 1989 au apãrut trandafirii.

Ce mai! Suntem un neam horticol.

Comentarii cititori
sus

Mia Popa

 

Mireasmã

 

Nu ºtia prea bine ce se întâmplã cu el... Stãtea acolo de ceasuri bune, pe banca din faþa casei, ºi încerca sã ºi-o aminteascã. Bunica era cea care îi legãnase basmele copilãriei, pe ea încerca sã ºi-o aminteascã acum, sã-i recompunã chipul, din bucãþile unui puzzle, cu miere, alviþã, mere coapte... Da, în aer mirosea a mere coapte ºi mireasma copilãriei adia ca o boare uºoarã, în sufletul lui. Copilãria lui nu fusese fericitã, mama plecase fãrã nicio explicaþie, undeva, departe, ºi îl lãsase în grija bunicii. Ea fusese zâna bunã ºi, cu nuieluºa fermecatã, îi îndeplinise orice tainicã dorinþã. Ea, cu pãrul ca spuma mãrii, ea, cu ochii ei sfredelitori ca o întrebare fãrã rãspuns, ea, în poala cãreia adormise visând un basm fãrã sfârºit.

Acum?  Acum îi mirosea a smicele de mãr, a mere coapte ºi a copilãrie lãsatã pe un tãrâm unde rãmãsese ºi ea, bunica, sã-i vegheze drumul sinuos al vieþii. Nu îi era uºor sã-ºi aminteascã de copilãrie, nu fusese fericit decât atunci când ea, bunica, era prin preajmã, sã-i liniºteascã sufletul  obosit.

Acum? Acum aºtepta ºi nu ºtia bine ce, nu simþea în nãri decât mireasma merelor coapte, rãscolindu-i, dulce amãrui, amintirile pierdute ºi regãsite aici, pe uliþa amintirii.

Era uliþa aceea îngustã pe care mergea deseori cu prietenii la scãldat, pentru ca  seara sã se întoarcã obosit la mireasma de mere coapte din casa bunicii, la patul cãlduros ºi primitor, la basmele nesfârºite legãnându-i, dulce ºi liniºtitor visul... Mersese, nici el nu mai  ºtia cât, nici încotro se îndrepta. Cineva îl striga ºi nu ºtia al cui e glasul blând, liniºtitor, cineva îl chema ºi, atras de tainica, unduitoarea chemare, mergea fãrã sã ºtie prea bine unde... Închisese ochii ºi cu mâna întinsã înainta... Spre ea, spre zâna cu pãrul moale îl ducea mireasma de mere coapte ºi pasul îî era uºor, ca atunci, pe uliþa copilãriei.

„Vin, aºteaptã-mã cã vin“ îngânã ºi mireasma merelor coapte, glasul copilãriei regãsite, candoarea acelor zile fericite, îl duse mai departe, tot mai departe...

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey