•  Artã: Într-o galerie din Belgrad
•  Teatru - Play Station. New Entries
•  Art: Surplus of Istanbul- Let’s start from scratch…
•  Teatru: Stand-up & impro (1)
•  Film: Tarkovski sau cãutarea divinitãþii
•  Artã: Ana Maria Micu
•  To(l)ba de jazz - XVII


sus

Darko Stojkov

 

Într-o galerie din Belgrad

 

Inex Gallery, in November, has of two exhibitions: Modern times, by Dušan and Petar Periæ, and Surplus of Istanbul, curated by Artikiºler Collective.
darko1Modern times exhibiton take us back in time. Petar show us the begin of a new era of Yugoslavia, pardon!, S.R. Yugoslavia, and he thought a girl on 1992 bill of 10.000 dinars. Young girl can be nice image, but can be nice on a bill, bill from 1992?! That’s why he took us more back in time by using impressionist style to illustrate this specific girl. And I realized that people could not recognize her from painting, on opening of exhibition. I wonder what kind of art today Petar would make, if his image of a girl was on a bill in 1992?
darko3And his brother Dušan is also going back in time destroying image to its point, dot, pixel, single action. Zooming to the point that there is only illusion of image, almost like fractal way of looking at things. I want to say it is all about perspective, if you move back enough you will see dots everywhere same if you zoom enough. If you know all this things, then your construction can begin. Petar and Dušan are two young artist and they are on the beggining, and I think there construction and reconstruction of reality has started in good direction.
And the new exhibition that is opening on 15th of November is called Surplus of Istanbul curated by Artikiºler Collective. This exhibition show us what kind of breaking point of two reality does our garbage makes. Garbage takes another form it becomes what it was, an item, but on street shelf. People come and choose what they need and take it for free. Artikiºler darko2Collective: Surplus of Istanbul follow the waste disposed/left on the streets, by camera, and focuses on the daily lives of people picking waste and the urban spaces where they work. Through an all set camera, the effects of diverse but interrelated issues such as urban transformation, safety at work, child labor, ethnic identity, migration and homeland, football and local elections on the lives of waste pickers are seen and made visible. More about this, here. And here.

Gallery Inex Film, Višnjièka 76, Beograd
gallery.inex@gmail.com
https://www.facebook.com/galleryinex
https://www.youtube.com/channel/UCssiCC4X0iCftuv8EK3djCg

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Play Station. New Entries

 

„Sunt mulþi oameni din alte oraºe care nu ºtiu nimic despre Craiova din punctul de vedere al acestui gen de activitate dar ºtiu cã existã un café-teatru. Asta pentru mine e o mare satisfacþie ºi mulþumire. ” 
(Adela Minae)

 

Chipuri noi, tineri actori care te întâmpinã ºi fac sã meargã lucrurile, ca personalul unei gãri. Chipuri noi în public.

play1Prima premierã a stagiunii, primul succes de susbstanþã, spectacolul în regia Ralucãi Pãun, O datã, maxim de douã ori. O comedie cu ingrediente de calitate, de la text la jocul celor doi actori. Ramona Drãgulescu face un rol ca o micã bijuterie de mare actriþã. Cu calitãþi native, din galeria actriþelor de anvergurã, cu meºteºugul dezvoltat în ani, construieºte personaje de mare densitate, adevãrate ºi cu o foarte bunã comunicare cãtre spectator. În orice registru. De revãzut ºi în spectacolul de pe scena Naþionalului, Cabina artistelor. Ramona Drãgulescu este o garanþie pentru reuºita unui spectacol bine croit, unde regia ºtie sã-i punã în valoare talentul. ªi câte spectacole s-ar putea naºte! ªi dacã am început acest articol cu un citat dintr-un interviu acordat de Adela Minae, cea care a pus temelia acestei staþii, þin sã adaug ºi cum vorbea despre plãcerea jocului ei, alãturi de bunele prietene Ramona ºi Raluca, în Miroase a pradã, care într-un timp scurt a depãºit douãzeci de reprezentaþii. Despre inventivitatea Ramonei, Adela Minae preciza: „inventa nume de flori, absolut nãucitoare, crinimandule, adelaraluci, ºi publicul reacþona de fiecare datã pentru cã ºtia spectacolul ºi aºtepta sã afle ce tip de flori a primit”.

Alex Calangiu este un exponent de forþã dramaticã a generaþiei sale. Cu un potenþial ce trebuie exploatat de un maganer artistic atent. Un one man show ar fi o referinþã incontestabilã. În spectacolul O datã, maxim de douã ori, este un pandant foarte bun în echilibrul poveºtii. Dacã personajul feminin ºlefuieºte o bijuterie aproape exclusiv în registru comic, personajul interpretat de Alex Calangiu are de acoperit o gamã mai largã de trãiri. Comicul sãu este subtil, taman din nuanþarea cu expresia timiditãþii. Trece prin postura cotidianului trepidant ºi stresant, pentru a puncta cu sensibilitate ipostaza dramaticã prefiguratã de poveste.
Ramona Drãgulescu ºi Alex Calangiu se completeazã ºi cred cã pot valorifica farmecul echipei lor ºi cu alte spectacole.

Ceea ce este frumos în Play, mai vizibil ca în alte pãrþi poate ºi prin prisma geografiei locului, este faptul cã actorii trec cu frumoasã dezinvolturã de la a fi protagoniºti într-o searã la a deveni spectatori în altã searã. Urmãresc unii spectacolele altora ºi totodatã se expun comunicãrii directe cu publicul. Este o solidaritate de breaslã în beneficiul artei lor.

titu1Surpriza, cred cã-i pot spune aºa, stagiunii acesteia, cel puþin deocamdatã, o reprezintã prezenþa sub lumina reflectoarelor a lui Eugen Titu. Prezent adesea ca personaj de echipã, are prezenþe memorabile în Cântã maicã-mea în far, în regia lui Alexandru Boureanu, în Ce mai taci, Gary?, regia Alina Rece, sau în Caligula, regia Laszlo Bocsardi. Actor ce se apropie de 60 de ani, Eugen Titu ºi-a asumat provocarea de a veni în Play, alãturi de tineri ºi foarte tineri, ca o rotunjire a unui cerc al generaþiilor de actori ce se expun atât de aproape de public. Demersul sãu e important ºi din perspectiva personalã, o provocare de sine, o mãnuºã aruncatã celorlalþi, dar ºi ca un semn de a-i fi urmat exemplul. De altfel în Play au mai venit de-a lungul timpului ºi Mirela Cioabã  ºi Valer Dellakeza.

Eugen Titu a creat un spectacol bazat pe structura dramaticã scrisã de Matei Viºniec, Angajare de clovn. O alegere foarte bunã, potrivitã unui demers menit, pe de-o parte sã focalizeze asupra unui asemenea tip de actor, pe de alta pentru cã presupune etalarea mai multor calitãþi din panoplia unui actor cu experienþã semnificativã. ªi într-un fel s-a vãzut asta. Siguranþa de actor cu ºtate vechi pe scenã, cel puþin printr-un anume control al spaþiului sãu de joc, unul foarte restrâns, pe care l-a extins prin câteva personaje din teatrul clasic, momente ce pot fi citite ºi în cheia unei revanºe faþã de istorie.

titu2Întâmplarea a fãcut ca seara spectacolului sãu, intitulat Spovedanie de câine, sã coincidã cu seara de Halloween, iar Play sã fie spaþiul în care dress code sã fie: costumaþie ºi machiaj semnificativ. Aºa se face cã, dupã ce am înregistrat o adevãratã defilare, la sosirea în club, de tineri îmbrãcaþi, cum altfel, apelând la garderoba teatrului, machiaþi în fel ºi chip, sã descopãr în penumbra din timpul spectacolului, un segment compact de chipuri spectrale. Exact dintre aceste chipuri albe, cu ochii conturaþi fantomatic, Eugen Titu a atras în spectacol, sãi fie alãturi, doi tineri: Cãtãlin Miculeasa ºi Erica Ghiþã.

Cãtãlin a fost mai mult solicitat ºi s-a achitat cu dezinvolturã, fãcând faþã cu brio surprizei de care a avut parte, intrând în joc cu inventivitate. De altfel ºi Eugen Titu a speculat atât machiajul cât ºi costumaþia de mireasã a Ericãi.

titu3Ceea ce mi s-a pãrut a fi mai puþin reuºitã, a fost inserþia de text comic menit sã fie un alt fel de liant între modulele grave ºi consistente ale spectacolului. Replicile voit comice au fost însã mai slab calitative iar rostirea a mers spre imitaþia unei interpretãri celebre, ca de exemplu amintind de Amza Pellea. Doar cã, în opinia mea, era mai bunã asumarea în clar a imitãrii, pentru care Eugen Titu are vãdite calitãþi, decât a rãmâne undeva la mijloc, à la maniere de. Segmentul cu instrument a adus ºi poezie, a fost cel mai reuºit, exact din dozarea de umor ºi o undã de tristeþe. Actorul, obiºnuit cu acustica unei sãli de teatru, a menþinut un volum al rostirii accesibil pe o razã mai micã de acþiune într-un spaþiu uºor mai zgomotos, cum este un club.

Una peste alta, Eugen Titu a oferit un one man show remarcabil, o provocare ce se cere continuatã, atât de el cât ºi de alþii.

În gara Play toate trenurile au acces ºi sunt deschise tuturor spectatorilor.
ªi închei cu alte vorbe rostite de Adela Minae acum mai bine de cinci ani:
„Vlad Drãgulescu e o tornadã. E un fenomen, antreneazã în jurul lui oameni. ªi idei. El stârneºte fenomenul ºi-l întreþine.”

ªefi de garã. O garã magicã.

„Ne rãsfoieºte timpul femeie
Pe un peron vechi de garã
Tu Iliadã, eu Odisee
Scrisã demult, într-o varã

Comentarii cititori
sus

Artıkiºler Collective

 

Surplus of Istanbul: Let’s start from scratch…

 Versiunea în limba româ

surplus1When we commenced upon this work, we were aiming to express the issues that waste collectors face by describing their labor conditions and security matters in work, and beyond environmental issues. For this reason, we planned to shoot 12 videos narrating the difficulties of waste collectors in Beyozğlu, an area in central Istanbul where collectors are visible, and in Ümraniye, where 39 people died from an explosion on a garbage hill in 1993, with its memory still vivid in the minds of those in the district. But as our perception of this work changed over time, so did the targeted videos and the context of stories we were hoping to tell… 

The first thing we learned about the paper collectors of Ankara, when we initially encountered them in 2001 - before learning of their difficult working conditions and everyday life issues – was the forced migration of the Kurds. The difficulties of the working conditions ofAnkaraback then, came after the traumatic results of forced migration. If we chose to avoid their reasons for becoming collectors, before mentioning the difficulties faced by this sector’s laborers, we thought that we would add merely another ‘landscape’ to the existing injustice.

As far as we know, Baudelaire’s poem ‘Le vin de chiffoniers’ in his book ‘Les Fleurs de mal’ (1857) is the first work to include mention of collectors in literature. It is said that Baudelaire defined the collector as an individual crushed by the wheels of modernism. When we imagine how Baudelaire could have met the collector mentioned in his poem, we face the 1850’s of Paris, a time when the city was entirely reconstructed by connecting poor districts with rich ones through broad alleys. As Baudelaire describes the collectors, he also mentions ‘the hungry eyes’ that follow him in the back while meeting tete-a-tete with his lover in a café over candlelight. Poverty is now on the streets and visible en masse.

Neither is our topic Baudelaire, nor is the sceneParis; but it is contemporaryIstanbul, whose morbid urbanization and transformation is over and over again depicted by the collectors, and as similar to many world metropolis such asBeijing, Sao Paolo andCairo.

From harsh class contradictions, to environmental issues, and urban transformation projects, the symbol of the waste collector carries more deep significance and meaning than the actual image of his material in tow, and usually, the collector remains unaware of these projected meanings.

The materials that provide the collector’s income, the waste of dispensable property that is thrown out onto the street, is an inevitable result of urbanization and consumer culture. Positioned between the city inhabitants’ waste, and the city’s governmental bodies that order and organize waste laws, are the waste collectors themselves, their lives embedded in the recycling process. While the city inhabitant usually conceives of waste collecting as the final stage of joblessness, the rapid increase in the quality and quantity of waste changes the lives of those who make a living from it, subsequently revealing one of the most ferocious fields of capitalism through the rising importance of recycling.

A few years ago, the municipality of the City ofAnkarahad forced its waste collectors to sell their papers and plastic to their own contracted companies for a lower price than the market defined. When the collectors avoided collaborating under these conditions, on one hand the municipality’s police officers provided no respite, while also, they campaigned against collectors, describing them as ‘smuggled waste hunters’ within their publications. Eventually, the waste collectors gave in to these conditions and sold their materials to the price demanded by the municipality and its contractors—the same publicists who were labeled as ‘volunteers of the environment’.

A variety of similar waste management cases may be found in other cities. As our attention to waste quality and quantity rises, so does our awareness of environmental issues; but the image of the collector turns into* the epitome of something beyond his or her own, immediate, daily struggles. With simplistic descriptions such as; ‘those who contribute to environmental issues’, ‘the unseen face of joblessness’, ‘forced migration victims’, and ‘waste scatterers/shufflers’, collectors become the subject of convictions with little knowledge behind their attempts to earn a living on a daily basis.

Within these different allegories and overly poetic descriptions, the city inhabitants fail to define their waste by real terms. In turn, this leads to a common idea and conviction regarding the collectors, and subsequent reactions to those who come to clean.

For these reasons, by trying to define our own waste, and by following the transformation and handover of waste on the streets, rather than capturing anddefining the collector, we provide an opportunity for otherwise simplistic, poetic, hatred-filled convictions to wear off, and while offering instead, a space to redefine the relationship between city inhabitant and its waste as main subject.

istanbul'un artığı / istiklal caddesi - beyoğlu from ARTIKݪLER on Vimeo.

In this city, each person produces 1 kilogram of waste on average, per day. The resulting waste differs depending on many variables such as the person or source, their lifestyle or location. For this reason, ‘Istanbul’s Leftovers’, rather than generalizing, tries to focus on the routes of waste from its center in Beyoğlu, to its edge in Ümraniye, and creates a personal map whereby waste transforms from metadata, to material that reenters circulation. In most of the locations, the video has encountered the collectors. It has tried to describe a physically and spiritually sickening journey of waste in ‘27 states in 27 days’, from labor security to child labor, from urban transformation to forced migration, by going to the place of old Ümraniye waste mount, and recalling the time of explosion on the 28th of April 1993, where 39 people died.

30 april 2014 

 

Surplus la Istanbul: Sã începem de la zero ...

English version 

surplusaCând am început acest proiect am avut drept scop sã înfãþiºãm problemele cu care au de-a face colectorii de deºeuri, prin descrierea condițiilor lor de muncã și a problemelor de protecþie a muncii, dincolo de problemele de mediu. Din acest motiv ne-am planificat sã 'tragem' 12 clipuri video care nareazã dificultãțile colectorilor de deșeuri din Beyoğlu, o zonã din centrul orașului Istanbul, unde asemenea colectori sunt vizibili, ºi în Ümraniye, unde 39 de persoane au murit din cauza unei explozii pe un deal de gunoi, în 1993, cu memoria încã vie în mintea celor din acel district. Dar cum percepþia noastrã asupra acestui lucru s-a schimbat în timp, videoclipul vizat și contextul poveștii sperãm sã transmitã...

Primul lucru pe care l-am învãþat despre colectorii de hârtie din Ankara, când i-am întâlnit prima datã în 2001 - înainte de a afla de condițiile lor dificile de muncã și problemele din viata de zi cu zi - a fost migrarea forțatã a kurzilor. Dificultãțile condițiilor de muncã din Ankara au venit apoi, dupã traumele migrației forțate. Dacã am ales sã ignorãm motivele pentru  care au devenit colectori, înainte de a menționa dificultãțile întâmpinate de muncitorii din acest sector, ne-am gândit cã am adãuga pur și simplu un alt "peisaj" la nedreptatea existentã.

Aºa cum știm, poemul lui Baudelaire, Le vin de chiffoniers, din cartea sa Les Fleurs de Mal (1857), este prima lucrare din literaturã, care include o menționare a colectorilor. Se considerã cã Baudelaire a definit colectorul ca un individ strivit de roțile modernismului. Când ne imaginãm cum ar fi putut Baudelaire sã întâlneascã pe colectorul menționat în poemul sãu, ne plasãm în Parisul de la 1850, un timp în care orașul a fost reconstruit în întregime prin conectarea cartierelor sãrace cu cele bogate prin strãzi largi.

surplusbCum descrie Baudelaire colectorii, el menționeazã, de asemenea, „ochii înfometaþi” care îl urmãresc din spate în timpul întâlnirii tête-à-tête cu iubita sa, într-o cafenea, la lumina lumânãrilor. Sãrãcia este acum în stradã și vizibilã în masã. Nici subiectul nostru nu este Baudelaire, nici scena nu este la Paris, ci este vorba de Istanbulul contemporan, a cãrui morbidã urbanizare și  transformare este iar ºi iar descrisã de colectori, la fel ca îl multe alte metropole din lume, cum ar fi Beijing, Sao Paolo și Cairo.

De la contradicții dure de clasã la problemele de mediu și la proiectele de transformare urbanã, simbolul colectorului deșeuri poartã o semnificație ºi un înþeles mai profunde decȃt imaginea sa punctualã și, de obicei, colectorul nu e conºtient de aceste semnificații proiectate.

Materialele care asigurã venituri colectorului, deșeurile de care se dispenseazã proprietãþile ºi care sunt aruncate în stradã reprezintã un rezultat inevitabil al urbanizãrii și al culturii de consum. Poziționaþi între deșeurile locuitorilor orașului și organismele guvernamentale ale orașului care comandã și fac legile pentru deșeuri, se aflã chiar colectorii, viețile lor fiind încorporate în procesul de reciclare. În timp ce locuitorii orasului, de obicei, concep colectarea deșeurilor ca fiind etapa finalã a șomajului, creșterea rapidã a calitãții și cantitãții de deșeuri schimbã viețile celor care trãiesc pentru asta, dezvãluind în secvenþã unul dintre domeniile cele mai feroce ale capitalismului prin creșterea importanței reciclãrii.

Acum câțiva ani municipalitatea a orașului Ankara a forțat colectorii deºeurilor sã vȃndã hârtiile și plasticele propriilor lor companii contractante, pentru un preț mai mic decât cel al pieței. În cazul în care colectorii evitau colaborarea în aceste condiții, pe de o parte poliția municipalitãții nu avea nicio ºovãialã, în timp ce, totodatã, se ducea o campanie împotriva colectorilor, fiind descriºi în publicațiile lor drept „vânãtori de contrabandiºti ai deºeurilor”. În cele din urmã colectorii de deșeuri au cedat în aceste condiții și au vândut materialele lor cu prețul cerut de autoritatea localã și contractorii ei, aceiași publiciști etichetaþi drept „voluntari de mediu”.

O varietate de cazuri similare de gestionare a deșeurilor pot fi gãsite și în alte orașe. Aºa cum atenția noastrã pentru calitatea și cantitatea deseurilor creste, la fel trebuie sã fie ºi cu conștientizarea problemelor de mediu; dar imaginea a colectorului se transformã în * sumarul a ceva dincolo de propriile sale zbuciumãri imediate, de zi cu zi. Cu descrieri simpliste, cum ar fi: „cei care contribuie la problemele de mediu”, „chipul nevãzut al șomajului”, „victimele migrației forțate” și „pulverizotori de deșeuri”, colectorii deveni þinta unor convingeri cu puține cunoștințe din spatele încercãrile lor de a-și câștiga existența de zi cu zi. În cadrul acestor alegorii diferite și descrieri prea poetice, locuitorii orașului nu reușesc sã defineascã propriile deșeuri în termeni reali. Asta duce la ideea comunã și la convingerea cu privire la colectori, și reacțiile ulterioare pentru cei care vin pentru a curãța.

Din aceste motive, prin încercarea de a defini propriile noastre deșeuri, precum și urmȃnd transformarea și predarea deșeurilor pe strãzi, mai degrabã decât definirea unui colector, oferim o oportunitate pentru a îndepãrta convingerile pline de urã, simpliste, poetice, oferind în schimb un spațiu pentru a redefini relația dintre un locuitor al orașului și deșeurile sale ca subiect principal.

surpluscÎn acest oraș, fiecare persoanã produce 1 kilogram de deșeuri, în medie, pe zi. Deșeurile rezultate diferã în funcție de mai multe variabile, cum ar fi persoana sau sursa, stilul de viațã sau locul. Din acest motiv, Resturile Istanbului, mai degrabã decât o generalizare, încearcã sã se concentreze pe rutele deșeurilor, din centrul din Beyoglu la marginea din Ümraniye, și creeazã o hartã personalizatã prin care deșeurile se transformã de la metadate, la material ce reintrã în circulație. În cele mai multe locuri camera video a întâlnit colectori. Asta a început descrie o cãlãtorie, din punct de vedere fizic și spiritual dezgustãtoare, în '27 de state în 27 zile' , de la securitatea muncii copiilor, de la impunerea transformãrii urbane spre a forþa migrația, mergȃnd la locul vechiului munte de deșeuri vechi, de la Ümraniye, și reamintind explozia de pe 28 aprilie 1993, în care 39 de oameni au murit.

 

 

Comentarii cititori
sus

Teatru: Stand-up & impro (1) 

 

George Adrian

 

De ce impro?

gaCa sã fiu sincer, nu mi-am pus niciodatã aceastã întrebare. Totul a început când eram în anul doi de facultate. Câþiva colegi de an erau deja în trupã ºi m-am gândit sã încerc ºi eu. Am fost la un antrenament sau douã, dupã care am renunþat. Nu eram pregãtit, nu-mi plãcea sã mã expun în faþa publicului fãrã ceva ºtiut dinainte, fãrã un text, fãrã repetiþii, fãrã o construcþie de personaj. În anul trei de facultate s-a format o nouã echipã. Am încercat din nou, dar din nou nu mã simþeam pregãtit. Am renunþat încã o datã, pentru ca mai târziu, în anul întâi de master sã îmbrãþiºez devinitiv aceastã formã de teatru.

Pentru a oferi un rãspuns concret la întrebarea dumneavoastrã, nu ºtiu exact de ce impro. Poate pentru libertatea pe care þi-o oferã. Poate pentru cã în ziua aia am avut ceva mai mult curaj. Nu ºtiu exact. Dar, la drept vorbind, m-a prins. Chiar dacã din a treia încercare.

Cu Stand-up-ul a fost altceva. Îmi doream asta încã dinainte de a intra la Teatru, de prin clasa a noua. Îl vãzusem pe George Carlin pe Youtube, apoi ceva de la noi, 'Trupa Deko' – Teo, Vio ºi Costel. Pe urmã mã tot uitam sã vãd momente de Stand-up. ªi m-am gândit cã aº putea face ºi eu asta. Doar cã pânã recent nu am avut curaj. Sau poate experinþã de viaþã. Sau ambele.

Cât studiezi pentru a putea face improvizaþie?

Ca trupã, avem 3 sau 4 antrenamente sãptãmânal. Personal, metodã de studiu, mã uit aproape zilnic la antrenamente sau spectacole fãcute de alte trupe de improvizaþie, autohtone sau din afarã.

În Stand-up sunt puþin mai leneº. Mã uit aproape zilnic la spectacole pe Youtube, dar de cele mai multe ori aºtept sã-mi vinã inspiraþia ca sã scriu o glumã. E drept, pânã acum am fost foarte inspirat, am scris destul de mult ºi încã mai am o grãmadã de idei pe care nu le-am dezvoltat încã.

Cum alegi subiectele?

În improvizaþie, subiectele þin de inspiraþia de moment a celui care dã tema. Cãci fiecare exerciþiu de improvizaþie, bazat pe anumite regului, se dezvoltã în limitele unei teme impuse. Aceastã temã poate sã fie cât se poate de realã sau poate sã fie cea mai mare trãznaie care îþi trece prin minte în momentul respectiv.

La stand-up e puþin diferit. Îmi place sã mã bazez pe experienþe personale pe care încerc sã le universalizez, sã fac spectatorul sã simtã cã la un moment dat ºi el a trecut prin asta. E drept, fiecare experienþã are particularitãþile ei, dar de asemenea existã ºi linii comune. Pe aceste linii încerc sã merg pentru a face publicul sã empatizeze. Dar pornind de la experienþa mea.

Ce surse de umor ai în vedere?

impro1La impro ne bazãm exclusiv pe spontaneintate. Atunci când ai o zi bunã se vede, la fel ºi atunci când ai o zi proastã. Teatrul de improvizaþie apeleazã la toate tipurile de umor: de limbaj, de situaþie, de nume uneori, ºi aºa mai departe. Cum am spus ºi mai sus, în improvizaþie sursa umorului din fiecare exerciþiu þine de tema în limitele cãreia se desfãºoarã acel exerciþiu ºi de inspiraþia actorilor.

În Stand-up mã bazez pe un scenariu prestabilit. Deºi ºi acest gen de spectacol poate uza de multe mijloace comice (existã ºi stand-up de improvizaþie, ºi stand-up bazat pe elemente de recuzitã ºi aºa mai departe), eu prefer sã mã folosesc de mijloace simple. Îmi place sã creez personaje, dar nu mã axez neapãrat pe asta. Prefer comicul de situaþie. Prefer sã le zugrãvesc oamenilor situaþii cu care sã empatizeze. ªi comicul de limbaj, care este foarte important în stand-up. Ca sursã de umor, mã bazez foarte mult pe experienþa personalã. Nu mã înþelegeþi greºit, vorbesc ºi despre lucruri generale sau universal valabile, dar doar pentru cã mi s-au întâmplat, pentru cã le-am trãit, deci tot la experienþã mã raportez.

Cum priveºti realitatea societãþii atâta vreme cât trebuie s-o ilustrezi în cheie comicã?

Pe mine oamenii mã întristeazã, nu mã simt foarte bine în societate. Am un grup extrem de restrâns de prieteni, majoritatea din domeniul teatrului. De-asta mã ºi bazez mult pe experienþã atunci când scriu o glumã.

Sincer, nu ºtiu sã vã rãspund la aceastã întrebare. Eu sunt genul de persoanã cu înclinaþii spre tristeþe ºi melancolie, cu o dorinþã teribilã de izolare, de singurãtate, uneori depresiv. Nu-mi place sã ies, sã cunosc oameni noi, sã socializez.

Poate ºi de-asta fac Stand-up: pentru cã sunt o persoanã foarte tristã, am nevoie de un alter-ego. Poate de-asta m-am apucat ºi de Teatru, poate de-asta fac Impro.

Când am activitate artisticã mã simt bine, sunt vesel, uneori fericit. ªi asta ºi datoritã colegilor. La Impro suntem un grup foarte unit. Mereu ne ajutãm, indiferent dacã problema este materialã sau spiritualã. 

Cum este publicul?

Impro, mai mult decât Stand-up, presupune o implicare mare a publicului; publicul este cel care ne dã teme ºi uneori oameni din public participã la exerciþii. Pânã acum, la Impro, am avut parte de un public extrem de activ. Sigur, existã o dozã de teamã, de nesiguranþã la început ºi tu trebuie sã-i faci pe oameni sã ºi-o depãºeascã. ªi noi reuºim asta de fiecare datã. Uneori oamenii sunt reticenþi atunci când vine vorba de participarea directã. Dar se gãsesc tot timpul curajoºi care sã ne ajute.

La Stand-up poþi, dacã vrei, sã implici ºi publicul, dar eu nu fac asta pentru cã sunt la început. Rareori lucrez cu publicul, rareori fac crowd work. De multe ori, la Stand-up, publicul îþi poate distruge o glumã, te poate ataca pe tine, comediantul, sau o glumã de a ta, ceea ce se cheamã heckling, iar persoana care face asta se cheamã heckler. Dar, dacã ºtii cum sã „mânuieºti” un heckler poþi distra copios publicul. Jimmy Carr este cunoscut pentru modul excelent în care se ocupã de heckleri. În orice caz, astfel de persoane trebuie sancþionate într-un fel sau altul pentru cã îþi pot distruge show-ul.

Recunoºti chipuri din public? Existã public fidel?

Da, existã public fidel, atât la Impro, cât ºi la Stand-up.

La Impro spectacolul este diferit de fiecare datã, lumea ºtie cã o sã vadã altceva la fiecare spectacol. Dar am fost plãcut surprins sã vãd cã au venit oameni la douã spectacole consecutive de Stand-up, deºi ºtiau cã o sã fie aceleaºi glume. Asta m-a bucurat foarte mult!

Ai zis cã îþi scrii replici ºi scenariul. S-au adunat multe pagini? Te gândeºti sã construieºti ceva mai mult: o carte, o piesã, un serial TV?

Da, la Stand-up îmi scriu singur scenariul, nici nu aº putea altfel, nu aº putea sã mã raportez la experienþele altora, transpuse în stilul lor. Totul este foarte personal.

Nu ºtiu dacã sunt multe sau puþine, dar pânã acum am scris vreo 25 sau 26 de pagini.

În ceea ce priveºte alt gen de scris decât scenariile de Stand-up, sincer, nu cred cã aº putea. Nu am cultura literarã necesarã pentru o carte sau o piesã de teatru. Aº putea scrie scenariul pentru un serial TV, asta cred cã mi-ar ieºi. Dar ar trebui sã fie un serial difuzat dupã ora00:00ºi interzis persoanelor sub 18 ani. Asta pentru cã ar apela la cuvinte vulgare, la fel ca ºi scenariile de Stand-up. Nu pentru cã îmi doresc neapãrat sã epatez prin folosirea unor astfel de cuvinte, ci pentru cã în anumite situaþii ele au un gen aparte de expresivitate.

Ca tentative mai mult sau mai puþin literare, pânã recent am þinut un jurnal, la care însã am renunþat, am scris 3 poezii, dintre care pe una am aruncat-o, iar pe celelate douã le am în telefon, ºi am scris câteva mici pamflete pe Facebook. Asta ar fi tot.

Cum a fost la Braºov? Dar la Cluj? Cum e în alte oraºe?
Te tenteazã sã pleci în altã parte?

La Braºov ºi la Cluj au fost festivaluri de Stand-up. Nu am câºtigat niciun premiu dar experienþa cu un public dintr-o altã zonã geograficã a fost nepreþuitã. Glumele care s-au bucurat de mare succes la Craiova, la Cluj sau la Braºov nu au fost la fel de bine primite. ªi invers. La Cluj, de pildã, s-a râs intens la o glumã la care la Craiova abia dacã s-a zâmbit. Diferã genul de umor, iar festivalurile astea douã m-au învãþat sã discern între diferitele categorii de public. Sigur, existã ºi glume universal valabile, dar în mare, publicul trebuie tratat în funcþie de necesitãþile sale umoristice.

ªi în Craiova þi se poate întâmpla asta, se poate ca o glumã care a prins foarte bine într-un bar, în urmãtorul sã fie mai prost primitã, dar de regulã diferenþele sunt mici. E imposibil ca la o glumã la care s-a râs intens în barul X sã nu se râdã, mai mult sau mai puþin intens în barul Y. Dar existã seri în care se râde mai mult la glume vulgare, alte seri în care se râde mai mult la glume „cuminþi” sã spunem. ªi tu trebuie sã îþi dai seama ºi sã foloseºti glumele potrivite. Iar cele douã festivaluri de mai sus asta m-au învãþat.

Referitor la ultima parte a întrebãrii: nu, deocamdatã nu sunt tentat sã plec în altã parte. Eu ºi colega mea Ada avem mare succes cu spectacolele de Stand-up. Din pãcate, încã nu ºtim sã ne promovãm cum trebuie. Ne-am dori sã avem spectacole în fiecare zi, dar nu ºtim încã sã ne vindem, sã ne promovãm. În plus, nu existã foarte mulþi Stand-up comediants în Craiova. Eu mai cunosc doar un bãiat, pe care l-am întâlnit la Braºov ºi care face Stand-up foarte rar. Mi-aº dori ca împreunã cu Ada sã dezvoltãm acest fenomen, sã gãsim un bar, sau un club, care sã fie dispus sã organizeze astfel de spectacole în cât mai multe zile ale sãptãmânii, un fel de Comedy Club. Sã formãm un grup de comedianþi cu care sã facem cât mai multe spectacole în clubul respectiv.

Iar din trupa de improvizaþie, din Improshow nu o sã plec, chiar presupunând cã o sã am vreodatã oferte.

Ce referinþe de actori de impro ai, de aici sau din exterior?
Care e trendul în Occident?

Ca actori de impro îmi plac foarte mult Ryan Stiles, Colin Mochrie, Wayne Brady, Jeff Davis, Chip Esten ºi Brad Sherwood.

În Stand-up îmi plac George Carlin, Bill Hicks, Robin Williams (care are ºi multe momente  improvizate în stand-up-urile sale), Louis C.K., Jimmy Carr. De la noi îmi plac Sorin Pârcãlab ºi Costel Bojog.

Atât în impro cât ºi în Stand-up, mã raportez la Statele Unite.

În America, atât impro, cât ºi Stand-up-ul au alt statut. Au depãºit de mult categoria „spectacole de bar”. Astfel de spectacole se joacã în sãli de teatru arhipline, sunt filmate, devin seriale TV sau se vând sub formã de DVD.  La noi cele douã fenomene sunt încã la început. Existã o singurã trupã de improvizaþie care are spectacole regulate într-o salã de dimensiuni mari, iar aceastã trupã este formatã din improvizatori selectaþi din alte trupe, un fel de „All Star Impro”. La Stand-up se umplu mai uºor sãli mari. S-au ºi filmat momente de improvizaþie ºi de Stand-up ºi au fost televizate, dar nu au avut impactul pe care îl au în America astfel de filmãri. Încã.

Ai urmãrit înregistrãri cu prestaþia ta?

Doar cu prestaþia de la Stand-up. De regulã nu îmi place sã mã vãd în filmãri, dar asta mi-a plãcut. Poate ºi pentru cã în filmarea respectivã publicul a aplaudat la aproapre fiecare glumã. Mi-ar fi plãcut ºi mai mult dacã nu m-aº fi plimbat atâta pe scenã ºi dacã nu m-aº fi uitat atât de mult în jos. Dar am remediat aceste probleme, deci filmarea respectivã m-a ºi ajutat sã mã dezvolt.

Cum s-a format grupul vostru?

Ca trupã, Improshow-ul a existat în diverse componenþe încã din 2010. Grupul actual s-a format într-un moment de crizã, când majoritatea actorilor au plecat din trupã. Au existat câteva luni de pauzã, de inactivitate, vreo ºase cred, la finalul cãrora, Ramona Drãgulescu, reîntoarsã dinAnglia, a decis sã preia acest proiect, proiect de care se ocupase pânã atunci fratele ei, Vlad Drãgulescu. Din precedenta componenþã nu mai rãmãsese decât Claudiu Mihail. Nu ºtiu exact care a fost procesul de selecþie. Cert este cã prietenul Claudiu mi-a propus sã intru în trupã, am acceptat ºi acolo i-am întâlnit pe Ramona, Bruno, Ada, Strati ºi Simona.

Cu Ada m-am cunoscut foarte bine la repetiþii la impro, eram pe aceeaºi lungime de undã în exerciþii ºi îmi plãcea foarte mult genul ei de umor. Cu trupa de impro am avut primul spectacol pe 14 februarie 2014, iar prin martie m-am hotãrât sã mã apuc de Stand-up ºi am început sã mã gândesc la un scenariu. Pe 1 mai, la o masã alãturi de colegii de trupã, Adami-a spus cã vrea ºi ea sã se apuce de Stand-up. ªi aºa am ajuns sã facem Stand-up împreunã.

Cum e relaþia cu spaþiul acesta, Cafe Teatru Play? S-a creat o afinitate?

impro2Cafe Teatru Play este cel mai vechi bar din Craiova unde se þin spectacole, fie cã vorbim de spectacole de teatru, impro sau stand-up. Existã un public format pentru fiecare gen de spectacol ºi existã ºi public comun. Fiecare oraº are un bar care este cunoscut ca „barul actorilor”, iar Play-ul este „barul actorilor” din Craiova. S-a format un public ºi o atmosferã favorabilã spectacolelor. ªi asta te ajutã atunci când joci în acest spaþiu, îþi dã o anume energie.

Este o concurenþã cu Scena 8?

Nicidecum, fiecare trupã are publicul ei.

Ce improvizaþie propui pentru finalul dialogului nostru?

Existã un exerciþiu în care doi improvizatori dezvoltã o acþiune folosind doar propoziþii, replici, formate din trei cuvinte. Aº vrea sã îmi spuneþi, la final, ca sã schimbãm puþin rolurile, folosind o propoziþie formatã din trei cuvinte, cum vi s-a pãrut aceastã întâlnire? Deºi virtualã, este totuºi o întâlnire. Aºadar? :)

Recitirea unui basm

 

A întrebat ºi, în final, a raspuns: Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Ionuþ Laurenþiu Duºcã

 

Tarkovski sau cãutarea divinitãþii

 

Motto: „Pe Pãmânt avem douã ºanse: credinþa ºi arta.”
Grigore Leºe

Nãscut într-o þarã mãcinatã de comunism, Andrei Tarkovski a avut tot timpul o Rusie a lui, luminatã de credinþã ºi de arta marelui Andrei Rubliov. Face parte din acea categorie de regizori pentru care filmul nu este doar o meserie ci însãºi raþiunea de a fi. Filmele sale au avut o influenþã puternicã asuprã cinemografiei secolului XX, prin caracterul  lor poetic, filozofic ºi religios.

Întâlnirea omului cu divinitatea este tema fundamentalã a filmografiei tarkovskiene pe care a dezvoltat-o în aproape toate filmele sale. Artistul rus trãieºte intens conºtiinþa cã este persoanã fãcutã dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, într-o lume creatã de asemenea de Dumnezeu, ºi ni se mãrturiseºte, chemând camera de filmat sã surprindã aceastã realitate.

În Andrei Rubliov, capodoperã a filmului creºtin, pune în relaþia cea mai apropiatã întâlnirea omului cu divinitatea. Martor al istoriei pãcãtoase, Cuviosul Andrei îºi cautã raiul prin fãurirea icoanelor Maicii Domnului, ca sã devinã izvor de luminã pentru ai sãi. Dar cum sã gãseºti raiul, când aerul rugãciunii îþi este intoxicat de iataganele inamicilor? Este, sau nu, legitimã cufundarea în artã atunci când semenii tãi mor dupã un aspru ºi nedrept judeþ? Monahul Andrei nu poate sã rãspundã; sau mai exact nu gãseºte în sine puterea de a izvorî acea speranþã de care semenii au atâta nevoie. Refuzând sã picteze ºi sã vorbeascã, Andrei porneºte în lume, în aºteptarea Ispãºirii ºi a Învierii. Un drum lung, plin de încercãri, unde monahul îºi pãstreazã inima curatã ºi deschisã iubirii faþã de divinitate. Rãspunsul lui Dumnezeu va veni pe calea auzului prin glasul clopotului fãurit de tânãrul Boris, a cãrui chemare Andrei o va auzi imediat. Atunci se produce Învierea ºi Andrei îºi gãseºte Chemarea; iar din inima lui vor rãsãri alte icoane, cãci Dumnezeu i-a dat darul de a purta raiul prin picturile sale. Plânsul copilului clopotar simbolizeazã speranþa, Calea care se deschide iarãºi oamenilor, ºi totodatã momentul în care Andrei vorbeºte din nou. În mai toate filmele lui Tarkovski copilul simbolizeazã puritatea, speranþa spre luminare a drumului spre paradis al umanitãþii.

Atât în Cãlãuza cât ºi în Solaris, divinitatea este simbolizatã ca o forþã misterioasã, localizatã însã într-un punct fizic, ce ascunde promisiuni nebãnuite. În Zona, cele trei personaje, numite simbolic Scriitorul, Profesorul ºi Cãlãuza, pornesc în cãutarea camerei ce poate îndeplini „dorinþa cea mai arzãtoare, cea mai sincerã ºi cea mai chinuitoare se va împlini”.  Dar Profesorul ºi Scriitorul, mãcinaþi de ideea unei împliniri pãmânteºti, porniþi în cãutarea faimei ºi a bogãþiei, se precipitã; nu reuºesc sã-ºi deschidã sufletul suficient de adânc, încât Zona sã le poate oferi Mântuirea. Paradoxal, Cãlãuza, simbolizând omul simplu, care înþelege chemarea divinitãþii, suferã cel mai tare de lipsa de credinþã a partenerilor sãi, considerând cã numai prin credinþã ai acces nelimitat la forþa divinã.  Finalul parabolic, cu fetiþa mutantã, miºcând lucrurile folosind doar privirea sub acordurile Odei bucuriei , transmite întreaga esenþã a filmului: Zona era de fapt un mediu spiritual, unde doar cei care  dãdeau totul fãrã sã ceara nimic în schimb aveau acces la promisiunile ei.

În Solaris, planeta misteroasã aflatã într-o continuã frãmântare, le este oferitã oamenilor posibilitatea de a-ºi retrãi trecutul; numai cã, odatã cu asta, oamenii comit ºi aceleaºi greºeli din trecut. Experþii solaristicieni pleacã sã caute paradisul amãgitor al comunicãrii cu alte civilizaþii, departe, în afara sistemului nostru solar, ducând cu ei nostalgiile ºi angoasele sufletului uman, însã bâlbâit în comunicarea cu sinele; abia în final, dupã ce ºi-a consumat energiile în cercetãri zadarnice, astronautul rãtãcitor Snaut realizeazã cã adevãratul paradis e acasã, în leagãnul de pe Terra. Radiografiind encefalul exploratorilor sãi, mimeticã planetã-copil, va plãsmui, din masele oceanului sãu, o copie a imaginii celei mai pregnante din mentalul lui Snaut: casa pãrinteascã de pe Terra! Spaþiu dintre Tigru ºi Eufrat, unde Dumnezeu a rãsãdit Grãdina, se aflã pe Pãmânt! Trebuie doar sã-l redescoperim, sã-l recuperãm ºi sã-l reintegrãm în noi, parcurgând drumul anevoios de la chip la asemãnare, pentru a putea intra în Împãrãþie!

Sacrificiul, ultimul film al lui Andrei Tarkovski, are la bazã mitul biblic al jertfei lui Isaac de cãtre Avraam, tatãl sãu.  Alexander, actor ºi filozof, îºi sãrbãtoreºte liniºtit ziua de naºtere, când o ºtire la radio anunþã începerea unui rãzboi nuclear ce pune în real pericol soarta umanitãþii. ªi atunci, pentru prima datã, Alexander îngenunchiazã ºi rosteºte – oarecum stingher, el, cel fãrã exerciþiul rugãciunii -  Tatãl nostru, ºi face un târg cu divinitatea: promite sã jertfeascã ce are mai de preþ - pe fiul lui – pentru ca lumea sã fie feritã de distrugere. Oare câþi dintre noi am fi capabili de asemenea sacrificiu? Câþi am fi în stare sã ne asumãm pãcatele celorlalþi ºi sã cerem îndurare lui Dumnezeu?

Alexander, cu o durere nesfârºitã în suflet, simte ºi înþelege Chemarea ºi sacrificã ceva mai presus decât propia viaþã: propiul sãu fiu.  Însã filmul nu se terminã aici. Dumnezeul lui Tarkovski nu este un zeu care tace. Astfel, în epilog, îl revedem pe copil opintindu-se sã care douã gãleþi de apã pentru a uda – aºa cum îi spusese tatãl sãu – copacul fãrã viaþã. Dupã ce îi dã ascultare, îl vedem odihnindu-se, la orizontalã, sub acel copac, dar privind încrezãtor acum spre ramurile lui goale. Pentru întâia oarã micuþul vorbeºte: „La început a fost cuvântul...”. Urmeazã întrebarea celui care – necuvântãtor o vreme, dar ascultându-ºi mereu pãrintele, doreºte sã înþeleagã, sã se lãmureascã asupra tainelor lumii: „De ce e aºa, tatã?”. Un travelling vertical ne pune faþã-n faþã cu coroana desfrunzitã a copacului, în timp ce acordurile lui Bach ne însoþesc spre ultima fotogramã, pe care este tipãritã o dedicaþie: „Cu încredere, fiului meu. Andrei Tarkovski”.

Eu nu cred decît un singur lucru: sufletul uman e nemuritor ºi indestructibil. Dincolo de moarte poate fi orice, asta n-are nici o importanþã. Ceea ce numim moarte, nu e moarte. E o naºtere nouã. O omidã se preschimbã în cocon. Mã gîndesc cã existã viaþã dupã moarte, ºi asta e angoasant. Ar fi cu mult mai simplu sã ne concepem ca un fir de telefon debranºat. Am putea trãi atunci cum am dori. Dumnezeu n-ar avea nici o importanþã.” Mãrturisea Andrei Tarkovski în ultimul sãu interviu.

Comentarii cititori
sus

 

 

Artã: Ana Maria Micu

 

Paginile acestei apariþii a Prãvãliei Culturale sunt însoþite de reproduceri ale lucrãrilor de arã plasticã semnatã de Ana Maria Micu.

Artista se prezintã:

„În lucrãrile mele recente mã preocupã studiul simbolului reprezentaþional contemporan. Din cauza acumulãrii moºtenirii istorice ºi a globalizãrii culturii, simbolurile de azi au devenit mai puþin consistente ºi mai stratificate. O imagine nu mai poate sta de una singurã pentru un înþeles specific sau, dacã totuºi reuºeºte, din ce în ce mai puþini privitori sunt capabili sã puncteze interpretarea intenþionatã. Când recunoºterea eºueazã, o alternativã de bazã rãmâne formularea unei progresii vizuale, similarã progresiei matematice, în contextul cãreia este important sã studiezi raþionamentele care conduc de la o imagine la alta. Am experimentat în acet sens cu combinaþii de desen ºi picturã, imagini gen “picture-in-picture” ºi alãturãri de reprezentãri vizuale cu imagini ce se compun mental, din descifrarea unor fragmente de text pictate direct pe suprafaþa lucrãrilor, sau adãugate ca titluri.”

Lucrãrile semnate Ana Maria Micu:

La cover:

Still Life 4,
2007,
oil on canvas,
45 x 60 cm.

La tejghea (dezbatere):
it will become and the greater the kick. .... or small pieces of sand,
2011,
oil, ink and acrylic on canvas,
144 x 195 cm.

La delicatese (poezie):
image and... for that kind of writing,
2013,
mixted technique on on canvas,
67 x 103 cm

La boabe pentru pãsãri sãlbatice (prozã):
No title,
2012,
oil and acrylic on canvas,
131 cm x 122 cm.

La chibrituri bengale (opinii)
the ache of longing... This very little seen,
2010,
oil on canvas,
145 x 215 cm.

La balsamuri (cronicã literarã)
Aicha,
2010,
oil on canvas,
85 x 150 cm.

La sticle de lampã (artã)
(take aim at myself)... oh how many nights and days,
2009,
oil, ink and acrylic on canvas,
100 x 150 cm.

La odicolonuri (interviu):
full powers only ...... the poem does seem to involve,
2011,
oil, ink and acrylic on canvas,
144 x 174 cm.

La evantaie (inedit):
No title,
2008,
oil on canvas,
27 x 38.5 cm.

La alviþe (eveniment):
window in the... the night before last,
2012,
oil on canvas,
131 x 195 cm.

La mirodenii (note de cãlãtorie):
of flowers with a note that read... life is valuable in itself,
2011,
oil on canvas,
131 x 195 cm.

Prima cartolinã:
the human soul,
2008,
oil on canvas,
46,5 x 36 cm.

A doua cartolinã:
to be a sensitive and free... tags beach,
2009,
oil, ink and acrylic on canvas,
150 x 110 cm.

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

To(l)ba de jazz - XVII

 

De aceastã datã încep cu o micã atenþionare pentru muzicieni:
-aºa cum noi, spectatorii evenimentelor muzicale, ale producþiilor muzicienilor, avem obligaþia moralã sã urmãrim cu atenþie ceea ce ne oferã aceºtia, la fel cred cã ar trebui ca ºi aceºtia sã urmãreascã, sã citeascã cu cel puþin aceaºi atenþie ºi toleranþã ceea ce scriem/comentãm noi, simpli spectatori sau promotori de specialitate, iar muzicienii, dacã se considerã liberi sã cînte oricînd, orice ºi oricum, la fel de liberi sînt ºi spectatorii sã spunã oricînd, orice ºi oricum, deci muzicienii sã nu fie ofuscaþi/deranjaþi cînd ºi dacã, atunci cînd e cazul, emitem o pãrere contrarã aºteptãrilor acestora...

La vreo zece zile dupã ce am scris rîndurile de mai sus am citit textul ªantaj pentru o cronicã literarã, semnat de Marius Chivu în revista 'Dilema veche' nr. 562 (20-26 noiembrie a.c.)-un text pe care vi-l recomand (despre soarta ºi condiþia unui autentic critic literar ºi din care acum citez doar atît, finalul: „Cititul presupune (ºi) respect”.
La fel zic eu, cu audiatul unui recital, concert sau CD/album.
În aceaºi idee aº adãuga cã e uºor a scrie cronici (ºi mai ales sã fii pupincurist ori cel puþin fripturist), cînd  nimic nu ai de spus.
Apropo, vã mai recomand editorialul lui Andrei Pleºu Sugestii pentru PSD din nr.563 (27 noiembrie-3 decembrie a.c.)

jazz1*Pe 8 ºi 9 noiembrie a fost prezentatã la Teatrul Evreiesc de Stat (Director Maia Morgenstern) piesa americanului Jeff Baron În vizitã la domnul Green în prezenþa autorului. Excelenþi în cele douã roluri actorii Virgil Ogãºanu ºi Tudor Istodor.
Regia e semnatã de Erwin ªimºensohn, iar muzica de A.G. Weinberger. Acesta din urmã, precizez, se aflã pentru a optsprezecea oarã în aceastã posturã, de autor al muzicii de scenã pentru o piesã de teatru.

*Din diferite surse am aflat cã paralel cu festivalul tradiþional de la Sibiu (23-26 octombrie) a avut loc un festival de jazz ºi la Cluj, cu trei dintre formaþiile prezente la Sibiu. Tot la Cluj, la scurt timp dupã evenimentul pomenit, a avut loc ºi un Festival Internaþional de Blues. Ambele evenimente de la Cluj s-au aflat la prima ediþie.

*În perioada 13-15 noiembrie a avut loc un festival de jazz ºi blues la Galaþi, iar în perioada 20-23 noiembrie un festival similar la Ploieºti.

jazz2*La Tîrgul de carte GAUDEAMUS de la Romexpo (19-23 noiembrie), sîmbãtã 22 noiembrie, a avut loc ºi lansarea cãrþii apãrutã în primãvarã la editura ADENIUM, Arta sunetelor (coordonator Radu Lupaºcu). Semnalez în paginile acestei antologii, numeroase ºi de bunã calitate, materiale (care mustesc de jazz ºi blues), semnate de nume deja bine cunoscute în mass media muzicalã de la noi precum: Florin Silviu Ursulescu, Ioan Big, Costin Grigoraº, Nelu Stratone, Dumitru Ungureanu ºi, desigur, Radu Lupaºcu, la care se adaugã scriitori reputaþi precum Radu Paraschivescu, Liviu Antonesei ºi Denis Dinulescu.
Detalii pe www.artasunetelor.ro

*Vineri 21 noiembrie la Sala Radio a avut loc un concert In Memoriam Richard Oshanitzky cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la naºterea celui care a fost un pianist, compozitor ºi aranjor de geniu. Au participat Orchestra Naþionalã Radio ºi Big Band Radio, dirijor Peter Oshanitzky, (fratele lui Rici) ºi pianistul Horia Maxim. În program, lucrãri de Bernstein, Gershwin ºi desigur R.Oshanitzky (Variaþiuni 71).

*Tot vineri, 21 noiembrie, Elena Mîndru-voce, împreunã cu Tuomas J.Turunen-pian (soþul ei), a susþinut un recital la ICR New York. Cei doi muzicieni se aflau în SUA, laNew York, pentru o lunã, cu o bursã oferitã de statul finlandez.

 *Casa de discuri Soft Records a lansat pe 12 noiembrie CD-ul Tempo de amor cu duo Gabriela Costa ºi Alex Man, iar pe 27 noiembrie CD-ul Birth al formaþiei Jazzybirds. De semnalat ºi alte douã realizãri, din aceastã toamnã, ale Casei respective: Marius Popp Nodul gordian (editarea unui material muzical apãrut cu mai mulþi ani în urmã pe LP) ºi Experimental Q2 cu Reflex.

*Miercuri 26 noiembrie ora 21.00, în cadrul Festivalului Internaþional CRAIOVA MUZICALÃ (ediþia cu numãrul 41), la Clubul Play (Cafe Teatru) a concertat IRINA POPA & THE SINNERS. Concertul, foarte bine organizat, avut un mare succes, sala a fost arhiplinã, iar publicul s-a dovedit avizat ºi cultivat, motiv pentru care interacþiunea dintre artiºti ºi cei prezenþi a funcþionat în avantaj reciproc. În final, Iulian Vrabete ºi-a invitat pe scenã, pentru un scurt dar electrizant moment de rock jam session, un fost coleg de trupã ºi trupe, local, pe Paul Negoiþã.

De menþionat faptul cã ºi la acest recital, ca ºi pe tot parcursul festivalului respectiv, au fost prezenþi artiºtii plastici Roberta Ionescu, Roxana Banterle ºi Lucian Irimescu care la finalul serii au arãtat publicului, pe scenã, rezultatul muncii lor, respectiv lucrãrile inspirate de prestaþia muzicienilor. Precizãm ºi cu aceastã ocazie cã toate lucrãrile acestor artiºti plastici, inspirate de recitalurile acestui festival, vor face obiectul unei expoziþii speciale în holul Filarmonicii „OLTENIA”, principalul loc de desfãºurare a acestui extrem de bogat eveniment muzical.

*Duminicã 7 decembrie a avut loc la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” premiera piesei  Conversaþie dupã înmormântare, de Yasmina Reza în regia lui Alexandru Darie. Muzica este semnatã de Adrian Enescu, acelaºi care pe 12 noiembrie, la Librãria Cãrtureºti, a lansat CD-ul Funky synthetizer 2.0 (reeditare actualizatã ºi completatã a materialului de pe un LP anterior), un CD realizat de A & A Records în colaborare cu Fundaþia MUZZA.

*Vã recomand sã vedeþi, dacã n-aþi vãzut deja, cel mai recent film a lui Woody Allen: Magie în lumina lunii, care nu se putea sã nu fie ºi cu jazz... cu MUUUULT jazz... De ascultat soundtrack playlist:

*În final, o întrebare pentru noul Preºedinte al României, dl. Klaus Iohannis:
Nu credeþi cã pentru þarã ºi pentru români ar fi mai util sã mutaþi mai degrabã Capitala la Sibiu, decît sã vã mutaþi dumneavoastrã în Bucureºti? Cu alte cuvinte, nu credeþi cã „ora exactã” ar fi mai bine sã fie datã românilor de la Sibiu ºi nu de la Cotroceni?
V-o spune un ardelean obosit, dezamãgit, stabilit (cu multe speranþe) la Bucureºti, în 1990.
Sper, vã doresc, sã aveþi mai mult noroc.
Mai vedem/vorbim peste 10 (zece) ani.

*Despre Braºov Jazz & Blues Festival (4-6 decembrie) de la care abia m-am întors, ºi despre perspectiva unui nou festival de jazz în acelaºi frumos oraº (21-23 mai), în numãrul urmãtor al revistei noastre.

Pînã atunci, vorba jazz-manilor:
KEEP SWINGING,

Sãrbãtori fericite, cu sãnãtate ºi jazz de calitate.

La Mulþi Ani!

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey