•  Mihók Tamás
•  Haugh Béla


sus

Mihók Tamás

 

Jennifer ºi eºecul poeziei

 

Îmi dau jos cãciula de schior ºi mi-o ascund în geanta legãnândã. Intru în supermarketul în care din zece ocazii de nouã ori nu cumpãr nimic. Vizita pe care o fac mereu vânzãtoarei constituie prilejul, o fiinþã poate mai apropiatã de sufletul meu ºi totodatã mai sãritoare decât o veriºoarã. Yvette o cheamã. De data asta o gãsesc în picioare, cu spatele la mine ºi cu douã braþe strãine încruciºate cuprinzându-i trupul. Mã retrag într-un colþ ºi urmãresc cum penduleazã ºi saltã lipitã de ea o fetiºcanã cât un germen de om. Drãgãlaºa îºi ascute catifelat perechea de mãrgele de pe frunte înspre Yvette, iar bãrbia ºi-o þine înfiptã deasupra sânilor ei.
- Aº dori sã fii tu maicã-mea, rosteºte fetiþa cu o voce candidã.
Yvette îºi sporeºte dragostea cu care o strânge.
- ... pentru cã tati ºi mami întotdeauna se bat. Ce bine cã a trebuit sã vin dupã apã mineralã (îºi mutã bãrbia pe capacul flaconului strâns între cele douã trupuri) ºi te-am întâlnit, Yvette. Te iubesc, Yvette.
Simt cã nu mai pot privi la rece acest schimb de iubire cvasi-maternã respectiv cvasi-infantilã ºi mã apropii de ele, stãpânindu-mi o picãturã sãratã din ochi. Poate încã nu s-a ajuns la momentul culminant, iar eu mã fac aici de râs scãpând lacrimi, gândesc.
- Sziasztok! le salut eu parcã mai dezmeticit.
Fetiþa sare în spatele lui Yvette, probabil speriatã de cercelu-mi negru, neobiºnuit pentru un bãiat îmbrãcat la patru ace. Îi pune întrebãri ºoptite, gen: cine este acest bãiat?, este prieten cu tine?, nu ne va vãtãma? Desigur eu le aud pe toate ºi chiar mã mir de perspicacitatea fetiþei.
- E prieten, nu te speria, o liniºteºte Yvette strecurându-ºi unghiile date cu ojã prin pãrul castaniu al micuþei.
- Atunci sã cumpere de la tine o pereche de cercei! replicã aceasta rãspicat.
Aºadar ajung sã scormonesc prin vitrina cu bijuterii. Încerc sã-mi coordonez miºcãrile în aºa fel încât sã exprim cât mai mult interes. Dar sinceritatea nativã cu care copiii sunt înzestraþi sã analizeze fiece amãnunt îmi desfiinþeazã strãdania.
- Nici nu te intereseazã cerceii, prietenul lui Yvette, nu-i aºa? Nu eºti bun cu ea.
La acest verdict rãmân împietrit.
- Atunci ce te intereseazã? De ce sunteþi prieteni? Ce aveþi în comun?
- Poezia, îi aºez acest cuvânt pe timpan suflecându-mi cãmaºa cam incomodat de avalanºa de întrebãri.
- Ai venit cu maºina? întrerupe Yvette dialogul ºi se apleacã dupã ceva din spatele tarabei. Ca sã ºtiu dacã pot aduce ºi plasa asta grea...
- Tu conduci? continuã uimitã fetiþa interviul ca o reporterã înnãscutã, timp în care eu confirm acceptarea plasei.
- Am douãzeci de ani, îi spun. Ascultã. Dacã vrei sã fii cea mai cititã poetã la vârsta ta, sã mai treci pe aici. Te voi învãþa puþinã stilisticã, iar tu mã vei plãti molipsindu-mã cu inocenþã.
- Ce amabil e prietenul tãu, Yvette, chiar dacã nu cumpãrã cercei de la tine. Of, se întristeazã fetiþa, trebuie sã plec cã ai mei iar mã vor certa ºi mã vor bate pânã la oase.
- Un lucru sã þii minte, indiferent cine se ceartã, tu eºti învingãtoarea. Te declar eu învingãtoare. Ai ceva ce poate ei nu au. Ai inimã.
κi ia rãmas bun de la Yvette, o îmbrãþiºeazã ºi nu uitã sã ne complimenteze:
- Mã simt mult mai bine între voi decât acasã.
- Ai facebook? o întreb total neinspirat.
- Nu am computer, îmi spune mai mult obiºnuitã cu acest rãspuns decât dezamãgitã.
- Las’ cã te mai prind eu aici, steluþã micã, ºi ºtii cã pe Yvette o gãseºti ºi mai des prin preajmã. Acum hai, du-te! ºi mã întorc în direcþia opusã. Mi-o imaginez o prepeliþã care se aflã tocmai la prima experienþã de zbor afarã din cuibul ei ferit de necazuri. Sper sã nu pãþeascã asemeni mie în ultimul meu vis. În loc sã-mi iau zborul lin de la sine înþeles, peste Criº, am plonjat de m-am prãbuºit pe coaste. Sper sã aibã mai mult noroc...
- Jennifer mã cheamã ºi am unºpe ani, pe tine?
- Kevin.
- Hihih...
Sper sã aibã mai mult noroc Jennifer...

 

Dialog

 

Mã trântesc pe canapeaua facultãþii din sala de aºteptare. Nicio mutrã cunoscutã în jur, deci îmi bag formal botul într-un caiet spiralat cu notiþe în englezã. Subliniez tot ce gãsesc cu majusculã. Consider cã nimic nu poate fi mai important decât acele cuvinte. Sunt unicate. La capãtul celãlalt al divanului zãresc fata pe care de câte ori o întâlnesc îi imaginez craniul decojit de piele. Coincide cu o iapã. Una simpaticã, îngrijitã. Ce-mi pasã. Vede cã nu prea mã omor cu parcurgerea materialului necunoscut pentru ea.
- Helló! mã salutã, am diaree de azi-dimineaþã, nu ºtiu cum îmi voi prezenta lucrarea (am denumit-o Dia în timp ce îmi aducea argumente ºi consecinþe). Când mã aºez, îmi vine rãu, când stau în picioare, îmi vine sã fug la toaletã.
- Ar fi o soluþie sã fugi acasã, îi spun, nefiind familiar cu sfaturile posibile în astfel de situaþii. Dacã nu îþi trece.
- N-ai mai fost acasã de când cu Erasmusu’ ãsta?
- Ba, ºi încã nu o datã. Sunt familiocentric, improvizez aceastã descriere de un cuvânt care sã mã scape de eventualele dezvoltãri ale biografiei mele. Nu aº fi rezistat fãrã socotitoare.
- Excursia mea la Oradea, de acum doi ani, a fost cea mai fantasticã, îþi jur! Atunci tu ºtii ºi româneºte?
- Gândesc româneºte, visez româneºte, vorbesc în somn româneºte…
- Multe limbi ºtii, te admir pentru asta! Eu ºtiu doar englezã ºi ceva francezã, dar yuck! mã dezgustã Franþa!
- Haoleu! Cum aºa? mirarea mea atingând aici paroxismul. Ce fatã eºti tu de nu te atrage Franþa?
- Am fost în Rennes, Bretania, cu o... sã o numesc tabãrã creativã. Orgoliul francezilor e mai mult decât caraghios. Niciunde n-am întâlnit oameni aºa plini de ei. Tu n-ai fost în Franþa niciodatã?
- ªi ce termen de comparaþie ai, când spui cã sunt cei mai încrezuþi? continui eu interviul informal, evitându-i întrebarea.
- Am fost în multe þãri, trãncãneºte ea cu superioritate, înºirându-mi vreo cincisprezece.
- Chiar ºi-n State? o opresc din enumerare, fiind convins cã urmeazã þãrile din fosta Iugoslavie. Cu
ce ocazie?
- Bunicul meu de nouãzeci de ani trãieºte în Boston. A cunoscut în tinereþe mulþi Nobeliºti ºi alte personalitãþi de seamã. Învârtea o politicã curajoasã în cercurile lui înalte de prieteni. E foarte trecut prin viaþã. Intenþioneazã sã-ºi publice un roman suprarealist anul acesta. Am fost la el acum trei ani pentru a-i expune pe hârtie ideile dictate. Are Parkinson.

În sfârºit o poveste incitantã.
- Oricum, sãracu’, nu e cu toate, e dili. Mi-a povestit o experienþã de nu mai puþin de zece ori. Nu zic, chiar este impresionant la prima ascultare, dar apoi devine... scuze fug pânã la toaletã!
- În regulã, bolborosesc, privind-o contemplativ.
Revine.
- Te rog, Dia, continuã!
- Ana mã cheamã, unde rãmãsesem?
Roºesc de ruºine.
- Iartã-mã. Totuºi eu îþi voi spune Dia.
- De unde vine acest Dia?
În fuga unui zâmbet îi fabric argumentul:
- Dia se numea vecina mea de pat din grãdiniþã. O chinuiam la fiecare prânz sã nu adoarmã. Când mã trezeam ca fiind singurul treaz, fãceam pe mine. La propriu. Dar, te rog, povesteºte-mi experienþa bunicului tãu.
- A, da! Prima datã când am auzit-o, mi-a plãcut teribil! A gãsit o viespe într-o frãguþã.
Liniºte.
- ªi?
- Pãi atât. Niciodatã nu a terminat povestea. Din cauza asta îmi place! Are ºi Alzheimer.

Comentarii cititori
sus

Haugh Béla


Isprãvile lui Háry János (1914)
IX.
O întâlnire cu diavolul

 

(Povestea precedentã, în numãrul 52

Oricât de tare m-a durut inima, n-am avut altã opþiune. Mi-am luat rãmas bun de la toþi cei din casa contelui Ypsilon. Deja luasem hotãrârea sã mã înrolez în armatã ºi sã mã prezint în tabãra din Gyõr, unde oºtirea de viteji se pregãtea sã-l înfrunte pe marele Napoleon. Dar înainte de toate, am trecut pe acasã ca sã-mi iau rãmas bun de la pãrinþi.

A trebuit sã vin noaptea, pentru ca solgãbirãul sã nu afle de vizitã. Am aºteptat în pãdure pânã când a sosit momentul potrivit ºi, pe la miezul nopþii, am pornit. M-am strecurat pânã la marginea satului, unde, intr-o colibã dãrãpãnatã, îndepãrtatã de restul caselor, locuia lelea Kati, doftoroaia care-mi peticise urechea. Fereastra îi era luminatã, nimic de zis, lucru normal. Însã am auzit un fel de cucurigu ca un geamãt. M-am furiºat curios cãtre geam ca sã arunc o privire, însã în zadar, deoarece o perdea roºie ascundea restul încãperii. În schimb, am auzit întruna cucurigul gemut.

Mi-am zis, probabil cã baba boscorodeºte cine ºtie ce farmece ºi m-am pregãtit sã merg mai departe, când geamãtul de durere s-a preschimbat într-un þipãt oribil. M-am decis sã intru ºi sã vãd ce se întâmplã. ªi-am dat sã trec pragul.

În clipa aceea,uºas-a trântit de perete ºi ceva m-a izbit nãpraznic în piept, de parcã m-ar fi trãznit. O umbrã înspãimântãtoare s-a strecurat pe lângã mine.

Cu chiu, cu vai, am reuºit sã mã târãsc pânã în camerã ºi ce mi-a fost dat sã vãd! Lelea Kati atârna cu ambele mâini legate de grinda din coama casei, gura îi era astupatã cu niºte câlþi, iar pieptul îi sângera din belºug. I-am scos cãluºul din gurã ºi am întrebat-o ce i s-a întâmplat.

Sãrmana mi-a ºoptit cu o voce chinuitã, pentru cã de-abia mai pâlpâia viaþa în ea, cã diavolul a legat-o ca sã-i jupoaie pielea, sã-i smulgã inima, s-o usuce, ca s-o doftoriceascã astfel pe Talpa Iadului, bunica tartorilor. Aceasta fusese lovitã de dambla ºi s-ar fi înzdrãvenit numai dacã dracul i-ar fi adus inima leliþei s-o ronþãie. Apoi m-a îndemnat sã mã strecor sub pat, sã scot de acolo o sticluþã cu agheazmã ºi sã stropesc pragul casei cu ea, altfel Michiduþã se va întoarce. Aºa reuºise ºi adineaori sã se strecoare înãuntru, pentru cã doftoroaia uitase sã presare apã sfinþitã pe prag. Vreme de o sutã de ani, s-a îngrijit de fiecare datã sã-l stropeascã zi de zi ºi vreme de o sutã de ani demonul a pândit un prilej s-o înhaþe pe babã. Iar acum chiar ar fi jupuit-o de vie, dacã n-ar fi avut ghinionul sã trec pe acolo ºi sã i-o scap din gheare.

Când lelea Kati a terminat de povestit toate acestea, m-a rugat sã-i slobozesc mâinile din legãturã, deoarece îi amorþise întregul trup. Am vrut sã tai funia, dar m-a trãznit iar o loviturã sorã cu cea primitã la intrare. Baba mi-a atras atenþia sã aghezmuiesc ºi cânepa, precum am fãcut pe datã. Dumnezeule mare! Funia s-a desprins imediat singurã ºi am vãzut cã nu era una rãsucitã din câlþi, ci o spurcãciune de ºarpe, care a mierlit-o imediat. Cu un ºut, l-am dat afarã din casã.

Odatã isprãvite toate cele, doftoroaia s-a întins în culcuº ca sã se odihneascã un pic. A scos o pomadã fermecatã, cu care ºi-a uns pieptul acolo unde diavolul se apucase s-o jupoaie ºi deîndatã s-a simþit mai bine. Curând, ºi-a revenit pe de-a întregul ºi a început sã-mi mulþumeascã pentru cã am scãpat-o de demon. Am încercat sã evit efuziunile, dar bãbuþa m-a oprit ºi m-am rugat sã-i cer orice, pentru cã îmi va îndeplini pe datã dacã îi va sta în putere.

Eu nu i-am cerut nimic. I-am mãrturisit cã mã duc la oaste ºi aº dori sã înfãptuiesc ceva nemaipomenit, ca apoi regele sã mã înnobileze. Nu mã putea ajuta cu absolut nimic ca sã devin conte. Dar doftoroaia a insistat cã existã o posibilitate de a-mi înlesni nãzuinþa.

- Ce anume? m-am interesat.
- Pot sã te ajut mult, fiule, mi-a zis. Dacã tu te duci la rãzboi, riºti sã-þi scurteze cãpãþâna sau sã te împuºte. Nu meritã nici sã ajungi rege dacã e sã mori pentru asta.
- E adevãrat, am aprobat-o.
- Ei, vezi? Am o unsoare cu care, dacã te ungi pe piele, n-o sã te vatãme nici glonþul, nici sabia. Numai sã ai grijã sã nu-þi speli trupul cu apã. Ar îndepãrta pomada ºi atunci vei rãmâne din nou fãrã apãrare.

Ceea ce mi-a împãrtãºit doftoroaia m-a bucurat peste mãsurã ºi i-am mulþumit pentru bunãvoinþã. Prin urmare, a adus leacul vrãjit, l-a turnat într-un ceaun, a aruncat mai multe fiare ruginite în lichid ºi, când acestea s-au topit ºi au devenit o parte a conþinutului, mi-am uns trupul cu el. Pe loc, am încercat sã-mi înfig cutiþul în piele, dar cum am atins-o lama i s-a rupt deîndatã.

Am plecat de la coliba lelei Kati potopind-o cu mulþumiri ºi am luat-o agale cãtre casa pãrinteascã. S-au bucurat foarte mult sã mã vadã, dar n-am putut sã rãmân prea mult, deoarece începuserã sã se iveascã zorile. Tata mi-a dãruit unul dintre cai ºi sabia cu care pe vremuri îi rãrise pe baºbuzuci. Arma mi-a prins tare bine, însã nu mi-a fost dat sã mã bucur de cal.

Am traversat un codru foarte des ºi am adormit în ºa. Nu ºtiu cum s-a întâmplat ºi nici pânã azi n-am gãsit o explicaþie. Ajunge sã ºtiþi cã de dimineaþã m-am trezit cum spânzur agãþat de creanga unui frasin. Mantaua mi se prinsese într-un ciot al ramurii ºi eu rãmãsesem acolo, în vreme ce bidiviul trecuse liniºtit mai departe, ca ºi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Numai bunul Dumnezeu ºtie încotro a luat-o, de un singur lucru era sigur, atârnam agãþat de creangã ca o pãstaie de roºcovã ºi nu reuºeam sã mã eliberez.

Poate cã aº spânzura ºi azi acolo, dacã nu s-ar fi pornit vântul ºi n-ar fi început sã mã legene. Am început sã dau din picioare ºi am prins un avânt de m-am rãsucit în aer ca un cãrãbuº pironit de-un ac în insectar. ªi m-am rotit din ce în ce mai iute, tot mai iute, de mã cuprinse ameþeala când, în sfârºit, s-a rupt mantaua. Am fãcut o tumbã îndrãzneaþã în aer ºi am atins pãmântul în picioare, de-am surprins-o pe ciocãnitoarea din copacul vecin. Probabil cã ºi-a zis, uite ce ditamai pisicã înveºmântatã, pentru cã s-a repezit cârâind sã-ºi caute scãpare în miez de codru.

Iar eu m-am îndreptat spre Gyõr.

----------------------------------

(Povestea urmãtoare în numãrul 54)

Traducere de Franciscus Georgius

Ediþia de bazã:
Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Cartea premiatã cu menþiune la concursul Szehér de cãtre Societatea literarã Kisfaludy
http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey