•  Dan Ciupureanu
•  Sanda Georgescu
•  Radu Marini
•  Adriana Macsut
•  ªtefan Grosu
•  Mircea Nãstasie


sus

Dan Ciupureanu

 

Flash-uri

 

Eram în aeroportul Barajas din Madrid. O coadã imensã la terminalul Bucureºti. Femeile care lucrau acolo îi îmbrânceau pe oameni ca pe niºte oi, totuºi mulþumite de plecarea lor în masã, cãutarea în bagaje se fãcea amãnunþit, unii nu ºtiau cã nu aveau voie cu parfumuri, le predau resemnaþi, alþii înjurau de mama focului. În rând vã rog! Þipa o domniºoarã nervoasã, nu înþelegi omule? Rândul este aici. Mã scuzaþi, eu merg la Paris. Cu zâmbetul larg pe buze, îmi zice în francezã, pe aici vã rog. Toatã învârteala a durat zece minute pânã am intrat în avion. Douã ore de zbor. Pe geam se vedeau câmpiile, ape, apoi se vedeau numai norii. Eram aºa de fericit cã scap de-acolo. Îmi treceau prin minte cuvintele ce mi le zisese la telefon: „La început o sã tai roºii, nici eu nu am ºtiut, ai sã înveþi. O sã stai la recepþie sã dai niºte chei, rãspunzi la telefon…”.

Ajuns în aeroportul din Paris mai aveam douãzeci de euro, patruzeci cheltuisem cu o searã înainte, dãdusem amicilor mei sã bea pentru cã plecam deºi nu le-am zis nimic ca sã evit cliºeele de care tot timpul m-am ferit. Lori era acolo, mã aºtepta, m-a întrebat dacã mi-e fricã sã sar la metrou, cã trebuia sã luãm ºi þigãri, el încã nu luase salariul. Acasã ne aºtepta prietena lui. Deja îmi aranjase camera unde aveam sã stau, se fãcuse searã, am bãut câte o bere ºi am ieºit prin cartier sã-mi arate împrejurimile. Hoteluri de patru stele cu terase în stil englezesc, era aºa de multã luminã peste tot, luxul combinat cu clãdirile vechi, fete drãguþe îmbrãcate ºic, eram fascinat.

Soarele mã orbea, un câine mã mirosea pe faþã, alarma suna în buzunar. Mã ridic de pe banca din parc, o doamnã îºi plimba câinele la prima orã. Mi s-a scuzat ºi ºi-a chemat câinele pe un ton certãreþ apoi iar s-a scuzat. Mã durea capul ºi îmi venea sã vomit, serviciul era la cinci minute de mers pe jos. Ajuns acolo, Lori mã aºtepta, pe atunci curãþam camere ºi el lucra la recepþie. Ce faci bãtrâne? Te-ai cam distrat azi-noapte, Hristos a înviat! Zice Lori. M-am aºezat pe-un scaun în bucãtãrie ºi mi-am aprins o þigarã, stai aºa sã-þi fac o cafea. Eram sigur cã bucãtãria e în pantã, simþeam cum o sã cad. Uite ce, am o camerã liberã, dormi puþin sã-þi revii, te trezesc eu pe la doisprezece.

De câteva luni locuiam singur, deºi cunoºteam mulþi români nu prea ieºeam cu ei, ieºeam singur pe cheiurile Senei. În serile de varã se strângeau mulþi studenþi pe-acolo, se fuma marijuana, se cânta la chitarã, câte unii aveau casetofon cu baterii. Pe acolo îºi fãcea veacul ºi un tip la vreo patruzeci ºi ceva de ani, Cãpitanul, aºa îi ziceau toþi. Avea un fel de garsonierã amenajatã chiar pe cheiurile Senei, de multe ori am rãmas sã dorm la el, o uºã mare în perete, pe care o încuia cu un lacãt, înãuntru avea niºte paturi supraetajate ºi-o mãsuþã în mijloc. Cum era om al strãzii, era implicit ºi turnãtor, de cele mai multe ori martor cheie al scandalurilor ce mai aveau loc din cauza bãuturii. Era în jur de patru dimineaþa, eram cu niºte sud-americani, aveau o chitarã ºi cântam „hasta siempre comandante”.

Toate amintirile îmi treceau prin minte stând pe malul Senei, aproape de Notre Dame ºi aºteptând ca Iulia sã iasã de la serviciu, un feribot trecea luminând malurile ºi uºa ziditã a Comandantului parcã ducea dupã el toate întâmplãrile ce acum pãreau uitate de mult în adâncul meu. Ne-am aºezat la o terasã, cu lacrimi în ochi mi-a zis cã e gravidã, m-a întrebat dacã vreau sã pãstrãm copilul. Locuiam de mult singuri într-un apartament cu douã camere.

Acum scriu de la biroul meu într-o casã mare cu trei camere, cu fie-mea de un an ºi jumãtate în braþele mele, dormind. Pe geam se vede terenul cu trambulinele de skate ºi pomii în deal cu pajiºtea verde ºi casele cu curþi enorme. O pun în pat, trebuie sã mã îmbrac sã cumpãr lapte, scutece pentru Lucas, care are câteva luni, pâine feliatã, bere fãrã alcool, suc ºi banane.

Comentarii cititori
sus

Sanda Ioanela Georgescu

 

Amintiri (1)

 

„A-þi scrie, la o anumitã vârstã, memoriile, ar trebui sã fie o îndatorire impusã de stat, materialul acumulat dupã douã sau trei generaþii ar avea o valoare inestimabilã... Nu existã memorii, fie ele scrise de oamenii cei mai neînsemnaþi, care sã nu includã valori sociale ºi pitoreºti de prim ordin.”
Giuseppe Tomassi de Lampedusa

Voi menþiona aici câteva nume ale unor „oameni care au fost” în Craiova, nume în prezent uitate sau necunoscute, dar pe care personal i-am cunoscut sau întâlnit ca prieteni ai pãrintilor mei (generalul Gheorghe B. Georgescu ºi Maria Georgescu) ori ai unchiului meu Ion B. Georgescu (Beyon).

Pentru un istoric al Craiovei ar putea fi poate utile aceste nume. În epoca interbelicã ele erau totuºi binecunoscute într-o anumitã societate.

sanda georgescu 1Personal am stat foarte puþin în Craiova natalã – între anii 1933-1936 ca adolescentã – dar am revenit mereu mai târziu s-o vãd pe mama ºi pe mãtuºa mea. Dupã dispariþia lor mã duceam la cumnata mea Irina, la care mi-am petrecut în fiecare an 2-3 sãptãmâni. Este explicaþia pentru puþinãtatea numelor evocate, pe care le voi înºirui.

Încep cu medici, buni prieteni ai lui Ion B. Gerogescu (Beyon):
- doctorul Cãnciulescu, care avea ºi un sanatoriu propriu, dacã nu mã înºel;
- doctorul Sinicã Drãgoescu, cãsãtorit cu Jana Vãlimãrescu. Îl vedeam mai des, locuia, chiar în timpul comunist, în frumoasa casã din Calea Unirii, ultima pe stânga, venind spre Valea Vlãicii.
Vreau sã amintesc ºi de un medic primar la un spital din Craiova, prieten cu familia mea, Maurice Hagieþeanu (de origine francezã), binecunoscut in anii interbelici, ºi de soþia sa Laura, de origine italianã (nãscutã Marconi), care preda lecþii de canto la conservatorul de muzicã din Craiova. Pãrinþii mei au pãstrat multã vreme prietenia cu ei. Mormântul lui Maurice Hagieþeanu se aflã in cimitirul Sineasca.

Un vechi ºi fidel prieten al lui Beyon ºi al familiei era fostul prim procuror Cezar Cãzãnescu ca ºi Nicolae Defleury. Pe soþia acestuia din urmã, Lucreþia Defleury, o vedeam adeseori în rãstimpul vizitelor mele în Craiova. Aveau douã fiice bine cunsocute în timpul acela: Manþi, cãsãtoritã Radian, Tanþi, cãsãtoritã cu profesorul de latinã Herãscu, stabiliþi în Portugalia, cu fiica lor Ioana.

Pe profesorul de francezã C.D. Fortunescu l-am întâlnit în ultima parte a vieþii sale, când venea în vizitã la unchiul meu Beyon. Elena Farago împreunã cu ei doi ºi cu C. Gerota ºi Ion Dongorozi au fondat la Craiova revista literarã Nãzuinþa (1922-1925), la care au colaborat: Simion Mehedinþi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu.

Profesorul C. D. Fortunescu se ocupa de spiritism (ca ºi Manþi Radian). Moºtenise – nu ºtiu cum, dar aºa se spunea, biblioteca prestigioasã a lui Bogdan Petriceicu Haºdeu. Sora profesorului, Bibiºa, prietenã cu mama mea, era o figurã cunoscutã a Craiovei, înaltã, cu o îmbrãcãminte sui-generis, era soþia magistratului Economu (descendent dintr-o veche familie de magistraþi). Bibiºa Economu fusese gazda soþiei generalui Pantazi, Ady, pe timpul domiciliului forþat al acesteia. [1]
Fiul lor, Ion Pantazi, fost ofiþer de cavalerie ca ºi tatãl sãu, a vizitat-o pe Bibiºa dupã moartea mamei sale. În cartea sa de amintiri el povesteºte cã Bibiºa a murit oarbã la 95 de ani.

Alt frate al celor doi din familia Fortunescu þinea un mare magazin de delicatese culinare în genul renumitului magazin Dragomir din Bucureºti.
Familia Graur este tot o familie de vechi craioveni. Tatãl, tot ofiþer, a avut trei fii: Theodor (Turel) Graur, colonel de artilerie, fost prefect al judeþului Gorj, a fost tatãl cumnatei mele Irina.
Un alt frate (cred cã cel mai mare) era avocatul George Graur (am mai menþionat cã a fost coleg de clasã cu tatãl meu, generalul de divizie Gheorghe B. Georgescu) la liceul Carol I din Craiova înainte de primul rãzboi mondial.
Miticã Graur, cel mai tânãr, a fost cãsãtorit cu Lucie Ghica Deleni (în prima cãsãtorie). Numele s-a stins, cãci fratele Irinei, Alexandru Graur, sublocotenent de cavalerie, a murit în batãlia de la Stalingrad în al doilea rãzboi mondial.

Ieºind din cercul amiciþiilor, doresc sã menþionez aici douã magazine de bijuterii pe Calea Unirii, de care puþini îºi mai amintesc: cel mai mare ºi arãtos era al familiei Mendel. Am cunoscut bine pe amabila doamnã Mady Mendel, pe care am vizitat-o cu Irina înaintea plecãrii sale în Australia.

Celãlalt magazin de bijuterii aparþinea familiei Mãrculescu (Spiegel). Cu fiica domnului Mãrculescu, Any, am fost colegã la pensionul Urziceanu ºi am revãzut-o mai târziu în Bucureºti de mai multe ori pânã la moartea ei.

Revenind la cunoscuþii de altãdatã îmi amintesc de Pierre Mãinescu, un desãvârºit gentleman, din speþa dispãrutã, a cãrui soþie, Lala Olãnescu, din Râmnicu Vâlcea, era o amicã din tinereþe a mamei mele. Familia Mãinescu era ctitora bisericii Brânduºa, situatã pe strada Brânduºa (în spatele Muzeului de Istorie).
O altã figurã din Craiova era a colonelului de cavalerie Fãnel Strâmbeanu.

Prin 1928 eram în clasa a II-a primarã la ºcoala care se numea atunci Oteteliºanu (probabil în casa vechii familii boieresti cu acelaºi nume), unde eram colegã ºi prietenã cu Nana Pop, fiica unui colonel de artilerie ºi a lui Leonie Sabovici. Am fost colege un scurt timp ºi la facultatea de drept (cãci s-a retras în anul II), dar am revãzut-o cu bucurie pânã la moartea ei, neaºteptatã ºi regretatã, acum câþiva ani. Mama mea era în bune relaþii cu Leonie Pop, nãscutã Sabovici, un nume necunoscut probabil în prezent.

Un unchi al Irinei, cumnata mea, era distinsul magistrat Ionel Palada. Mama Irinei (cãsãtoritã Graur), Olga Palada, a murit în 1967 în urma unei operaþii. ªi numele Palada se va stinge în Craiova odatã cu Rodica, fiica lui Ionel Palada, ultima descendentã purtãtoare a numelui.
O altã veche cunoºtinþã a tatãlui meu era colonelul Sãvoiu, descendent dintr-o veche familie boiereascã. Acesta locuise în frumoasa casã strãjuita de tei, pe strada Bujorului (fostul sediu la Parchetului Dolj).

Pe muzicianul George Simonis, cãruia familia mea craioveanã îi spuneau „Gicã”, l-am cunoscut de mult. La 6 ani o cunoscusem ºi pe mama lui „Gicã” Simonis, care locuia atunci (prin 1926) într-o casã scundã, dar destul de lungã de pe strada Brestei (pe care stradã am locuit ºi noi un timp). Tatãl lui George Simonis dãduse lecþii de pian mãtuºei mele, Aniºoara, care a devenit laureatã a Conservatorului din Bucureºti. Menþionez cã prin 1937 cunoscusem la Bucureºti pe fosta ei profesoarã, prestigioasa doamnã Emilia Saegiu, care venea în vizitã la fosta ei elevã. Mãtuºa mea o primea în frumosul ei salon stil Louis XV, dispãrut în anii grei care au urmat.

Revin la George Simonis, care a fost la Paris elevul lui Vincent d’Indy, a cãrui muzicã s-a spus cã l-a influenþat oarecum. De câte ori venea la Bucureºti ne invita pe mine ºi pe fiica mea sã cinãm cu el la Athénée Palace. Mi-a manifestat o deosebitã  simpatie totdeauna, ca ºi fiicei mele, cãreia îi povestea despre sabia lui Omer Paºa, care era în posesia lui. El plãnuia sã poatã realiza un film despre Anna Simonis, o mãtuºã a lui, cea care-i fusese soþie lui Omer Paºa. Ar fi vrut sã fie întruchipatã în film de fiica mea, Daniela. Acest proiect nu l-a realizat, dar era profesor bun de pian pentru fiica mea, pe care a îndrãgit-o ºi care a profitat de lecþiile lui. Mult timp ea a cântat la pian un marº compus de el. Mãtuºa mea, Maria Bãlãcioiu, îl primea des, cu mare plãcere, în vizitã pe domnul Simonis, în strada Primãverii (actualmente strada Elena Theodorini) Nr. 3, unde locuia. El venea mereu sã se sfãtuiascã cu ea pentru diverse probleme.

[1] Ady Pantazi este amintitã ºi în articolul '1947. Însemnãri (III)', de Constantin Rãdulescu-Motru,  Magazin istoric, 5/1997

Comentarii cititori
sus

Radu Marini

La scara mea (I)

La noi pe scarã toatã lumea respectã. Omu’, vecinu’, animalu’. De la ãl mic, pânã la ãl mai mare. Sunt vecini buni. ªi animale rele. Sau invers. Sau...nu ºtiu. Admirabili, cumsecade, sus-puºi. Cocoþaþi fiecare pe unde au putut. Pe apartamente, pe etaje, pe familii, pe capul meu. Se ajutã între ei. Cei care au, ajutã pe cei care bineînþeles n-au!!! Cu mãrinimie, cu o cafea, cu o pâine, cu o înjurãturã. Fiindcã au: milã, bunavoinþã ºi înjurãturi la ei. Mereu puºi pe fapte bune, memorabile ºi bârfitoare. Darnici oameni, vecini cumsecade, specimene cu suflet! Ajutã pe cei ce n-au: asiguratã pâinea ºi cafeaua cea de toate zilele. Sau o minimã înjurãturã, care sã le aducã aminte de mamele lor, ori chiar de originile lor. Emoþionante gesturi. ªi uluitoare, jenante ºi necizelate trivialitãþi. La grãmadã. Pe etaje. Dupã vorbã, dupã port, dupã etajul de culturã...

Puffy

Se întâmplã uneori!!! Te pomeneºti cu norocul cã-þi sare-n braþe, când nu te aºtepþi. Zbanggg, zbanggg! Gata, noroc de noroc. Poftim noroc! Zicând parcã sugrumat de emoþie (ºi el nefiresc de emoþionat): „bã papagalule, cascã ochii, cã nu te mai întâlneºti cu ocazia mea. Ce faci, nu zici bogdaproste?” Ce sã zici? Rãmâi þuþ, rãmâi pe programul II, rãmâi, nu pleca! E un noroc. Hai noroc! Nu credeam sã am noroc. Saru’ mâna! Bogdaproste! Da, noroc fratele meu, tocmai la mine, la scarã, la ce nu pun ãi de la administraþie bec la scarã? Ce noroc…întunecat.

Vã anunþ: official, mi-am gãsit marea iubire! Eu aºa cred. Sau mai corect zis ea ºi doar ea m-a gãsit. Disponibil, fãrã gãrgãuni la cap, sudând o þigarã-n colþu’ gurii. Arº, m-am fript. Naºpa. E un noroc chior, e întuneric pe scarã, e Puffy. Marea mea iubire, marea întâlnire, Marea Neagrã a fost liniºtitã astãzi.

V-o spun eu,  a fost mâna lui Dumnezeu ºi nevoia umanã de a pune mâna pe ceva special.  Simþeam eu. Cã o sã am ºi eu noroc.  Ca omu', deh. Sper sã fiþi invidioºi, cu gâturile macara ºi fãrã piuit la voi. Reiau. Pe iubita mea am gãsit-o lângã scarã. Într-o searã. Se tot fâþâia cocoþatã pe banca din faþa scãrii mele. Parcã pe mine mã aºtepta. Tãcutã, mititicã, sfioasã ºi de bun simþ. Nici una, nici douã, pânã numãr la 9 mi-a cãzut cu tronc, mi-a cãzut în braþe, mi-a cãzut cloºcã. Pe capul meu. Noroc cã aveam capul la mine. Mare iubire, mare nebunie, mare e grãdina blocului !!!

Recunosc norocul. Recunosc orice. Recunosc chiar cã sunt într-o ureche, sau în limbã dupã ea. Oricine ar fi nebun dupã aºa bucãþicã. Aºa se tot lãuda vecinul Bilã Andrei, pentru toþi: Adiþã, de la 4. Un vecin cam neaºezat la casa sa, cam bãtrâior, cam sus stã. ªi laudele ºi povestea nepoveste continuuã. Iubita mea, e iubita mea, pãpuºicã mititicã ºi dotatã, cu toate ãlea. La ea. De când o aºtept la cotiturã, la interval, la mine ?! Ce frumoasã e, cu gâtul ei lung ºi frumos fãcut parcã anume pentru a fi iubit. E unul dintre elementele esenþiale ale dragostei mele faþã de ea. Mânca-o-ar tata s-o mãnânce pe ea, de frumuseþe ce e! Ba tata nu, cã e bãtrân. Acum e rândul meu. ªi am rânduri rânduri de aºteptare. Ce rânduri, cred cã sunt tranºee. Dar meritã ºi aºteptarea, ºi tranºeele sãpate cu gândul. Cã lopatã de unde?!

Parcã e un bibelou de fatã. Aºa zic eu. Ea nu zice nimic. Nici de bine, nici de rãu. Credeþi cã e mutã! Nu e mutã, cum sã fie, doamne fereºte! Adicã eu stau, vorba vine cã stau. Cã nu prea mã lasã inima sã stau, când suntem doar noi. Doi. Între noi, fãrã alde voi, de…ca înecaþii, dupã alde alea ca ea. Care n-aþi mai vãzut bunãciune de fatã, n-aþi vãzut nimic frumos, n-aþi vãzut ultimele ºtiri la tv. Nimic n-aþi vãzut dacã n-aþi vãzut-o pe a mea. Mare iubire.

Mamã, mãmicã, pãpuºicã, mititico, iar mi-e foame…de tine! Hai, nu te pui în braþele mele, ce mai stai?! Cã eu n-am timp de stat, chiar de mai lucrez pe la stat. Vorba vine. Cã-s ºomer. Eu nu stau, cum sã stau, nici pe gânduri ºi nici pe tânjalã? Puneþi-vã în locul meu. Staþi aºa! nu chiar în locul meu, ºmecherilor, v-ar da inima ghes, la prospãturã! Jos labele! De ce? Cã e locul meu. Cucerit prin lupte grele de cucerirea…. mea. Adicãtelea m-am dat cocoº pentru alþii, degeaba?! Doar pentru alde ca voi, niºte profitori, ia mai puneþi-vã pofta în cui, în farfurie, ºi în ghilimele.Vreþi prospãturã, trufandale, ia duceþi-vã la piaþã. Acum e la liber, la kilogram ºi en-gros.

Domnii generoºi au pofte, au întâietate, au cãzut frunzele?! Vine toamna! ªi noi doi ne iubim, ne giugiulim, ne spune cineva cât e ceasul? E atât de tãcutã mititica cã îmi vine s-o sorb din priviri, de drag ce-mi e de ea. Dacã aþi cunoaºte-o mai bine, aºa cum o cunosc eu, aþi vedea cã e doar tãcutã, puþin cam retrasã. Poate ºi din cauza dragostei mele. Posesive. Poate!?

Normal, puicuþele tinere aºa ar trebuie sã fie. Pãi, aº mai sta eu cu ea, dacã ar fi mutã.! N-aº sta, cã n-avem unde sã stãm, cãci ea n-are casã. Eu fiind un om sincer, recunosc i-am luat eu…maul, dar nu ºi casã. Cu toate cã preferabil ar fi fost invers. Altceva nu am gãsit sã-i iau. Bineînþeles, cu iubirea mea. Cãci ea nu se aºtepta la asta. Ci la alta. La altã iubire care sã-i trezeascã toþi porii ºi tot ceea e legat de pori. Dar nu ºi de vapori. Fiindcã s-a tot sãturat sã se dea în bãrci. Întrucât a tot fost plecatã pe mare. Acum a evoluat, nu se mai uitã dupã vaporeni, ci doar dupã iahtiºti. Iahtiºti, nu ºahiºti. Cã ãia sunt croiþi dintr-una: sã le muþi calu’ de acolo, dincolo. Pãi ce, ea e jokerã.

Sã fim serioºi, la fizicul ei ºi la dotãrile adiacente rãmâi perplex, convex ºi cu cuþitul în mânã. Sã faci moarte pentru una ca ea. Iar eu, cât sunt de fomist, mamã ce-mi mai lasã gura apã, parcã îmi tot plouã în gurã de când am adus-o pe bãtãturã, la muma. Mamã, mãmico, ce foame îmi e de tine! De abia aºtept sã rãmânem singuri ºi… sã te pap. Iubita mea, hai vino la iubitul tãu, sã te mãnânce, cu fulgi cu tot. ªtiind cã o plac, ea se tot înfoaie în pene, de drag ce-i e ºi ei, de mine. Parcã ar fi o curcã. Dar ea nu e curcã! E o gãinã. Gât golaº de Transilvania. E Puffy, a mea. Cu gâtul ei lung ºi frumos, mã pune pe jar.

Daaa, am gãsit-o la scara noastrã. Vin cu ea. Mamã, dã-ne binecuvântarea ta, ºi pregãteºte oala ºi un cuþit. Vinnn! Pardon, pardon, venim… Avem prospãturã, avem carne, avem pe Puffy…Doamne, ce noroc!

Comentarii cititori
sus

Adriana Macsut

 

De la identitatea cetãþeneascã la securitatea naþionalã

 

În perioada 22 – 25 ianuarie 2014 a avut loc conferinþa internationalã Citizenship Indentity and National Security organizatã de Mutah University din Iordania. Urarea de bun venit a fost rostitã de Rectorul instituþiei, Prof. Univ. Dr. Rida A. Shibli precum ºi de Directorul Conferinþei, Diab Albadayneh (un specialist redutabil în criminologie). Conferinþa a fost deosebit de densã în sensul cã au fost 18 secþiuni (1.Citizenship; 2.Social Identity Crises; 3. Citizenship Values; 4. Immunization of Social identity; 5. Citizenship enforcements; 6. National Security; 7. Citizenship enforcements  Procedures; 8. National Security Threats, 9. Global enforcements; 10. Human Security and National Security; 11. Education and enforcements, 12. Arab Spring and National Security, 13. Citizenship Threats, 14. Citizenship , Social Identity and National Security, 15. International models of Citizenship, 16. Radicalism and National Security, 17. Social Identity, 18. Violence and National Security). Au fost peste 100 de participanþi din numeroase þãri care au prezentat 90 de lucrãri (Iordania, Algeria, Turcia, Palestina, Irak, Egipt, Maroc, Oman, Arabia Sauditã, Yemen, Libia, România, Slovacia, India, Germania, Rusia; Emiratele Arabe, Sudan) Directorul conferinþei, Diab Al- Badayneh a arãtat cã la manifestare au fost dezbãtute teme fierbinþi ale societãþii mondiale precum sãracia, libertatea ºi securitatea”.

macsut1Oaspeþii prezenþi la conferinþa au participat la lucrãrile manifestãrii, dar au vizitat ºi obiective turistice. Masa de prânz a fost servitã la Castelul Karak. Participanþii la conferinþã au avut toate morivele sã pãstreze amintiri frumoase despre acest eveniment. De precizat cã ospitalitatea ºi respectul oamenilor din Iordania, a fost remarcatã de Dl. Ioan-Luca Vlad, Consilier Privat onorific al Familiei Regale a României, care a fãcut parte din delegaþia ASR Principele Radu ºi Principele Nicolae care a vizitat aceastã þarã în perioada 25 – 27 noiembrie 2013 (de precizat cã este a ºasea vizitã în Regatul Haºemit al Iordaniei, Majestãþile Lor Regele Mihai ºi Regina Ana au efectuat o vizitã în anul 1995, Principesa Moºtenitoare ºi Principele Radu în 1996, Principele Radu în 2004, Principesa Moºtenitoare ºi Principele Radu în 2010 ºi 2012): ,,Printre lucrurile care mi-au atras atenþia în aceste ore de când mã aflu în Iordania sunt ospitalitatea iordanianã, belºugul ºi stabilitatea care se simt aici la fiecare pas, dar ºi respectul profund pe care toþi cei de aici îl au atât unii faþã de ceilalþi” (Ioan-Luca Vlad Jurnalul cãlãtoriei la Amman, Iordania, a ASR Principele Radu ºi Principele Nicolae, în casa-regala.blogspot.ro, 04.02.14)

Delegaþia româneascã la conferinþa internationalã Citizenship Indentity and National Security a fost formatã din Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc (care a fost ºi anul trecut la o conferinþã în Iordania), Prof. Univ. ªtefan Stãngiucelu, Prof. Univ. Dr Slavomir Magal, Dr. Cristiana Cormoº, Dr. Iulian Rusu, Drd. Oana Lenþa. Secþiunea Identity And National Security a fost coordonatã de Viorel Guliciuc.

Lucrãrile conferinþei au fost deschise pe 22 ianuarie de Diab Albadayneh care a vorbit despre factorii sociali de risc pentru cetãþeni (Citizenship and Social Risk Factors). Un studiu interesant a fost despre fenomenul terorismului sub aspect psihologic ºi sociology (Abdul Aziz Ibn Yusuf, The pphenomenon of Extremism and National Security: Study Socio-Psychologic). Tot în direcþia analizei cumplitul fenomen al terorismului a mers ºi lucrare lui ªtefan Stãngiucelu (Transdisciplinary Analysis of the Terrorist and Counterterrorist, prezentatã la secþiunea coordonatã de Slavomir Magal). La rândul lui Viorel Guliciuc prezentat problema complexã a securiþii în era tehnologicã (Human Security and Resilience in a Complex Technological World)

macsut2Pe 23 ianuarie au avut loc secþiuni coordonate de Abdullah Darawshe, Alia Al - Said, Ahmad Fazeli, Rafe Al – Kraisha Douki Al – Hunaiti, Khawla Al – Hasan, Mohamed Salem Tarawneh, Hussein Al – Othman, Samira Moutakil, Mohamed Alamairi, Kalaf Faris Atarawneh, Atallah Fashar. Pe 24 ianuarie s-au desfãºurat conferinþe coordonate de: Gagan Juma Mohammed, Abdul Salam Daef, Bassiouni Abdullah Jad, Viorel Guliciuc, Slavomir Magal.

Provocãrile cu care se confruntã societatea globalizatã au fost prezentate de Kuruvilla Pandikattu care a evocat personalitatea lui Mahatma Gandhi, promotorul filosofiei non-violenþei (Global Citizenship Today: Inspired by Gandhi and Involved in The context) ºi Oana Lenta care a vorbit despre pericolul violenþei (Challenges of Violence in the Consciousness of Global Citizen). În societatea globalizatã o provocare este fenomenul migraþiei într-o abordare psihologicã prezentat de Cristiana Cormoº (Dimensions of Identity between Changing and Redefining Psychosocial in the Context of International Migration), apoi, ca o particularizare a venit lucrarea despre valul de refugiaþi sirieni cu care se confruntã Iordania prezentatã de studentã (la criminologie Mutah University) Dalal Aladinat (Threats to Nnational Security in Light of the Current Syrian Crisis). În declanºarea conflictelor un rol important este legat de nerespectarea drepturilor omului ceea ce duce la nemulþumirea populaþiei aºa cum a arãtat Ismail Sadat (Preachers Role in Instilling the Values of Ccitizenship inYyoung people to Maintain the Security and Stability of Society), Rashid Hussain Ahmed (The Role of Political Participation in the Promotion of Kurdish Women's Citizenship), Radwan Mahmoud al-Majali (The Impact of  Protest Movements in Jordan on Security and Political Stability) ºi Abdul Razzaq Raad Taan (Citizen's Role in Maintaining National Security). De fapt un cetãþean trebuie sã fie un model moral aºa cum a menþionat Radwan Maged Abdel Aziz al-Khawaja (Citizenship and Identity as Moral a Model Political Stability) ajungându-se, astfel, la factorii politici ºi sociali determinaþi pentru calitatea de cetãþean aºa cum a precizat (Fuad Al-Salahi (Determinants of Political and Social for Citizenship).

Problema diferitelor minoritãþi este fierbinte în antica Semilunã Fertilã aºa cã nu putea lipsi din lucrãrile despre aceastã secþiune (Bashiri Abderrahmane, Issues and Problems of Minorities and its Relationship to Citizenship; A. Mohammed Odeh, Strengthen the Palestinian Identity in Light of the Challenges of Israeli Settlement ºi Muhammad Suwaed, The Arab minority in Israel: Citizenship, Identity and Belonging). Iulian Rusu a vorbit despre puntea de legãturã cu lumea arabã (A ppossible Bridge with the Muslim world)

macsut3Printre participanþi s-a numãrat Abdel Rahman Alzoubaidi, (actulamenteProf. Univ. Dr. la New York Institute of Technology – Amman) care este absolvent al Universitãþii Tehnicã Gheorghe Asachi din Iaºi (promoþia 1986), are numeroºi prieteni români ºi vine în fiecare an în vacanþã pe plaiurile româneºti.

Un rol important îl ocupã educaþia în societatea cunoaºterii aºa cã nu puteau lipsi lucrãrile despre aceastã tematicã întrucât fãrã educaþie societatea se prãbuºeºte (Ibtisam Saadoun, The Level of Sense of National Identity Among Students of Faculty of Education; Mohammad Zaman, The Role of Educational Institutions in Enhance the Values of Citizenship; Alia Ibrahim Mahmoud, The Influence of the School Curriculum and the Media in Establishing the Value of National Belonging Among Children and Adolescents; Majdi Hamdan, Education and Citizenship; Radhia Bouziane, The Reality of Education to Citizenship in the Algerian Educational Institution - a Field Study; Ahmed Amayreh, The Role of Education in Promoting Tourism of Good Citizenship and the Impact on National Security; Sufian lwseef, Educational Policies and Their Impact in Perpetuating the values of Citizenship; Halima Sharifi, The role of the Educational System in Development of Educational Citizenship Values). Nu putea lipsi nici etica în presã (Haddad Waleda, The Media and its Role in Establishing the vvalue of Citizenship).

Concluziile au arãtat cã întreaga umanitate trãieºte într-o societate globalizatã în care cetãþenii se confruntã cu aceeleaºi probleme, iar toþi oamenii au dreptul la libertate ºi la un venit decent.

P.S. Pentru fotografii redacþia mulþumeºte lui Diab Albadayneh, Viorel Guliciuc ºi Dalal Dalal Aladinat.

Comentarii cititori
sus

ªtefan Grosu

 

Despre problematica eutanasiei

 

Pe data de 17 ianuarie 2014 Grupul de Reading Limitele Cunoaºterii (format din Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, Dr. Adriana Mihaela Macsut ºi Drd. ªtefan Grosu) a organizat la Facultatea de Filosofie de la Universitatea Bucureºti un workshop dedicat controversatei teme a eutanasiei. Organizatori au fost Adriana Mihaela Macut ºi ªtefan Grosu, dar a existat ºi un staff specializat format din:
• Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh, consultant sociologic (Qatar University);
• Dr. Judecãtor Cristi Danileþ, consultant juridic;
• Dr. Rodica Mixich, consultant biologic;
• Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, consultant filosofic (Universitatea ªtefan cel Mare din Suceava ºi Societatea Românã de Filosofie, Inginerie ºi Tehnoeticã);
• Prof. Univ. Dr. Mons. Vladimir Petercã ºi Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph (Institute for Philosophy and Religion, Pune, India);
• Drd. Ana-Maria Gajdo, consultant mass-media (Sapienza Universita di Roma, Italia).
Moderator al manifestãrii a fost scriitorul ºi publicistul Florin Iaru. Dintre invitaþi a fãcut parte comisarul Dr. Christian Ciocan. La reuºita manifestãrii o contribuþie majorã au avut-o fotogafiile realizate de Alexandru Gabriel Olah.

Termenul de eutanasie provine din eŭ-thanasía, adicã eû = bine, ºi thánatos= moarte ºi atunci înseamnã moarte bunã. În Dex se aratã cã euntanaie se referã la „metodã de provocare a unei morþi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinþã îndelungatã ºi grea” („Eutanasia”, în dexonline.ro, copyright (C) 2004-2014) precum ºi la „metodã medicalã de provocare a unei morþi nedureroase, pentru a curma suferinþa unui bolnav incurabil” (ibidem). Deja existã þãri în lume (precum Olanda ºi Belgia) în care eutanasia este dezincriminatã penal, adicã este o metodã medicalã prin care se spune cã se asigurã o moarte demnã unui bolnav incurabil. Totuºi, aºa cum se întreabã Cristi Danileþ în lucrarea prezentatã la workshop existã dreptul la viaþã dar oare putem vorbi de dreptul la moarte? La rândul lui, Diab Al Badayneh, a vorbit despre perspectiva criminologicã a eutanasiei.

Worshopul a prezentat problematica eutaniasiei din punct de vedere obiectiv dar ºi subiectiv. Abordari subiective, bazate pe experienþe personale de viaþã au fost prezentatate de Florin Iaru ºi Daniela Stãnciulescu. Un nu categoric eutanasiei a fost spus de Rodica Mixich. Nu au lipsit nici abordãrile medicale prezentate de Simona Bratu, care a vorbit despre dilemele spirituale ale medicului de urgenþã care se confuntã în mod constant cu probleme legate de viaþã, ºi Claudia Togãnel, asistent medical ºi psiholog, care a prezentat cazuri tulburãtoare în care medicina devine neputincioasã, precum ºi o incursiune în lumea cumplitã a suferinþei, prezentatã de Adriana Mihaela Macsut. Kuruvilla Pandikattu a vorbit despre provocarea eutanasiei prezentând dilemele care apar, în acest sens. Vladimir Petercã a considerat cã eutanasia este moartea administratã de alþii, iar în ultimã instantã, aºa cum a arãtat Ana-Maria Gajdo, acceptarea eutanasiei ca metodã medicalã înseamnã „joaca de de-a Dumnezeu”. ªtefan Grosu a vorbit despre omul creat de Dumnezeu, iar Robert Cornel Sîrghea a prezentat omul sub aspect filosofic, antropologic ºi teologic.

Prezentarea lucrãrilor a aratat cã problematica eutanasiei este deosebit de complexã ºi abordarea trebuie sã fie meta-eticã, ºi în acest sens workshop-ul despe eutanasie a adunat la dezbateri „profesori, doctoranzi, cercetãtori, medici, teologi din þarã ºi strãinãtate - în câteva cuvinte oameni preocupaþi de aceastã problematicã” (Ana-Maria Gajdo, Eutanasia – o controversã, în '24 ore mureºene', 28.01.2014).

Comentarii cititori
sus

Mircea Nãstasie

 

Nopþi fierbinþi de revoluþie cãlduþã

V

Scene de tot râsul dacã n-ar fi fost triste ºi, uneori, jalnice

 

Personaje:

1 – Agamemnon – un amãrât de bibliotecar, simpatic, fãrã dinþi, fumãtor de Carpaþi fãrã filtru ºi consumator de trãscãu. O persoanã agreabilã la un ºpriþ ºi sãritoare la un necaz.
2 – Dl. (fost Tov.) – evident cu numele de Popescu ºi cu vigilenþa mereu treazã. A lucrat în aparat ºi a fost pensionat ca sã nu înfunde puºcãria pentru incompetenþa sa crasã care, acasã, era numitã intrasigenþã.
3  - Personajul colectiv este Armata care tocmai a fraternizat cu revoluþionarii ºi, dupã ce a împuºcat câþiva în numele Revoluþiei comuniste, acum apãrã cu strãrºnicie Revoluþia spontanã perestroikisto-capitalistã.

Decor:

O mai mult decât modestã bibliotecã de cartier aflatã la parterul unui bloc.
Un bloc apropiat de primul, în care locuieºte cu demnitate cel cãruia tinerii îi spun cu neruºinare „nea Popescu” deºi el e domnul Popescu.

Intriga:

Suntem în plinã telerevoluþie în care Teodor Brateº ºi alþi sugaci (pardon, slujbaºi în slujba REVOLUÞIEI) înspãimântã o populaþie ignorantã.

Gãmiþã, adicã Agamemnon, a fost pus pe tabelul celor care trebuie sã stea în Bibliotecã sã nu vinã vreun terorist cu cine ºtie ce cãrþi ostile Revoluþiei poporului.
Nea Popescu fumeazã pe ºest ºi pe balcon o þigarã contemplând focurile de armã care lumineazã cerul.

Gãmiþã fumeazã ºi el lângã o sticloanþã care îl încãlzeºte ºi face sã treacã mai repede noaptea. Acum, frigul si bãutura i-au produs o necesitate fiziologicã imperativã. Nu are voie sã aprindã lumina ca sã nu-l depisteze  teroriºtii.  Aºa cã porneºte printre rafturi spre ceea ce se numeºte grup social. Dar fatalitatea îi stã mereu în cale sub forma a tot felul de scaune, mese ºi alte obiecte contrarevoluþionare ºi contondente. Aºa cã ia hotãrârea laºã de a aprinde un chibrit.

Dar apãrãtorii REVOLUÞIEI vegheazã. Nea Popescu a vãzut luminiþa din bibliotecã. S-a repezit urgent ºi a anunþat cu emoþie la sediul FSN cã un terorist s-a strecurat în Bibliotecã. ªtia numãrul foarte bine fiindcã era fostul telefon al primului-secretar al PCR.
De acolo i-a rãspuns o voce fermã.
- Bãnuiam, cetãþene,  cã teroriºtii vor apela la cele mai perverse metode pentru a se infiltra în sânul REVOLUÞIEI pentru a o submina ºi din interior. Vom lua cele mai ferme mãsuri.

Final:

ªi au luat. Au trimis o companie de armatã care l-a ridicat pe Agamemnon de pe WC ºi l-au þinut o noapte la interogatorii cã alte evenimente ºi-aºa nu au mai avut.
Noroc cu un cãpitan de armatã care a trecut de dimineaþã pe la sediu ºi a garantat pentru el, îl ºtia de mic copil.

Acum, Gãmiþã are certificat de revoluþionar.  

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey