•  Marius Dobrin


sus

Marius Dobrin

 

Pasager prin Romaneºti. Ana

 

Adolescent fiind, mã bãtea gândul sã colind oraºul la pas, stradã cu stradã. Pe când nu exista omuleþul galben de la Street View, desigur, nici Google Maps iar de internet nici vorbã. O hartã a Craiovei se mai gãsea. Proiectul nici acum nu e încheiat, avanseazã uºor, uºor.

Chiar student fiind, poarta de sud a oraºului era exoticã: PECO din Romaneºti. Îndrãzneþ ºi drumul pânã la ea, bulevardul tãiat drept, larg, 'Romanescu', desigur. De la intrarea principalã în parc începea aventura. Asta în mintea mea de neumblat prin lume, alimentatã de o seamã de legende urbane, cum toate mahalalele aveau, cum, mai recent, anumite cartiere încã îºi mai construiesc.

În dimineþi târzii de varã m-am încumetat ºi singur sã parcurg douã trei sute de metri, de la parc pânã la Autogara de Sud. De la unul dintre cele 10-15 peroane, luam autobuzul cãtre Geormani, un lac întins, cu plajã ºi amenajãri ce-þi astâmpãrau dorul de mare. Din autobuz priveam la casele colorate ce se înºirau pânã la PECO. Cele mai multe, modeste, de oameni nevoiaºi, cu meserii vechi. Dar una era atrãgea privirile ºi era un reper: Vila Miºu Marin, numele fiind scris cu bucãþi de oglindã încastrate în tencuialã. O casã cu etaj, frumos îngrijitã, în culori ferme.

Dupã un sfert de veac s-a întâmplat ca drumul meu de fiecare zi sã fie pe bulevardul din Romaneºti. Veneam cu autobuzul din mahalaua mea, treceam de parc ºi coboram aproape de PECO. Azi aºa, mâine-aºa, pânã ce mi-am dat seama cã lipsea ceva. Unde era Vila Miºu Marin? S-a pierdut între câte s-au înãlþat alãturi, peste tot.

Acum merg la pas, dimineaþa târziu ºi seara târziu, ºtiu casã cu casã, PECO s-a desfiinþat iar poarta oraºului s-a mutat puþin mai spre sud, dar spaþiul e ocupat de case, magazine, depozite, ateliere. Dar despre astea, poate, vom mai vorbi.

În povestea de faþã e vorba despre un câine. Mai exact, de o cãþea. Sunt stânjenit sã folosesc acest cuvânt pentru cã mã bântuie folosirea lui, de cãtre unii oameni, la modul injurios. Diminutivul, în alte împrejurãri. Aºa cã mai bine îi spun pe nume. Ana s-a nãscut printre câinii care vieþuiesc în perimetrul dintre cele 5-6 mici întreprinderi care strãjuiesc o alee largã, de pãmânt, una care va fi cândva asfaltatã, în prelungirea strãzii Potelu, în proiectata conexiune a centurii de sud. Câinii aceºtia sunt ca o gaºcã ciudatã, unii mai roºcaþi, unii cu mult alb, alþii cu un negru mai intens, care mai înalþi, care mai costelivi. Cu ierarhie bine stabilitã. Pe cãldurã stau tolãniþi pe sub tufiºuri, pe unde gãsesc umbrã, iarna se aciuiesc în câte-un cotlon dinspre atelierul de mobilã. Dar, desigur, atracþia originarã a fost prezenþa abatorului ºi a fabricii de mezeluri. Cu timpul, colegele mele s-au obiºnuit sã aibã grijã de ei. Le aduc în fiecare zi câte ceva de mâncare ºi la prânz ies în mica alee dintre ateliere iar câinii se strâng precum gãinile la boabe. Atât colegele cât ºi nea Nicu au fãcut ºcoalã cu ei, cât sã nu se încaiere ºi fiecare sã aibã parte porþia lui.

Cum, necum, am remarcat-o pe Ana. Când apãruse pe lume, când crescuse, habar n-aveam. Colegele mi-au spus care-i sunt pãrinþii ºi cã e rãsfãþatã. Mihai mi-a mi-a explicat simplu: e femelã, de aceea vrea mângâiere. Pentru cã ea venea în calea mea ºi se lipea de câte un picior, întindea gâtul ºi sã te þii tandreþuri. Azi aºa, mâine-aºa, pânã ce, într-o searã, cum am ieºit pe poartã, s-a pus în pas cu mine, sã mã însoþeascã. Pânã în bulevard, treacã, meargã. Acolo, în stânga, într-o curte cu zidduri de cãrãmidã ºi cu decupaje zãbrelite, o ºleahtã de dulãi negri ºi nervoºi. Latrã din principiu ºi te însoþesc cât þine gardul lor din bulevard. Când am apãrut cu Ana, mai dihai. Ea s-a speriat puþin dar a continuat sã se þinã de pasul meu. De-acolo am îndemnat-o sã se întoarcã acasã. Dar ea mergea dupã mine. Trecea de dulãi ºi se fãcea liniºte. Ajungeam la benzinãrie ºi deja, în spaþiul liber de acolo, în intersecþia de strãduþe, îºi fãceau simþitã prezenþa alþi câini, vigilenþi la teritoriul lor. Ana începea sã ezite, se oprea. Îi fãceam semn cu mâna ºi în cele din urmã se întorcea. Ne revedeam a doua zi.

Dupã câteva zile nu se mai lãsa dusã cu una, cu douã. Ar mai fi mers mai departe. Dar încã se temea de teritoriul necunoscut care, pe de altã parte, o atrãgea. Pânã când  mers nedezlipitã de mine. Treceam eu pe trotuarul celãlalt, pe ditamai bulevardul de larg, ea rãmânea pe trotuarul ei dar îmi urma miºcãrile ca un pantograf. Mã întorceam, se întorcea. Avansam, avansa. Am continuat sã merg spernd cã nu se va aventura prea mult ºi se va întoarce. Am revenit pe trotuarul ei, mergea aproape de mine. Deja îºi fãceau simþitã prezenþa vigilenþii strãzii, fiecare pe porþiunea lui. Cã ieºeau lãtrând dintr-o curte, cã traversau de pe trotuarul celãlalt, oricum îºi semnalau trecerea acestei intruse. Ea se þinea aproape de mine, o protejam de îndrãzneþi. ªi mi-am dat seama cã de-acum e dificil ºi de înaintat ºi de întors. Înainte puteam merge împreunã dar a doua zi dimineaþã? Cum am traversa oraºul înþesat de lume ºi de câini? Înapoi pãrea imposibil, se iscaserã bariere de adversari care atâta aºteptau. Tot ezitând, tot avansând, iatã-ne la parc. ªi dintr-o datã ea a dispãrut. Am bãnuit cã a intrat pe poarta deschisã a parcului, atrasã de ceea ce-i spuneau simþurile. A doua zi, nu mi-a mai ieºit înainte. ªi toatã lumea se întreba de ce nu se vede. ªi s-a fãcut searã ºi s-a fãcut dimineaþã. Nea Costicã a vãzut-o în intersecþie, tot pe la parc, derutatã ºi încolþitã. Greu s-o convingã ºi, totuºi, a urcat-o în portbagaj. Din nou în spaþiul acela de protecþie, din nou rasfãþatã. Doar cã eu am schimbat comportamentul. Când am vãzut cã e hotãrîtã sã reia aventura, m-am întors din drum ºi a revenit cu mine, am convins-o ca sã intre în curte. De a doua zi, seara, târziu, la plecare, o atrãgeam în curte ºi închideam poarta în urma mea. Doar cã a venit ºi întâmplarea unei decizii de a împiedica sã mai stea în curte câinii. ªi am pornti amândoi la drum. ªi îmi era inima îndoitã pentru cã nu insistasem ca sã fie primitã în curte macar un sfert de orã. Am mers amândoi, vorbind. ªtiam cã nu e chip sã se întoarcã, o feream de mârâiturile golanilor din cartier, care lãtrau nervoºi. La parc, nevãzutã s-a fãzut. ªi nevãzutã a rãmas pânã în ziua de azi. Uneori îmi pare a o vedea ici ºi colo, dar degeaba e blana neagrã dacã nu e ºi triunghiul alb de pe piept, nu sunt „ºosetele” ei albe de pe cele patrulabe, nu sunt ochii ei. Nu e botul ei alintat.

Mã încearcã remuºcarea pentru cã nu am ºtiut s-o pãstrez aproape. Mã gândesc cã, poate, cu toate tandreþurile noastre, în fapt ºi-a urmat drumul ei, spre lumea largã, evadând din spaþiul acela, protector poate, dar îngust din aproape toate punctele de vedere.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey