•  John Berryman
•  Daniel Drãgoescu


sus

John Berryman

 

Cântece vis

 

berrymantraducere de Radu Vancu
Casa de editurã Max Blecher & Editura Armanis, 2013

 

13

Dumnezeu sã-l binecuvânteze pe Henry. A trãit ca un ºobolan,

cu o claie de pãr pe cap

la început.

Henry n-a fost laº. Nu prea.

N-a pãrãsit niciodatã nimic; în schimb

prindea rãdãcini când lucruri ca mila se subþiau.

 

Aºa cã poate cã Henry a fost o fiinþã umanã.

Sã investigãm asta.

...Am investigat; O.K.

E un om american uman.

Asta-i adevãrat.  Fata mea-i cu fiþe.

Fetiþa mea-i cu suferinþe. Vino & fã-mã mic, & aratã-mi drumu’.

 

Dumnezeu e duºmanul lui Henry. Suntem în afaceri... ªi ce,

ce afacere trebuie sã fie limpede.

La înghesuialã.

Nici nu puteam sã mã simt altfel. – Domnu’ Ciolan,

cum mã uit la cerul de ºofran,

îmi dau seama cât eºti de al naibii.

 

14

 

Viaþa, prieteni, e plictisitoare. Ne e interzis sã spunem asta.

La urma urmei, cerul fulgerã, marea cea mare tânjeºte,

noi înºine fulgerãm ºi tânjim,

ba pe deasupra mama mi-a zis când eram copil

(repetat) ‚Sã mãrturiseºti vreodatã cã eºti plictisit

înseamnã cã nu ai

 

Resurse Interioare’. Conchid acum cã nu am

resurse interioare, fiindcã sunt plictisit la greu.

Oamenii mã plictiseºte,

literatura mã plictiseºte, în special literatura mare.

Henry mã plictiseºte, cu zbuciumãrile & torturãrile lui

la fel de rãu ca ahile,

 

care iubeºte oamenii ºi arta curajoasã, care mã plictiseºte.

ªi dealurile astea calme, & ginul, ce plicticoºenie

ºi cumva un câine

s-a dus pe el & coada lui considerabil de departe

în munþi sau în mare sau în cer, lãsând

în urmã: pe mine, dând din coadã.

 

29

Zãcea cândva o chestie pe inima lui Henry

atât de grea, cã de-ar fi avut o sutã de ani

& peste, & plângând, fãrã somn, în tot timpu-ãla

Henry nu s-ar fi putut face bine.

Începe iar mereu în urechile lui Henry

mica tuse undeva, un miros, un clinchet.

 

ªi mai e un lucru pe care-l are în minte

ca un chip sienez grav de pe care o mie de ani

n-ar reuºi sã ºteargã reproºul profilat în tãcere. Oribil,

cu ochii deschiºi, aºteaptã, orb.

Toate clopotele spun: prea târziu. Asta nu-i pentru lacrimi;

gândind.

 

Însã niciodatã n-a curmat Henry, cum credea c-o sã curme,

viaþa cuiva ca apoi s-o taie în bucãþi

ºi sã le ascundã unde puteau fi gãsite.

ªtie: i-a numãrat pe toþi, & nimeni nu lipseºte.

Deseori îi socoteºte, în zori, pe toþi.

Nimeni nu lipseºte niciodatã.

 

56

 

Iadul e gol. O, a ajuns sã se întâmple

ce prevedea jugãnitul Alexandrian,

ºi Iadul stã gol.

Fulgerul cade tãcut acolo unde Diavolul îngenunchea

ºi peste tot spaþiul ãla sumbru se aºterne evlavia

în deplina moarte a pãcatului.

 

Cercul de hãitaºi se strânge. Teroare, & vertij, trotil.

Îmi las urechile pe spate. O sã mor imediat.

Picioarele mele despicate bat toba.

Feroce, clubul bipezilor. Lumea mea verde ºuierã

o melodie de final – pentru noi toþi, iubirea mea, nu numai unii.

Prãbuºit, eu – de ce –,

 

Aºa cã în globul lui de cristal pe ei doi îi þine în mânã,

strâns, visându-l pe fiul lui adormit,

pe el, ºi pe noua lui soþie.

Ce hohot a lãmurit cândva dilema Celui Vechi de Zile,

ce suspin I-a înduplecat mila? – Cine poate, dacã

suntem toþi la fel, sã scoatã unul.

 

121

 

Tristeþea epuizeazã. El a ieºit din asta,

din tot umilitorul ciclu Uman,

afarã din aia & ailaltã.

A fãcut multe inimi sã batã tica-taca,

acum ele nu trebuie sã mai þinã seama de pãrul lui din nas

ori de vreo eroare criticã la vedere.

 

A rezistat cincizeci de ani. A fost Randall Jarrell

ºi a scris multe cãrþi & le-a scris bine.

Pace cadavrului bãrbos.

Ultima carte a fost cea mai bunã. Soþiile l-au iubit.

A vãzut în pãdure ceva venind, fioros,

însã nu s-a rãzgândit.

 

Sincer & crud, pace acum sufletului sãu.

Nu ºi-a iubit niciodatã trupul, plin de cicatrici cum era.

O pace zbârcitã acestui om bun.

Henry e pe jumate îndrãgostit de o studentã de-a lui

ºi procesul trist merge pe ansamblu mai departe

aºa cum a proliferat & început.

Comentarii cititori
sus

Daniel Drãgoescu

  

deslumit

 

lasã-mi sã se odihneascã lângã mine
sunt ºapte ferestre în atingerea asta
poþi fi oricare dintre ele
iartã-mi lipsa de vinã
excesul de vise
mã duc sã nu mai aud de mine
sã mestec salcii depresive
ºi sã mã plouã fãrã ruºine
sã-mi þip þipãtul înapoi
mã duc sã-nnebunesc puþin
aºa fac toþi poeþii

lasã-mi lumina aprinsã acasã
noaptea-mi respirã un clopot sub piele
- un cerc o pãpuºã un astru -
îmi suflã pãsãri neîmperecheate
pe gura flãmândã
îmi flãmânzeºte nevãzutul
apasã cu certitudine îndoiala mea caraghioasã
lasã-mi trupul tãu la îndemânã

închid în riduri temple
vin cu vocea vie
spre ale tale
desenez pe chip rãbdarea
sens sã aducã fiecare
în tainã
ne-ntâlnim sub cicatrici  
ne tãvãlim în limbile crude

se ºtiu între ei cei care au plâns la naºtere
mã ghicesc într-o giganticã floare de apã te urc pe crestele cãrnii te împing te aduc acasã închid copacii în urma noastrã ridic aerul în semn de om lepãd mâinile noastre în prag ºi adorm colþii în umbra târzie a pãrului tãu

cu degetele alea transparente îmi cureþi poezia de pe hoituri ºi o agãþi de furtuni mã treci prin ochii tãi sãraci de somn mã afli bolnav de veghe

noi suntem trei
ia-þi lumina ºi pune-o în luminã
la mersul tãu îmi înfloresc poteci
zidul ºopteºte ruine
rãmân sã nu mai fie toate
o ceaºcã albastrã nefireascã

 

spre

 

eºti pleoapa ce danseazã peste ape
eºti cântecul despre tãcere
eºti cel care primeºte moartea nespãlatã
eºti cel care nu cere

eºti visul care-ndeamnã la trezire
eºti lemn ce ºtie ºi se-nchinã
fereastra care plânge spre luminã
Strãinul

eºti tu, veºnic nemaifiindul meu, nãscând din gândul neînceput
eºti ultima plecare de pe buze
întâiul meu cuvânt

se mângâie de cer o pasãre oarbã…

 

Zodia Cerului

 

Început de poem
Iconic repaos
Ce nuntã în om!

Sã tãcem cu atâta putere
Încât sã-ºi mãrturiseascã cerul marginile
ªi verdele sã-i doarã pe copaci

Vom ispãºi realul împreunã
Treziþi în plinã absenþã

Paºi siguri cum numai omul înfrânt poate sã aibã
Ochii înfipþi în lumina zilei, mâinile înarmate cu mângâieri
Holbându-mã prin rana sfântã
Ce frumos uit sã-mi fie fricã…

În lacrimi se înalþã catedrale de cenuºã ºi-n ele-aºteaptã deºteptarea
durere, geometrie, adevãr
Copilul ºi Calea

Cu vârstele nemuririi pe urmele noastre
Cu îndrazneala ochilor sãlbatici ºi smeriþi
Cu taina sãrutându-ne sãrutul
… ºi frigul care nu existã

Decupez oglinda fierbinte de pe trup ºi o lipesc pe-o pasãre întâmplãtoare
Mã prefac într-un numãr
Iau pereþii ºi mã acopãr
Descopãr gustul tãu sã nu mã pãrãseascã
Am pus la cale otrãvirea minþii cu gândul curat
Dacã putrezesc înfige o floare în mine ºi strig-o

Un sicriu ce nu-ºi mai gaseºte stãpânul
A înmugurit subit… ºi a visat pãdure

Nu aruncaþi omizile în foc!

“La ce te uiþi ?” întrebã fata pe bãtrânul proaspãt înverzit
“Mã uit la gânduri cum mã pãrãsesc”

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey