•  Irinel Anghel


sus

Irinel Anghel

 

Eu nu am energia unui lac,
eu sunt izvor, sunt râu ºi uneori fluviu

 

Cum se poziþioneazã, în cazul dumneavoastrã: cuvântul, sunetul, imaginea, obiectul?

Toate elementele enumerate, pentru mine sunt componente de limbaj artistic, pe care de multe ori nu le pot separa deoarece creaþiile mele sunt interdisciplinare, hibride, iar în viziunile mele aceste componente apar legate organic. Ele nu pot fi despãrþite decât arbitrar de cineva care vrea cu orice preþ sã le analizeze separat. O astfel de analizã nu este însã utilã, deoarece mijloacele de exprimare ale acestor creaþii se nasc deja într-o stare de coexistenþã ºi interdependenþã în spaþiul comun al tuturor câmpurilor creative.

Cum lucraþi cu propriul corp într-un performance? Cum îl gândiþi, cum rãspunde el gândului?

Cand fac performance art, lucrul cu corpul este esenþial. Totul pleacã ºi se întoarce în corp, fiind necesarã o stare „acutã” de prezenþã. Corpul este material de lucru ºi în acelaºi timp, cel puþin pentru mine, un canal pentru o energie care te traverseazã în momentele de creaþie. Aºadar, pânã la un punct, corpul rãspunde „comenzilor” minþii mele dar, de la un moment dat, parcã el rãspunde altor comenzi, ale unei inspiraþii a momentului, care vine sub forma unui impuls puternic, irezistibil. ªi-i cedezi acestui impuls. ªi atunci e bine. Simþi cu toatã fiinþa ta cã e bine. Trebuie doar sã fii deschis, sã nu doreºti sã controlezi tot ce se întâmplã, ca sã poþi intra în aceastã stare de transmisie.

În 2013 a avut loc retrospectiva Marina Abramovic, cu titlul The Artist is presentCum comentaþi un asemenea titlu?

Este bine cã Marina Abramovic a reintrat în atenþie ºi, cu ocazia asta, ºi performance art a reintrat în atenþie. Fiind o artã a acþiunii, ºi deci a prezentului, ea nu se consumã. Performance-ul are unicitate, nu repetã ºi nu se repetã. Ca artist, ai o singurã ºansã de a-l face. Ca spectator, ai o singurã ºansã de a-l primi. The Artist is Present mi se pare a fi un fel de manifest performativ. Îþi aratã care sunt principiile de bazã, esenþiale în performance art. Artistul este mereu prezent în creaþia sa (nu existã separare între creator ºi interpret/executant). Apoi, se indicã starea necesarã de prezenþã, de a fi aici ºi acum, în trãirea deplinã a tuturor senzaþiilor, emoþiilor pe care le împãrtãºeºti cu publicul tãu.

Aþi parcurs toate treptele ºtiinþifice. Proiectele artistice, numeroase, în care vã puneþi la lucru creativitatea, se reflectã în studii teoretice mai departe?

Nu ºtiu. Uneori. Am toate mijloacele pentru a intra în sfera teoreticã ºi a face cercetare prospectivã dar aceastã dorinþã vine doar când ºi când. Sunt mult mai atrasã de actul performativ ºi de trãirea procesului de creaþie ca sã mai rãmânã mult timp pentru concretizãri teoretice. Deci pot sã o fac, dar fac asta foarte rar. Am avut, totuºi, anul trecut, o tezã prezentatã în cadrul programului postdoctoral, care mi-a þinut atenþia treazã, o vreme, ºi m-am bucurat de dezvoltarea temei pe care mi-am ales-o: Fuziune-Integrare-Nelimitare. Dizolvarea graniþelor în gândirea ºi practica artisticã contemporanã. Am fãcut ipoteze false, le-am demolat ºi am lãsat ceva scris de la care se poate porni în cercetarea acestui fenomen. Pot avea satisfacþii intelectuale în urmãrirea unui subiect care mã intereseazã dar acestea nu se comparã cu „focul” de pe scenã.

Sunteþi mereu în avangardã. Vã atrage necunoscutul? E o provocare de a împinge limitele?

Avangarda e o stare de spirit ºi da, mi-o asum. Noul, necunoscutul, bizarul, straniul, combinaþiile ciudate, anormalul, sunt categorii care mã atrag ºi sunt singurele care mã motiveazã în artã (fie ca artist, fie ca spectator/cititor/ascultãtor/vizitator). Provocarea cea mai mare este de a-mi împinge MIE limitele, puþin câte puþin… uneori mai mult. Dacã eu reuºesc sã fac asta, sã am curaj în expunerile ideilor mele, atunci sunt ºanse ca ºi limitele altora sã poatã fi lãrgite.

Dacã e sã priviþi înapoi, ce efecte au avut creaþiile care au împins mereu mai departe sfera dintr-un domeniu sau altul?

Dupã pãrerea mea, adevãrata artã e incomodã, transformatoare, nu te lasã în pace, te stârneºte. Desigur, existã ºi categoria „produse utile”, care intrã în zona confortului. Creaþiile curajoase poate cã nu au rãmas toate în istorie dar ce conteazã asta? La momentul respectiv au fãcut ce aveau de fãcut, au deranjat normalitatea atât cât sã punã alte lucruri în miºcare. Eu nu am energia unui lac… Lacul e frumos, e adânc, e profund dar e bine sã ºtii tu, ca artist, în ce tip de energie funcþionezi mai bine. Eu sunt izvor, sunt râu ºi uneori fluviu. Prin acþiunea unor astfel de artiºti, receptorilor de fapt li se uºureazã cãutarile. Ei nu trebuie sã mai înoate de unii singuri, sã se scufunde ca sã ajungã undeva sau sã gãseascã ceva. Prin artiºtii-fluviu eºti luat, uneori târît, de curs, poate uneori nu e plãcut, poate e înspãimântãtor dar cu siguranþã ajungi în alt loc ºi mult mai repede decât ai face-o doar prin efort propriu. Eu întodeauna le mulþumesc artiºtilor-fluviu din trecut ºi din prezent. Prin ei, limitele mele avanseazã continuu.

Cum vedeþi receptivitatea publicului?

Publicul e format din oameni. Oamenii sunt diferiþi. Cei mai mulþi se tem de nou, de schimbare, de ceva ce le-ar putea zdruncina confortul, siguranþa, adevãrurile. Nu existã ºi nu vor exista nicicând mase de oameni care sã cearã sau sã urmãreascã arta de avangardã. Însã cei care sunt curioºi, care au spiritul artistic cât de cât scos la suprafaþã, cei care îºi pun întrebãri ºi înþeleg rostul transformãrilor, vin la performance art, la spectacole experimentale. La fiecare proiect observ cum se mai adaugã câþiva „comunitãþii” celor interesaþi. Unii te iubesc pentru cã eºti curajos. Pentru cã faci lucruri pe care ºi-ar dori sã le facã ºi tu faci asta pentru ei.

Aþi colaborat cu artiºti de rezonanþã din diferite domenii. Vã rog povestiþi câte ceva despre aceste întâlniri creative. Ce aþi primit, ce credeþi cã au primit ceilalþi de la dumneavoastrã?

Toate întâlnirile din viaþa unui om sunt preþioase. Am primit enorm de la artiºtii cu care am colaborat într-un fel sau altul.
Mã gândesc, de pildã, la Toca (Alexandru Tocilescu). Omul ãsta mi-a schimbat viaþa prin interacþiunea pe care am avut-o. De la Toca am învãþat sã preþuiesc libertatea artistului, dreptul lui fundamental de a face numai ceea ce-i place, ceea ce îl reprezintã. Prin Toca m-am întâlnit ºi cu teatrul, cu actoria. Lucrând cu el, am plantat în mine seminþele pentru momentul în care mi-am scos din piept eticheta de muzician ºi m-am lãsat sã fiu artist (în toate felurile posibile).
Un alt exemplu de artist puternic în preajma cãruia îmi place sã fiu (atât cât e posibil) este coregraful ºi performerul Farid Fairuz (aceasta este noua identitate a lui Mihai Mihalcea). Prin tot ce face mã inspirã. Am lucrat în trecut împreuna în câteva proiecte. Mi-aº mai dori sã lucrãm. Probabil, la timpul potrivit.
Sorin Romanescu – chitarist ºi compozitor, improvizator excelent, mi-a adus iarãºi foarte mult în ultimii 7 ani. Avem un CD împreunã (Guitar Hands on a Singing Body). El m-a încurajat sã-mi folosesc vocea ºi mi-a fost partener în proiecte curajoase.

Cântãreaþa Franziska Baumann din Elveþia, cu care am avut câteva proiecte comune, m-a inspirat. Fiecare om din viaþa mea mi-a fãcut un dar. Ce au primit? La întrebarea asta nu pot rãspunde eu, dar existã întotdeauna un schimb, pe un plan sau altul.

Ce este IPA ? De ce? Cum? Cu cine?

International Performance Association (IPA) este o organizatie cu sediul în Germania, dedicatã practicii de performance art deschisã artiºtilor din toatã lumea, cãrora le oferã prin activitãþile ei (workshopuri, festivaluri, întâlniri) ocazia schimburilor de idei ºi experienþe. S-a dezvoltat o reþea IPA cu parteneri din diverse locuri (Anglia, Elveþia, Turcia) prin care aceste activitãþi pot fi desfãºurate în þãrile interesate de cercetarea ºi practicarea performance-ului. Anul acesta s-au pus bazele unui parteneriat cu România prin înfiinþarea IPA International Performance Art Association Bucharest care va organiza în perioada 24 august – 7 septembrie, la Bucureºti, workshopuri, ateliere susþinute de artiºtii IPA, ºi un festival cu participãri locale ºi internaþionale. Mi se pare foarte important cã apare un astfel de eveniment în România, pornind de la motivaþia acestuia: „Bucharest needs more ACTION ART”. Va fi o deschidere cãtre experiment, curaj, se vor depãºi limite, vor fi lansate provocãri. Echipa de organizare e formatã din Jürgen Fritz (director artistic), Valentina Chiriþã (coordonator), Irinel Anghel (comunicare). Voi lucra cu bucurie pentru acest eveniment, încercând sã fiu de folos, în primul rând prin convingerea pe care o am cã este un proiect care meritã toatã atenþia ºi implicarea.

Vã implicaþi spontan în proiecte? Cum gestionaþi o asemenea spontaneitate? Sau, invers, cât de meticulos lucraþi la un proiect?

Nu sunt meticuloasã decât în organizarea proiectelor. Suprinzãtor de meticuloasã. Însã în abordarea acestora sunt extrem de spontanã. Acum vine ideea, gata, facem lucrul acesta peste o sãptãmânã sau douã. Nu se poate acum? Punem ideea în sertar ºi ne ocupãm de altceva. Mereu existã altceva, altã idee, alt proiect care vine spre mine. Asta e senzaþia mea, cã ele vin spre mine, nu cã le fac eu sã se întâmple. Spontaneitatea este vitalã pentru felul meu de a lucra, în care arzi puternic. Nu poþi arde cu o astfel de intensitate pe termen foarte lung pentru cã te-ai preface în scrum.

Aþi primit premii de prestigiu. În ce mãsurã consideraþi cã un premiu îºi meritã numele (ºi) prin recompensa materialã?

Sunt depãºitã de chestiunea cu premiile. Adicã, înþeleg cã e un semn de recunoaºtere a valorii. Dar ce e valoarea? Cum o mãsurãm? În ultima vreme am intrat într-un mic conflict cu ideea de premiere. ªi pentru cã aþi menþionat asta, trebuie sã vã spun cã aceste premii la care vã referiþi le-am luat atâta vreme cât am putut fi „mãsuratã”. În momentul în care am decis sã-mi asum total libertatea creatoare, interdisciplinaritatea ºi apoi transdisciplinaritatea, premiile nu au mai venit. Am pãºit pe un teritoriu de nepremiat.

Cum vedeþi raportul dintre artã ºi societate? În ce mãsurã artistul se implicã, azi, la noi ºi în lume, în demersurile publice de schimbare a societãþii?

Cred cã dupã aer, apã ºi hranã, arta e cea mai importantã pentru om. O societate se poate oglindi, cunoaºte, poate evolua prin artã. Artiºtii se implicã militant sau nedeclarat în satisfacerea acestor nevoi de schimbare.

Cum vedeþi trecerea timpului? Cum e cu abundenþa de mijloace ale modernitãþii, cu atâtea cãi de comunicare? Multe proiecte, multe provocãri. Unde se plaseazã omul în partajarea timpului cu artistul? Care e raportul cu propria intimitate, cu visul, cu amintirile?

Mi se pare cã trãim într-o perioadã fascinantã. Existã posibilitãþi nelimitate de informare, comunicarea e uºoarã. Putem sã absorbim ce informaþie dorim ºi atât cât dorim. În consecinþã existã explozii de creativitate, proiecte ce pot circula. Nu ºtii la cine ajunge ceea ce ai plasat tu în spaþiul virtual. Desigur, nimic nu înlocuieºte, însã, experienþa, contactul direct cu artistul, schimbul în timp real. În faþa oamenilor eºti gol, eºti vulnerabil. Acolo unde e vulnerabilitate e ºi curaj. Ceea ce au special experienþele directe este acest contact cu vulnerabilitatea celui din faþa ta ºi implicit cu puterea de a þi-o arãta ºi de a trece dincolo de ea.
Mai ales în cazul artei experienþiale, care implicã de multe ori activ publicul, atracþia o reprezintã aceastã formã de comunicare între artist ºi spectator, ca între parteneri, lãsând lucrurile sã evolueze flexibil prin co-participare.

http://irinelanghel.eu/

Interviu realizat de Marius Dobrin
ianuarie 2014

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey