•  Vuitton - Scènes roumaines
•  Eminescu, Georgescu ºi noi, ceilalþi, la Tradem
•  Anul Calului de Lemn
•  MOOON: Seen from the Earth
•  Workshop despre cãsãtorii timpurii
•  Scriitori la Tradem: Daniel Bãnulescu


sus

Iulia Badea-Guéritée

 

Zodii simbolice
-'Cîntarea României', Dan Perjovschi, Milan Kundera-

 

vuitton1Nu legitimitate, ci vizibilitate. Aceste cîteva cuvinte sînt oare suficiente pentru a rezuma scopul urmãrit de organizatorii expoziþiei Scènes roumaines, din spaþiul cultural Louis Vuitton? Rostite de Corina ªuteu – fostã directoare a ICR New York, specialistã în management ºi politici culturale, invitata uneia dintre dezbaterile organizate de parizieni în perioada octombrie 2013 – ianuarie 2014, a expoziþiei de pe Champs-Elysées –, ele au un sens aparte. Pot reprezenta chintesenþa unei capacitãþi de cuantificare ineluctabilã a valorii, o valoare care nu duce lipsã decît de o vitrinã, ca ºi spiritul rebel al unei generaþii care nu are nevoie de legitimitate ca sã existe, ci doar de luminã. Valoarea va fi doar un element suplimentar adus de patina timpului ºi de recunoaºterea proprietarilor de galerii. În absolut, aceastã expoziþie preþioasã – la propriu, cãci spaþiul Vuitton, asemeni obiectelor mãrcii, nu este un spaþiu dornic de cantitate, ci de calitate, valabile atît pentru produse ºi cumpãrãtori, cît ºi pentru arta promovatã, ºi pentru connaisseursvuitton2a avut ºansa de a arãta lumii artistice franceze un ansamblu de referinþe româneºti. Nu mã refer doar la numele prezente (Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Ciprian Mureºan, ªerban Savu, Mircea Suciu, Sergiu Toma, Ioana Bãtrînu, Bogdan Vlãduþã, Dan Beudean, Mihuþ Boºcu Kafchin, Geta Brãtescu, Simon Cantemir Hauºi, Oana Fãrcaº), ci ºi la ceea ce ele reprezintã: mai multe ºcoli, stiluri, grupuri (Fabrica de Pensule de la Cluj a fost larg reprezentatã), generaþii, concepþii ºi chiar viziuni ale istoriei: „Oricum ar picta, artiºtii români sînt trãdaþi în arta lor de relaþia pe care o întreþin cu istoria recentã“ – aceeaºi Corina ªuteu, excelentã într-o confruntare cu Lucian Sîrb, directorul Euronews, în 9 ianuarie, pe tema „România, între trecut ºi prezent“. O întîlnire memorabilã, irealistã, ea însãºi artã, o artã a conversaþiei, asupra cãreia aº vrea sã zãbovesc. Nu pentru cã expoziþia nu ar fi fost reuºitã, dimpotrivã (stau mãrturie articolele semnate pe blogurile Adevãrul atît de subsemnata – „Cînd Vuitton pune pariu pe Cluj, pe România“, cît ºi de Cristina Hermeziu – „Scene româneºti la spaþiul Vuitton din Paris. O simetrie“), ci pentru cã aceastã dezbatere – una din vuitton3duzina de întîlniri programate de directoarea spaþiului cultural parizian, Marie-Ange Moulonguet, a fost deosebitã: închipuiþi-vã un dialog spre Levant, la etajul 7 al unei clãdiri cu vedere spre Turnul Eiffel, în care Lucian Sîrb îi dãdea replica, în englezã, unei Corina ªuteu vorbind în francezã, în faþa unei audienþe fermecate. Constituitã, ea, din francezi, englezi, români, italieni, nordici, nemþi, într-o discuþie, desigur, despre România ºi artiºtii ei, dar care traversa subiectul trecînd prin Turcia ºi Finlanda! „Conceptul de diaspora a dispãrut în ultimii zece ani“, crede, fericit, Lucian Sîrb. „Mã simt o adevãratã europeanã, nu am o casã, ci case, cãlãtoresc peste tot“, rãspunde Corina ªuteu. Apartenenþa. Românii de azi, cei din generaþia care a dat importanþii expozanþi dinParis, aparþin reþelelor, nu cochiliei naþionale. Un concept pentru o discuþie vastã, presupusã sã însoþeascã o scenã româneascã practic fãrã concept. Dar în armonie. Laitmotivul era acolo. „România este un laborator extraordinar devuitton4 creativitate“, crede Corina ªuteu, „care însã nu reuºeºte niciodatã sã se alinieze spiritului protestant, în sensul dat de Max Weber, privind respectul acordat muncii, eficienþei, obsesiei productivitãþii, refuzului plãcerii.“ Dar este oare acest adevãr un pãcat? Poate cã ceea ce dau de înþeles artiºtii prezenþi la Paris este cã aceastã neortodoxie este doritã, este cãutatã, este asemeni presiunii ºi facilitãþii cu care ies la suprafaþã bulele de ºampanie. Suficient de incandescente pentru a provoca vizitatori avertizaþi, studenþi intrigaþi, români plecaþi de mult timp, dar dornici de a simþi ce mai e pe acasã... Ei bine, artiºtii români contemporani s-ar înscrie, astfel, în trei perioade-stiluri: „Cîntarea României“, Dan Perjovschi, Milan Kundera – crede Corina ªuteu. Cele trei exemple fiind nu încadrãri, ci metafore revelatoare. Sub aceste trei „zodii simbolice“ ar putea fi interpretate evoluþiile din sistemul cultural dupã cãderea comunismului.

vuitton51. Communism never happened – lucrarea lui Ciprian Mureºan, litere tãiate în viniluri care înregistraserã melodii pentru „Cîntarea României“, reprezintã negarea deliberatã a unei evidenþe. Ne comportãm ca ºi cum comunismul nu a existat vreodatã, dar aceste litere ºi concreteþea lor aratã exact opusul afirmaþiei. Arta de dupã cãderea comunismului e marcatã de obsesia negãrii lui, dar ºi de permanenþa unui rezistent „comunism“ al materiei.

2. Temporary Yours (cartea lui Dan Perjovschi despre expoziþiile lui ºterse) e o altã laturã fundamentalã a evoluþiei postcomuniste a artelor – efemeritatea unor tendinþe, obsesia momentanului ºi a efemerului, în comparaþie cu perioada „îngheþatã“ de dinainte. Dar ºi un efemer care exprimã o evoluþie foarte rapidã, Perjo fiind un artist angajat, care zugrãveºte mereu ceea ce vede acum. Între acum ºi mîine, totul poate, însã, dispãrea.

3. În sfîrºit, exemplul despre Kundera, din Le Rideau, este acela al artistului carevuitton6 nu vrea sã zugrãveascã istoria ºi care crede cã el nu este doar acompaniatorul istoriei, ci ºi martorul; ceea ce spune în aceste mãrturisiri e cã în momentul în care artiºtii încep sã creeze liber, putem spune cã o societate depãºeºte traumatismul istoriei ºi începe sã se vindece. A treia dimensiune este una de naturã ontologicã – societatea postcomunistã renaºte cînd creativitatea liberã renaºte, de unde ºi convulsiile pe care le provoacã orice realã eliberare de arta oficialã, fiindcã, odatã cu apariþia artelor libere, societatea scapã de sub controlul politic absolut. Este, deci, România asemeni unei newsroom, cum crede Lucian Sîrb? Dacã da, ºi sînt ºanse sã fie aºa, Parisul în 2013 a fost doar un semn: viitorul sunã bine!

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistã la Courrier International,Paris.

Fotografii realizate de autoarea articolului:

1. Ilustraþie Expo Fabrica de Pensule
2. Ioan Grigorescu, Football, 1977
3. Mircea Suciu, Ghost
4. Geta Brãtescu, The Traveller
5. Oana Fãrcaº, Hurt
6. Ilustraþie Expo Fabrica de Pensule

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Eminescu, Georgescu ºi noi, ceilalþi, la Tradem

 

Se-ntâmplã sã treacã anul ºi sã nu ajungi a vizita un prieten, deºi gândul te duce cãtre el mai des ºi, din când în când apelezi la telefon. Dar de ziua lui e de-a dreptul în firea lucrurilor a-l vizita ºi chiar aºa faci, netulburat. Ei bine, tot astfel ºi cu prietenul Eminescu.

Într-un fel sau altul apare în dialogurile noastre de peste an, în scrierile noastre, în filosofãri, în polemici, în muzicã sau în ce te miri conjuncturã. De ziua lui e deja o cutumã a ne strânge la un loc, pentru el. Aºa se face cã pe 15 ianuarie 2014, Tradem (Casa de Culturã Traian Demetrescu, a municipiului Craiova) s-a oferit sã fie gazda aniversãrii a 164 de ani de la naºterea lui Mihai Eminescu. Cosmin Dragoste, din postura de manager creativ, a amintit cã Eminescu a acoperit toatã aria de exprimare din societatea româneascã, inclusiv segmentele OTV ºi New Age, ºi a propus „sã ne apropiem de Eminescu cât mai firesc.”

Nicolae Coande a gândit o structurã de propuneri din creaþia poetului, din publicisticã ºi din scrierile unui exeget preþuit, Petru Creþia. A selectat poezii dintre postume ºi nu numai ºi le-a oferit spre lecturã unor tineri actori: Anca Maria Ghiþã ºi Petre Diamantu.

Tot ei au citit câteva dintre frumoasele, prin omenescul lor, scrisori dintre poet ºi Veronica Micle. Apoi au fost interludii muzicale asigurate de Mircea Suchici cu violoncelul sãu, creativ ca de fiecare datã, cu spontaneitate ºi bucurie a transpunerii dintr-o artã într-alta.

Gabriel Coºoveanu a rostit câteva gânduri despre receptarea lui Eminescu, vãzut ca o „figurã tutelarã, fãrã sã-l zeificãm”, despre trecerea de la indiferenþa iniþialã, din timpul vieþii lui, pânã la adularea ditirambicã, punând accentul pe faptul cã e importantã apropierea de sensul operei.

În context, Nicolae Coande a citit ceea ce a scris Petru Creþia despre „ultimul chip al lui Eminescu”.

Ei bine, cum se intâmplã într-o întâlnire amicalã, simplã ºi vie, tãria opiniunilor noastre ne îmboldeºte a combate ceea ce alþii au zis ori zic. ªi s-a întâmplat ca în ziua aceea sã fiu eu cel care sã gãsesc cã exprimarea, altminteri frumoasã în intenþie ºi cuvinte, a lui Petru Creþia, aduce o imagine ce semãna taman cu „sfinþirea” de care se vorbise anterior. ªi m-am aprins. Pentru cã fragmentul de jurnalism citit la Tradem mi s-a pãrut cã în niciun caz nu poate fi receptat decât în mod critic, într-un dialog care sã nuanþeze îndelung ºi sã decupeze ceea ce este valabil, sã contextualizeze. Era vorba acolo de „drumul de fier”. ªi Eminescu enunþa cã preþul era prea mare ºi nu era de acoperit, oricâte care cu boi ar fi fost nevoite sã continue sã lucreze aºa cum o fãcuserã ºi pânã la calea feratã. ªi m-am gândit cã azi, de la elite ºi pânã la anonimi, toþi clamãm stringenþa uei reþele de autostrãzi deºi avem sumedenie de ºosele pe care se circulã bine de ani ºi ani.

Eminescu era deranjat de proiectul podului peste Dunãre, cãtre Dobrogea. Drumul de fier era fãcut de strãini? Pentru cã nu era, încã, o industrie româneascã. Dupã 1989 am renunþat la industrie. Prietenul Eminescu vorbea de o dezvoltare organicã. Dar ce lungã dezbatere ar fi aici, cât de bogat e subiectul ºi ce greu de dat un rãspuns cuprinzãtor. (Cât de organicã a devenit folosirea telefoanelor mobile, pe atât de puþin organicã este industria care le produce ºi câte lungi discuþii ar fi dacã suntem popor agrar ºi dacã prosperitatea ºi gradul de civilizaþie nu cumva vin prin industrie.)

Întâlnirea aniversarã s-a încheiat cu un recurs la scrisorile celor doi ºi cu o propoziþie consensualã: „ea n-a mai putut trãi fãrã el”.

Nicolae Coande l-a evocat pe cercetãtorul Nicolae Georgescu ºi chiar dupã douã zile am avut prilejul sã-l întâlnim. Ca un musafir întârziat, din pricini întemeiate, la aniversarea lui Eminescu, a þinut sã ajungã, totuºi, cât de curând s-a putut. ªi prezenþa lui dar, mai ales, ceea ce a spus, au fost cu adevãrat o surprizã frumoasã. Când s-a descris ca bibliotecar, ca un scormonitor asiduu prin publicaþiile din Biblioteca Academiei, când a amintit de munca sa la bibliografia Eminescu, în virtutea cãreia a citit toate periodicele al cãror nume începea cu una dintre literele F,O ºi V, ei bine, cum am auzit toate astea mi-am amintit de starea plãcutã pe care am simþit-o, pãstrând proporþiile, când am mers în arhive, când fiecare filã a unui act ori a unei cãrþi de acum o sutã de ani, aduce o micã imagine a unei lumi pe care doar ne-o închipuim.

„Cultura românã se consumã în periodice” a declarat invitatul special de la Tradem, ºi a ilustrat cu inedite situaþii.

Cu harul povestirii, ba chiar cu valenþe didactice, pentru un auditoriu eteroclit, a captivat prin felul în care a exemplificat demersurile sale concretizate în cartea Poesii de Mihail Eminescu. O ediþie criticã în care a cãutat sã analizeze cu atenþie, cu acribie, fiecare apariþie din antumele poetului. A subliniat intervenþiile fiecãrui editor, în principal în privinþa punctuaþiei. Cât de mult s-a schimbat sensul printr-o omisiune de virgulã sau prin inventarea uneia. Fascinantã argumentaþie. A urmat apoi un interesant comentariu legat de eliminarea apostrofului din uzul limbii române. ªi, cel mai greu, dupã cum subliniazã Nicolae Georgescu, este de acceptat voinþa autorului. A insistat pe faptul cã Eminescu ºi-a gândit clar ordinea poeziilor, dupã un fir cãlãuzitor, cu conexiuni de versuri care leagã firesc finalul unei poezii de începutul celei pe care a ales-o drept urmãtoarea.

Poate cã, în conferinþa lui, pasiunea se duce uneori mai mult spre fabulos ºi speculativ, dar totul porneºte din realitatea documentelor ºi printr-o lecturã profundã. De altfel a fost fermecãtor sã-l auzim rostind versuri eminesciene, mai degrabã dintre cele mai cunoscute. Pe de-o parte a fost inedit sã aflãm ce sensuri complexe au fost imaginate de poet ºi ignorate de editori, iar pe de altã parte am avut sentimentul cã acele versuri nu sunt niciodatã pasibile de saþietate, oricât s-ar teme unii.

De data aceasta n-am mai fost eu polemistul, ci Constantin Barbu. Prilej pentru Nicolae Georgescu de a oferi explicaþii suplimentare, limpezi, cu zâmbet ºi calm.

„Toate-s vechi ºi nouã toate”. 

Comentarii cititori
sus

Györfi-Deák György

 

Bidiviul Verde

 

gyuriA început, pe 31 ianuarie, anul Calului de Lemn, adicã al Bidiviului Verde, care se va încheia pe 18 februarie 2015.

Iar eu am început sã pliez diferite modele de armãsari verzi.

Iatã unul, inspirat de figurile stilizate ale scoarþelor olteneºti.

El poate fi pus sã cãlãreascã marginea de sus a unei pagini, deci este ºi semn de carte.

În desen apar rune secuieºti, alfabetul consemnat de generalul Marsigli din Bologna, în 1690, care diferã ici-colo de celelalte versiuni, dar nu într-un mod esenþial:

Sunt 42 de semne, cuvintele se citesc de la dreapta la stânga.

L-O-V-A-CS-K-A înseamnã CALUTZ iar GY-D-GY e numele autorului.

Pace ºi bineþe, Gyuri

Comentarii cititori
sus

 

MOOON: Seen from the Earth

 

moon1Artiºti: Timon Botez, Mihail Coºuleþu, Adina Mocanu, Sybille Neumeyer, Iulia Nistor, Philipp Schweiger*.

Curator: Simona Vilãu

*Cu sprijinul Forumului Cultural Austriac

22 ianuarie – 1 martie 2014 @ Spaþiul de artã contemporanã Aiurart (Bucureºti, Lirei 21)
Vernisaj: miercuri 22 ianuarie 2014

MOOON este un proiect artistic despre Lunã ºi despre cum se vede ea de pe Pãmânt. Cu cât ficþiunea se leagã de lucrurile ºtiute, palpabile, cu atât tinde sã fie mai elucubrantã. Cu cât se leagã de lucrurile îndepãrtate, strãine, cu atât încearcã sã ni le apropie. Artiºtii se aflã în situaþia de a imagina aspecte despre Lunã ºi de a cerceta prin intermediul experienþelor proprii sau ale altora. A vedea fãrã a atinge poate fi adesea înºelãtor, dar aici rezidã ºi provocarea acestui subiect care a fost abordat adesea în istoria artelor, de la Georges Méliès ºi debuturile cinematografiei pânã la expoziþia A trip to the Moon, curatã de Fabiola Iza la Proyectos Monclova din Mexico City, în vara lui 2013 sau recenta Republic of the Moon de la The Arts Catalyst, Londra (ianuarie 2014).

MOOON aduce împreunã ºase artiºti din spaþii geografice diferite care sunt interesaþi de ºtiinþã ºi ficþiune în demersurile lor artistice. Discursurile se situeazã la limita dintre realitate ºi ficþiune, dintre adevãr ºi fantezie ºi dintre palpabil ºi efemer. Proiectele, în majoritate site-specific, sunt bazate pe cercetarea ºi explorarea mai multor medii, ce se armonizeazã în moduri inedite în finalitatea proiectului. Expoziþia este însoþitã de publicaþia evenimentului în ediþie limitatã, intitulatã The Mooon Journal, realizatã de curatoarea expoziþiei împreunã cu artiºtii.

Program:
Sâmbãtã, 15 februarie 2014, ora 16:00 – Adina Mocanu, Mihail Coºuleþu- întâlnire cu publicul. Moderatoare: Simona Vilãu, curatoare proiect (Mansarda Aiurart)

moon-tbTimon Botez (n. 1973) este un artist româno-norvegian stabilit în prezent la Oslo, Norvegia. Lucrãrile sale se situeazã la intersecþia dintre tehnologie ºi mecanicã ºi exploreazã tipologiile comportamentale subtile, detectate în proximitatea sa. În ultimii ºapte ani, Botez a experimentat sculptura ºi sunetul prin compoziþii conceptuale ºi instalaþii orchestrale. A absolvit London College of Printing in 1999 ºi a trãit la Londra, Boston ºi New York, înainte de a se stabili la Oslo, oraºul sãu natal, în 2012, unde conduce Storck Gallery. Mai multe detalii la : http://www.botezco.com/

moon-mcMihail Coºuleþu (n. 1982) trãieºte ºi lucreazã la Bucureºti. Pictor ca formaþie ºi ca preocupare majoritarã, Mihail Coºuleþu lucreazã ºi imagine digitalã sau animaþie. Exploreazã geometrii fundamentale ºi creeazã lumi paralele din multiplicarea unei prisme sau a unui cub. Picturile sale în ulei, de mari dimensiuni, investigheazã arhitectura imaginarã a unor oraºe posibile. Activitatea sa de autor de graficã ºi ilustraþie este vizibilã în câteva apariþii remarcabile ale editurii Humanitas din ultimii ani (cãrþi audio sau tipãrite). Pentru Mooon realizeazã o construcþie site-specific. Mai multe detalii la http://cosuletupainting.blogspot.ro/

Adina Mocanu (n. 1990) trãieºte ºi lucreazã la Bucureºti. Este autoare de instalaþie, performance, fotografie, video ºi desen, iar printre proiectele sale se numãrã ºi colaborarea cu Alexandra Sandu, cu care a realizat experimente comune în ultimii ani. Lucrãrile sale, adesea analitice ºi exacte, investigheazã cu tenacitate limitele, cerceteazã “delimitarea” ca mod de construcþie a universului. Pentru Mooon a realizat o lucrare in situ, în spaþiul Aiurart.

moon-snSybille Neumeyer (n. 1982) este o artistã cãlãtoare, stabilitã la Berching, Germania. Este autoare de design, video, fotografie, instalaþie ºi desen. Printre proiecte ºi rezidenþe menþionãm stagiul de la Schloss Solitude (2011-12), POGON & Muzeul de Artã Contemporanã din Zagreb(2012-13) sau ARCUS Project, Moriya, Japonia (2013). Arta se se concentreazã asupra fenomenelor ºi structurilor din culturã ºi naturã pe care le transleazã în instalaþii, video sau lucrãri pe hârtie, prin repetiþie, arhivare ºi colectare/colecþionare. Foloseºte imagini ºi practici ºtiinþifice sau materii naturale ca surse de inspiraþie. Mai multe detalii la http://www.sybilleneumeyer.com/.

moon-inIulia Nistor (n. 1985) trãieºte ºi lucreazã la Nurenberg,Germania. Este autoare de picturã, fotografie, desen ºi instalaþie ºi doctorandã în filosofie la Universitatea din Regensburg. Arta sa investigheazã stimulii ºi suprapunerile memoriei ºi aplicã necesarul filtru subiectiv peste imagini ambigue, aparent statice, surprinse în diverse locuri, cu cadraje inedite. Iulia Nistor foloseºte tehnologia contemporanã ºi o asociazã intuiþiei ºi fluiditãþii unui discurs artistic profund filosofic. Mooon este cea de-a treia sa participare într-o expoziþie la Bucureºti.

Philipp Schweiger (n. 1971) trãieºte ºi lucreazã la Viena. Este autor de picturã, desen ºi sculpturã, absolvent al ªcolii de la Dusseldorfîn 1997. Imaginile sale sunt poetice ºi denotative, artistul surprinzând momente senzaþionale ale unei aparente tãceri. Imobilitatea picturii contrasteazã cu explozia, fluxul sau energia din subiectul imaginii. Pentru Mooon a realizat douã lucrãri pe pânzã cu Luna. Mai multe detalii la http://www.philippschweiger.com/.

Lucrari:

Mihail Coºuleþu, Stereo, 2014,wooden construction and digital image [Foto MC]

moon-psPhilipp SchweigerNo Title, 2013, oil on canvas, 100 x 120 cm (two paintings) [Foto PS]

Timon BotezNegative Negative Space, 2009-2014, screen prints, 4 colors, alternating combinations, poplar wood frame, 44 x 54 cm

Timon BotezUntitled Albedo (sound installation), 2014, playwood, paint, nails, copper wire, amplification device, audio playback device, alnico loudspeaker, 110 x 45 x 45 cm [Foto TB]

Iulia NistorTicket to the Moon, 2014, print on paper, 21 x 29 cm (collaboration with Rory Witt)

Iulia NistorBrain in a Vat I, Brain in a Vat II, 2012, acrylic and chalk on canvas, 170 x 170 cm [Foto IN]

Iulia NistorNew Constellation, 2014, site-specific drawing on the wall

Iulia NistorMaking Sense of Heidegger, 2013, drawing on plastic plane, 100 x 50 cm

Iulia NistorFirst Chair on the Moon, 2014, virtual 3D landscape seen through an Oculus Rift (prototype) – cooperation with Dominik Seibold

Iulia NistorEEG 1, 2014, sound piece, cooperation with Dominik Seibold

Sybille Neumeyermoon (borrowed.scenes.03), 2013/14, video installation, single channel video, 4:3, loop, no sound, gravel [Foto SN]

Adina Mocanu, Trying to find the right color for the Moon, 2014, site-specific intervention

Simona Vilãu, Timon Botez, Mihail Coºuleþu, Adina Mocanu, Sybille Neumeyer, Iulia Nistor, Philipp Schweiger
THE MOOON JOURNAL, 2013-14, 15 drawings

Parteneri: Forumul Cultural Austriac, K+K Hotels, Editura Vellant, Asdesign95, Radio România Cultural, Zeppelin, All Hollow, The Institute, Șapte Seri, Senso TV Arte, Modernism, ArtClue, Vernisaje, Artindex, TVCity, AR_chitecture TV, LiterNet.ro.

Facebook event: https://www.facebook.com/events/622846494417588/

Comentarii cititori
sus

 

Workshop despre cãsãtorii timpurii

 

Într-un comunicat recent, Ministerul Muncii aratã cã fenomenul naºterilor în rândul adolescentelor ºi tinerelor rãmâne îngrijorãtor. În acest context, Grupul de Reading Limitele Cunoaºterii (format din Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, Dr Adriana Mihaela Macsut ºi Drd. ªtefan Grosu) vã invitã la un workshop despre casãtoriile timpurii. Manifestarea va avea loc pe 21 februarie 2014 la Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureºti între orele 14 – 18. Manifestarea este moderatã de Florin Iaru ºi organizatã de ªtefan Grosu ºi Adriana Mihaela Macsut. Stafful workshopului este format din:

• Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc, consultant filosofic (Universitatea ªtefan cel Mare din Suceava ºi Societatea Românã de Filosofie, Inginerie ºi Tehnoeticã);

• Prof. Univ. Dr. Diab Al Badayneh, consultant sociologic (Qatar University);

• Dr. Judecãtor Cristi Danileþ, consultant juridic;

• Prof. Univ. Dr. Kuruvilla Pandikattu Joseph, consultant religios (Institute for Philosophy and Religion, Pune, India);

• Drd. Ana-Maria Gajdo, consultant mass-media (Sapienza Universita di Roma, Italia);

• Fotograf Alexandru Gabriel Olah.

 

Partener media: Pravãlia Culturalã.

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Scriitori la Tradem: Daniel Bãnulescu

 

Daniel Bãnulescu a fost invitatul ediþiei din ianuarie 2014 a proiectului Scriitori la Tradem, care se deruleazã la Casa de Culturã Traian Demetrescu din Craiova. În absenþa din motive medicale a poetului Nicolae Coande, iniþiatorul ºi amfitrionul acestor seri de la Tradem, întâlnirea a fost moderatã de Luiza Mitu ºi Cosmin Dragoste, managerul Casei de Culturã Traian Demetrescu. 

Dupã o prezentare a oaspetelui fãcutã de Luiza Mitu, Daniel Bãnulescu a citit poeme din creaþia proprie, depãnând uneori câte o scurtã poveste însoþitoare, a gãsit asemãnãri între poezie ºi rugãciune (intensitatea, devoþiunea, cutremurul sufletesc), dar ºi diferenþe: „Poezia are ca destinatar omul, omul nu poate sã întoarcã ajutorul cerut, spre deosebire de rugãciune, care are alt destinatar”. A vorbit ºi despre experienþele sale de scriitor, despre o îndrãgostealã care nu mai existã de oraºul Bucureºti, despre burse în Germania, „în care erai îmbuibat, dacã te lãsai îmbuibat”, despre importanþa prezenþei în spaþiul german a unor traducãtori de literaturã românã precum Ernest Wichner ori Gerhardt Csejka.

Daniel Bãnulescu a citit ºi prozã, un fragment din romanul la care lucreazã, a evocat o întâlnire cu Hertha Müller, dar ºi figura lui Cristian Popescu, cãzut acum în uitare, a rãspuns unor întrebãri care vizau propriul scris sau apartenenþa la generaþia nouãzecistã, amintind  în context impresii de la cenaclurile conduse de Nicolae Manolescu ºi Mircea Martin.

Am mai reþinut: „O carte bunã e o faptã bunã”, pãrerea cã la un turnir la care fiecare poet ar participa cu un singur poem, Cezar Ivãnescu i-ar bate pe mulþi cu Amintirea paradisului – un stimul pentru a produce o poezie la fel de sau ºi mai bunã, dar ºi „Am tratat proza ca pe un lucru esenþial pentru mine ºi o dorinþã secretã care, iatã, nu mai e secretã, a fost aceea ca, deºi am fost inginer ºi am avut ºi alte profesii, sã scriu niºte cãrþi care sã se scoale ele în locul meu ºi sã se ducã sã munceascã în locul meu, sã mã elibereze pe mine”, dintr-un astfel de izvor apãrând, de exemplu, Te pup în fund, conducãtor iubit.

Mai grãitoare însã decât cuvintele care sã descrie întâlnirea de la Tradem sunt imaginile pe care le puteþi urmãri mai jos.

  

 

Post Scriptum

Invitatul lunii februarie la Scriitori la Tradem este Adrian Cioroianu. Acesta va susþine vineri, pe 14, de la ora 17, conferinþa O poveste fãrã Fãt Frumos. Istorie ºi patrimoniu în România dupã 1990 ºi va lansa cea mai recentã carte a sa Cea mai frumoasã poveste. Câteva adevãruri simple despre istoria românilor (Ed. Curtea Veche, 2013). Bonus, de Valentine's Day, romanul de dragoste al autorului: Adulter cu smochine ºi pescãruºi (Ed. Curtea Veche, 2012).

Prezintã, Nicolae Coande. Intrarea publicului este liberã.

Scriitori la Tradem este un proiect cultural iniþiat în anul 2010 de Nicolae Coande, ºi susþinut de Casa de Culturã Traian Demetrescu din Craiova, care ºi-a propus sã invite, în special, scriitori români a cãror voce este incofundabilã în contemporaneitate. De atunci au venit la Tradem: Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drãghici, Mircea Bârsilã, Claudiu Komartin, Sorin Vidan, Vasile Baghiu, Peter Sragher, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Adrian Mihalache, Michael Astner, Dumitru Ungureanu, Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dragoº Varga, Dan Sociu, Peter Waugh (Austria), Dan Stanca, Anton Jurebie, Liviu Ioan Stoiciu, Cornel Mihai Ungureanu, Silviu Gongonea, Serghei Birjukov, Denis Beznosov (Rusia), N. Georgescu ºi Daniel Bãnulescu. 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey